R o m â n I a ministeruljusti ţ I e I
Textele Convenţiei şi Protocolului în traducere neoficială în limba română
Yüklə 0,78 Mb.
|
| Textele Convenţiei şi Protocolului în traducere neoficială în limba română
CONVENTIE adoptată de Consiliu în conformitate cu Articolul 34 din Tratatul Uniunii Europene, privind asistenţa judiciară în materie penală dintre Statele Membre ale Uniunii Europene INALTELE PARTI CONTRACTANTE ale acestei Convenţii, Statele Membre ale Uniunii Europene, ÎN LEGATURA CU Decizia Consiliului care validează Convenţia privind asistenţa judiciară în materie penală dintre Statele Membre ale Uniunii Europene, ÎN DORINTA de a îmbunătăţi cooperarea judiciară în materie penală dintre Statele Membre ale Uniunii, fără prejudiciu faţă de regulile care protejează libertatea individuală, SUBLINIIND interesul comun al Statelor Membre în ceea ce priveşte asigurarea că asistenţa mutuală dintre Statele Membre este asigurată în mod rapid şi eficient, compatibil cu principiile de bază ale legilor lor naţionale, şi în conformitate cu regulile şi principiile individuale ale Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, semnată la Roma în data de 4 noiembrie 1950, DIND EXPRESIE încrederii lor în structura şi funcţionarea sistemelor lor juridice şi în capacitatea tuturor Statelor Membre de a garanta un proces echitabil, FIIND DECISI sa completeze Convenţia europeana de asistenta judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959 şi alte Convenţii în vigoare în acest domeniu, printr-o Convenţie a Uniunii Europene, RECUNOSCIND că prevederile acelor Convenţii rămân aplicabile pentru toate problemele care nu sunt cuprinse în această Convenţie, CONSIDERIND că Statele Membre acordă importanţă întăririi cooperării judiciare, aplicând în continuare principiul proporţionalităţii, MENTIONIND că această Convenţie reglementează asistenta judiciară în materie penală, pe baza principiilor Convenţiei din 20 aprilie 1959, AVAND ÎN VEDERE, totuşi, că Articolul 20 din această Convenţie se referă la anumite situaţii specifice referitoare la interceptarea telecomunicaţiilor, fără a avea nici o implicaţie în ceea ce priveşte alte situaţii similare care nu sunt incluse în obiectul Convenţiei, AVAND ÎN VEDERE, că principiile generale de drept internaţional se aplică în situaţiile care nu sunt prevăzute în această Convenţie, RECUNOSCAND că această Convenţie nu afectează exercitarea responsabilităţilor ce revin Statelor Membre în ceea ce priveşte păstrarea legii şi ordinii şi salvgardarea siguranţei interne, şi că este problema fiecărui Stat Membru să stabilească, în conformitate cu Articolul 33 din Tratatul Uniunii Europene, condiţiile în care va păstra legea şi ordinea şi va salvgarda siguranţa interna, AU CONVENIT URMATOARELE: TITLUL I PREVEDERI GENERALE Articolul 1 Relaţia cu alte convenţii de asistenta judiciară
1. Scopul acestei Convenţii este completarea prevederilor şi facilitarea aplicării între Statele Membre ale Uniunii Europene, a: (a) Convenţiei Europene asistenta judiciară în materie penală datată 20 aprilie 1959, denumită în continuare "Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală; (b) Protocolul Adiţional din 17 martie 1978 la Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală” (c) prevederile referitoare la asistenta judiciară în materie penală din Convenţia din 19 iunie 1990 pentru implementarea Acordului Schengen din 14 iunie 1985 având ca obiect abolirea treptată a verificărilor la graniţele comune (denumit în continuare "Convenţia pentru Implementare Schengen") care nu sunt abrogate în conformitate cu Articolul 2(2); (d) Capitolul 2 din Tratatul de Extrădare şi Asistenta judiciară în materie penală dintre Regatul Belgiei, Marele Ducat al Luxemburgului şi Regatul Ţărilor de Jos din 28 iunie 1962, cu completările din Protocolul datat 11 mai 1974, (denumit în continuare "Tratatul Benelux"), în contextul relaţiilor dintre Statele Membre ale Uniunii Economice Benelux. 2. Această Convenţie nu va afecta aplicarea unor prevederi mai favorabile din acordurile bilaterale sau multilaterale dintre Statele Membre sau , aşa cum se prevede la Articolul 26(4) din Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală, măsurile luate în domeniul asistenţei mutuale în probleme penale convenite pe baza legislaţiei uniforme sau a unui sistem special care prevede aplicarea reciprocă de măsuri de asistenţă mutuală în teritoriilor lor respective. Articolul 2 Prevederi referitoare la acquis-ul Schengen 1. Prevederile Articolelor 3, 5, 6, 7, 12 şi 23 şi, în măsura în care este relevant pentru Articolul 12, acelea ale Articolelor 15 şi 16, în măsura în care este relevant pentru Articolele la care se face referire, ale Articolului 1 constituie măsuri care completează sau care instituie prevederile menţionate la Anexa A la Acordul încheiat de Consiliul Uniunii Europene şi Republica Islanda şi Regatul Norvegiei în legătură cu asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea şi dezvoltarea acquis-ului Schengen (1). 2. Prevederile Articolelor 49(a), 52, 53 şi 73 din Convenţia pentru Implementare Schengen sunt prin prezenta abrogate. Articolul 3 Acţiunile în legătură cu care asistenţa judiciară va fi de asemenea acordată 1. Asistenţa judiciară va fi de asemenea acordată în acţiunile intentate de autorităţile administrative în legătură cu faptele care sunt pasibile de pedeapsă în conformitate cu legea naţională a Statului Membru solicitant sau solicitat, sau a ambelor, în virtutea faptului că sunt încălcări ale regulilor de drept, şi în cazul în care decizia poate da naştere la o acţiune în faţa unui tribunal care are jurisdicţie în special pe probleme penale. 2. Asistenţa judicairă va fi de asemenea acordată în legătură cu acţiunile penale şi cu acţiunile la care se face referire la paragraful 1 care se referă la delictele ate sau la încălcările pentru care o persoană juridică poate fi considerată responsabilă în Statul Membru solicitant. Articolul 4 Formalităţile şi procedurile în executarea cererilor de asistenţă judiciară 1. În cazul în care asistenţa judiciară este acordată, Statul Membru solicitat va îndeplini formalităţile şi procedurile indicate în mod expres de Statul Membru solicitant, dacă nu se prevede altfel în această Convenţie şi cu condiţia ca aceste formalităţi şi prevederi să nu contravină principiilor fundamentale de drept din Statul Membru solicitat. 2. Statul Membru solicitat va executa cererea de asistenta cât de curând posibil, luând în considerare în măsura în care este posibil termenele procedurale ca şi celelalte termene indicate de Statul Membru solicitant. Statul Membru solicitant va explica motivele acestui termen. 3. În cazul în care cererea nu poate fi executată, sau nu poate fi executată în totalitate în conformitate cu cerinţele stabilite de Statul Membru solicitant, autorităţile Statului Membru solicitat vor informa prompt autorităţile Statului Membru solicitant, indicând condiţiile în care ar fi posibil să execute cererea. Autorităţile Statului Membru solicitant şi solicitat pot conveni ulterior asupra măsurilor care trebuie să fie luate în continuare în legătură cu cererea, în cazul în care este necesar ca o astfel de măsură să depindă de îndeplinirea acelor condiţii. 