KOŞU ŞI NEGRU
politeţe. Severul jansenist, indignat de tot ce vedea, ţinu o lungă consfătuire cu avocaţii aleşi pentru marchizul de La Mole, apoi plecă la Paris. Dar avu slăbiciunea să le spună 11 lor doi sau trei prieteni din colegiu, care îl însoţiseră |)lna la caleaşca şi admirau armoariile zugrăvite pe ea că, după ce condusese seminarul vreme de cincisprezece ani, pli fisea oraşul numai cu cinci sute douăzeci de franci economisiţi. Prietenii îl îmbrăţişară cu lacrimi în ochi şi-şi 1 npuseră între ei: „Bietul părinte, ar fi putut să se lipsească i minciuna asta; aşa, e prea de rîs."
Oamenii de rînd, orbiţi de patima banului, nu puteau |tn\elege că numai în sinceritatea lui găsise părintele ■ Ptrard puterea trebuincioasă să lupte şase ani împotriva Măriei Alacoque1, împotriva congregaţiei Sacr6-Coeur, a niiţilor şi a episcopului său.
ti n
CAPITOLUL XXX
Un ambiţios
Azi nu mai există decît o singură nobleţe, aceea a titlului de duce; marchiz, e ridicol să fii; dar la auzul cuvîntului duce, toţi oamenii întorc
capul.
ED1NBURGH REVIEW2
Marchizul de La Mole îl primi pe părintele Pirard fără Ivuunul din micile mofturi ale marilor seniori, atît de I politicoase, dar atît de neobrăzate pentru cine le înţelege. Ai li însemnat vreme pierdută şi marchizul era prea ocu-|mi cu treburi importante ca să mai aibă vreme de pierdut. 1 )e şase luni de zile se străduia să-1 convingă pe rege 1)1, totodată, să Gonvingă naţiunea despre necesitatea ac-
Dostları ilə paylaş: |