R o m â n I a ministeruljusti ţ I e I
PROTOCOL la convenţia referitoare la asistenţa judiciară în materie penală
Yüklə 0,78 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Articolul 1 Cerere de informare asupra conturilor bancare
- Articolul 2 Cereri de informaţii asupra tranzacţiilor bancare
- Articolul 3 Cereri de urmãrire a tranzacţiilor bancare
- Articolul 4 Confidenţialitatea
- Articolul 5 Obligaţia de a informa
- Articolul 6 Cereri suplimentare de asistenţã judiciarã
- Articolul 7 Secretul bancar
- Articolul 9 Infracţiuni politice
- Articolul 10 Transmiterea la Consiliu a deciziilor de respingere şi sesizare a Eurojust
- Articolul 11 Rezerve
- Articolul 13 Intrarea în vigoare
- Articolul 14 Aderarea noilor state membre
- Articolul 15 Poziţia Islandei şi Norvegiei
- Articolul 16 Intrarea în vigoare pentru Islanda şi Norvegia
- Articolul 17 Depozitarul
PROTOCOL la convenţia referitoare la asistenţa judiciară în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, stabilit de Consiliu conform art.34 al tratatului asupra Uniunii Europene ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE la prezentul protocol, state membre ale Uniunii Europene, REFERINDU-SE la actul Consiliului din 16 octombrie 2001 care stabileşte Protocolul la convenţia referitoare la asistenţa judiciarã în materie penalã între statele membre ale Uniunii Europene, LUÂND ÎN CONSIDERARE concluziile adoptate cu prilejul Consiliului european ţinut la Tampere în zilele de 15 şi 16 octombrie 1999 şi necesitatea de a le pune în practicã fãrã întârziere pentru a ajunge la un spaţiu de libertate, de securitate şi de justiţie, ŢINÂND CONT de recomandãrile fãcute de experţi cu ocazia prezentãrii rapoartelor de evaluare reciprocã realizate pe baza acţiunii comune 97/827/JAI a Consiliului din 5 decembrie 1997 care instaureazã un mecanism de evaluare a aplicãrii şi punerii în practicã a planului naţional al angajamentelor internaţionale în materie de luptã împotriva criminalitãţii organizate (1), CONVINSE de necesitatea de a prevedea mãsuri suplimentare în domeniul asistenţei judiciare în materie penalã pentru a lupta împotriva criminalitãţii şi în special împotriva criminalitãţii organizate, spãlãrii banilor şi criminalitãţii financiare, AU CONVENIT ASUPRA DISPOZIŢIILOR URMĂTOARE, anexate la convenţa din 29 mai 2000 referitoare la Protocol la convenţia referitoare la asistenţa judiciarã în materie penalã între statele membre ale Uniunii Europene (2), mai jos denumitã “convenţia de asistenţã judiciarã din 2000” şi care sunt parte integrantã la aceasta. Articolul 1 Cerere de informare asupra conturilor bancare 1. Fiecare stat membru ia, în condiţiile prevãzute de prezentul articol, mãsurile necesare pentru a stabili, ca rãspuns la o cerere trimisã de un alt stat membru, dacã o persoanã fizicã sau juridicã ce face obiectul unei anchete penale deţine sau controleazã unul sau mai multe conturi, indiferent de natura sa, într-o bancã oarecare situatã pe teritoriul sãu şi, dacã este aşa, furnizeazã toate informaţiile privind conturile inventariate. La cerere şi în mãsura în care informaţiile pot fi furnizate într-un termen rezonabil, informaţia priveşte şi conturile pentru care persoana ce face obiectul unei proceduri are procurã. 2. Obligaţia prevãzutã de prezentul articol nu se aplicã decât în mãsura în care banca ce gereazã contul posedã aceste informaţii. 3. Obligaţia prevãzutã de prezentul articol se aplicã numai dacã ancheta priveşte: - o faptã care meritã o pedeapsã privativã de libertate sau o mãsurã de siguranţã privativã de libertate cu un maxim de cel puţin patru ani în statul membru solicitant şi cu cel puţin doi ani în statul membru solicitat, sau - o infracţiune prevãzutã de articolul 2 al convenţiei din 1995 privind constituirea unui Birou european de poliţie (convenţia Europol) sau de anexa la aceastã convenţie, aşa cum a fost modificatã, sau - în mãsura în care nu va fi acoperitã de convenţia Europol, o infracţiune prevãzutã de convenţia din 1995 referitoare la protecţia intereselor financiare ale comunitãţilor europene, protocolul sãu din 1996 sau al doilea protocol din 1997. 