R o m â n I a ministeruljusti ţ I e I

Difuzarea şi transmiterea mandatului de arestare european


Regulile de difuzare şi de transmitere a mandatelor europene de arestare sunt stabilite de art. 82 – art. 83 din Legea nr. 302/2004.

1. 
   Difuzarea prin canalele SCHENGEN şi INTERPOL
   

• 
  Când persoana urmărită nu este localizată cu precizie, difuzarea mandatului european de arestare va trebui să fie realizată prin intermediul Sistemului de Informare Schengen sau, dacă nu este posibil să se recurgă la el, prin intermediul Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală (Interpol);
  
• 
  Instanţa emitentă va putea să recurgă, în prealabil, la introducerea descrierii persoanei în cauză în SIS – semnalare, în condiţiile art. 95 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen, 19 iunie 1990 raportate la art. 6 din O.U.G. nr. 128/2005. Până la punerea în funcţiune în România a Sistemului de Informare Schengen, semnalarea se va face prin intermediul Sistemului Informatic Naţional de Semnalări¹ furnizarea datelor către SINS efectuându-se prin Biroul SIRENE, de la data la care acesta va deveni operaţional. Instanţa se poate adresa Biroului SIRENE direct sau prin intermediul Ministerului Justiţiei.
  
• 
  În cazul recurgerii la o astfel de procedură prealabilă, solicitarea instanţei va trebuie să cuprindă şi datele prevăzute de art. 95 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen, 19 iunie 1990: denumirea exactă a instanţei şi coordonatele acesteia; existenţa mandatului de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii ori a hotărârii judecătoreşti prin care a fost dispusă măsura de siguranţă; natura şi calificarea juridică a infracţiunii; descrierea circumstanţelor săvârşirii infracţiunii, inclusiv momentul locul, gradul de participare la infracţiune a persoanei semnalate, precum şi consecinţele săvârşirii infracţiunii.
  
• 
  Datele privind persoanele semnalate care trebuie să însoţească semnalarea corespund în esenţă conţinutului mandatului european de arestare, însă nu în totalitate, astfel încât pentru ca semnalarea în SIS – SINS să echivaleze cu un mandat european de arestare acestea trebuie completate cu celelalte informaţii prevăzute la art. 8 paragraful 1 din decizia cadru preluat de art. 79 alin. 1 din legea română;
  
• 
  Având în vedere faptul că semnalarea în SIS – SINS echivalează cu un mandat european de arestare, în condiţiile arătate mai sus, în cazul arestării persoanei solicitate instanţa emitentă este obligată să transmită autorităţii de executare, în termenul indicat de către aceasta, originalul şi traducerea mandatului european de arestare;
  
• 
  Pentru identificarea autorităţii judiciare de executare se poate recurge la sprijinul punctelor naţionale de contact cu Reţeaua Judiciară Europeană, potrivit coordonatelor din anexă sau al direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei – Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, Serviciul Drept internaţional public şi cooperare judiciară internaţională în materie penală, Unitatea Cooperare judiciară internaţională în materie penală (telefon/linie directă: 021.311.89.51 sau 021.314.44.00/int.1177).
  

2.2.2. Transmiterea mandatului european de arestare

• 
  Transmiterea va trebui să fie efectuată prin orice mijloc lăsând o urmă scrisă permiţând autorităţii judiciare de executare să se asigure de autenticitatea documentului transmis. Conform legislaţiei în vigoare în statul solicitat, ar putea să fie vorba de o transmitere în principal prin scrisoare, pe fax sau prin mesaj electronic a documentelor numerotate;
  
• 
  Un tabel, ce va fi, în timp util, accesibil pe site-ul Ministerul Justiţiei, la pagina de Cooperare judiciară internaţională, Ghid de cooperare judiciară internaţională în materie penală, va regrupa informaţiile disponibile asupra modalităţilor de transmitere acceptate de alte state membre precum şi termenele de respectat pentru această transmitere;
  
