Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul pos dru 2007-2013



Yüklə 309.95 Kb.
səhifə2/9
tarix16.08.2018
ölçüsü309.95 Kb.
1   2   3   4   5   6   7   8   9

În abordarea conţinuturilor aferente modulului Reţele de comunicaţii” este obligatorie şi consultarea părţii I, respectiv a II-a a materialului de învăţare.

Utilizând strategii didactice adecvate pentru parcurgerea conţinuturilor modulului Reţele de comunicaţii” se asigură formarea competenţelor tehnice generale aferente nivelului 3 şi corespunzătoare calificării de „Tehnician de telecomunicaţii”. Se dezvoltă astfel abilităţi cognitive şi practice prin care elevii vor fi capabili să îndeplinească sarcini cu caracter tehnic de montaj, punere în funcţiune şi întreţinere a reţelelor de comunicaţii.

II. Documente necesare pentru activitatea de predare


Pentru predarea conţinuturilor abordate în cadrul materialului de predare cadrul didactic are obligaţia de a studia următoarele documente:

  • Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea Tehnician de telecomunicaţii, nivelul 3 – www.tvet.ro, secţiunea SPP sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar

  • Curriculum pentru calificarea Tehnician de telecomunicaţii, nivelul 3 – www.tvet.ro, secţiunea Curriculum sau www.edu.ro , secţiunea învăţământ preuniversitar


III. Resurse



TEMA 1:REŢELE DE TELECOMUNICAŢII

Fişa suport 1.1: Apariţia şi evoluţia reţelelor de telecomunicaţii


Competenţa:

  • Analizează arhitecturi şi topologii de reţele

APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA REŢELELOR DE TELECOMUNICAŢII
O reţea de telecomunicaţii corespunde unui ansamblu de linii (canale de

transmisie) şi noduri (centre de comutare), dispuse astfel încât mesajele pot să treacă dintr-un punct al reţelei spre oricare alt punct, prin intermediul mai multor linii şi prin diverse noduri.

Prima reţea de telecomunicaţii (comunicaţii la distanţă) a fost reţeaua destinată telegrafului, care începe să se dezvolte aproximativ din anul 1840. A doua reţea de telecomunicaţii s-a dezvoltat după 1880, fiind destinată convorbirilor telefonice.

O etapă importantă în evoluţia transmisiilor telefonice a avut loc atunci cînd s-a trecut de la transmisia în banda de bază la transmisia într-o bandă translatată (multiplexarea/partajarea în frecvenţă).



Evoluţia transmisiei semnalelor a fost în strânsă dependenţă cu dezvoltarea reţelei de telecomunicaţii şi a traversat mai multe etape, identificarea acestora în ordine cronologică fiind aproximativ următoarea:

  • necesitatea convorbirilor telefonice universale (“oricine cu oricine”), a determinat proiectarea şi impunerea ca soluţie tehnică a centralei de comutaţie;

  • necesitatea realizării unei reţele de telecomunicaţii eficiente şi economice, a determinat proiectarea şi amplasarea echipamentelor de transmisie multiplexată;

  • necesitatea ca legătura dintre două telefoane să se facă fără existenţa unui intermediar (operator), a determinat proiectarea şi impunerea ca soluţie tehnică a centralei telefonice automate.

În figura I.1 este reprezentată o centrală de comutaţie manuală.
Fig. I.1 CENTRALA MANUALĂ
Etapele dezvoltării reţelei telefonice:

  • mai întâi au fost conectaţi abonaţii situaţi în aceeaşi zonă (amplasaţi în aceeaşi localitate), la un “repartitor” comun (Fig. I.2) deservit de un operator, ceea ce a determinat apariţia centralelor telefonice;

  • apoi zonele, respectiv localităţile au fost conectate între ele ceea ce a determinat apariţia conexiunilor interurbane (cabluri interurbane);

  • au fost găsite soluţii de eficientizare economică a conexiunilor dintre centrele de conectare a abonaţilor (dintre localităţi), ceea ce a determinat apariţia tehnicilor de multiplexare;

  • a fost soluţionată realizarea selecţiei în mod automat, determinând apariţia centralei telefonice automate.





Fig. I.2 REPARTITOR

În Fig. I.3 este reprezentată schema simplificată cu componentele de bază caracteristice reţelei telefonice.



Prin multiplexare, o legătură de comunicaţie este partajată în acelaşi timp de mai mulţi utilizatori. La început, s-a utilizat transmisia multiplexată numai în porţiunea denumită “transfer la distanţă” (Fig. I.3). Ulterior, o dată cu dezvoltarea tehnologică s-a transmis prin metode de multiplexare şi în porţiunea “transfer zonal” sau în anumite situaţii în porţiunea “acces” pentru abonaţii speciali. Există două procedee importante de multiplexare: multiplexarea cu partajare în frecvenţă şi multiplexarea cu partajare în timp.


Centrala telefonică automată a început să fie utilizată după anul 1900. Primele centrale automate erau realizate cu motoare electrice (pas cu pas), comutatoare rotative şi relee electromagnetice. Centralele automate digitale au fost utilizate cu prioritate după anul 1980.



O centrală automată este capabilă să indeplinească următoarele roluri:

  • Sesizează terminalul care iniţiază o cerere de convorbire şi furnizează tonul de apel;

  • Interpretează pulsurile sau tonurile DTMF formate de abonatul chemător;

  • Realizează conectarea spre telefonul apelat (dacă acesta aparţine de aceeaşi centrală), sau spre o altă centrală distantă cu scopul de a prelungi legătura spre telefonul apelat.


Sugestii metodologice pentru fixarea cunoştinţelor

  • Identificaţi în Fig.3 elementele componente ale unei reţele de telecomunicaţii

  • Identificaţi funcţiile îndeplinite de centrala telefonică automată
Rolul unei centrale poate fi de conectare între abonaţii locali (centrală locală), sau de direcţionare spre abonatul distant (centrală de tranzit). O centrală de tranzit realizează legături între centrale.


Sugestii metodologice

UNDE PREDĂM? Conţinutul poate fi predat într-o sală care are videoproiector sau flipchart.

CUM PREDĂM?

  • Se recomandă utilizarea mijloacelor multimedia pentru activităţile de fixare a noilor cunoştinţe.

  • Organizare clasă

Clasa poate fi organizată frontal sau pe grupe de 3-4 elevi.

  • Metode de predare

    • Expunere

    • Conversaţie

    • Problematizarea (de exemplu:De ce a fost necesar să se

inventeze telefonia?)

    • Descoperirea

  • Mijloace de predare

Materiale suport:

  • O prezentare multimedia care să cuprindă următoarele noţiuni:

    • Definiţii, noţiuni teoretice;

    • Imagini de exemplificare a tipurilor centrale

    • Schema bloc a unei reţele telefonice

    • Activităţi de asociere între termeni de specialitate şi semnificaţia acestora

    • Activităţi de tip rebus cu noţiunile învăţate



    Materiale de evaluare:





Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə