Programul naţional
Şapte paşi spre împlinirea personală
Yüklə 2,08 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Ce este dezirabilitatea socială
Şapte paşi spre împlinirea personală
Acceptă responsabilitatea deplină pentru comportamentul tău! Când rosteşti “Sunt responsabil”, poţi construi o viaţă nouă, chiar o lume nouă.
Viaţa ta e demnă de o motivaţie nobilă.
Vei deveni mai agreabil, atât pentru tine însuţi cât şi pentru cei din jur.
A fi curajos înseamnă a acţiona sub imperiul fricii, nu eliberat de ea. Dacă provocarea e importantă pentru tine, chiar trebuie să fii emoţionat.
Pentru că nimeni nu o poate face în locul tău.
Pentru că trebuie să ştii ce e bucuria.
Un efort izolat nu îţi poate rezolva problemele, nu îţi va îndeplini visele şi nu va fi suficient. Este normal şi sănătos să doreşti să fii mai mult decât ceea ce eşti. 
„Dezrădăcinarea” tânărului absolvent de liceu şi proaspătului student nu este un proces uşor. În noul oraş, cel unde îşi începe viaţa de student, totul este … nou! Locurile, clădirile, parcurile, oamenii… Nimic nu mai este familiar, aşa cum era „acasă” unde cunoşteam tot cartierul/satul, unde la fiecare colţ de stradă ne salutam cu un prieten sau o cunoştinţă… Trebuie să descoperim totul: unde e piaţa, unde e poşta, unde e cea mai apropiată farmacie, unde e cea mai apropiată sală de internet, cu ce maşină/troleu/tramvai/metrou putem ajunge la facultate… Totul e nu numai nou dar şi… imens… Cum s-or descurca oamenii ăştia cu atâtea mijloace de transport, cu atâtea străzi, cu atâţia … oameni? Când panica iniţială se potoleşte, când încetezi să priveşti tăbliţele pe care sunt scrise staţiile cu teama că ai uitat să cobori la timp, când te convingi că într-adevăr cartierele seamănă între ele şi nu ai vedenii, când priveliştile din vecinătatea locuinţei şi facultăţii nu mai par nesfârşite şi atât de străine, când ai în final sentimentul că ţi-a revenit simţul orientării în spaţiu, vei descoperi şi fascinaţia marelui oraş. Parcurile, obligatorii în fiecare cartier, teatrele, cluburile, terasele, terenurile şi sălile de sport, opera, monumentele istorice, muzeele, parcurile de distracţie, multitudinea de evenimente culturale etc. sunt tot atâtea surse de educaţie, culturalizare, distracţie… Descoperi plăcerea colindatului pe străzi cu nume de eroi, de flori sau de compozitori celebri, descoperi colţuri unde nu găseşti decât miros de floare şi iarbă, nu gaz de eşapament şi fum, descoperi parfumul cafenelelor ieftine şi sordide unde studenţimea leneveşte la o halbă de bere autohtonă, descoperi plăcerea alergării după bilete gratis la teatru sau la film şi plăcută devine chiar şi „aroma” de popotă a cantinei studenţeşti din care ieşi, după un prânz grăbit şi gălăgios, mirosind a supă de roşii cu fidea şi a pilaf cu ciuperci. Aşadar, nu vă speriaţi prea tare, oraşul mare nu este un monstru care vă va cuprinde cu numeroasele-i tentacule, el vă primeşte cu indiferenţă şi calm, vă dă şi vă ia ca oricui altcuiva. Cu perseverenţă şi răbdare îl veţi descoperi şi cuceri, vă va sufoca şi vă va elibera, fără să vă permită însă să-l cunoaşteţi vreodată cu adevărat, furnicar uman în continuă prefacere. 
