Proiect cofinanţat drin Fondul European de Dezvoltare Regională

4.Cadrul instituțional de dezvoltare a strategiei naționale

4.1 Temeiul legal necesar pentru dezvoltarea și implementarea strategiei privind schimbările climatice

Cadrul legal și legislativ din România oferă o bază solidă pentru dezvoltarea și implementarea unei strategii privind SC. România este una din țările semnatare a Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice, semnată la Rio de Janeiro în data de 5 iunie 1992 și ratificată prin Legea nr. 24 din 6 mai 1994 (publicată în M.O. nr. 119/12 mai 1994). România a adoptat Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, și l-a ratificat prin Lega nr. 3 din 2 februarie 2001 (publicată în M.O. nr. 81/16 februarie 2001).
În timpul procesului de aderare la UE, România a transpus acquis-ul comunitar UE în materie de mediu în legislația sa națională. Acquis-ul menţionat include o gamă largă de reglementări și politici UE privind politicile și măsurile, capacitatea instituțională, inventarul, monitorizarea și raportarea. Un inventar detaliat al legislației legate de SC este prezentat în Anexa V.
România participă la Schema Europeană de Comercializare a Certificatelor de Emisii GES (ETS UE). România a aprobat Strategia națională privind schimbările climatice 2013–2020 (publicată în M.O. nr. 536/26 aug. 2013) în 2013. România a dezvoltat mai multe strategii sectoriale care sunt legate de atenuarea schimbărilor climatice, inclusiv referitoare la promovarea eficienței energetice, a surselor regenerabile de energie (SRE) și captarea și stocarea dioxidului de carbon. Există politici și măsuri naționale adoptate sau planificate pentru a reduce emisiile GES ale sectoarelor cheie, potențialul acestora de reducere și prioritățile naționale pentru dezvoltarea națională, precum și măsurile relevante de adaptare la SC. Guvernul României s-a angajat să respecte cerințele ONU și UE privind combaterea schimbărilor climatice.
4.2 Instituțiile implicate în strategiile și programele legate de schimbările climatice
Implementarea strategiei se va baza în mare parte pe cadrul instituțional existent. Există diferite instituții care joacă deja un rol important în gestionarea schimbărilor climatice. Cadrul organizațional pentru schimbările climatice se întemeiază pe mai multe acte legislative naționale (pentru detalii, consultați caseta de mai jos).


Caseta: Hotărârile de Guvern (HG) importante privind cadrul organizațional și mandatele legate de schimbările climatice

• HG nr. 48/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și pentru modificarea unor acte normative în domeniul protecției mediului și al schimbărilor climatice;

• HG nr. 1026/2014 pentru reorganizarea Comisiei Naționale privind Schimbările Climatice;

• Ordonanța de Urgență a Guvernului 115/2011privind stabilirea cadrului instituțional și autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanțelor Publice, de a scoate la licitație certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene, cu modificările și completările ulterioare;

• HG nr. 38/2015 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor.

Strategia națională privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon va necesita participarea majoră a instituţiilor cu responsabilităţi, prin implicarea activă în măsurile privind schimbările strategice la nivel național, sectorial sau local.

Principalele instituții care joacă un rol important în gestionarea schimbărilor climatice sunt:
Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor (MMAP) este organismul guvernamental central responsabil cu coordonarea generală a politicilor, strategiilor și acțiunilor de adaptare și reducere a SC. MMAP este, de asemenea, coordonatorul Comisiei Naționale privind Schimbările Climatice (CNSC). A fost reorganizat prin HG 38/2015 ca parte a procesului de organizare și funcționare al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor. MMAP trimite oficial Inventarul Național al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (INEGES) către secretariatul CCONUSC, Comisia Europeană și Agenția Europeană pentru Mediu cu respectarea termenelor limită specifice. MMAP este, de asemenea, autoritatea responsabilă cu administrarea sistemului național al inventarului GES și răspunde de pregătirea acestuia. Hotărârea Guvernului nr. 1570/2007 şi procedurile relevante ulterioare definesc cadrul juridic, instituţional şi procedural pentru implicarea activă a tuturor autorităţilor publice relevante responsabile, a diverselor institute de cercetare, a operatorilor economici şi a asociaţiilor profesionale. Autorităţile publice centrale şi instituţiile aflate sub autoritatea lor, coordonate sau subordonate lor, diversele institute de cercetare şi operatorii economici laolaltă au responsabilitatea de prezentare a datelor activităţii necesare pentru calculul emisiilor de GES. Agențiile locale de protecție a mediului (APM) acționează ca furnizori de date pentru sistemul național al inventarului GES.

Comisia Națională privind Schimbările Climatice (CNSC) este un organism important de coordonare interministerială în domeniul schimbărilor climatice. O Hotărâre a Guvernului (HG 1026/20.11.2014) a fost adoptată în 2014 cu scopul de a susţine îmbunătățirea funcționării, Comisiei Naționale privind Schimbările Climatice. Noua HG stabilește două niveluri de funcţionare (tehnic și politic), clarifică și extinde responsabilitățile CNSC și extinde şi participarea prin reprezentanții a 16 instituții în comisie și reprezentanții a 34 de instituții în grupul său tehnic de lucru.

Există diferite ministere de linie care au într-o oarecare măsură un mandat legat de gestionarea aspectelor legate de schimbările climatice⁷; de exemplu, Ministerul Fondurilor Europene (MFE), responsabil cu coordonarea generală a fondurilor ESI, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) pentru aspectele legate de SC din domeniile infrastructură, construcții și planificare urbană, Ministerul Transporturilor (MT) pentru sectoarele de transport (aerian, maritim, rutier și feroviar), mai puţin transportul public, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) pentru măsurile privind schimbările climatice din domeniile agricultură și dezvoltare rurală, precum și Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri și Ministerului Economiei, Comerțului și Turismului pentru sectoarele energie, industrie și alte sectoare economice și de afaceri afectate de schimbările climatice. Există și agenții naționale și instituții mai specializate al căror mandat prevede gestionarea schimbărilor climatice, precum Administrația Națională ”Apele Român”e (ANAR), Administrația Națională de Meteorologie (ANM) și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU). O listă detaliată a tuturor ministerelor, comisiilor și agențiilor la nivel național cu anumite roluri în gestionarea schimbărilor climatice poate fi consultată în Anexa VI.