4. În cazul în care se apreciază că termenul stabilit de Statul Membru solicitant pentru executarea cererii sale nu poate fi respectat, şi dacă motivele menţionate la paragraful 2, propoziţia a doua, indică în mod explicit ca orice întârziere va avea drept rezultat încălcarea materială a procedurilor care sunt efectuate în Statul Membru solicitant, autorităţile Statului Membru solicitat vor indica prompt perioada estimativă de timp necesară pentru îndeplinirea cererii. Autorităţile Statului Membru solicitant vor indica prompt dacă cererea va fi totuşi susţinută. Autorităţile Statului Membru solicitant şi ale Statului Membru solicitat pot conveni ulterior măsurile suplimentare care trebuie să fie luate în legătură cu cererea. Articolul 5 Expedierea şi remiterea actelor procedurale 1. Fiecare Stat Membru va trimite documentele procedurale destinate persoanelor care se află pe teritoriul unui alt Stat Membru, direct lor, prin poştă. 2. Documentele procedurale pot fi trimise prin intermediul autorităţilor competente ale Statului Membru solicitat numai dacă: (a) adresa persoanei destinatară a documentului este necunoscută sau nesigură; sau (b) dreptul procedural relevant al Statului Membru solicitant solicită dovada remiterii documentului destinatarului, în afară de dovada care poate fi obţinută de la poştă; sau (c) nu a fost posibil ca documentul sa fie remis prin poştă; sau (d) Statul Membru solicitant are motive bine întemeiate să considere că expedierea prin poştă va fi ineficientă sau este inadecvată. 3. În cazul în care există motive să se creadă că destinatarul nu înţelege limba în care documentul este redactat, documentul, sau cel puţin pasaje importante din acesta, trebuie să fie traduse în (într-una din) limba (limbile) Statului Membru pe teritoriul căruia destinatarul se află. Dacă autoritatea care a emis documentul procedural cunoaşte că destinatarul înţelege numai o altă limbă, documentul, sau cel puţin pasaje importante din acesta, trebuie să fie traduse în acea altă limbă. 4. Toate documentele procedurale vor fi însoţite de un raport în care se menţionează că destinatarul poate obţine informaţii de la autoritatea care a emis documentul sau de la alte autorităţi din acel Stat Membru în legătură cu drepturile şi obligaţiile sale în baza documentului. Paragraful 3 se aplică de asemenea acelui raport. 5. Acest Articol nu afectează aplicarea Articolelor 8, 9 şi 12 din Convenţia Europeană pentru Asistenţă Mutuală şi Articolele 32, 34 şi 35 din Tratatul Benelux. Articolul 6
1. Cererile de asistenţă judiciară şi schimbul spontan de informaţii la care se face referire la Articolul 7 vor fi întocmite în scris sau prin orice mijloc capabil sa producă o evidenta scrisă în condiţii care să permită Statului Membru destinatar să stabilească autenticitatea acestora. Aceste cereri vor fi făcute direct între autorităţile judiciare cu competenţă teritorială pentru iniţierea şi executarea acestora, şi vor fi restituite prin aceleaşi canale dacă nu se prevede altfel în acest Articol. Orice informaţii transmise de un Stat Membru în vederea procedurilor în faţa tribunalelor unui alt Stat Membru în sensul Articolului 21 sin Convenţia Europeană de Asistenţă judiciară în materie penală şi Articolului 42 din Tratatul Benelux pot face obiectul comunicărilor directe dintre autorităţile judiciare competente. 2. Paragraful 1 nu va prejudicia posibilitatea ca cererile să fie trimise sau restituite în anumite cazuri: (a) între o autoritate centrală a unui Stat Membru şi autoritatea centrală a unui alt Stat Membru; sau (b) între o autoritate judiciară a unui Stat Membru şi o autoritate centrală a unui alt Stat Membru. 3. În pofida paragrafului 1, Marea Britanie şi, respectiv Irlanda pot, atunci când trimit notificarea prevăzută la Articolul 27(2), declara că cererile şi comunicările care ii sunt adresate, aşa cum se precizează în declaraţie, sa fie trimise prin intermediul autorităţii sale centrale. Aceste State Membre pot limita oricând, printr-o declaraţie suplimentară, obiectul unei astfel de declaraţii pentru a conferi un efect mai mare paragrafului 1. Ele vor face aceasta atunci când prevederile referitoare la asistenţa judiciară din Convenţia pentru Implementarea Acordului Schengen vor intra în vigoare pentru ele. Orice Stat Membru poate aplica principiul reciprocităţii în legătură cu declaraţiile menţionate mai sus. 4. Orice cerere de asistenţă judiciară poate fi făcută, în caz de urgenţă, prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol) sau orice organism competent în conformitate cu prevederile adoptate urmare Tratatului Uniunii Europene. 5. În cazul în care, în ceea ce priveşte cererile în baza Articolelor 12, 13 sau 14, autoritatea competentă este o autoritate judiciară sau o autoritate centrală dintr-un Stat Membru şi o autoritate de poliţie sau vamală din celălalt Stat Membru, cererile pot fi făcute şi se poate răspunde la acestea direct între aceste autorităţi. Paragraful 4 se aplică acestor contacte. 6. Dacă, în legătură cu cererile de asistenţă judiciară referitoare la acţiunile prevăzute la Articolul 3(1), autoritatea competentă este o autoritate judiciară sau o autoritate centrală dintr-un Stat Membru şi o autoritate administrativă dintr-un alt Stat Membru, cererile pot fi făcute şi se poate răspunde la acestea în mod direct între aceste autorităţi. 7. Orice Stat Membru poate declara, atunci când trimite notificarea prevăzută la Articolul 27(2), că nu este obligată conform primei propoziţii a paragrafului 5 sau a paragrafului 6 din acest Articol, sau ambele sau că va aplica acele prevederi numai în anumite condiţii pe care le va preciza. O astfel de declaraţie poate fi retrasă sau completată oricând. 8. Următoarele cereri sau comunicări vor fi făcute prin intermediul autorităţilor centrale ale Statelor Membre: (a) cererile pentru transfer temporar sau tranzit de persoane care se află în custodie aşa cum se menţionează la Articolul 9 din această Convenţie, la Articolul 11 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi la Articolul 33 din Tratatul Benelux; (b) notificările de informaţii din arhivele judiciare aşa cum se menţionează la Articolul 22 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi la Articolul 43 din Tratatul Benelux. Totuşi, cererile pentru copii ale condamnărilor şi măsurilor aşa cum se menţionează la Articolul 4 din Protocolul Adiţional la Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală pot fi făcute în mod direct la autorităţile competente. Articolul 7
2. Autoritatea care transmite informaţiile poate, în conformitate cu legile sale naţionale, impune condiţiile de utilizare a acestora de către autoritatea care la primeşte. 3. Autoritatea care primeşte informaţiile este obligată să respecte acele condiţii. TITLUL II
