Programul naţional
Modalităţi de dezvoltare a respectului de sine
Yüklə 2,08 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Ştiaţi că…
Modalităţi de dezvoltare a respectului de sine
Scenariul 12. Răzvan P.
…. este o filosofie de viata, afirmând si armonizând intr-un ansamblu echilibrat calităţile corpului, voinţei si spiritului. Stabilind alianţa dintre sport, cultura si educaţie, Olimpismul se doreşte creatorul unui stil de viata fondat pe bucuria efortului, a valorii educative a bunului exemplu si pe respectul principiilor etice fundamentale universale. Împreună, trebuie să medităm la valorile pe care se întemeiază olimpismul, la rolul lor în formarea caracterului celor care practică sportul de performanţă. Lumea în care trăim este una în care contează mai mult performanţa şi mai puţin felul în care este ea obţinută. Tot mai mulţi sportivi cedează presiunii la care sunt supuşi şi fac pactul cu diavolul, apelând la substanţe dopante. Transformarea performanţei sportive în marfă şi evaluarea ei în sume cu tot mai multe zerouri denaturează sensul profund moral al competiţiei sportive şi, până la urmă, îi va îndepărta pe tineri de sport. A venit momentul unei redescoperiri a valorilor olimpismului şi pentru o acţiune susţinută în rândul tinerilor, care trebuie să-şi găsească în sport nu doar un mod de a-şi petrece timpul liber şi de a-şi îngriji sănătatea, ci şi un mediu în care să se maturizeze şi să-şi structureze caracterele. Concurenţa onestă, lupta cu propriile limite fizice, dar şi cu adversarii, înţelegerea semnificaţiei profunde a devizei “Ai câştigat, continuă! Ai pierdut, continuă!” vor oferi societăţii oameni capabili să-şi asume responsabilităţi şi să-şi urmărească tenace şi fără compromisuri proiectele lor de viitor. "Trăim într-o perioadă în care sedentarismul este din ce în ce mai pregnant în viaţa cotidiană. Crosul Olimpic este o alternativă pentru sănătate, o acţiune care vine să demonstreze că olimpismul nu înseamnă doar participarea la Jocurile Olimpice, ci şi iniţierea unor programe pentru a induce acel dicton: minte sănătoasă în corp sănătos", a spus fosta campioană olimpică Mihaela Peneş, acum director în cadrul COR. Iată de ce Olimpismul va continua să existe, constituind mereu un miraj pentru oameni, fie ei învingători sau învinşi. Pentru că, în sport, la fel ca în viaţă, important este să participi. Ştiaţi că…Olimpismul modern a fost conceput de Pierre de Coubertin, la iniţiativa căruia s-a reunit, in iunie 1894, Congresul Internaţional Atletic de la Paris. In data de 23 iunie 1894, s-a constituit Comitetul Internaţional Olimpic (C.I.O.). 
Ca să iei o decizie corectă, încearcă să urmezi cele cinci etape:
Câţiva termeni implicaţi în luarea deciziilor:
MODALITĂŢI DE ALEGERE A UNEI DECIZII Prin deliberare: Cântărirea alternativelor pe baza analizei. Aceste decizii pot să implice sau nu valori majore. Fără să te gândeşti prea mult: Acestea sunt de multe ori decizii banale, cum ar fi alegerea perechii de pantofi care va fi purtată în ziua respectivă. Prin amânare: Obţii rezultate fără să alegi de fapt şi fără să le poţi controla prea mult. De exemplu, dacă eşti întrebat dacă vrei fulgi de cereale la micul dejun şi tu răspunzi că nu eşti sigur şi că te vei decide mai târziu, ai un exemplu de decizie amânată. Nu prea ai însă control asupra rezultatelor, pentru că în timp ce tu te decizi, fratele tău mai mic poate să fi terminat deja ultimii fulgi de cereale existenţi. (textul a fost preluat din „Manual de educaţie pentru viaţa de familie”, Fundaţia Tineri pentru Tineri, 2001) 
