Celălalt nu „creşte” niciodată cu viteza cu care noi am vrea, întrucât fiecare om are propriul ritm de evoluţie. Foarte adesea păstorul are tendinţa de a forţa creşterea spirituală a păstoritului, printr-un exces de sfaturi, propunându-i paşi pe calea auto-formării mult prea mari decât îi este posibil acestuia să facă. Cauzele acestui mod malformat de a se raporta la idealul de atins al interlocutorului sunt diferite:
poate păstorul a căzut pradă tendinţei "eficientismului" educativ;
poate tinde să reproducă în viaţa celuilalt, fără modificări, propria experienţă.