Ai luat decizia de a pleca din oraşul/satul natal. Motivul nu-l discutăm acum, mai ales că este diferit de la o persoană la alta. Nu numai că ai luat această decizie, dar ai şi pus-o în aplicare. Eşti acum într-un oraş nou, necunoscut, cu noi colegi de cameră, facultate, serviciu, cu noi vecini de palier, casă, birou. Altfel spus, nu mai cunoşti pe nimeni…şi nimeni nu te mai cunoaşte (după cum aţi observat, nu am luat în calcul situaţii rare şi fericite în care în noua aventură vă însoţeşte unul sau mai mulţi colegi de liceu sau prieteni din copilărie). Până acum, în toate bulinuţele care, sperăm noi, vă pot ajuta să puneţi în aplicare scenariul ales, am încercat să schiţăm soluţii de a „supravieţui” diverselor situaţii mai mult sau mai puţin problematice. Nu dăm însă reţete şi nici nu ne credem atoateştiutori. Vorbim din experienţa proprie sau a altora mai trecuţi prin viaţă ca noi şi ca voi… Şi în acest caz aplicăm aceeaşi strategie: desprinderea de vechea gaşcă (dacă exista, desigur) nu este uşoară; reguli de integrare într-un nou grup sunt multe dar valabile doar pe categorii: sociabili, veseli, vorbăreţi, agresivi, tupeişti, introverţi. La fel ca şi medicaţia, diferită de la un pacient la altul în cazul aceleiaşi boli, modul în care ne adaptăm la un nou anturaj trebuie mulat pe propria personalitate. Nu vom încerca să ne remarcăm prin bancurile la modă sau poante deochiate când suntem antitalent în materie de a-i face pe ceilalţi să râdă. Nici nu vom încerca să ascultăm death sau trash dacă ne place „tipul ăla blond cu plete şi ochii verzi”. Nici nu vom cheltui toată bursa sau chenzina pe o cină luxoasă cu cea mai tare tipă din cartier… exemplele ar putea continua o vreme dar bănuiesc că aţi prins ideea. Nu încercaţi să reconstituiţi în noul anturaj vechea gaşcă; oamenii diferă, locurile diferă, aşteptările colegilor de la voi şi ale voastre de la ei, diferă… Totul e altfel şi totuşi la fel. Voi sunteţi doar un pic mai maturi, un pic mai speriaţi de noutatea din jur dar şi un pic mai siguri pe voi, în ciuda debusolării inerente oricărui început: până la urmă, sunteţi pe picioarele voastre, adică sunteţi responsabili . În rest, totul vechi…la voi. Tu eşti tot cel de ieri din oraşul natal, cel despre care gaşca ştia că poartă 40 la picior şi că şi-a spart capul la furat de cireşe, cel care roşeşte inevitabil când intră în vorbă cu vecina drăguţă de la 204… Totul este să-i lăsaţi şi pe cei de acum să vă descopere, cu bunele şi relele voastre, cu ce puteţi şi cu ce nu puteţi face, cu ce-i puteţi impresiona şi dezamăgi. Nimeni nu e perfect. Aşa, în imperfecţiunea voastră, sunteţi capabili să dăruiţi şi să primiţi prietenie. Dacă aveţi şi puţină grijă şi niscaiva criterii de selecţie, veţi găsi oriunde în jurul vostru, oricât de rece şi străin pare totul la început, oameni care merită să le dăruiţi prietenia voastră şi care vă dau aceeaşi afecţiune şi loialitate în schimb. 
(testul a fost preluat din „Cunoaşte-l pe celălalt”, culegere de 26 de teste psihologice coordonată de Adrian Neculau şi apărută în Polirom, 2003) Vă propunem un test de autocunoaştere. Întrucât răspunsurile pe care le daţi prin completarea lui sunt influenţate de cunoaşterea scopului acestui test – ce măsoară el şi ce aflăm prin cunoaşterea scorului obţinut - , prezentăm mai întâi testul şi apoi modurile de stabilire şi interpretare ale scorului, precum şi câteva date despre valoarea testului. 1. Înainte de a vota pe cineva, încerc să aflu date despre candidat. □ Adevărat □ Fals 2. Nu ezit să-mi las treburile de o parte ca să ajut pe cineva aflat la nevoie. □ Adevărat □ Fals