Viaţa e un paradox prin ale cărui labirinturi rătăcesc fiinţele noastre . Viaţa sportivului de performanţă e tumultoasă, aventuroasă dar plină de satisfacţii. Sportivul nu are o copilărie ca toţi ceilalţi pentru că sportul de performanţă începe de la o varsta fragedă. Sportivul stă mult în cantonamente şi are puţin timp la dispoziţie pentru a-l petrece împreună cu familia şi prietenii. Pentru menţinerea într-o bună formă fizică şi psihică sportivul de performanţă are nevoi ede resurse financiare importante. De multe ori, din lipsă de sprijin financiar din exterior, este nevoit să-şi folosească proprii bani pentru a se putea antrena în cele mai bune locuri, cu cei mai buni, să-şi asigure medicaţie, echipamente etc. In general orice sportiv ştie că dacă vrea să trăiască mai bine trebuie să câştige cât mai multe competiţii...într-un cuvânt să devină profesionist. Cu efort, perseverenţă şi un moral bun, vine si partea frumoasa – satisfacţiile. Aplauzele, fericirea pe care o vezi pe chipul celor care vin la stadion sau la sală să te vadă învingător, faptul că devine o persoană publică, cunoscută şi recunoscută în cele mai diverse medii sunt tot atâtea satisfacţii ale sportivului de performanţă. Atunci când are rezultate bune, când reuşeşte să acceadă la niveluri superiore în ramura sa sportivă, apar şi satisfacţiile materiale; câştigurile importante rămân însă o constantă doar dacă sportivul reuşeşte să se menţină la un nivel constant sau să progreseze. Foarte puţini ajung aici! Ca în general în viaţă, efortul care l-a ajutat pe sportiv să ajungă “sus” nu se compară cu efortul de a se menţine la nivelul atins. Ca în cazul oricărei persoane publice, orice greşeală, orice eşec are dimensiuni de catastrofă... Este judecat cu uşurinţă de oricine, pus la zid, blamat, puţini fiind cei care caută dincolo de efectul imediat şi o cauza a eşecului său
Protecţia socială poate fi plasată la trei niveluri:
Programele de protecţie socială sunt sub formă de transferuri băneşti sau servicii. Transferurile băneşti pot fi grupate în trei categorii:
“Pentru fiecare dintre noi, Fiecare cale de căutare personală Dispune de un loc în spaţiul – timp din Univers. Fiecare existenţă are de jucat un rol În marea coregrafie cosmică a istoriei omenirii. Fiecare drum al vieţii, întins între cer şi pământ, Trasează volute şi arabescuri, Tornade sau circumvoluţiuni mişcătoare, Supus fiind aspiraţiilor contradictorii Între ancorare sau înrădăcinare, elen sau zbor. Rădăcinile noastre oscilează între înaintare către ceilalţi Şi retragere, întoarcere sau concentrare asupra sinelui. Ne căutăm prin salturi succesive, Trei paşi înainte şi uneori doi înapoi Atunci când nu trebuie să facem un salt lateral căutarea nesfârşită a ce e mai bun în sine se învârte În enclava libertăţii oferite fiecăruia Între datorie şi credit, uşurare şi autonomie, La limita dintre definit şi nedefinit, Dintre trecut şi viitor, între răsăritul şi apusul fiecărei fiinţe.” Dificultăţile întâlnite pe drumurile vieţii noastre par să lase în memorie sau în trecutul nostru mai multe urme decât evenimentele fericite pe care le-am trăit. Când ne confruntăm cu necazuri, tracasări sau obstacole, când ni se întâmplă un accident, când ne îmbolnăvim, când o fiinţă iubită ne părăseşte, la început ne este greu să înţelegem în ce constă partea pozitivă a acestor evenimente şi cum ne pot aduce ele un dar. Faptele în sine, violenţa pe care ne-o aduc, ne revoltă, ne înşeală, ne dezechilibrează. Ne provoacă atitudini reactive sau defensive. Va fi nevoie de o revenire, de un efort de interiorizare şi de conştientizare pentru a descoperi scânteia de viaţă care arde, posibilitatea unei deschideri şi a unei schimbări după perioada de dezechilibru pe care o traversăm. Un eveniment traumatizant poate fi declanşatorul unor revelaţii despre posibilităţi neexplorate, despre aspecte necunoscute de noi înşine. O criză, un conflict acut pot fi catalizatori care să reunească energii risipite pentru a mobiliza bogăţii necunoscute, pentru a deştepta potenţiale neaşteptate. Primim daruri de la viaţă, dacă ştim să le acceptăm, dar putem să le şi oferim, să le răspândim, să le creăm. Putem oferi în fiecare zi celor pe care-I întâlnim sentimentul că-şi sporesc viaţa, că-şi înseninează privirea, că reuşesc să se exprime, că sunt amabili, mai vii. Scenariul 14. Paul C.
