R o m â n I a judecătoria corabia judeţul olt raport de bilanţ pe anul 2015 introducere scurte consideraţii privind situaţia instanţei în anul 2015
Yüklə 0,87 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- HOTĂRÂREA* din 23 decembrie 2015 în cauza C-297/14, Rüdiger Hobohm c/ Benedikt Kampik Ltd Co. KG şi alţii
- I.3.5. Pregătirea profesională a judecătorilor şi a personalului auxiliar Judecători
- 1.Mariana Nicolae
- Drept penal. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine de condamnare ”
- Stilul şi calitatea hotărârilor judecătoreşti
- Capitolul II. Principalele modificări legislative cu impact asupra activităţii sistemului judiciar în cursul anului 2015
- Art.207( Verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară) alin.6 Cod procedură penală (modificat prin OUG nr.24/2015) În vechea reglementare , art. 207 alin. (6)
- sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri
- Art.208( Verificarea măsurilor preventive în cursul judecăţii) alin.4 Cod procedură penală (modificat prin OUG nr.24/2015).
- Art.222.(Durata arestului la domiciliu) Cod procedură penală (modificat prin OUG nr.24/2015
- Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 5/2015: Art. 1.528 Cod civil, art. 26 alin. (3) Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv
- Legea nr. 351 din 23 decembrie 2015 privind modificarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie
Jurisprudenţă comunitară HOTĂRÂREA* din 17 decembrie 2015 în cauza C-605/14, Virpi Komu şi alţii c/ Pekka Komu şi Jelena Komu Trimitere preliminară. Regulamentul (CE) nr. 44/2001. Domeniu de aplicare. Competenţe exclusive. Articolul 22 punctul 1. Litigiu în materie de drepturi reale imobiliare. Noţiune. Cerere de încetare prin vânzare a unei coproprietăţi indivize asupra unor bunuri imobile Cererea de decizie preliminară priveşte interpretarea art.22 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (JO L 12, p. 1, Ediţie specială, 19/vol. 3, p. 74). Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între coproprietarii a două bunuri imobile situate în Spania în legătură cu încetarea prin vânzare a coproprietăţii indivize asupra acestor bunuri.
declară:
Articolul 22 punctul 1 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că intră în categoria litigiilor "în materie de drepturi reale imobiliare" în sensul acestei dispoziţii o acţiune de încetare a coproprietăţii indivize asupra unui bun imobil, prin intermediul unei vânzări a cărei realizare este încredinţată unui mandatar. HOTĂRÂREA* din 23 decembrie 2015 în cauza C-297/14, Rüdiger Hobohm c/ Benedikt Kampik Ltd & Co. KG şi alţii Trimitere preliminară. Cooperare judiciară în materie civilă şi comercială. Regulamentul (CE) nr. 44/2001. Competenţă judiciară în materia contractelor încheiate cu consumatorii. Articolul 15 alineatul (1) litera (c) şi articolul 16 alineatul (1). Noţiunea de activitate comercială sau profesională "direcţionată spre" statul membru în care domiciliază consumatorul. Contract de gestiune de afaceri care serveşte la realizarea obiectivului economic urmărit printr-un contract de brokeraj încheiat anterior în exercitarea unei activităţi comerciale sau profesionale "direcţionate spre" statul membru pe teritoriul căruia domiciliază consumatorul. Legătură strânsă Cererea de decizie preliminară priveşte interpretarea art.15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediţie specială, 19/vol. 3, p. 74) coroborat cu art. 16 alineatul (1) din acest regulament. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Hobohm, domiciliat în Germania, pe de o parte, şi Benedikt Kampik Ltd & Co. KG, domnul Kampik şi Mar Mediterraneo Werbe- und Vertriebsgesellschaft für Immobilien SL, stabiliţi în Spania, pe de altă parte, în legătură cu rambursarea unor sume de bani puse la dispoziţia domnului Kampik de domnul Hobohm. Curtea declară: Articolul 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, în măsura în care vizează contractul încheiat în cadrul unei activităţi comerciale sau profesionale "direcţionate" de un profesionist "spre" statul membru în care domiciliază consumatorul, coroborat cu articolul 16 alineatul (1) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că se poate aplica unui contract, încheiat între un consumator şi un profesionist, care nu intră ca atare în domeniul activităţii comerciale sau profesionale "direcţionate" de acest profesionist "spre" statul membru în care domiciliază consumatorul, însă care prezintă o legătură strânsă cu un contract încheiat anterior între aceleaşi părţi în cadrul unei asemenea activităţi. Revine instanţei naţionale sarcina să verifice dacă sunt întrunite elementele constitutive ale acestei legături, în special identitatea, de drept sau de fapt, a părţilor acestor două contracte, identitatea obiectivului economic urmărit prin aceste contracte, care privesc acelaşi obiect concret, şi complementaritatea celui de al doilea contract cu primul contract, în măsura în care urmăreşte să permită atingerea obiectivului economic urmărit prin acest din urmă contract. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este, în acelaşi timp, atât un tratat internaţional, cât şi expresia unei tradiţii constituţionale a statelor membre, ce reprezintă cadrul esenţial european al protecţiei unor drepturi fundamentale ale omului. Demersul instanţei europene care transpune în practică dezideratele Convenţiei ar fi unul gratuit, dacă statele condamnate nu s-ar supune autorităţii deciziilor Curţii, încălcându-şi astfel obligaţia asumată prin aderarea la Convenţie, aceea de a se conforma la deciziile pronunţate de Curte în litigiile la care ele sunt părţi. Curtea lasă la latitudinea statelor alegerea mijloacelor la care vor recurge pentru a pune capăt violării constatate şi pentru a îndepărta consecinţele acesteia, conformarea efectivă derivând, în lipsa forţei executorii a deciziilor, din “loialitatea convenţională”contrasă din comandamentul inserat în art. 1 al Convenţiei. Parafrazând dispoziţiile cuprinse în art. 34 şi respectiv 38 §1.a din convenţie se poate afirma că statul pârât este obligat nu numai să se abţină de la a stânjeni în vreun fel exercitarea eficace a dreptului de sesizare a instanţei europene, să furnizeze toate facilităţile pentru stabilirea faptelor, ci şi să coopereze mai departe pentru asigurarea eficacităţii soluţiei adoptate de instanţa europeană. I.3.5. Pregătirea profesională a judecătorilor şi a personalului auxiliar Judecători Pregătirea profesională a judecătorilor constituie o condiţie necesară pentru realizarea procesului de reformă şi garanţie a independenţei şi imparţialităţii acestora în exercitarea funcţiei. Un rol important în pregătirea profesională l-a avut Institutul Naţional al Magistraturii şi Curtea de Apel Craiova prin organizarea centralizată de cursuri, seminarii şi simpozioane la care au participat judecători din cadrul acestei instanţei. În cursul anului 2015, judecătorii acestei instanţe au urmat cursuri de formare continuă : 1.Mariana Nicolae - seminarul cu tema „Noutăţi legislative în domeniul Cooperării judiciare în materie civilă” în data de 19.02.2015, organizat la sediul Curţii de Apel Craiova - seminarul cu tema Noul Cod Penal, organizat la Curtea de Apel Craiova în perioada 23-24 februarie 2015 - seminarul cu tema Noul Cod civil, organizat la Curtea de Apel Craiova în perioada 19-20 martie 2015 - întâlnire cu reprezentanţii Biroului Local de Expertize, Tribunalul Olt, 2 aprilie 2015 - întâlnire cu purtătorii de cuvânt din cadrul instanţelor din raza Curţii de Apel Craiova, în ziua de 30 septembrie 2015 - seminarul cu tema Drept penal. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine de condamnare”, organizat la Curtea de Apel Craiova în ziua de 13 noiembrie 2015 2. Cioboată Elena Mirela - seminarul cu tema Noul Cod Penal, organizat la Curtea de Apel Craiova în perioada 23-24 februarie 2015 - seminarul cu tema Noul Cod civil, organizat la Curtea de Apel Craiova în perioada 19-20 martie 2015 - întâlnire trimestrială privind practica neunitară, în ziua de 3.04.2015, la sediul Curţii de Apel Craiova