• 
  În cazul în care instanţa emitentă se confruntă cu anumite probleme legate de transmiterea mandatului european de arestare este recomandabil ca instanţa să contacteze direct autoritatea de executare pentru remedierea dificultăţilor ori să solicite sprijinul Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate ([e-mail], [e-mail], [e-mail], [e-mail], [e-mail], [e-mail], tel. [phone], fax [phone], str. Apolodor nr. 17, sector 5, Bucureşti);
  
• 
  Întotdeauna, mandatul european de arestare se va transmite în copie şi Ministerului Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate – conform dispoziţiilor art. 83 alin. 6 din Legea nr. 302/2004.
  

2.2.3. Cazul în care persoana este localizată

• 
  Atunci când persoana este deja localizată pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, nu este necesar să se procedeze la o difuzare prealabilă, ci este de preferat ca instanţa emitentă a mandatului de arestare european să procedeze la transmiterea directă a mandatului însoţit de traducerea acestuia, conform modalităţilor precizate anterior.
  
• 
  Pentru a identifica autoritatea judiciară de executare din statul membru în care este localizată persoana urmărită, se poate utiliza Atlasul privind mandatul european de arestare, disponibil pe site-ul Reţelei Judiciare Europene la adresa http://www.ejn-crimjust.eu.int/eaw_atlas.aspx  sau la http://www.atlas.mj.pt/navigation/member_states/eu/defaul_fr.htm)⁷ sau se poate apela la punctele naţionale  de contact ale Reţelei Judiciare Europene, din cadrul Ministerului Justiţiei,  ale căror coordonate sunt disponibile pe site-ul Ministerului Justiţiei.
  

3. 
   Transferul temporar al persoanei solicitate
   

• 
  În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în vederea urmăririi penale sau judecării persoanei solicitate instanţa română emitentă are posibilitatea ca, până la pronunţarea de unei hotărâri de către autoritatea de executare pe procedura de predare, să solicite autorităţii de executare audierea persoanei solicitate, în condiţiile art. 19 din decizia - cadru sau transferarea temporară a persoanei solicitate. Din punct de vedere practic, aceasta se impune în vederea efectuării unor acte care au caracter urgent ori efectuarea unor acte care necesită prezenţa persoanei solicitate ori pentru preîntâmpina amânarea repetată a cauzei;
  
• 
  În cazul în care cauza se află în faza de urmărire penală, procurorul competent poate propune instanţei care a emis mandatul european de arestare, şi implicit, mandatul de arestare preventivă să solicite autorităţii străine de executare audierea persoanei solicitate un astfel de transfer.
  

4. 
   Predarea persoanei solicitate către autorităţilor române
   

• 
  Predarea trebuie, cu excepţia cazului de forţă majoră sau dintr-un motiv legal de amânare a acesteia, să se facă în termen de 10 zile de la data hotărârii definitive a autorităţii judiciare străine care o autorizează, depăşirea acestui termen putând conduce la punerea în libertate a persoanei solicitate. În caz de forţă majoră sau din motive independente, autoritatea română competentă pentru preluare are obligaţia de a informa neîntârziat autoritatea străină asupra cazului care face imposibilă preluarea, urmând ca preluarea să fie efectuată cel mai târziu până la expirarea unui alt termen de 10 zile.
  
• 
  În plan practic, atunci când instanţa emitentă este informată asupra acordului pentru predarea definitivă sau temporară a persoanei căutate şi asupra posibilităţii de realizare a preluării, trebuie să informeze fără întârziere Ministerul Administraţiei şi Internelor, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională transmiţând pe cât posibil copia hotărârii autorităţii judiciare străine.
  
• 
  Instanţa emitentă va avea grijă, în cazul în care această informaţie nu va fi fost deja transmisă, să obţină comunicarea duratei detenţiei efectuate în străinătate atribuibilă punerii în practică a mandatului european de arestare în statul de executare.
  