Internetul, această reţea de reţele, formată din milioane de computere şi mii de reţele de calculatoare, tinde să devină infrastructura de bază a societăţii moderne. Fără îndoială, acest extraordinar mijloc de informare şi comunicare induce schimbări în modul de gândire şi de percepere a lumii, în modul de raportare la realitatea înconjurătoare, în comportamentul oamenilor. Partea revoluţionară a web-ului este aceea că fiecare dintre noi poate fi consumator şi sursă de informaţii în acelaşi timp. Peste 300 de milioane de pagini web stau la dispoziţie iar din 3,7 milioane site-uri înregistrate în motoarele de căutare (în 2000), 2,2 milioane au acces liber la informaţie. Individul utilizează această reţea în primul rând în funcţie de nevoile sale sociale, pentru informaţiile şi serviciile pa care aceasta le pune la dispoziţie, dar şi pentru a căuta anumite satisfacţii ce răspund nevoilor sale psihologice. Avantajul este că (aceste relaţii sociale), acest tip de comunicare, se pot desfăşura la adăpostul anonimatului, într-o libertate de expresie deplină. Pentru cei care se simt izolaţi în mediul social în care trăiesc, Internetul reprezintă un mod ideal de a evita solitudinea şi de a-şi satisface nevoia de contacte sociale şi de divertisment. Nu puţini utilizatori devin însă dependenţi. IAD – Internet Addiction Disorder – tulburarea “dependenţa de Internet” este un termen propus pentru prima oară de dr. Ivan Goldberg, pentru utilizarea patologică a Internetului. Criteriile pentru determinarea acestei tulburări se bazează pe criterii similare cu cele ale abuzului de substanţe chimice. Asociaţia Americană a Psihologilor a atras atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintă “abuzul de Internet”, care s-ar putea număra printre bolile civilizaţiei mileniului trei. Psihologii situează dependenţa şi abuzul de Internet pe aceeaşi treaptă cu alcoolismul şi consumul de droguri în ceea ce priveşte efectele negative. Rata celor care prezintă simptoame de dependenţă de Internet este, după unele aprecieri, între 1 şi 5%. Se pare că 80% dintre aceştia au dificultăţi majore în stabilirea de contacte umane, iar când au încercat să renunţe au devenit foarte irascibili în lipsa calculatorului. O serie de activităţi online par a avea un potenţial de “dependenţă” mai mare decât altele, jocurile şi grupurile de discuţii fiind menţionate în acest context. Se pare că utilizatorii patologici înregistrează şi o serie de diferenţe faţă de ceilalţi: ei sunt mai singuratici, utilizează jocuri online mai mult decât ceilalţi, pierd mai mult timp în realitatea virtuală. Când devine utilizarea Intrenetului dependenţă, iar dependenţa patologică? Atunci când intervine major în viaţa ta. După opinia lui Tonino Cantelmi, psihiatru la Universitatea Gregoriană din Roma, o navigare mai lungă de 5-6 ore zilnic poate degenera într-o serie de simptoame, cum ar fi: confuzia mentală, halucinaţii, delir, care, recidivând, nu lasă decât posibilitatea internării în spital. Un studiu efectuat la Carnegie Mellow University din Pittsburg a stabilit că persoane care petrec chiar şi câteva ore pe săptămână conectaţi la Internet cunosc niveluri ale depresiei şi singurătăţii mai mari decât dacă ar folosi reţeaua mai rar. Studiul sugerează că acest mediu interactiv ar putea să nu fie mai sănătos social decât alte mass-media. El ridică probleme îngrijorătoare privind natura comunicării virtuale şi a prieteniilor decorporalizate care se formează în spaţiul virtual. Relaţiile interpersonale menţinute la distanţă, lipsite de contactul “faţă în faţă”, nu asigură tipul de suport şi reciprocitate care contribuie în mod obişnuit la starea de securitate psihologică şi fericire. Concluzia studiului este că, deşi Internetul poate facilita legături cu diverşi oameni, aceste contacte nu trebuie să devină un substitut pentru adevăratele relaţii sociale. Comportamentul internautului depinde de predispoziţiile sale psihologice, de relaţiile sociale pe care le îndeplineşte, de relaţiile interpersonale în care intră, de contextul social în care trăieşte. Fiind un mediu interactiv, accesarea şi folosirea informaţiilor se face în funcţie de acest context. De fapt nu Internetul face rău oamenilor, ci felul în care aceştia îl folosesc. Concluzia ar fi aceea că utilizarea Internetului poate fi deopotrivă distractivă şi folositoare dar, în acelaşi timp, el poate cauza o periculoasă dezangajare din viaţa reală. Nu putem să nu recunoaştem imensele beneficii pe care le aduce acest mijloc de comunicare, în care se pot regăsi cele mai diversificate şi abundente informaţii, cât şi divertisment interactiv, trebuie numai să avem în vedere un vechi principiu: “să uzezi dar să nu abuzezi!” 