4. Autoritatea care emite cererea: - indicã motivele pentru care considerã cã informaţiile cerute sunt susceptibile de a fi fundamentale pentru ancheta asupra infracţiunii, - precizeazã motivele care duc la presupunerea cã bãncile situate în statul membru solicitat deţin conturile respective şi indicã, în mãsura în care dispune de indicii, care sunt bãncile care ar putea fi vizate, - comunicã ocice informaţie susceptibilã de a facilita executarea cererii. 5. Statele membre pot subordona executarea unei cereri legate de prezentul articol aceloraşi condiţii ca cele pe care le aplicã pentru cererile de percheziţie şi de reţinere. 6. Consiliul poate decide, conform art.34, paragraful 2, punctul c), al tratatului asupra Uniunii Europene, sã extindã domeniul de aplicare prevãzut la paragraful 3. Articolul 2 Cereri de informaţii asupra tranzacţiilor bancare 1. La cererea statului membru solicitant, statul membru solicitat furnizeazã informaţiile prvind conturile bancare respective şi operaţiunile bancare ce au fost realizate în timpul unei anumite perioade asupra unuia sau mai multor conturi specificate în cerere, inclusiv informaţiile privind orice cont de punere în circulaţie sau de primire. 2. Obligaţia prevãzutã de prezentul articol nu se aplicã decât în mãsura în care banca ce gereazã contul posedã aceste informaţii. 3. Statul membru solicitant indicã în cererea sa motivele pentru care considerã cã informaţiile cerute sunt pertinente în scopul anchetei asupra infracţiunii. 4. Statele membre pot subordona executarea unei cereri conform prezentului articol aceloraşi condiţii ca cele pe care le aplicã pentru cererile de percheziţie sau de reţinere. Articolul 3 Cereri de urmãrire a tranzacţiilor bancare 1. Fiecare stat membru se angajeazã sã fie în mãsurã ca, la cererea unui alt stat membru, sã urmãreascã timp de o perioadã determinatã, operaţiunile bancare realizare asupra unuia sau mai multor conturi specificate în cerere şi sã comunice rezultatul statului membru solicitant. 2. Statul membru solicitant indicã în cererea sa motivele pentru care considerã cã informaţiile cerute sunt pertinente pentru ancheta asupra infracţiunii. 3. Decizia referitoare la urmãrirea tranzacţiilor este luatã în fiecare caz individual de autoritãţile competente ale statului membru solicitat, cu respectarea legislaţiei naţionale a acestui stat membru. 4. Modalitãţile practice ale urmãririi fac obiectul unui acord între autoritãţile competente ale statelor membre solicitante şi solicitate. Articolul 4 Confidenţialitatea Fiecare stat membru ia mãsurile necesare pentru a face astfel încât bãncile sã nu dezvãluie clientului vizat nici altor terţi cã informaţiile au fost transmise statului membru solicitant conform articolelor 1, 2 sau 3 sau cã o anchetã este în curs. Articolul 5 Obligaţia de a informa Dacã în cursul executãrii uneie cereri de asistenţã judiciarã autoritatea competentã a statului membru solicitat considerã oportun sã întreprindã anchete neprevãzute iniţial sau care nu au putut fi specificate în momentul cererii, informeazã asupra acestui lucru fãrã întârziere autoritatea solicitantã pentru a-i permite sã ia noi mãsuri. Articolul 6 Cereri suplimentare de asistenţã judiciarã 1. Dacã autoritatea competentã a statului membru solicitant face o cerere de asistenţã judiciarã care completeazã o cerere anterioarã, nu este obligatã sã reia informaţiile deja furnizate în cererea iniţialã. Cererea suplimentarã conţine informaţiile necesare identificãrii cererii iniţiale. 2. Dacã, conform dispoziţiilor în vigoare, autoritatea competentã care face o cerere de asistenţã judiciarã participã la executarea sa în statul membru solicitat, ea poate, sub rezerva art.6, paragraful 3, al convenţiei din 2000, sã adreseze o cerere suplimentarã direct autoritãţii competente a statului membru solicitat atâta vreme cât este prezentã pe teritoriul acestui stat.