• 
  Difuzarea în sistemele naţionale (SINS) şi internaţionale (Interpol) trebuie să înceteze atunci când persoana este predată autorităţilor române. Radierea semnalării SINS antrenează automat radierea semnalării Schengen.
  
• 
  Trebuie amintit că, exceptând cazul în care persoana urmărită sau statul membru de executare a renunţat la principiul specialităţii, această predare nu permite decât efectuarea cercetărilor sau executarea pedepsei sau a măsurii de siguranţă pentru care autoritatea judiciară străină a acordat predarea.
  
• 
  Dacă autorităţile de executare intenţionează să amâne predarea pe motiv că persoana este subiectul unor proceduri penale sau trebuie să execute o pedeapsă în statul de executare, este posibil să dispună totuşi predarea temporară, în anumite condiţionate, ceea ce presupune încheierea unui acord între instanţa română emitentă şi autoritatea străină de executare. Instanţa română emitentă are obligaţia de a respecta condiţiile stabilite prin acel acord.
  

2. 
   Dispoziţii referitoare la executarea unui mandat de arestare european emis de autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene
   

Procedura de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene este, sub rezerva situaţiilor deosebite prevăzute la sub paragraful 3.8. de mai jos, înlocuită de cea a mandatului de arestare european.

Autorităţile române competente să execute mandatele de arestare europeană emise de autorităţile judiciare ale altor state membre sunt curţile de apel.

1. 
   Primirea mandatului european de arestare
   

• 
  Atunci când autoritatea judiciară străină cunoaşte locul unde persoana căutată se găseşte pe teritoriul român, ea poate adresa direct mandatul european de arestare, în original sau în copie autentificată pentru conformitate, prin orice mijloc sigur care lasă o urmă scrisă, curţii de apel competente;
  
• 
  Această transmitere directă nu este obligatorie, astfel că autoritatea judiciară a statului membru de emitere poate prefera să procedeze la difuzarea sa prin canalele Schengen sau Interpol;
  
• 
  Atunci când autoritatea judiciară străină nu cunoaşte locul unde persoana solicitată ce face obiectul unui mandat european de arestare se află, ea va proceda la difuzarea sa;
  
• 
  Nu este îndoielnic că, în spiritul celor care au conceput Decizia - Cadru din 13 iunie 2002, Sistemul de informare Schengen ar trebui să constituie, la termen, vectorul privilegiat de transmitere a mandatelor europene de arestare, atunci când ansamblul informaţiilor cu acest titlu vor putea fi transmise prin acest sistem.
  
• 
  Totuşi, cu titlu tranzitoriu, în aşteptarea adaptării la Sistemul de informare Schengen, articolul 9 al deciziei-cadru prevede “in fine” că o semnalare în Sistemul de informare Schengen “echivalează cu un mandat european de arestare în aşteptarea primirii originalului în forma bună şi potrivită de către autoritatea judiciară de executare”.
  
• 
  Pe timpul acestei perioade tranzitorii, originalul sau copia autentificată pentru conformitate a mandatului european de arestare trebuie să parvină curţii de apel competente cel mai târziu într-un termen de 48 de ore de la data arestării persoanei solicitate. Acest termen are drept unică finalitate „să oblige” statul membru respectiv să transmită rapid mandatul european de arestare autorităţilor judiciare române. Contrar prevderilor articolului 16 al Convenţiei europene de extrădare din 13 decembrie 1957, nerespectarea acestui termen nu este însoţită de nicio sancţiune.
  
• 
  De altfel, legea nu precizează modalităţile de transmitere şi de certificare pentru conformitate a mandatului european de arestare. Se pare deci, sub rezerva aprecierii suverane a instanţelor, că acestea ar putea interveni sub orice formă care permite să se asigure asupra autenticităţii sale în special prin intermediul dispozitivelor de transmitere prin fax securizate între Birourile SIRENE.
  