- Conferinţa cu tema „ Stilul şi calitatea hotărârilor judecătoreşti”, în data de 25 iunie 2016 la sediul Curţii de Apel Craiova În afara participării la cursurile de pregătire centralizată, la nivelul Judecătoriei Corabia, activitatea de perfecţionare profesională a judecătorilor s-a desfăşurat în conformitate cu programul şi tematica de formare continuă descentralizată a judecătorilor şi procurorilor pentru anul 2015, adoptat de Consiliului Superior al Magistraturii. Temele au fost stabilite în baza consultării judecătorilor, care au fost responsabilizaţi asupra faptului că în acest domeniu neştiinţa este asimilată în marea majoritate a cazurilor cu încălcarea legii. În cadrul formării continue descentralizate desfăşurate în instanţă, au avut loc dezbateri în cadrul cărora judecătorii din cadrul Judecătoriei Corabia au întocmit şi prezentat materiale privind diverse probleme de drept, conform tabelului:
Totodată au avut loc şedinţe de analiză a soluţiilor pronunţate în materie civilă şi penală, şedinţe în care magistraţii au analizat practica judiciară a instanţei, precum şi a instanţelor de control judiciar. Lunar s-au organizat şi şedinţe de unificare a practicii, cu participarea tuturor judecătorilor în care s-au dezbătut problemele controversate din practică în scopul creării unei justiţii previzibile. Formarea unei identităţi profesionale, pe temeiul însuşirii cunoştinţelor teoretice de specialitate este în esenţă şi în mod firesc un demers individual, dar depinde de fiecare judecător în parte, de formarea acestuia, de existenţa obişnuinţei de a studia, de atracţia faţă de profesie, de colectivul în care lucrează, modul şi ritmul de realizare a acestei forme de pregătire profesională. Totodată, au avut loc întâlniri la nivelul Curţii de Apel Craiova unde au fost discutate problemele de drept care au generat o practică neunitară în scopul unificării practicii judiciare, de fiecare dată a participat şi un reprezentant al Judecătoriei Corabia, cu excepţia zilelor în care au fost programate şedinţele de arestaţi la aceeaşi dată cu întâlnirile profesionale. Personalul auxiliar În ceea ce priveşte pregătirea şi perfecţionarea profesională continuă a personalului auxiliar de specialitate, trebuie subliniat că şi aceasta contribuie în mod direct la creşterea calităţii actului de justiţie. În cursul anului 2015, o parte a personalului auxiliar a urmat cursuri de formare continuă organizate de către Şcoala Naţională de Grefieri, după cum urmează: Leţa Doiniţa – seminar cu tema „ Drept procesual civil” organizat de Şcoala Naţională de Grefieri, la Curtea de Apel Craiova, în ziua de 14 mai 2015 seminar cu tema „ Drept procesual penal. Camera preliminară. Judecata în procesul penal” organizat de Şcoala Naţională de Grefieri, la Curtea de Apel Craiova, în ziua de 20 octombrie 2015 Bocai Monica - întâlnire de lucru având ca temă gestionarea aplicaţiei Ecris în corelaţie cu dispoziţiile Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti organizată la sediul Curţii de Apel Craiova, în data de 25 mai 2015 - seminarul cu tema „Statistică:STATISECRIS”, organizat de Şcoala Naţională de Grefieri, la Curtea de Apel Craiova, în ziua de 6 octombrie 2015 Paralel cu participarea la cursurile de pregătire centralizată, la nivelul Judecătoriei Corabia, activitatea de perfecţionare profesională a personalului auxiliar s-a desfăşurat potrivit programelor anuale aprobate şi sub îndrumarea unui judecător delegat prin Ordin de serviciu, programul şi tematica fiind stabilite în conformitate cu dispoziţiile Legii 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea astfel:
Totodată, personalului auxiliar de specialitate îi revine obligaţia ca prin eforturi individuale să-şi aprofundeze continuu cunoştinţele teoretice, să-şi actualizeze informaţiile în domeniul legislaţiei naţionale şi comunitare. Marea majoritate a personalului auxiliar care funcţionează în cadrul Judecătoriei Corabia şi-a îndeplinit îndatoririle privind perfecţionarea continuă, prin participarea la cursuri de perfecţionare şi la şedinţe de învăţământ profesional organizate în cadrul instituţiei şi la seminarii de formare continuă.