Articolul 8 Remiterea de bunuri şi obiecte 1. La cererea Statului Membru solicitant şi fără prejudiciu faţă de drepturile terţelor părţi de bună credinţă, Statul Membru solicitat poate pune bunurile obţinute prin mijloace infracţionale la dispoziţia Statului solicitant în vederea restituirii acestora proprietarilor de drept. 2. Pentru aplicarea Articolelor 3 şi 6 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi a Articolelor 24(2) şi 29 din Tratatul Benelux, Statul Membru solicitat poate renunţa la restituirea bunurilor fie înainte fie după predarea acestora către Statul Membru solicitant dacă restituirea acestor bunuri către proprietarul de drept poate fi prin aceasta facilitată. Drepturile terţelor părţi de bună credinţă nu vor fi afectate. 3. În caz de renunţare înaintea predării bunurilor către Statul Membru solicitant, Statul Membru Solicitat nu va exercita nici un drept de siguranţă sau alt drept de recurs în baza legislaţiei fiscale sau vamale în legătură cu aceste bunuri. Renunţarea aşa cum se prevede la paragraful 2 va fi fără prejudiciu faţă de dreptul Statului Membru solicitat de a încasa taxele sau impozitele de la proprietarul de drept. Articolul 9 Transferul temporar de persoane deţinute în scopul urmăririi 1. În cazul în care există un acord între autorităţile competente ale Statelor Membre în chestiune, Statul Membru care a solicitat o urmărire pentru care este necesară prezenţa persoanei reţinute în custodie pe propriul său teritoriu poate transfera temporar acea persoană pe teritoriul Statului Membru în care urmărirea urmează să aibă loc. 2. Acordul va include măsurile luate în vederea transferului temporar al persoanei şi data până la care acea persoana trebuie să fie returnată pe teritoriul Statului Membru solicitant. 3. În cazul în care este necesar consimţământul la transfer al persoanei în cauză, o declaraţie de consimţământ sau o copie a acesteia va fi trimisă prompt Statului Membru solicitat. 4. Perioada de custodie pe teritoriul Statului Membru solicitat va fi dedusă din perioada de detenţie pe care persoana în cauză este obligată să o efectueze pe teritoriul Statului Membru solicitant. 5. Prevederile Articolelor 11(2) şi (3), 12 şi 20 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală se aplică mutatis mutandis la acest Articol. 6. Atunci când se trimite notificarea prevăzută la Articolul 27(2), fiecare Stat Membru poate declara că, înainte de a se ajunge la un acord în conformitate cu paragraful 1 al acestui Articol, consimţământul menţionat la paragraful 3 al acestui Articol va fi solicitat sau va fi solicitat în baza anumitor condiţii indicate în declaraţie. Articolul 10 Audierea prin videoconferinţă 1. Dacă o persoană se află pe teritoriul unui Stat Membru şi dacă trebuie să fie audiată în calitate de martor sau de expert de autorităţile judiciare ale unui alt Stat Membru, acesta din urmă, în cazul în care nu este recomandabil sau posibil ca acea persoană care urmează sa fie audiată să se prezinte personal pe teritoriul său, poate solicita ca audierea să aibă loc prin videoconferinţă, aşa cum se prevede la paragrafele 2 - 8. 2. Statul Membru solicitat va fi de acord ca audierea să aibe loc prin videoconferinţă cu condiţia ca folosirea videoconferinţei sa nu contravină principiilor fundamentale ale dreptului său şi cu condiţia ca el să dispună de mijloacele tehnice astfel încât audierea să poată avea loc. Dacă Statul membru solicitat nu are acces la mijloacele tehnice pentru organizarea unei videoconferinţe, acest mijloc îi poate fi pus la dispoziţie de Statul Membru solicitant prin acord reciproc. 3. Cererile de audiere prin videoconferinţă vor conţine, în afara de informaţiile menţionate la Articolul 14 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi cu Articolul 37 din Tratatul Benelux, motivul pentru care nu este recomandabil sau nu este posibil ca martorul sau expertul să participe personal, numele autorităţii judiciare şi numele persoanelor care vor efectua audierea. 4. Autoritatea judiciară a Statului Membru solicitat va cita persoana în cauză sa compară în conformitate cu formele stabilite de dreptul său. 5. În ceea ce priveşte audierea prin videoconferinţă, următoarele reguli trebuiesc aplicate: (a) autoritatea judiciară a Statului Membru solicitat va fi prezentă pe parcursul audierii, şi dacă este necesar, va fi asistată de un interpret, şi va fi de asemenea responsabilă să asigure atât identificarea persoanei care urmează sa fie audiată cât şi respectarea principiilor fundamentale de drept ale Statului Membru solicitat. Dacă autoritatea judiciară a Statului Membru solicitat consideră că în cursul audierii principiile fundamentale de drept ale Statului Membru solicitat sunt încălcate, ea va lua imediat măsurile care sunt necesare pentru a asigura că audierea continuă în conformitate cu numitele principii; (b) măsurile pentru protecţia persoanei care urmează sa fie audiată vor fi convenite, dacă este necesar, între autorităţile competente ale Statului Membru solicitant şi ale Statului Membru solicitat; (c) audierea va avea loc direct, fiind ţinută de sau sub îndrumarea autorităţii judiciare a Statului Membru solicitant în conformitate cu propriile sale legi; (d) la cererea Statului Membru solicitant sau a persoanei care urmează sa fie audiată, Statul Membru solicitat va lua măsuri ca persoana care va fi audiată sa fie asistată de un interpret, dacă este necesar; (e) persoana care urmează sa fie audiată poate recurge la dreptul său de a nu depune mărturie, drept la care poate recurge în conformitate fie cu legile din Statul Membru solicitat fie cu acelea din Statul Membru solicitant. 6. Fără prejudiciu faţă de orice măsuri convenite pentru protecţia persoanelor, autoritatea judiciară a Statului Membru solicitat va întocmi, la încheierea audierii, un proces-verbal în care se menţionează data şi locul audierii, identitatea persoanei audiate, identităţile şi funcţiile tuturor celorlalte persoane din Statul Membru solicitat care au luat parte la audiere, orice declaraţii sub prestare de jurământ luate şi condiţiile tehnice în care audierea a avut loc. Documentul va fi înaintat de autoritatea competentă a Statului Membru solicitat autorităţii competente a Statului Membru solicitant. 7. Costul aferent stabilirii conexiunii video, costurile aferente întreţinerii conexiunii video în Statul Membru solicitat, remuneraţia cuvenită interpreţilor care sunt puşi la dispoziţie de acesta ca şi diurna acordată martorilor şi experţilor ca şi costurile lor de deplasare în Statul Membru solicitat vor fi rambursate de Statul Membru solicitant Statului Membru solicitat, dacă acesta din urmă nu renunţă la rambursarea integrală sau parţială a acestor cheltuieli. 8. Fiecare Stat Membru va lua măsurile necesare pentru a asigura că, în cazul în care martorii sau experţii sunt audiaţi pe teritoriul său în conformitate cu acest Articol şi refuză sa depună mărturie dacă are obligaţia de a depune mărturie sau de a nu depune mărturie în conformitate cu adevărul, dreptul său naţional se aplică în acelaşi mod ca şi cum audierea ar avea loc în cadrul unei proceduri naţionale. 9. Statele Membre pot, la discreţia lor, aplica de asemenea prevederile acestui Articol, acolo unde este cazul şi cu acordul autorităţilor lor judiciare competente, la audierile care au loc prin videoconferinţă, şi care implica un inculpat. În acest caz, decizia de a organiza videoconferinţă, şi modul în care videoconferinţa va avea loc vor fi în funcţie de acordul dintre Statele Membre în cauză, în conformitate cu legile lor naţionale şi cu instrumentele internaţionale relevante, inclusiv cu Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. Orice Stat Membru poate, atunci când trimite notificarea conform Articolului 27(2), să declare că nu va aplica primul subparagraf. Această declaraţie poate fi retrasă oricând. Audierile vor avea loc numai cu consimţământul inculpatului. Aceste reguli după cum se va dovedi a fi necesar, în vederea protejării drepturilor inculpatului, vor fi adoptate de Consiliu printr-un act executoriu legal. Articolul 11