Moto: „You see, Forrest, life it’s like o box of chocolate: you never know what you gonna get” („Viaţa e ca o cutie cu bomboane de ciocolată: niciodată nu ştii ce vei găsi în interior”) Mai ţineţi minte? Este un din replicile celebre din „Forrest Gump”… Cunoaştem cu toţii poveşti cu persoane celebre care au pornit de la zero şi au ajuns oameni de succes, în cele mai diverse domenii. Unii au început de timpuriu, alţii şi-au descoperit talente de buni afacerişti, artişti etc. la maturitate. Poate unii dintre voi ştiu deja ce vor face în viaţă. Alţii probabil lasă lucrurile să vină de la sine sau au încă de optat între mai multe variante. Un lucru este însă sigur: nimeni nu poate şti cu siguranţă ceea ce îi rezervă viitorul. Putem însă acţiona astfel încât cel puţin o parte din necunoscutele viitorului nostru să devină … cunoscute. Putem acţiona noi înşine pentru noi. Deşi pare de la sine înţeles că în general acţionăm în sensul bunăstării proprii, cei mai mulţi dintre noi au luat, adeseori, decizii care nu s-au dovedit cele mai bune pentru interesul personal. Să ne înţelegem însă: nu propovăduim aici nici egoismul, nici machiavelismul. Talentul constă tocmai în abilitatea de investi în viitorul tău fără a-i prejudicia pe alţii şi fără a le încălca drepturile. Cei mai mulţi dintre noi asociază termenul „investiţie” cu cel de afacere… Se investesc bani, resurse, oameni în diverse activităţi… Întotdeauna există posibilitatea câştigului dar şi riscuri… Pentru noi, prima „afacere” suntem … noi înşine. Aflaţi la vârsta la care începeţi să vă luaţi viaţa în propriile mâini, trebuie să aveţi clar în minte un lucru: sunteţi tineri, plini de energie şi dorinţă de acţiune, calităţi apreciate de orice eventual angajator. Pe de altă parte însă, sunteţi aproape total lipsiţi de experienţă. Ari fi cazul să începeţi să o acumulaţi. Un curs, participarea în calitate de voluntar la orice gen de activitate, organizarea unor evenimente, participarea la sesiuni de comunicări, „furatul meseriei” în stagii de practică de la cei pricepuţi etc. sunt doar o parte din modalităţile de a acumula experienţă. Nu neglijaţi însă scopul cu care aţi pornit la drum, fie că acesta este absolvirea unei facultăţi sau a unui curs de specializare, obţinerea unei burse, începerea unei afaceri proprii sau construirea unei cariere într-un domeniu oarecare. Se întâmplă adeseori ca, pe parcursul unui traseu de viaţă pe care îl considerasem bine stabilit, cel puţin pentru o perioadă de timp, să intervină elemente din cele mai diverse, toate gata să vă abată de la ţelul propus. E bine? E rău? Nimeni nu poate spune cu certitudine dinainte. Uneori e bine, uneori e rău. Singurii capabili să discerneţi între cele două situaţii sunteţi voi. Analizaţi, calculaţi, cântăriţi bine înainte de a lua o decizie. Exista ocazii care par unice, există oportunităţi dar şi riscuri asociate… Nu vă grăbiţi, situaţiile extreme sunt mult mai rare decât ne imaginăm noi. Noi, oamenii, nu avem multe în comun unii cu alţii dar arta complicării o stăpânim cu precizie Aruncaţi o privire pe modelul luării deciziilor, sigur vă va ajuta în momente delicate
Este normal să simţi că poţi să-ţi controlezi viaţa, că ai libertatea de alegere. Calitatea vieţii noastre este, în fond, hotărâtă de alegerile pe care le facem. Poţi să alegi:
Yüklə 2,08 Mb. Dostları ilə paylaş:
|