Un stat membru nu invocã secretul bancar drept motiv pentru a respinge orice cooperare privind o cerere de asistenţã judiciarã provenitã de la un stat membru. Articolul 8 Infracţiuni fiscale 1. Asistenţa judiciarã nu poate fi respinsã pentru simplul motiv cã cererea se raporteazã la o infracţiune pe care statul membru solicitat o calificã drept infracţiune fiscalã. 2. În cazul în care un stat membru a subordonat executarea unei cereri de perchiziţie sau reţinere condiţiei cã infracţiunea care a condus la cerere este de asemenea în mãsurã sã fie pedepsitã în legislaţia sa, aceastã condiţie este îndeplinitã în ceea ce priveşte infracţiunile prevãzute la paragraful 1 dacã infracţiunea corespunde unei infracţiuni de aceeaşi naturã în legislaţia statului membru solicitat. Cererea nu poate fi respinsã pe motiv cã legislaţia statului membru solicitat nu impune acelaşi gen de taxe sau impozite sau nu conţine acelaşi gen de reglementare în materie de taxe şi impozite, de vamã sau de schimb ca legislaţia statului membru solicitant. 3. Articolul 50 al convenţiei de aplicare Schengen este abrogat.
2. Fiecare stat membru poate, atunci câmd procedeazã la notificarea prevãzutã de articolul 13, paragraful 2, sã declare cã aplicã paragraful 1 al prezentului articol numai: a) la infracţiunile prevãzute de articolele 1 şi 2 ale convenţiei europene din 27 ianuarie 1977 pentru reprimarea terorismului, şi b) la infracţiune de conspiraţie sau asociere a rãufãcãtorilor – care corespund comportamentului descris la articolul 3, paragraful 4 al convenţiei din 27 septembrie 1996 referitoare la extrãdare între statele membre ale Uniunii europene – care contribuie la comiterea uneia sau mai multor infracţiuni în sensul articolelor 1 şi 2 ale convenţiei europene pentru reprimarea terorismului. 3. Rezervele formulate la titlul articolului 13 al convenţiei europene pentru reprimarea terorismului nu se aplicã la asistenţa judiciarã între statele membre. Articolul 10 Transmiterea la Consiliu a deciziilor de respingere şi sesizare a Eurojust 1. Dacã o cerere este respinsã pe baza:
şi dacã statul membru solicitant îşi menţine cererea şi nu poate fi gãsitã nici-o soluţie, decizia de respingere justificatã este transmisã Consiliului pentru informare de cãtre statul membru solictat în vederea unei evaluãri eventuale a funcţionãrii cooperãrii judiciare între statele membre. 2. Autoritãţile competente ale statului membru solicitant pot semnala la Eurojust, odatã ce va apãrea, orice dificultate legatã de executarea unei cereri având legãturã cu executarea unei cereri legatã de dispoziţiile prevãzute la paragraful 1, în vederea unei eventuale soluţii practice, conform dispoziţiilor prevãzute de instrumentul care a dus la crearea Eurojust. Articolul 11 Rezerve Prezentul protocol nu pot face obiectul nici-unei rezerve în afara celor prevãzute de articolul 9, paragraful 2. Articolul 12 Aplicare teritorialã Aplicarea prezentului protocol în Gibraltar va avea efect atunci când convenţia de asistenţã judiciarã din 2000 va avea efect în ceea ce priveşte Gibraltarul, conform art.26 al convenţiei menţionate. Articolul 13 Intrarea în vigoare 1. Prezentul protocol este supus adoptãrii de cãtre statele membre conform regulilor lor constituţionale respective. 2. Statele membre comunicã Secretarului General al Consiliului Uniunii Europene îndeplinirea procedurilor cerute de regulile lor constituţionale pentru adoptarea prezentului protocol. 3. Prezentul protocol intrã în vigoare în cele opt state membre respective în 90 de zile de la comunicarea prevãzutã de paragraful 2 de cãtre stat, membru al Uniunii Europene în momentul adoptãrii de cãtre Consiliu a actului care stabileşte prezentul protocol, care este cel de-al optulea ce procedeazã la aceastã formalitate. Totuşi, dacã convenţia de asistenţã judiciarã din 2000 nu a intrat în vigoare la aceastã datã, prezentul protocol intrã în vigoare la aceeaşi datã cu ea. 3. Orice comunicare fãcutã de un stat membru dupã intrarea în vigoare a prezentului protocol în temeiul paragrafului 3 are drept efect ca la 90 de zile de la aceastã comunicare, prezentul protocol sã intre în vigoare între acest stat membru şi statele membre pentru care prezentul protocol este deja intrat în vigoare. 