În Monitorul Oficial nr. 473 din 30 iunie 2015, s-a publicat O.U.G. nr. 24/2015 pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. Respectiva ordonanţă de urgenţă a fost adoptată având în vedere: – faptul că în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 12 iunie 2015 a fost publicată D.C.C. nr. 361/2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218-222 şi art. 241 alin. (11) lit. a) din Codul de procedură penală, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 din Codul de procedură penală; – faptul că, potrivit deciziei menţionate, Curtea Constituţională a subliniat că nereglementarea termenelor pentru care poate fi dispusă măsura şi nereglementarea duratei maxime a arestului la domiciliu în procedura de cameră preliminară şi de judecată în primă instanţă, „sunt neconstituţionale, de vreme ce organele judiciare pot dispune măsura arestului la domiciliu pentru perioade nelimitate de timp, pe cale de consecinţă fiind restrâns, în mod nelimitat temporal, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale vizate de conţinutul acestei măsuri”; – faptul că declararea ca neconstituţională a acestor dispoziţii legale impune adaptarea de urgenţă a legislaţiei la exigenţele deciziei Curţii Constituţionale anterior menţionate, pentru a preveni afectarea proceselor penale în curs şi pentru a se realiza cadrul normativ necesar aplicării instituţiei arestului la domiciliu în faza de cameră preliminară sau în cursul judecăţii în primă instanţă, în limite şi coordonate constituţionale; – faptul că toate aspectele sus menţionate vizează interesul public şi constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, neadoptarea prezentului act normativ producând consecinţe negative asupra proceselor penale, prin imposibilitatea aplicării instituţiei arestului la domiciliu în fazele procesuale ale camerei preliminare, respectiv judecăţii în fond, în lipsa unor corective legislative care să aducă această instituţie în limitele constituţionale, astfel cum au fost acestea impuse prin decizia Curţii Constituţionale, în sensul de a institui un termen cert şi rezonabil astfel încât restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale să nu depăşească în nicio situaţie limite rezonabile şi necesare într-o societate democratică, iar măsura arestului la domiciliu să respecte cerinţele de proporţionalitate aşa cum au fost acestea cristalizate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Modificările aduse Codului de procedură penală prin O.U.G. nr. 24/2015 sunt: Art.207( Verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară) alin.6 Cod procedură penală (modificat prin OUG nr.24/2015) În vechea reglementare, art. 207 alin. (6) prevedea faptul că, în tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător. Potrivit noii reglementări, art. 207 alin. (6) prevede: „În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri. Dispoziţiile alin. (2)-(5) [(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. (3) Dispoziţiile art. 235 alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător. (4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat. (5) Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia şi punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză] se aplică în mod corespunzător”. Art.208( Verificarea măsurilor preventive în cursul judecăţii) alin.4 Cod procedură penală (modificat prin OUG nr.24/2015). În vechea reglementare, art. 208 alin. (4) stabilea faptul că în tot cursul judecăţii, instanţa, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu dispuse faţă de inculpat. Potrivit noii reglementări, art. 208 alin. (4) stabileşte: „În tot cursul judecăţii, instanţa, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu dispuse faţă de inculpat sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri”. Art.222.(Durata arestului la domiciliu) Cod procedură penală (modificat prin OUG nr.24/2015 În vechea reglementare, art. 222 alin. (1) prevedea faptul că în cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu putea fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile. De asemenea, la alineatul următor dispunea faptul că arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se menţin temeiurile care determinaseră luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile. Potrivit alineatului următor, în cazul prevăzut mai sus, prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-a revenit competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se afla locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. Potrivit alin. (4), judecătorul de drepturi şi libertăţi este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către procuror, prin propunere motivată, însoţită de dosarul cauzei, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia. În continuare, se prevedea faptul că judecătorul de drepturi şi libertăţi, sesizat potrivit alin. (4), fixează termen de soluţionare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu şi dispune citarea inculpatului. Conform alineatului următor, participarea procurorului era obligatorie. La alin. (7) se stabilea faptul că judecătorul de drepturi şi libertăţi admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată. Potrivit alineatului următor, dosarul cauzei se va restitui organului de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestaţiei. De asemenea, la alin. (9), se stabilea faptul că durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile. Potrivit alineatului următor, durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale. În sfârşit, la ultimul alineat se prevedea faptul că dispoziţiile art. 219 alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător. Potrivit noii reglementări, art. 222 are următorul conţinut: „(1) În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile. (2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile. (3) În