Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Diferenţele sociale 
Cercetările din domeniul social vizează ipoteza conform căreia 
persoanele extrem dependente de câmp au tendinţa de a fi mai 
sensibile la indicii sociali şi mai legate de atitudinile şi judecăţile 
celor din jur decât persoanele independente faţă de câmp. Linton 
(1955) a verificat această ipoteză, investigând relaţiile dintre dependenţa 
de câmp şi conformism. Autorul a identificat o corelaţie semnificativă 
(+0,60) între aceşti doi factori. 
Un studiu elaborat de Ruble şi Nakamura, în 1972, a examinat 
relaţiile dintre FD-I şi atenţia dată stimulilor sociali, care, în acest 
caz, a fost reprezetat de timpul acordat consultării altor persoane. 
Intr-o sarcină de tip rezolvare de problemă, copiii dependenţi de câmp 
căutau faţa examinatorului mai mult decât o făceau cei independenţi 
de câmp. Totuşi, această tendinţă nu le-a îmbunătăţit performanţele. 
Se poate presupune că le-ar fi fost mai de ajutor să urmărească 
demonstraţia examinatorului. 
într-o altă sarcină, în care copiilor li se cerea să aleagă soluţia 
corectă din trei variante posibile, urmărirea feţei examinatorului s-a 

---

Personalitatea 103 
dovedit de mai mult ajutor. în acest ultim caz, examinatorul oferea 
subiecţilor indicii sociale, prin îndreptarea privirii către soluţia 
corectă; astfel, copiii dependenţi de câmp au înregistrat o performanţă 
superioară comparativ cu cei independenţi de câmp. 
Aprecieri asupra FD-I 
Teoria lui Witkin a fost susţinută de o serie de date provenite 
din diferite surse. De exemplu, Wapner (1976) considera că studiul 
FD-I furnizează o abordare nouă şi creativă asupra problemelor 
centrale ale educaţiei. Chickering (1976) arăta că studiile lui Witkin 
sunt imporante pentru sfera învăţământului superior, oferind date 
valoroase cu privire la adaptarea mediului educaţional şi varierea 
stilurilor cognitive în practica studenţilor. 
In ciuda acestor aprecieri favorabile, teoria lui WITKIN a fost 
supusă şi criticilor. 
1. FD-I şi inteligenţa. Witkin argumenta că FD-I nu poate fi 
asimilat inteligenţei. Spre deosebire de scorurile obţinute la testele de 
inteligenţă, evaluarea FD-I nu oferă un tablou al funcţionării 
intelectuale în care atât dependenţa, cât şi independenţa faţă de câmp 
prezintă avantaje şi dezavantaje. Unii cercetători, precum Vernon (1972) 
au argumentat că testarea FD-I nu evaluează nimic în plus faţă de 
testele de inteligenţă şi, ca urmare, FD-I nu se deosebeşte de inteligenţă. 
Este bine cunoscut faptul că, între 8 şi 17 ani, persoanele devin 
mult mai independente faţă de câmp. Din moment ce CI creşte şi el 
odată cu vârsta, este de presupus că FD-I reprezintă doar un aspect al 
inteligenţei. 
Totuşi, cercetările asupra diferenţelor de sex manifestate în 
sfera FD-I relevă faptul că băieţii peste 12 ani au tendinţa de a fi mai 
independenţi faţă de câmp, comparativ cu fetele de aceeaşi vârstă 
(Maccoby şi Jacklin, 1974). Nefiind recunoscute influenţele sexului 
asupra inteligenţei generale, se pare că FD-I şi inteligenţa nu sunt 
echivalente. 

---

104 Diferenţe inîerindividuale 
2. Legăturile cu personalitatea. Aşa cum am arătat deja, 
Witkin (1976) afirma că FD-I este o manifestare perceptivă a 
personalităţii şi comportamentului social. Gruen (1975) a pus la 
îndoială afirmaţiile lui Witkin cu privire la legătura directă dintre 
percepţie şi personalitate. El consideră că tehnicile de investigaţie ale 
lui Witkin se concetrează prea mult asupra percepţiilor subiecţilor, 
omiţând alte procese care pot fi implicate (atitudinea faţă de sarcină 
sau sentimentele legate de situaţia de testare). Gruen sugera că 
scorurile asemănătoare obţinute la testele de FD-I pot reflecta procese 
diferite la indivizi diferiţi.