5. Înainte de intrarea în vigoare a prezentului protocol în temeiul paragrafului 3, orice stat membru poate, atunci când procedeazã la comunicarea prevãzutã de paragraful 2 sau în orice moment dupã aceastã comunicare, sã declare cã prezentul protocol este aplicabil în relaţiile sale cu statele membre care au fãcut aceeaşi declaraţie. Aceste declaraţii devin efective la 90 de zile de la data depunerii lor. 6. În ciuda paragrafelor 3-5, intrare în vigoare sau aplicarea prezentului protocol nu capãtã efect în relaţiile dintre statele membre, indiferent care ar fi, înainte de intrarea în vigoare sau aplicarea convenţiei de asistenţã judiciarã din 2000 între aceste state membre. 7. Prezentul protocol se aplicã la procedurile de asistenţã judiciarã angajate dupã data la care a intrat în vigoare sau este aplicat în temeiul paragrafului 5 între statele membre vizate. Articolul 14 Aderarea noilor state membre 1. Prezentul protocol este deschis aderãrii oricãrui stat care devine membru al Uniunii Europene şi care aderã la convenţia de asistenţã judiciarã din 2000. 2. Textul prezentului protocol în limba statului care aderã, stabilit de Consiliul Uniunii Europene, este valabil. 3. Instrumentele de aderare sunt depuse la depozitar. 4. Prezentul protocol intrã în vigoare în privinţa oricãrui stat care aderã la el la 90 de zile de la depunerea instrumentului sãu de aderare sau la data intrãrii sale în vigoare dacã încã nu a intrat în vigoare în momentul expirãrii respectivei perioade de 90 de zile. 5. Articolul 13, paragraful 5 se aplicã la statele care aderã dacã prezentul protocol încã nu a intrat în vigoare cu prilejul depunerii instrumentului lor de aderare. 6. În ciuda paragrafelor 4 şi 5, intrarea în vigoare sau aplicarea prezentului protocol în privinţa statului care aderã nu capãtã efect înainte de intrarea în vigoare sau de aplicarea convenţiei de asistenţã judiciarã din 2000 faţã de acest stat.
Articolul 8 constituie mãsuri care modificã sau se sprijinã pe dispoziţiile prevãzute de anexa A la acordul încheiat de Consiliul Uniunii Europene, Republica Islanda şi Regatul Norvegiei asupra asocierii acestor douã state la punerea în aplicare, la aplicarea sau la dezvoltarea acordului Schengen (3), mai jos denumit “acord de asociere”. Articolul 16 Intrarea în vigoare pentru Islanda şi Norvegia 1. Sub rezerva articolului 8 al acordului de asociere, dispoziţia prevãzutã la articolul 15 al prezentului protocol intrã în vigoare pentru Islanda şi Norvegia la 90 de zile de la primirea, de cãtre Consiliu şi Comisie, a informaţiilor prevãzute de articolul 8, paragraful 2, a acordului de asociere privind satisfacerea cerinţelor lor constituţionale, în relaţiile lor cu orice stat membru pentru care prezentul protocol a intrat deja în vigoare în temeiul articolului sãu 13, paragraful 3 sau 4. 2. Orice intrare în vigoare a prezentului protocol pentru un stat membru dupã data intrãrii în vigoare a dispoziţiei prevãzutã de articolul 15 pentru Islanda şi Norvegia face de asemenea aceastã dispoziţie aplicabilã în relaţiile dintre acest stat membru şi Islanda şi dintre acest stat membru şi Norvegia. 3. Sub rezerva paragrafelor 1, 2 şi 3, intrarea în vigoare a dispoziţiei prevãzutã de articolul 15 pentru Islanda şi Norvegia are loc cel mai târziu la data intrãrii în vigoare a prezentului protocol pentru cel de-al 15-lea stat membru al Uniunii Europene în momentul adoptãrii de cãtre Consiliu a actului care stabileşte prezentul protocol. Articolul 17 Depozitarul Secretarul general al Consiliului Uniunii Europene este depozitarul prezentului protocol. Depozitarul publicã în Monitorul Oficial al comunitãţilor europene situaţia adoptãrilor şi aderãrilor, declaraţiile precum şi orice altã modificare referitoare la