• 
  În plus, mandatul european de arestare adresat instanţelor române va trebui să fie însoţit de o traducere în limba română sau în una din limbile engleză şi franceză. În cazul în care instanţa solicită ca traducerea să fie efectuată de către autoritatea judiciară străină emitentă, până la primirea traducerii procedura se suspendă.
  
• 
  Dacă curtea de apel căreia i s-a adresat un mandat de arestare european consideră că nu este competentă teritorial pentru a-i da curs, îi revine sarcina de a-l transmite fără întârziere curţii de apel competentă teritorial şi de a informa autoritatea judiciară a statului membru de emitere.
  
• 
  Curţile de apel comunică Ministerului Justiţiei, în cel mai scurt timp, faptul receptării mandatelor europene de arestare care le sunt trimise spre executare.
  

3.2. Procedura prealabilă. Demersurile efectuate de către curtea de apel şi către parchetul de pe lângă curtea de apel respectivă

• 
  Aşa cum s-a arătat la punctul 1.3.1. imediat după primirea mandatului european de arestare, curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială a fost semnalată prezenţa persoanei solicitate verifică dacă mandatul european este însoţit de traduceri – art. 86 alin. 2;
  
• 
  Dacă mandatul european de arestare nu este însoţit de traduceri, instanţa va proceda astfel cum s-a arătat la punctul anterior, în sensul că fie ia măsuri pentru traducerea mandatului, caz în care traducerea trebuie efectuată în regim de urgenţă (cel mult 2 zile lucrătoare), fie solicită autorităţii judiciare emitente să procedeze la traducerea mandatului, caz în care până la primirea traducerii procedura de suspendă. De regulă, în practică, autorităţile judiciare emitente transmit mandatul însoţit de o traducere în limba oficială a statului de executare;
  
• 
  Dacă mandatul european de arestare este însoţit de traduceri sau imediat după primirea traducerii, instanţa verifică mai departe dacă mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute la art. 79 alin. 1, solicitând dacă este cazul completarea datelor de către autoritatea emitentă;
  
• 
  Dacă informaţiile sunt complete, în sensul că mandatul răspunde cerinţelor art. 79 alin. 1, ori imediat după transmiterea informaţiilor a căror completare a fost solicitată, curtea de apel ia măsuri pentru identificarea persoanei, sesizând în acest scop procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel respectivă, potrivit art. 88¹ alin. 5. Prin urmare, la acest moment, se are în vedere situaţia în care nu toate rubricile din mandat au fost completate, şi nicidecum situaţia specială prevăzută de art. 88 ¹ alin. 3 care trebuie în mod obligatoriu raportat la art. 90 alin. 7 şi art. 94 alin. 2 care reglementează transmiterea unor informaţii suplimentare, necesare pentru a fi pronunţată o hotărâre cu privire la predarea persoanei solicitate.
  
• 
  Imediat după primirea sesizării din partea curţii de apel, procurorul general ia măsuri pentru identificarea persoanei solicitate. În măsura în care persoana solicitată a fost reperată în circumscripţia teritorială a altui parchet, informează imediat curtea de apel pentru a se proceda conform art. 86 alin. 1;
  
• 
  Procurorul, după ce a verificat identitatea persoanei solicitate, o informează într-o limbă pe care o înţelege, asupra existenţei mandatului european de arestare al cărui subiect este, în funcţie de informaţiile de care dispune, fie pe baza mandatului european de arestare primit, fie pe baza celui de semnalare Schengen (formulare SIRENE) sau a formularelor Interpol.
  
• 
  Persoana reţinută pentru executarea unui mandat european de arestare trebuie să fie prezentată în termen de 24 de ore de la reţinerea sa în faţa curţii de apel competente.
  