3. Mi-este câteodată greu sa-mi continuu munca dacă nu sunt încurajat. □ Adevărat □ Fals 4. Niciodată nu mi-a displăcut cineva foarte mult. □ Adevărat □ Fals
5. În diferite ocazii, nu mă îndoiesc de abilitatea mea de a reuşi în viaţă. □ Adevărat □ Fals 6. Câteodată mă simt insuportabil când nu-mi iese bine ceea ce fac. □ Adevărat □ Fals
7. Totdeauna sunt atent la felul în care mă îmbrac. □ Adevărat □ Fals. 8. Acasă mănânc la fel de frumos ca atunci când sunt la restaurant. □ Adevărat □ Fals
9. Dacă aş putea merge la un film fără să plătesc şi aş fi sigur că nu mă vede nimeni, probabil că aş face-o. □ Adevărat □ Fals 10. Rareori renunţ la ceva pentru că nu am încredere în abilitatea mea de a face acel lucru. □ Adevărat □ Fals
11. Îmi place uneori să bârfesc. □ Adevărat □ Fals 12. Mi s-a întâmplat să simt răzvrătirea faţă de persoane cu autoritate, chiar dacă am ştiut că au dreptate. □ Adevărat □ Fals
13. Indiferent cu cine vorbesc, sunt întotdeauna ascultător. □ Adevărat □ Fals 14. Îmi pot reaminti când am făcut-o „pe bolnavul” ca să ies dintr-o situaţie. □ Adevărat □ Fals
15. Au fost ocazii în care am profitat de altcineva. □ Adevărat □ Fals 16. Sunt întotdeauna gata să recunosc dacă am făcut o greşeală. □ Adevărat □ Fals
17. Totdeauna încerc să fac ceea ce propovăduiesc. □ Adevărat □ Fals 18. Nu găsesc că este deosebit de greu să ai de-a face cu oameni care vorbesc tare sau cu oameni nesuferiţi. □ Adevărat □ Fals
19. Câteodată încerc să fiu mai degrabă chit cu cineva decât să iert şi să uit. □ Adevărat □ Fals. 20. Când nu ştiu ceva, nu-mi pasă dacă recunosc sau nu. □ Adevărat □ Fals
21. Mă port totdeauna frumos chiar cu oameni dezagreabili. □ Adevărat □ Fals 22. Uneori am insistat într-adevăr să fac ceva cu propriile mele puteri. □ Adevărat □ Fals
23. Mi s-a întâmplat să simt că am dus de râpă ceva. □ Adevărat □ Fals. 24. Niciodată nu m-am gândit să las pe cineva să fie pedepsit în locul meu pentru ceea ce am făcut eu rău. □ Adevărat □ Fals
25. Niciodată nu am detestat situaţia în care mi s-a cerut să întorc o favoare făcută mie. □ Adevărat □ Fals 26. N-am fost niciodată enervat când oamenii şi-au exprimat idei foarte diferite de ale mele. □ Adevărat □ Fals
27. Niciodată n-am făcut o lungă călătorie fără să controlez bine siguranţa acesteia. □ Adevărat □ Fals 28. Mi s-a întâmplat să fiu foarte invidios pentru norocul altcuiva. □ Adevărat □ Fals
29. Aproape niciodată nu am simţit îndemnul/nevoia de a ocărî pe cineva. □ Adevărat □ Fals 30. Câteodată mă irită oamenii care-mi cer favoruri. □ Adevărat □ Fals
31. Niciodată n-am simţit că am fost pedepsit fără motiv. □ Adevărat □ Fals 32. Câteodată am gândit că oamenilor care păţesc necazuri li se întâmplă astfel numai că obţin ceea ce merită. □ Adevărat □ Fals
33. Niciodată n-am spus ceva deliberat pentru a răni sentimentele oamenilor. □ Adevărat □ Fals.
Cum calculăm scorul Obţineţi câte un punct pentru fiecare dintre întrebările 1, 2, 4, 7, 8, 13, 16, 17, 18, 20, 21, 24, 25, 26, 27, 29, 31, 33 dacă răspundeţi „Adevărat”; Obţineţi câte un punct pentru fiecare dintre întrebările 3, 5, 6, 10, 11, 12, 14, 15, 19, 22, 23, 28, 30, 32 dacă răspundeţi „Fals”. Adunaţi punctele obţinute.