1. Dacă o persoană se află pe teritoriul unui Stat Membru şi trebuie să fie audiată în calitate de martor sau de expert de către autorităţile judiciare ale unui alt Stat Membru, acesta din urmă, în cazul în care legile sale naţionale prevăd aceasta, poate solicita asistenţa primului Stat Membru pentru a permite ca audierea să aibe loc prin teleconferinţă, aşa cum se prevede la paragrafele 2 - 5. 2. Audierile pot avea loc prin teleconferinţă numai dacă martorul sau expertul este de acord ca audierea să aibe loc folosind această metodă. 3. Statul Membru solicitat va fi de acord ca audierea sa fie efectuată prin teleconferinţă dacă aceasta nu contravin principiilor sale de drept. 4. Cererea pentru teleconferinţă va cuprinde, în afara de informaţiile menţionate la Articolul 14 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi la Articolul 37 din Tratatul Benelux, numele autorităţii judiciare şi numele persoanelor care vor ţine audierea şi o menţiune că martorul sau expertul este de acord să ia parte la audierea prin teleconferinţă. 5. Procedurile practice în ceea ce priveşte audierea vor fi convenite intre Statele Membre în chestiune. La convenirea acestor masuri, Statul Membru solicitat se angajează: (a) să trimită o notificare martorului sau expertului în cauză în legătură cu data şi locul audierii; (b) să asigure identificarea martorului sau a expertului; (c) să verifice că martorul sau expertul este de acord ca audierea sa aibe loc prin videoconferinţă. Statul Membru solicitat poate dispune ca acordul său să depindă, integral sau parţial, de prevederile Articolului 10(5) şi (8). Dacă nu se convine altfel, prevederile Articolului 10(7) se aplică mutatis mutandis. Articolul 12
1. Fiecare Stat Membru se angajează să asigure ca, la cererea unui alt Stat Membru, livrări supravegheate să fie premise pe teritoriul său în cadrul investigaţiilor penale în legătură cu delictele extrădabile. 2. Decizia de a efectua livrări supravegheate va fi luată în fiecare caz individual de autorităţile competente ale Statului Membru solicitat, cu respectarea legilor naţionale ale acelui Stat Membru. 3. Livrările supravegheate vor avea loc în conformitate cu procedurile Statului Membru solicitat. Dreptul de a acţiona şi de a conduce şi controla operaţiunile va aparţine autorităţilor competente ale acelui Stat Membru. Articolul 13
1. Cu acordul mutual, autorităţile competente ale două sau ale mai multor State Membre pot înfiinţa o Echipă comune de anchetă pentru un anumit scop, care poate fi autorizată, cu acordul reciproc , să efectueze investigaţii penale într-unul sau în mai multe State Membre care organizează echipa. Structura echipei va fi stabilită în acord.
Echipe comune de anchetă poate fi înfiinţată în special în cazurile în care: (a) investigaţiile unui Stat Membru în delictele penale necesită investigaţii dificile şi solicitante având legături cu alte State Membre; (b) un număr de State Membre desfasoară investigaţii în delicte penale în care circumstanţele cazului necesită o acţiune coordonată, concertată a Statelor Membre implicate. Cererea pentru înfiinţarea unei echipe comune de anchetă poate fi făcută de oricare din Statele Membre în cauză. Echipa va fi înfiinţată într-unul din Statele Membre în care se scontează că investigaţiile vor avea loc. 2. În afară de informaţiile din prevederile Articolului 14 din Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală şi ale Articolului 37 din Tratatul Benelux, cererile pentru înfiinţarea unei echipe comune de anchetă va include propunerile pentru structura echipei. 3. Echipele comune de anchetă vor funcţiona pe teritoriul Statelor Membre care le înfiinţează în următoarele condiţii generale: (a) şeful echipei va fi un reprezentant al autorităţii competente care ia parte la investigaţiile penale din Statul Membru în care echipa funcţionează. Şeful echipei va acţiona în limitele competenţei sale conform legilor naţionale; (b) echipa va efectua operaţiunile în conformitate cu legile din Statul Membru în care funcţionează. Membrii echipei îşi vor îndeplini sarcinile sub conducerea persoanei menţionate la subparagraful (a), luând în considerare condiţiile stabilite de propriile lor autorităţi în acordul pentru înfiinţarea echipei; (c) Statul Membru în care echipa funcţionează va lua măsurile organizatorice necesare în acest scop. 4. În acest Articol, membrii echipei mixte de investigaţii din Statele Membre în afara Statului Membru în care echipa funcţionează se consideră a fi "detaşaţi" în cadrul echipei. 5. Membrii detaşaţi în echipele comune de anchetă vor fi îndrituiţi să fie prezenţi atunci când sunt luate măsuri de investigaţii în Statul Membru de operare. Totuşi, din motive speciale, în conformitate cu legile din Statul Membru în care echipa funcţionează, şeful echipei poate decide altfel. 6. Membrilor detaşaţi în echipa comună de anchetă , în conformitate cu legile din Statul Membru în care echipa funcţionează, li se poate încredinţa de câtre şeful echipei sarcina luării anumitor măsuri de investigaţii, cu aprobarea autorităţilor competente din Statul Membru de operare şi a Statului Membru de detasare. 7. Dacă echipa comună de anchetă are nevoie ca anumite măsuri de investigaţii să fie luate într-unul din Statele Membre fondatoare ale echipei, membrii trimişi ca detaşaţi în echipă de către acel Stat Membru pot solicita propriilor lor autorităţi competente să ia acele măsuri. Acele măsuri vor fi considerate în acel Stat Membru în condiţiile care se aplică dacă au fost solicitate în cadrul unei investigaţii naţionale. 8. În cazul în care echipa comune de anchetă are nevoie de asistenţă de la un Stat Membru în afara acelora care au înfiinţat echipa, sau de la un terţ Stat, cererea de asistenţă poate fi făcută de autorităţile competente ale Statului de operaţiuni către autorităţile competente ale celuilalt Stat implicat în conformitate cu instrumentele sau cu măsurile necesare. 9. Un membru al unei echipe comune de anchetă poate, în conformitate cu legile sale naţionale şi în limitele competenţei sale, să pună la dispoziţia echipei informaţiile de care dispune în Statul Membru care l-a detaşat în scopul investigaţiilor penale efectuate de echipă.