• 
  Persoana solicitată beneficiază de drepturile prevăzute de articolul 91, în special de dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, de a fi asistată de un avocat ales de ea sau, în lipsă, de un avocat din oficiu şi cu privire la faptul că poate discuta imediat cu avocatul desemnat.
  

3.3. Procedura în faţa curţii de apel
Articolele de la 89 la 93 din lege reglementează procedura în faţa curţii de apel.

• 
  În termen de 24 de ore de la reţinere persoana solicitată este adusă în faţa instanţei, urmând ca instanţa să procedeze conform art. 89, dispunând prin încheiere motivată arestarea persoanei solicitate.
  
• 
  Încheierea prin care instanţa a dispus arestarea persoanei solicitate poate fi atacată cu recurs potrivit art. 94¹ în termen de 24 de ore de la pronunţare sau oral în chiar şedinţa în care s-a pronunţat încheierea, dosarul urmând să se transmită instanţei de recurs imediat după motivare sau la expirarea termenului pentru motivare; având în vedere termenul scurt şi urgenţa care caracterizează întreaga procedură, dosarul poate fi transmis, prin orice mijloc care permite să se păstreze o urmă scrisă şi care asigură autenticitatea actelor judiciare.
  
• 
  Motivarea şi judecarea recursului
  

1. 
   dacă recursul a fost declarat oral, motivele de recurs se formulează în scris, printr-un memoriu separat, care trebuie depus în termen de 24 de ore de la declarare.
   
2. 
   dacă recursul a fost declarat în scris motivarea se face prin însăşi cererea de recurs, neexistând în acest caz un termen separat prevăzut de lege pentru formularea motivelor de recurs
   
3. 
   recursul se judecă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de cel mult 3 zile de la transmiterea dosarului. Aceasta presupune ca imediat după primirea dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să fixeze termen de judecată, termenul urmând să fie stabilit pentru intervalul rămas până la împlinirea celor 3 zile sau chiar pentru cea de-a treia zi de la primire. Recursul nu este suspensiv de executare.
   
• 
  Instanţa va informa autoritatea judiciară emitentă despre arestarea persoanei în cauză şi, în cazul în care până la acest moment nu a fost primit originalul sau copia autentică a mandatului, solicită autorităţii respective remiterea originalului sau a unei copii autentice până la audierea persoanei, termen care nu poate depăşi 48 de ore, calculat conform celor precizate mai jos, dacă apreciază că aceasta este absolut necesar. Dacă persoana solicitată a ridicat obiecţii cu privire la identitatea sa, cu această ocazie se vor solicita autorităţii judiciare emitente relaţii asupra identităţii persoanei solicitate.
  
• 
  Chiar dacă textul art. 90 alin. 1 stabileşte că în termen de cel mult 48 de ore de la arestare, instanţa procedează la audierea perseoanei solicitate asupra mandatului, totuşi termenul de 48 de ore, prin coroborarea art. sus menţionat cu art. 94¹ şi art. 94², se va calcula de la data la care măsura arestării „a rămas definitivă” prin nedeclararea recursului împotriva încheierii prevăzută la art. 89 alin. 3 sau prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
  
• 
  Instanţa poate să autorizeze statul membru de emitere să asiste prin intermediul unei persoane la procedura de judecată. Atunci când statul membru de emitere este autorizat să aiste, el nu devine parte în proces.
  
• 
  Două situaţii trebuie avute în vedere, în funcţie de care, cu prilejul audierii de către curtea de apel, persoana solicitată declară că consimte sau nu la predarea sa:
  

• 
  persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa: art. 89, art. 90, art. 93, art. 95:
  

• 
  Ea este atunci informată asupra consecinţelor juridice ale consimţământului ei şi asupra caracterului său irevocabil, după acest moment. Instanţa întreabă persoana solicitată dacă intenţionează să renunţe la regula specialităţii şi o informează asupra consecinţelor juridice ale unei asemenea renunţări şi asupra caracterului său irevocabil.
  