cazul prevăzut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. (4) Judecătorul de drepturi şi libertăţi este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către procuror, prin propunere motivată, însoţită de dosarul cauzei, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia. (5) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, sesizat potrivit alin. (4), fixează termen de soluţionare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu şi dispune citarea inculpatului. (6) Participarea procurorului este obligatorie. (7) Judecătorul de drepturi şi libertăţi admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată. (8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestaţiei. (9) Durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile. (10) Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale. (11) Dispoziţiile art. 219 alin. (4)-(6) [(4) Neprezentarea inculpatului nu împiedică judecătorul de drepturi şi libertăţi să soluţioneze propunerea înaintată de procuror. (5) Judecătorul de drepturi şi libertăţi îl audiază pe inculpat atunci când acesta este prezent.(6) Asistenţa juridică a inculpatului şi participarea procurorului sunt obligatorii] se aplică în mod corespunzător. 12) În procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 30 de zile. Dispoziţiile art. 239 [(1) În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată. În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani. (2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data sesizării instanţei de judecată, în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, şi, respectiv, de la data punerii în executare a măsurii, când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii sau în lipsă. (3) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (1), instanţa de judecată poate dispune luarea unei alte măsuri preventive, în condiţiile legii] se aplică în mod corespunzător”. - Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 5/2015: Art. 1.528 Cod civil, art. 26 alin. (3) Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv Prin Decizia nr. 5/2015, pronunţată în şedinţa din data de 16 martie a.c., ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizările formulate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. 30602/3/2013 şi Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă în dosarul nr. 37758/3/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1.528 din Codul civil coroborate cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, este prematură cererea persoanei îndreptăţite adresată instanţei ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ, de obligare a unităţii deţinătoare să soluţioneze notificarea la împlinirea termenelor respective. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în corelare cu art. 4, art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, este prematură cererea de chemare în judecată privind soluţionarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deţinătoare, cerere introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ. - Legea nr. 351 din 23 decembrie 2015 privind modificarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie prin care alineatul (1) al articolului 27 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, s-a modificat şi are următorul cuprins: "Art. 27 - (1) Cererile pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă de urgenţă şi, în orice situaţie, soluţionarea acestora nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii. Cererile se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie” Măsura, adoptată în luna decembrie, vine în contextul în care, până acum, soluţionarea cauzelor privind emiterea ordinului de protecţie se realiza foarte greu, termenele de judecată fiind adesea prelungite. Înainte de a-i fi aduse modificări, în Legea privind combaterea violenţei în familie era stipulat, la art. 27, faptul că un ordin de protecţie emis în condiţiile legii se judecă "de urgenţă, în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie", fără a fi însă prevăzut un termen-limită. Iniţiatorii proiectului de lege au explicat, în momentul înregistrării documentului, că deşi legiuitorul a stabilit în mod expres principiul soluţionării cauzelor de violenţă domestică, din analiza practicii instanţelor de judecată au fost constatate anumite deficienţe şi neconcordanţe ale aplicării reglementării, termenul de urgenţă având un caracter relativ, lăsat la aprecierea judecătorului. "Practica instanţelor judecătoreşti nu este unitară în ceea ce priveşte regularizarea cererii şi stabilirea primului termen de judecată, existând situaţii în care primul termen de judecată este stabilit şi la un interval de cinci luni/175 de zile de la data înregistrării cererii pe rolul instanţei", este precizat în expunerea de motive anexată documentului amintit. Legea nr. 217/2003 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie stabileşte că orice persoană a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei, poate solicita instanţei să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună, în mod provizoriu, pentru maximum şase luni, una sau mai multe obligaţii ori interdicţii. Concret, prin ordinul de protecţie se pot dispune următoarele măsuri:
De asemenea, conform reglementărilor aplicabile în prezent, instanţa poate obliga agresorul să suporte cheltuielile de chirie şi/sau întreţinere pentru locuinţa temporară în care victima, copiii minori sau alţi membri ai familiei locuiesc sau vor locui. Totodată, agresorul poate fi obligat să urmeze consiliere psihologică şi psihoterapie. "Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse (...), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării", este precizat în Legea nr. 217/2003. Yüklə 0,87 Mb. Dostları ilə paylaş:
|