10. Informaţiile obţinute legal de un membru sau de un membru detaşat în timp ce face parte dintr-o echipă comună de anchetă care nu sunt în alt mod disponibile autorităţilor competente ale Statelor Membre în cauză pot fi utilizate în următoarele scopuri: (a) în scopurile în care echipa a fost infiintată; (b) în funcţie de consimţământul prealabil al Statului Membru în care informaţiile au devenit disponibile, în vederea depistării, investigării şi urmăririi delictelor penale. Acest consimţământ poate fi refuzat numai în cazurile în care utilizarea acestora ar periclita investigaţiile penale din Statul Membru în chestiune sau în legătură cu care acel Stat Membru ar putea refuza asistenţa judiciară; (c) pentru prevenirea unui pericol iminent şi grav pentru siguranţa publică, şi fără prejudiciu faţă de subparagraful (b) dacă este demarată ulterior o investigaţie penală; (d) pentru alte scopuri în măsura în care se convine aceasta între Statele membre care au înfiinţat echipa. 11. Acest Articol este fără prejudiciu faţă de orice alte prevederi sau măsuri existente în legătură cu înfiinţarea şi funcţionarea echipelor comune de anchetă. 12. În măsura în care legile din Statele Membre în chestiune permit sau prevederile oricărui instrument juridic aplicabil dintre ele permit, pot fi convenite pentru alte persoane decât reprezentanţii autorităţilor competente din Statele Membre care înfiinţează echipa comună de anchetă pentru a lua parte la activităţile echipei. Aceste persoane pot, de exemplu, include funcţionari superiori ai organismelor înfiinţate conform Tratatului Uniunii Europene. Drepturile conferite membrilor sau membrilor detaşaţi ai echipei în virtutea acestui Articol nu se aplică acestor persoane dacă acordul nu prevede în mod expres altceva. Articolul 14 Anchete sub acoperire 1. Statul Membru solicitant şi Statul Membru solicitat pot conveni să se sprijine reciproc în desfăşurarea anchetelor penale de către ofiţeri care acţionează sub acoperire sau sub o falsă identitate (investigaţii sub acoperire). 2. Decizia asupra cererii este luată în fiecare caz individual de autorităţile competente ale Statului Membru solicitat cu respectarea legilor şi procedurilor sale naţionale. Durata anchetelor sub acoperire, condiţiile detaliate, şi situaţia juridică a ofiţerilor implicaţi în cursul investigaţiilor sub acoperire vor fi convenite între Statele Membre cu respectarea legilor şi procedurilor lor naţionale. 3. Anchetelor sub acoperire vor avea loc în conformitate cu legile şi cu procedurile naţionale din Statele Membre pe teritoriul cărora au loc Anchete sub acoperire. Statele Membre implicate vor coopera pentru a asigura că investigaţia sub acoperire este pregătită şi supravegheată şi să ia măsurile necesare pentru siguranţa ofiţerilor care acţionează sub acoperire sau sub o identitate falsă. 4. Atunci când trimite notificarea prevăzută la Articolul 27(2), orice Stat Membru poate declara că nu este obligat prin acest Articol. Această declaraţie poate fi retrasă oricând. Articolul 15
În cursul operaţiunilor menţionate la Articolele 12, 13 şi 14, funcţionarii superiori dintr-un Stat Membru în afara Statului Membru al operaţiunii vor fi consideraţi ca funcţionari superiori ai Statului Membru de operare în legătură cu delictele comise împotriva lor sau de către ei. Articolul 16 Respunderea civilă a funcţionarilor superiori 1. Dacă, în conformitate cu Articolele 12, 13 şi 14, funcţionarii superiori ai unui Stat Membru funcţionează într-un alt Stat Membru, primul Stat Membru va fi responsabil pentru orice daună cauzată de ei în timpul operaţiunilor lor, în conformitate cu legea din Statul Membru pe al cărui teritoriu funcţionează. 2. Statul Membru pe teritoriul căruia a fost cauzată dauna menţionată la paragraful 1 va repara această daună în condiţiile aplicabile daunei cauzate de propriii săi funcţionari superiori. 3. Statul Membru al cărui funcţionari superiori au cauzat o daună oricărei persoane pe teritoriul unui alt Stat Membru va rambursa acestuia din urma integral orice sume pe care le va fi plătit victimelor sau persoanelor în drept în numele lor. 4. Fără prejudiciu în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor sale faţă de terţe părţi şi cu excepţia paragrafului 3, fiecare Stat Membru nu va solicita în cazul prevăzut la paragraful 1 rambursarea daunelor pe care le-a suportat din partea unui alt Stat Membru. TITLUL III INTERCEPTAREA TELECOMUNICATIILOR Articolul 17 Autorităţile competente să dispună interceptarea telecomunicaţiilor În scopul aplicării prevederilor Articolelor 18, 19 şi 20, "autoritatea competenta" înseamnă autoritatea judiciară, sau, în cazul în care autorităţile judiciare nu au competenţă în zona acoperită de acele prevederi, o autoritate competentă echivalentă, precizată în conformitate cu Articolul 24(1)(e) şi acţionând în scopul unei investigaţii penale. Articolul 18 Cererile de interceptare a telecomunicaţiilor 1. În scopul unei investigaţii penale, o autoritate competentă din Statul Membru solicitant poate, în conformitate cu cerinţele legilor naţionale, să facă o cerere către autoritatea competentă din Statul Membru solicitat pentru: (a) interceptarea şi transmiterea imediată către Statul Membru solicitant a telecomunicaţiilor; sau (b) interceptarea, înregistrarea şi transmiterea ulterioară către Statul Membru solicitant a înregistrării telecomunicaţiilor. 2. Cererile în baza paragrafului 1 pot fi făcute în legătură cu utilizarea mijloacelor de telecomunicaţii de către subiectul intercepţiei, dacă acest subiect este prezent în: (a) Statul Membru solicitant şi Statul Membru solicitant are nevoie de asistenţa tehnică a Statului Membru solicitat pentru interceptarea comunicaţiilor sale; (b) Statul Membru solicitant şi comunicaţiile sale pot fi interceptate în acel Stat Membru; (c) un terţ Stat Membru care a fost informat conform Articolului 20(2)(a) şi Statul Membru solicitant au nevoie de asistenţa tehnică a Statului Membru solicitat în vederea interceptării comunicaţiilor sale. 3. Cu derogare de la Articolul 14 din Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală şi de la Articolul 37 din Tratatul Benelux, cererile în baza acestui Articol vor include următoarele: (a) precizarea autorităţii care face cererea; (b) confirmarea că a fost emis un ordin sau un mandat legal de interceptare în legătură cu o investigaţie penală; (d) precizarea acţiunii penale investigată; (e) durata de interceptare solicitată; şi (f) dacă este posibil, furnizarea de date tehnice suficiente , în special numărul respectiv de conectarea la reţea, pentru a asigura că acea cerere poate fi îndeplinită. 4. În cazul unei cereri conform paragrafului 2(b), cererea va include de asemenea un rezumat al faptelor. Statul Membru solicitat poate solicita orice informaţii suplimentare pentru a-i permite să decidă dacă măsura solicitată va fi luata de el intr-un caz naţional similar. 5. Statul Membru solicitat se angajează să îndeplinească cererile menţionate la paragraful 1(a): (a) în cazul unei cereri conform paragrafului 2(a) şi 2(c), la primirea informaţiilor menţionate la paragraful 3. Statul Membru solicitat poate permite ca interceptarea să fie efectuată fără formalităţi suplimentare; (b) în cazul unei cereri conform paragrafului 2(b), la prezentarea informaţiilor prevăzute la paragrafele 3 şi 4 şi dacă măsura solicitată ar fi luată de el intr-un caz naţional similar. Statul Membru solicitat poate dispune ca respectiv consimţământul său să depindă de orice condiţii care ar trebui să fie respectate într-un caz naţional similar. 