• 
  Dacă instanţa constată că condiţiile legale de executare ale mandatului european de arestare sunt îndeplinite, ea pronunţă o sentinţă definitivă prin care instanţa ia act de consimţământul persoanei solicitate
  
• 
  Instanţa hotărăşte în termen de 10 zile de la de la prezentarea în faţa ei a persoanei solicitate, potrivit art. 95 alin.2
  
• 
  Chiar şi în acest caz instanţa va putea condiţia predarea, potrivit art. 87.
  

• 
  persoana căutată declară că nu consimte la predarea sa:
  

• 
  Instanţa decide atunci, cu excepţia solicitării de informaţii suplimentare, în termen de 5 zile începând de la data la care a avut loc persoanei solicitate – art. 94 alin. 1
  
• 
  Dacă pentru pronunţarea unei hotărâri sunt necesare o serie de informaţii suplimentare, instanţa, procedând potrivit art. 88¹ alin. 3, art. 90 alin. 7 şi art. 94 alin. 2, va solicita autorităţii judiciare emitente transmiterea în termenul fixat a informaţiilor solicitate, caz în care va trebui să se aibă în vedere termenul maxim de 60 de zile, caz în care va amâna cauză pentru termenul stabilit;
  
• 
  De asemenea, în cazul în care persoana solicitată a formulat opoziţie la predare şi a propus probe în vederea susţinerii opoziţiei sale, în caz de încuviinţare a probelor, curtea de apel fie va dispune administrarea imediată a probelor încuviinţate, dacă aceasta este posibil, fie va fixa în acest scop un alt termen de judecată;
  

• 
  În cele două cazuri, o asemenea informaţie suplimentară va putea fi solicitată în caz de greşeală clară în redactarea mandatului european de arestare sau atunci când se vor pune problemele de concurenţă între mai multe mandate, sau între un mandat european de arestare şi o cerere de extrădare.
  
• 
  În cursul procedurii, persoana solicitată poate fi pusă în libertate, în acest caz instanţa fiind obligată să ia măsurile necesare pentru a evita fuga persoanei solicitate, inclusiv a măsurilor preventive prevăzute de lege, persoana în cauză putând fi obligată să se supună la una sau mai multe obligaţii ale controlului judiciar.
  
• 
  În caz de punere în libertate, instanţa trebuie să informeze procurorul general pentru ca persoana să nu fie din nou arestată pe baza semnalmentelor care au motivat arestarea sa.
  
• 
  Instanţa poate ordona ridicarea sechestrului sau modificarea obligaţiilor controlului judiciar al persoanei solicitate precum şi, atunci când persoana solicitată se sustrage respectivelor obligaţii, să emită un mandat de arestare împotriva sa.
  

3.4. Transferul temporar al persoanei solicitate, în cursul procedurii, până la pronunţarea unei hotărâri asupra predării sau audierea persoanei solicitate, la cererea autorităţii judiciare de emitere a mandatului european de arestare

• 
  În situaţia în care mandatul european de arestare a fost emis în vederea urmăririi penale sau a judecării persoanei solicitate, în cursul procedurii, la cererea autorităţii judiciare emitente curtea de apel va putea aproba transferarea temporară a persoanei în cauză, stabilind condiţiile şi termenul până la care persoana solicitată va trebui returnată în România;
  
• 
  În cazul în care se apreciază că un astfel de transfer nu ar putea asigura returnarea în timp util a persoanei solicitate sau din orice alte motive care ţin de împrejurările cauzei apreciază că transferul temporar nu se justifică, instanţa va proceda la audierea persoanei solicitate, în situaţia în care autoritatea emitentă solicită acest lucru, audiere la care va asista şi persoana desemnată de către această autoritate;
  
• 
  Într-o astfel de situaţie nu este necesară formularea unei comisii rogatorii în materie penală care să aibă ca obiect audierea persoanei solicitate,
  

5.