Psihologie pastorală

Insuficienta acceptare a propriilor limite

În timp ce se descoperă progresiv dezvoltarea pozitivă a propriei personalităţi trebuie în mod necesar să fie conştientizate şi propriile limite. Aceasta este de fapt şi definiţia înţelepciunii. Pentru a progresa din punct de vedere duhovnicesc este necesar să fie asumate propriile limite, să se ia contact atât cu creativitatea, dar mai ales cu vulnerabilitatea proprie. Dacă conştientizarea propriilor limite deranjează, generând incomfort interior, înseamnă că există o rană interioară, foarte adesea neconştientizată, care obstacolează progresul pastoral.

Există o solitudine existenţială a persoanei umane în calitatea ei de fiinţă unică şi irepetabilă, angajată pe o traiectorie unică în viaţă. Când această solitudine este experimentată permanent ca durere, înseamnă că în respectiva persoană există răni deschise. Unicitatea este percepută atunci ca izolare dificil de suportat, sau ca refuz al altora, ca o fractură relaţională cu semenii.

8.