prezentul protocol. MOTIV PENTRU CARE, subsemnaţii plenipotenţiari au semnat în josul prezentului protocol. Încheiat la Luxembourg la 16 octombrie 1001, într-un exemplar unic, în limbile germanã, englezã, danezã, spaniolã, finlandezã, francezã, greacã, irlandezã, italianã, olandezã, portughezã şi suedezã, toate textele având valabilitate, exemplar ce este depus în arhiva secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene. Secretarul general transmite o copie autentificatã a acestuia fiecãrui stat membru. Pentru Guvernul Regatului Belgiei >PIC FILE= “C_2001326FR000601.TIF” > Pentru Guvernul Danemarcei >PIC FILE= “C_2001326FR000602.TIF” > Pentru Guvernul Germaniei >PIC FILE= “C_2001326FR000603.TIF” > Pentru Guvernul Greciei >PIC FILE= “C_2001326FR000604.TIF” > Pentru Guvernul Spaniei >PIC FILE= “C_2001326FR000605.TIF” > Pentru Guvernul Republicii Franceze >PIC FILE= “C_2001326FR000701.TIF” > Pentru Guvernul Irlandei >PIC FILE= “C_2001326FR000702.TIF” > Pentru Guvernul Republicii Italiene >PIC FILE= “C_2001326FR000703.TIF” > Pentru Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului >PIC FILE= “C_2001326FR000704.TIF” > Pentru Guvernul Olandei >PIC FILE= “C_2001326FR000705.TIF” > Pentru Guvernul Austriei >PIC FILE= “C_2001326FR000801.TIF” > Pentru Guvernul Portugaliei >PIC FILE= “C_2001326FR000802.TIF” > Pentru Guvernul Finlandei >PIC FILE= “C_2001326FR000803.TIF” > Pentru Guvernul Suediei >PIC FILE= “C_2001326FR000804.TIF” > Pentru Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord >PIC FILE= “C_2001326FR000805.TIF” >
2 În ciuda adoptării de către Regatul Unit al Marii Britanii a unei legi de transpunere, punerea în practică efectivă a mandatului de arestare european implică, pentru acest stat membru, un act legislativ care extinde în mod expres această procedură la fiecare din statele membre în măsură să emită şi să execute mandatele europene de arestare. Acest mecanism implică, pentru autorităţile britanice, punerea în practică a unei proceduri parlamentare specifice care are nevoie de un termen care se poate extinde pe mai multe luni. În concluzie va trebui, înaintea oricărei difuzări a unui mandat european de arestare european către Regatul Unit al Marii Britanii să se asigure aplicarea prezentei proceduri. 1 A se vedea OUG nr. 128/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări 7 Numele de utilizator şi parola care permit să se consulte punctele de contact ale reţelei judiciare europene sunt disponibile la cerere 2 Asistenţa este de asemenea acordată în procedurile pentru faptele ce pot fi pedepsite conform dreptului naţional al statului membru solicitant sau al statului membru solicitat sau al celor două, cu sancţiuni pronunţate de autorităţi administrative a căror decizie poate conduce la un recurs în faţa unei instanţe competente în special în materie penală. 2 Infracţiunile prevăzute de articolul 2 al convenţiei din 1995 sunt: terorismul, traficul de stupefiante, traficul de fiinţe umane, traficul de materiale nucleare şi radioactive, traficul de migranţi clandestini şi spălarea banilor, traficul de fiinţe umane, traficul de maşini furate precum şi infracţiunile legate de acestea. Infracţiunile prevăzute de anexă sunt omorul sau rănile grave, traficul de organe şi de ţesuturi umane, răpirea, luarea de ostateci, rasismul şi xenofobia, furtul în bandă organizată, traficul de opere de artă sau de bunuri culturale, frauda, extorsiunea, contrafacerea, falsificarea de documente administrative şi uzul lor, moneda falsă şi contrafacerea mijloacelor de plată, corupţia, criminalitatea informatică, traficul de arme, muniţii şi explozibili, traficul de specii de animale protejate, traficul de plante protejate şi traficul de hormoni. 3 Infracţiunile la care se referă sunt frauda, corupţia şi spălarea banilor.  ROMÂNIA, Bucureşti, Str. Apollodor Nr. 17, sector 5 ● Telefon:021/314.15.14 /Fax:021/310.16.62 ● E-mail: dreptinternational@just.ro ● Pagina web: www.just.ro Yüklə 0,78 Mb. Dostları ilə paylaş:
|