6. Dacă transmiterea imediată nu este posibilă, Statul Membru solicitat se angajează să respecte cererile conform paragrafului 1(b) la prezentarea informaţiilor din paragrafele 3 şi 4 şi dacă măsura solicitată ar fi luată intr-un caz naţional similar. Statul Membru solicitat poate dispune ca respectiv consimţământul său să fie în funcţie de orice condiţie care ar trebui să fie respectată într-un caz naţional similar. 7. La trimiterea notificării prevăzute la Articolul 27(2), orice Stat Membru poate declara că este legat de prevederile paragrafului 6 numai atunci când nu poate efectua transmisia imediată. În acest caz celălalt Stat Membru poate aplica principiul reciprocităţii. 8. Atunci când face o cerere în conformitate cu paragraful 1(b), Statul Membru solicitant poate solicita de asemenea, dacă are un motiv special pentru a face aceasta, o transcriere a înregistrării. Statul Membru solicitat va analiza aceste cereri în conformitate cu legile şi cu procedurile sale naţionale. 9. Statul Membru care primeşte informaţiile prevăzute la paragrafele 3 şi va păstra acele informaţii în mod confidenţial aşa cum se prevede în legile sale naţionale. Articolul 19 Interceptarea telecomunicaţiilor pe teritoriul naţional prin intermediul furnizorilor de servicii 1. Statele Membre vor lua măsuri pentru ca sistemele serviciilor de telecomunicaţii exploatate printr-un soft de legătură pe teritoriile lor, care pentru interceptarea legala a comunicaţiilor unui subiect prezent într-un alt Stat Membru nu sunt direct accesibile pe teritoriul acestuia din urmă, pot fi făcute direct accesibile în vederea interceptării legale de către acel Stat Membru prin intermediul unui furnizor de servicii desemnat prezent pe teritoriul său. 2. În cazul menţionat la paragraful 1, autorităţile competente ale unui Stat Membru vor fi îndrituite, în scopul unei investigaţii penale şi în conformitate cu dreptul naţional aplicabil şi cu condiţia ca subiectul interceptării să fie prezent în acel Stat Membru, să desfăşoare interceptarea prin intermediul unui furnizor de servicii desemnat prezent pe teritoriul său fără implicarea Statului Membru pe teritoriul căreia softul de legătură este situat. 3. Paragraful 2 se aplică de asemenea dacă interceptarea este efectuată la cererea făcută conform Articolului 18(2)(b). 4. Nimic din acest Articol nu va împiedica un Stat Membru să facă o cerere către un Stat Membru pe teritoriul căruia se află softul de legătură pentru interceptarea legala a telecomunicaţiilor în conformitate cu Articolul 18, în special dacă nu există nici un intermediar în Statul Membru solicitant. Articolul 20
1. Fără prejudiciu faţă de principiile generale de drept internaţional ca şi faţă de prevederile Articolului 18(2)(c), obligaţiile în conformitate cu acest Articol se aplică ordinelor de interceptare emise sau autorizate de autoritatea competentă a unui Stat Membru în cursul investigaţiilor penale care prezintă caracteristicile unei investigaţii urmare comiterii unui anumit delict, inclusiv tentativele în măsura în care acestea sunt incriminate în conformitate cu dreptul naţional, pentru a identifica şi aresta, acuza, urmări sau pronunţa o hotărâre în legătură cu cei care sunt responsabili. 2. Dacă în scopul unei investigaţii penale, interceptarea telecomunicaţiilor este autorizată de autoritatea competentă a unui Stat Membru ( "Statul Membru de interceptare "), şi adresa de telecomunicaţie a subiectului precizat în ordinul de interceptare este utilizată pe teritoriul unui alt Stat Membru ("Statul Membru notificat") din care nu este nevoie de nici o asistenţă tehnică pentru efectuarea interceptării, Statul Membru de interceptare va informa Statul Membru notificat în legătură cu interceptarea: (a) înainte de interceptare în cazurile în care ştie atunci când dispune interceptarea că subiectul se află pe teritoriul Statului Membru notificat; (b) în alte cazuri, imediat după ce află că subiectul interceptării se află pe teritoriul Statului Membru notificat. 3. Informaţiile care urmează să fie notificate de către Statul Membru de interceptare vor include: (a) precizarea autorităţii care dispune interceptarea; (b) confirmarea ca ordinul de interceptare legală este emis în legătură cu o investigaţie penală; (c) informaţiile în scopul identificării subiectului interceptării; (d) precizarea faptei penale aflate în investigare; şi (e) durata scontată a interceptării. 4. Următoarele prevederi se aplică în cazul în care un Stat Membru este notificat conform paragrafelor 2 şi 3: (a) La primirea informaţiilor prevăzute conform paragrafului 3 autoritatea competentă a Statului Membru notificat va răspunde, fără întârziere şi în termen de cel mult 96 de ore, Statului Membru de interceptare,: (i) pentru a permite ca interceptarea să fie efectuată sau să fie continuată. Statul Membru notificat poate dispune ca respectiv consimţământul său să depindă de orice condiţii care ar trebui să fie respectate intr-un caz naţional similar; (ii) pentru a solicita ca interceptarea să nu fie efectuată sau să fie terminată în cazul în care interceptarea nu este permisă conform dreptului naţional al Statului Membru notificat, sau pentru motivele precizate în Articolul 2 din Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală . Dacă Statul Membru notificat impune o astfel de cerinţă, va prezenta în scris motivele deciziei sale; (iii) în cazurile menţionate la punctul (ii), pentru a solicita ca orice material interceptat deja în timp ce subiectul se afla pe teritoriul său să nu poate fi folosit, sau să poată fi folosit numai în condiţiile pe care le va preciza. Statul Membru notificat va informa Statul Membru de interceptare în legătură cu motivele care justifică aceste condiţii; (iv) pentru a solicita o mică prelungire, până la o perioadă de maximum opt zile, a termenului iniţial de 96 de ore, care va fi convenită cu Statul Membru de interceptare, pentru îndeplinirea procedurilor interne conform dreptului său naţional. Statul Membru notificat va comunica, în scris, Statului Membru de interceptare, condiţiile care, conform legilor sale naţionale, justifică prelungirea solicitată a termenului. (b) Până la luarea unei decizii de către Statul Membru notificat conform punctelor (i) sau (ii) din subparagraful (a), Statul Membru de interceptare: (i) poate continua interceptarea; şi (ii) nu poate folosi materialul deja interceptat, exceptând: - dacă se convine altfel între Statele Membre în cauză; sau - pentru a lua măsurile urgente pentru prevenirea unui pericol iminent şi grav pentru siguranţa publică. Statul Membru notificat va fi informat despre orice astfel de utilizare şi despre motivele care o justifică. (c) Statul Membru notificat poate solicita un rezumat al faptelor cazului ca şi orice informaţii necesare pentru a-i permite să decidă dacă interceptarea ar fi autorizată intr-un caz naţional similar. O astfel de cerere nu afectează aplicarea subparagrafului (b), dacă nu se convine altfel între Statul Membru notificat şi Statul Membru de interceptare. (d) Statele Membre vor lua toate măsurile necesare pentru a asigura că se va da un răspuns în termenul de 96 de ore. În acest scop vor desemna puncte de contact, care vor funcţiona 24 de ore pe zi, şi le va include în declaraţiile lor conform Articolului 24(1)(e). 5. Statul Membru notificat va păstra confidenţial informaţiile prevăzute la paragraful 3 în conformitate cu legile sale naţionale. 6. Dacă Statul Membru de interceptare este de opinie că informaţiile care urmează să fie puse la dispoziţie conform paragrafului 3 sunt de natură deosebit de sensibilă, acestea pot fi transmise autorităţii competente prin intermediul unei autorităţi speciale dacă acest caz a fost convenit bilateral între Statele Membre în chestiune. 7. Atunci când trimite notificarea conform Articolului 27(2), sau oricând după aceasta, orice Stat Membru poate declara că nu va fi necesar să-i transmită informaţii în legătură cu interceptările aşa cum se prevede în acest Articol. Articolul 21