Scoruri scăzute (0 – 8): Dacă scorul se înscrie în această categorie, înseamnă că ai dat răspunsuri într-o direcţie dorită de alţii, deci acceptate social; ai răspuns într-un mod mai onest şi mai potrivit vieţii reale decât răspund majoritatea oamenilor. Motivele pentru care ai răspuns astfel pot fi următoarele:
Dacă primul motiv este real – sunteţi mulţumit de propria persoană (cum sunteţi şi cine sunteţi) – atunci un nivel scăzut de dezirabilitate socială nu va aduce nici un fel de probleme. Dacă însă răspunsurile tale exprimă o răzvrătire şi reflectă dificultăţile de relaţionare cu alţii, unele sugestii făcute pentru cei cu scoruri mari pot fi utile şi pentru tine. Scoruri medii (9 – 19): Ai răspuns ca două treimi din oamenii care completează testul. Scorurile incluse în această categorie reprezintă o combinaţie de răspunsuri dezirabile şi nedezirabile social. Combinaţia exprimă un echilibru relativ în modul de comportament cotidian. Este util să revii asupra răspunsurilor date pentru a vedea ce comportament ai în situaţiile menţionate. Scoruri mari (20 – 33): Acest scor sugerează că a fi privit ca acceptabil de către alţii este un lucru foarte important pentru tine. Mărimea lui reflectă probabil nevoia pe care o ai de a fi aprobat de alţii. Acest lucru poate afecta negativ interacţiunile cu alţii, cărora le prezinţi o imagine a persoanei tale care nu este de fapt reală. Indivizii cu o mare nevoie de aprobare încearcă frecvent o stare de insecuritate socială sau anxietate în raport cu aşteptările celor din jur. O reevaluare a propriei persoane şi o analiză a imaginii de sine şi a trăsăturilor de personalitate sunt deci necesare. Ce este dezirabilitatea socială?Psihologii au constatat încă demult că dorinţa de a fi acceptat social este un factor important care influenţează modul în care oamenii răspund la testele psihologice. Indiferent de întrebare, oamenii tind să răspundă astfel încât să apară într-o lumină favorabilă. Această tendinţă se numeşte dezirabilitate socială. D. Crowne şi D. Marlowe (1960) au investigat această trăsătură de personalitate, demonstrând diferenţele între indivizi şi felul în care dezirabilitatea socială corelează cu alte trăsături de personalitate. Conştientizarea acestei trăsături produce modificări în autocunoaştere şi în modul nostru de comportament. Bibliografie: 1. Alba, A.; Balaci, L.; Ildiko, E.; Harasemiuc, O.; Velciov N., “Cinci paşi pentru cariera mea – ghid pentru elevi”, Bucuresti 2003. 2. Anderson, W., “Curs practic de încredere”, editura Curtea Veche, Bucureşti, 1999. 3. Baconsky, R.; Benoit, F. (coord), „Ce este Uniunea Europeană – un ghid pentru tinerii români, editura EST, Bucureşti, 2001. 4. Băban, A. (coord.), “Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere”, editura Psinet, Cluj-Napoca, 2001. 5 Băban, A.; Petrovici, D.; Lemeni, G., “Consiliere şi orientare, Ghidul profesorului”, editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2002. 6. Chiriţescu, D (coord.), Manual de Educaţie civică, curs opţional, editura Neva, Bucureşti, 2002. 7. DOBRESCU, Paul; BÂRGĂOANU, Alina: “Mass media si societatea”, editura SNSPA, Bucuresti, 2001. 8. NEACŞU, Ioan; Bellu, Bengescu, Cristian; Alexeanu Buttu, Marinela; Simache, Daniela; Nica, Mariana, “Ghidul voluntarului”, realizat de FICE România, editura Semne, 2003. 9. Neculau, Adrian (coordonator), „Cunoaşte-l pe celălat”, editura Polirom, Iaşi, 2003. 10. NIŢĂ, Mircea Aurel, “Marketing & management electoral”, editura Universitas XXI, 2000 11. Salomé, J., “Conceptul de fi tu însuţi”, editura Curtea Veche, Bucureşti, 2002. 12. STOICIU, Andrei: “Comunicarea politică. Cum se vând idei şi oameni, editura Humanitas - Libra, Bucureşti, 2000 13. THOVERON, Gabriel, “Comunicarea politica azi”, editura Antet, Bucuresti, 1996. 14. TEODORESCU, Bogdan, “Marketing politic si electoral”, editura SNSPA, Bucuresti, 2001. 15. ZAMFIR, Elena, “Asistenţă socială”, în POP, Luana Miruna, (coord.) “Dicţionar de politici sociale”, editura Expert, Bucureşti, 2002.
Yüklə 2,08 Mb. Dostları ilə paylaş:
|