Articolul 22 Acorduri bilaterale Nimic din acest Titlu nu va exclude orice acorduri bilaterale sau multilaterale dintre Statele Membre în scopul facilitării exploatării posibilităţilor prezente sau viitoare legate de interceptarea telecomunicaţiilor. TITLUL IV Articolul 23 Protecţia datelor personale 1. Datele personale comunicate conform acestei Convenţii pot fi utilizate de Statul Membru căruia ii sunt transferate: (a) în scopul acţiunilor pentru care această Convenţie se aplică; (b) pentru alte acţiuni judiciare şi administrative legate direct de procedurile menţionate la punctul (a); (c) pentru prevenirea unui pericol iminent şi grav pentru siguranţa publică; (d) în orice alt scop, numai cu consimţământul prealabil al Statului Membru care le comunică, dacă Statul Membru implicat nu a obţinut consimţământul subiectului acestor date. 2. Acest Articol se aplică de asemenea datelor personale care nu sunt comunicate dar care sunt obţinute în alt mod conform acestei Convenţii. 3. În circumstanţele unui anumit caz, Statul Membru de comunicare poate solicita Statului Membru căruia i-au fost transferate datele personale să trimită informaţii în legătură cu modul în care aceste date au fost utilizate. 4. Dacă condiţiile pentru utilizarea datelor personale sunt impuse conform Articolelor 7(2), 18(5)(b), 18(6) sau 20(4), aceste condiţii vor prevala. Dacă nu au fost impuse astfel de condiţii, se va aplica acest Articol. 5. Prevederile Articolului 13(10) vor prevala faţă de acest Articol în legătură cu informaţiile obţinute conform Articolului 13. 6. Acest Articol nu se aplică datelor personale obţinute de un Stat Membru în baza acestei Convenţii şi care provin de la acel Stat Membru. 7. Luxemburg poate, atunci când semnează Convenţia, să declare că dacă datele personale sunt comunicate de Luxemburg în baza acestei Convenţii unui alt Stat Membru, se aplica următoarele prevederi: Luxemburg poate, în funcţie de paragraful 1(c), în împrejurările unui anumit caz, să solicite că dacă acel Stat Membru implicat nu a obţinut consimţământul subiectului datelor, datele personale sa poată fi utilizate numai în scopul menţionat la paragraful 1(a) şi (b) cu consimţământul prealabil dat de Luxemburg în legătură cu procedurile pentru care Luxemburg ar fi putut refuza sau limita transmiterea sau utilizarea datelor personale conform prevederilor acestei Convenţii sau ale instrumentelor menţionate la Articolul 1. Dacă, intr-un anumit caz, Luxemburg refuză să-şi dea consimţământul la o cerere provenind de la un Stat Membru în conformitate cu prevederile paragrafului 1, el trebuie să prezinte motivele deciziei sale în scris. TITLUL V
Articolul 24 Declaraţii 1. La trimiterea notificării menţionate la Articolul 27(2), fiecare Stat Membru va face o declaraţie în care numeşte autorităţile care, în afara celor deja indicate în Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală şi în Tratatul Benelux, sunt competente pentru aplicarea acestei Convenţii şi aplicarea între Statele Membre a prevederilor referitoare la asistenţa mutuală în probleme penale din instrumentele la care se face referire la Articolul 1(1), inclusiv în special: (a) autorităţile administrative competente în sensul Articolului 3(1), dacă este cazul; (b) una sau mai multe autorităţi centrale în scopul aplicării Articolului 6 ca şi autorităţile competente să se ocupe de cererile menţionate la Articolul 6(8); (c) autorităţile poliţieneşti sau vamale în scopul Articolului 6(5), dacă este cazul; (d) autorităţile administrative în scopul Articolului 6(6), dacă este cazul; şi (e) autoritatea sau autorităţile competente în scopul aplicării Articolelor 18 şi 19 şi Articolului 20(1) - (5). 2. Declaraţiile făcute în conformitate cu paragraful 1 pot fi modificate integral sau parţial oricând utilizând aceeaşi procedură. Articolul 25
Nici o excepţie nu poate fi înscrisă în legătură cu această Convenţie, în afara acelora prevăzute în mod expres. Articolul 26
Aplicarea acestei Convenţii în Gibraltar va intra în vigoare la data extinderii Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală la Gibraltar. Marea Britanie va notifica în scris Preşedintelui Consiliului data la care doreşte să aplice Convenţia la Channel Islands şi la Isle of Man urmare extinderii Convenţia Europeană de asistenta judiciară în materie penală la acele teritorii. Decizia în cazul acestei cereri va fi luata de Consiliu care acţionează cu unanimitatea membrilor săi. Articolul 27
2. Statele Membre vor notifica Secretarului General al Consiliului Uniunii Europene procedurilor constituţionale în vederea adoptării acestei Convenţii. 3. Aceasta Convenţie va intra în vigoare, la 90 de zile de la notificarea menţionată la paragraful 2 de către Stat, membru al Uniunii Europene la data adoptării de către Consiliu a Legii care validează Convenţia, acest Stat fiind al optulea care va finaliza această formalitate, pentru cele opt State Membre implicate. 4. Orice notificare de către un Stat Membru după primirea celei de-a opta notificări menţionată la paragraful 2 va avea drept consecinţă că, la 90 de zile de la notificarea subsecventă, această Convenţie să intre în vigoare ca fiind între acest Stat Membru şi acele State Membre pentru care Convenţia a intrat deja în vigoare. 5. Înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei în conformitate cu paragraful 3, orice Stat Membru poate, atunci când trimite notificarea menţionată la paragraful 2 sau la orice dată după aceea, să declare că va aplica această Convenţie în relaţiile sale cu Statele Membre care au făcut aceeaşi declaraţie. Aceste declaraţii vor intra în vigoare la 90 de zile de la data depunerii lor. 6. Această Convenţie se aplică asistenţei mutuale iniţiate după data la care a intrat un vigoare, sau este aplicată conform paragrafului 5, între Statele Membre implicate. Articolul 28 Aderarea noilor State Membre 1. Această Convenţie este deschisă în vederea aderării de către orice Stat care devine membru al Uniunii Europene. 2. Textul acestei Convenţii în limba Statului care aderă, întocmit de Consiliul Uniunii Europene, va fi autentic. 3. Instrumentele de aderare vor fi depuse la depozitar. 4. Aceasta Convenţie va intra în vigoare pentru orice Stat care aderă la ea în termen de 90 de zile de la data depunerii instrumentului său de aderare sau la data intrării în vigoare a acestei Convenţii dacă nu a intrat deja în vigoare la data expirării numitei perioade de 90 de zile. 5. Dacă această Convenţie nu este încă în vigoare la data depunerii instrumentului de aderare, Articolul 27(5) se va aplica Statelor Membre care aderă. Articolul 29
3. Prevederile menţionate la Articolul 2(1) nu vor deveni în nici un caz executorii pentru Islanda şi Norvegia înainte de data care va fi stabilită conform Articolului 15(4) din Contractul de Asociere. 4. Fără prejudiciu faţă de paragrafele 1, 2 şi 3 de mai sus, prevederile menţionate la Articolul 2(1) vor intra în vigoare pentru Islanda şi Norvegia cel târziu la data intrării în vigoare a acestei Convenţii pentru cel de-al cincisprezecelea Stat, care este membru al Uniunii Europene la data adoptării de către Consiliu a Legii care validează această Convenţie. Articolul 30
1. Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene va acţiona ca depozitar al acestei Convenţii. 2. Depozitarul va publica în Monitorul Oficial al Comunităţilor Europene informaţii referitoare la evoluţia adoptărilor şi a aderărilor, la declaraţii şi la excepţii şi de asemenea orice altă notificare referitoare la această Convenţie. ___________ ___________ Hecho en Bruselas, el veintinueve de mayo de dos mil, en un ejemplar único, en lenguas alemana, danesa, espańola, finesa, francesa, griega, inglesa, irlandesa, italiana, neerlandesa, portuguesa y sueca, cuyos textos son igualmente auténticos y que será depositado en los archivos de la Secretaría General del Consejo de la Unión Europea. El Secretario General remitirá una copia certificado del mismo a cada Estado miembro. Udfćrdiget i Bruxelles den niogtyvende maj to tusind i ét eksemplar pĺ dansk, engelsk, finsk, fransk, grćsk, irsk, italiensk, nederlandsk, portugisisk, spansk, svensk og tysk, idet hver af disse tekster har samme gyldighed; de deponeres i arkiverne i Generalsekretariatet for Den Europćiske Union. Generalsekretćren fremsender en bekrćftet kopi heraf til hver medlemsstat. Geschehen zu Brüssel am neunundzwanzigsten Mai zweitausend în einer Urschrift în dänischer, deutscher, englischer, finnischer, französischer, griechischer, irischer, italienischer, niederländischer, portugiesischer, schwedischer und spanischer Sprache, wobei jeder Wortlaut gleichermaßen verbindlich ist; die Urschrift wird im Archiv des Generalsekretariats des Rates der Europäischen Union hinterlegt. Der Generalsekretär übermittelt jedem Mitgliedstaat eine beglaubigte Abschrift dieser Urschrift. Încheiată la Bruxelles în data de 29 mai 2000 într-un singur original în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, portugheză, spaniolă şi suedeză, toate textele fiind în egală măsură autentice, acest original fiind depozitat în arhiva Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene. Secretarul General va înainta o copie legalizată a acestora fiecărui Stat Membru. Fait ŕ Bruxelles, le vingt-neuf mai deux mille, en un exemplaire unique, en langues allemande, anglaise, danoise, espagnole, finnoise, française, grecque, irlandaise, italienne, néerlandaise, portugaise et suédoise, les textes établis dans chacune de ces langues faisant également foi, lequel est déposé dans les archives du secrétariat général du Conseil de l'Union européenne. Le secrétaire général en fait parvenir une copie certifiée ŕ chaque État membre. Arna dhéanamh să Bhruiséil, an naoú lá is fiche de Bhealtaine să bhliain dhá mhíle i scríbhinn bhunaidh amháin să Bhéarla, să Danmhairgis, san Fhionlainnis, să Fhraincis, să Ghaeilge, să Ghearmáinis, să Ghréigis, san Iodáilis, san Ollainnis, să Phortaingéilis, să Spáinnis agus să tSualainnis, agus comhúdarás ag gach ceann de na téacsanna sin; déanfar an scríbhinn bhunaidh sin a thaisceadh i gcartlann Ardrúnaíocht Chomhairle an Aontais Eorpaigh. Díreoidh an tArdrúnaí cóip fhíordheimhnithe de chuig gach Ballstát. Fatto a Bruxelles, addě ventinove maggio duemila, în un esemplare unico nelle lingue danese, finlandese, francese, greca, inglese, irlandese, italiana, olandese, portoghese, spagnola, svedese e tedesca, ciascuna di esse facente ugualmente fede, depositato negli archivi del segretariato generale del Consiglio dell'Unione europea. Il segretario generale ne trasmette una copia certificata conforme a ogni Stato membro. Gedaan te Brussel, de negenentwintigste mei tweeduizend, în één exemplaar, în de Deense, de Duitse, de Engelse, de Finse, de Franse, de Griekse, de Ierse, de Italiaanse, de Nederlandse, de Portugese, de Spaanse en de Zweedse taal, zijnde alle teksten gelijkelijk authentiek, dat wordt neergelegd în het archief van het secretariaat-generaal van de Raad van de Europese Unie. De secretaris-generaal zendt een voor eensluidend gewaarmerkt afschrift daarvan toe aan elke lidstaat. Feito em Bruxelas, aos vinte e nove de Maio de dois mil num único exemplar, nas línguas alemă, dinamarquesa, espanhola, finlandesa, francesa, grega, inglesa, irlandesa, italiana, neerlandesa, portuguesa e sueca, todos os textos fazendo igualmente fé, o qual será depositado nos arquivos do Secretariado-Geral do Conselho da Uniăo Europeia. O secretário-geral remeterá dele uma cópia autenticada a cada Estado-Membro. Tehty Brysselissä kahdentenakymmenentenäyhdeksäntenä päivänä toukokuuta vuonna kaksituhatta yhtenä ainoana alkuperäiskappaleena englannin, espanjan, hollannin, iirin, italian, kreikan, portugalin, ranskan, ruotsin, saksan, suomen ja tanskan kielellä, jonka kullakin kielellä laadittu teksti on yhtä todistusvoimainen, ja se talletetaan Euroopan unionin neuvoston pääsihteeristön arkistoon. Pääsihteeri toimittaa oikeaksi todistetun jäljennöksen yleissopimuksesta jokaiselle jäsenvaltiolle. Som skedde i Bryssel den tjugonionde maj tjugohundra i ett enda exemplar pĺ danska, engelska, finska, franska, grekiska, iriska, italienska, nederländska, portugisiska, spanska, svenska och tyska sprĺken, varvid varje text äger samma giltighet, och detta exemplar skall deponeras i arkivet hos generalsekretariatet för Europeiska unionens rĺd. Generalsekreteraren skall överlämna en bestyrkt kopia därav till varje medlemsstat. Pentru Guvernul Regatului Belgiei Voor de regering van het Koninkrijk België Für die Regierung des Königreichs Belgien >PIC FILE= "C_2000197EN.001901.EPS"> Pentru Regatul Danemarcei >PIC FILE= "C_2000197EN.001902.EPS"> Für die Regierung der Bundesrepublik Deutschland >PIC FILE= "C_2000197EN.001903.EPS"> >ISO_7>Ăéá ôçí ęőâÝńíçóç ôçň ĹëëçíéęŢň Äçěďęńáôßáň >ISO_1>> PIC FILE= "C_2000197EN.002001.EPS"> Por el Gobierno del Reino de Espańa >PIC FILE= "C_2000197EN.002002.EPS"> Pentru Guvernul Republicii Franceze >PIC FILE= "C_2000197EN.002003.EPS"> Thar ceann Rialtas na hÉireann Pentru Guvernul Irlandei >PIC FILE= "C_2000197EN.002004.EPS"> Pentru Guvernul Republicii Italiene >PIC FILE= "C_2000197EN.002101.EPS"> Pentru Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului >PIC FILE= "C_2000197EN.002102.EPS"> Pentru Guvernul Regatului Tarilor de Jos >PIC FILE= "C_2000197EN.002103.EPS"> Pentru Guvernul Republicii Austria >PIC FILE= "C_2000197EN.002104.EPS"> Pentru Guvernul Republicii Portugheze >PIC FILE= "C_2000197EN.002201.EPS"> Suomen hallituksen puolesta Pĺ finska regeringens vägnar >PIC FILE= "C_2000197EN.002202.EPS"> Pĺ svenska regeringens vägnar >PIC FILE= "C_2000197EN.002203.EPS"> Pentru Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord >PIC FILE= "C_2000197EN.002204.EPS"> Declaraţia Consiliului referitoare la Articolul 10(9) La analizarea adoptării unei legi aşa cum se menţionează la Articolul 10(9), Consiliul va respecta obligaţiile Statelor Membre în conformitate cu Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului. Declaraţia făcută de Marea Britanie referitoare la Articolul 20 Aceasta Declaraţie formează o parte integrală, convenită a Convenţiei În Marea Britanie, Articolul 20 se aplică cu referire la mandatele de interceptare emise de Secretarul de Stat către serviciul de poliţie al sau către Serviciul Fiscal & Vamal al MS dacă, în conformitate cu legea naţională referitoare la interceptarea comunicaţiilor, scopul declarat al mandatului este depistarea unui delict grav. Acesta se aplică de asemenea mandatelor emise de Serviciul de Siguranţă dacă, în conformitate cu legile naţionale, acţionează în sprijinul unei investigaţii care prezintă caracteristicile descrise la Articolul 20(1). Yüklə 0,78 Mb. Dostları ilə paylaş:
|