Rapor t labilantuldemedi u
Yüklə 411,06 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Grupa sisturilor mezometamorfice
- Grupa sisturilor epimetamorfice
- Magmatitele prehercinice
- Invelisul sedimentar paleozoic
- Invelisul sedimentar posthercinic
- Seria de Boclugea (Cambrian superior).
- Sistemul acvifer Cuaternar
- 3. ISTORICUL AMPLASAMENTULUI ŞI DEZVOLTĂRI VIITOARE
- 4. ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE ÎN CADRUL OBIECTIVULUI
2.1. Localizare şi topografiaSC COMPREST UTIL SRL – PUNCT DE LUCRU ,, CARIERA BAIA - VACARIE”, este amplasat în extravilanul Localitatii Camena, Comuna Baia, Judetul Tulcea. Obiectivul este amplasat la o distanta de 2,5 km sud-est fata de Satul Camena. Accesul auto la cariera se face pe DN 22 Tulcea – Constanta, pana la bifurcatia “Baia – Doua Cantoane”, situata la 52 km de Tulcea si 74 km de Constanta si in continuare pe DN 22 D Baia – Macin – Braila, pana la bifurcatia spre Satul Camena. De aici, societatea a realizat o cale de acces auto pana la amplasament, prin reabilitarea drumurilor de pamant preexistente, in lungime totala de aproximativ 2.500 m, din care:
Conform Permisului de exploatare nr. 15806 din 29.10.2012, suprafata perimetrului de exploatare este de 0,043 kmp si este delimitat de urmatoarele coordonate in Sistem STEREO `70:
Foto. 1. Plan general de incadrare in zona 2.2. Geologie şi hidrogeologie 2.2.1. Geologia zonei analizate Din punct de vedere geologic, perimetrul de exploatare face parte din Unitatea Macin, fiind situat in vecinatatea Faliei Luncavita – Consul care separa Unitatea Macin de Unitatea Tulcea. Unitatea Macin. Situata in partea vestica a Dobrogei de Nord, Unitatea Macin se intinde intre Dunare si Falia Luncavita-Consul; spre sud – est, in mare parte este acoperita de depozitele cretacice ale Culoarului Babadag de sub care apare sporadic, mai ales in zona regiunii Camena. Stratigrafia În alcătuirea geologica a Unitatii Macin se distinge un soclu constituit din sisturi cristaline si masive de granitoide, un invelis sedimentar paleozoic, implicat in cutarile hercinice si strabatut de granitoide, tardicinematice si un inveslis sedimentar post hercinic. Fundamentul cristalin. Sisturile cristaline, impreuna cu o parte din masivele de granitoide care formeaza substratul formatiunilor sedimentare, reprezinta structuri mai vechi precambriene sau caledoniene timpurii, reluate in ciclul hercinic care, in aranjamentul tectonic major constituie etapa definitorie. Sisturile cristaline apartin la doua grupe, care se disting atat prin gradul de metamorfism cat si prin varsta lor, fiind produsul unor faze de metamorfism diferite: o grupa a sisturilor cristaline mezometamorfice si grupa sisturilor cristaline epimetamorfice. Grupa sisturilor mezometamorfice. Aceasta include sisturile cristaline cu metamorfism avansat si afloreaza pe doua arii la distanta apreciabila una de alta. Una se delimiteaza la nord de Orasul Macin, formand promontoriul Orliga si Dealul Sararie, iar cea de a doua se contureaza pe acelasi aliniament spre sud – est, in Culmea Megina. Sisturile cristaline de la Orliga – Sararie includ polimetamorfite rezultate din transformarea unui material predominant terigen, in conditiile faciesului amfibolitic, sub faciesul staurolit almandin. Acestea sunt reprezentate prin mica sisturi cu granat, uneori disten si staurolit, gnaise amfibolitice, amfibolite, adesea rubanate si paragnaise biotitice cu disten, in care, in nivelele superioare se intalnesc intercalatii de calcare cristaline si cuartite masive. Totul este strabatut de filoane pegmatitice. Sisturile cristaline de la Megina provin din metamorfozarea, in conditiile faciesului anfibolitic, a unui material predominant magmatogen, bazic si subordonat terigen; sunt reprezentate prin amfibolite, sisturi cuarto-feldspatice, miscasisturi cu granat si gnaise cu biotit, la care se asociaza sisturi verzi. Ansamblul cristalin are intruse in baza granitele de Megina. Varsta sisturilor cristaline mezometamorfice, determinata pe cale radiometrica, este de 390 – 400 milioane ani pentru cele din Orliga – Sararie si 250 – 420 milioane ani pentru cele de Megina. Grupa sisturilor epimetamorfice. Sisturile cristaline epimetamorfice afloreaza pe aliniamentul Priopcea – Piatra Cernei si in culmile Boclugea si Coslugea de unde se prelungesc pe versantul estic al Muntilor Macin. Pe aliniamentul Priopcea – Megina, peste sisturile cristaline mezometamorfice, in discordanta de metamorfism, se dispun sisturi cristaline epimetamorfice a caror suiuta incepe prin sisturi cuartitice – sericitice in alternanta cu sisturi verzi; acestea sunt urmate de un complex filito-cuartitic in care cei doi componenti alterneaza aproape in proportie egala. Suita epimetamorfica se incheie cu un pachet de cuartite de culoarea alb-rosietica cu intercalatii de sisturi satinate si cuartite negre. Acest complex formeaza Culmea Priopcea, Piatra Cernei si Piatra Raioasa. In culmile Boclugea si Coslugea se intalneste acelasi complex filito-cuartitic ca si in Priopcea – Piatra Cernei. Magmatitele prehercinice. Sisturile cristaline din Unitatea Macin li se asociaza masive de granitoide. Punerea in loc a acestora este contemporana cu formarea sisturilor cristaline cu care sunt asociate. In randul lor se disting granitul de Megina si granitul de Coada Muchii. Invelisul sedimentar paleozoic. Incepand din silurian, aria nord dobrogeana isi reia functia de bazin de sedimentare evoluand ca domeniu cu caracter labil, intracratonic. Drept urmare, depozitele acumulate prezinta trasaturile formatiunilor de flis. Procesul de sedimentare a inceput in Silurian iar dupa o faza de exondare, la sfarsitul devonianului, cand a avut loc tectogeneza-bretona, s-a reluat in Carbonifer. Silurianul. Depozitele siluriene se dispun discordant si transgresiv peste complexul cuartitic al sisturilor cristaline epimetamorfice. Suita depozitelor siluriene incepe printr-un complex de sisturi argiloase – firitoase, sisturi grafitoase cu intercalatii subordonate de calcare dolomitice si cuartite, iar la diferite nivele se intalnesc lentile de vulcanite bazice; in continuitate de sedimentare urmeaza calcare dolomitice stratificate. Depozitele siluriene de pe versantul vestic al Culmii Priopcea se prelungesc spre sud in Culmea Piatra Cernei iar spre sud, pe suprafete mai limitate, depozite siluriene se intalnesc in imprejurimile Localitatii Atmagea. Devonianul. Pe aceasi sectiune din Culmea Priopcea se poate constata ca in continuitate de sedimentare, peste depozitele siluriene urmeaza suita devoniana. Aceasta debuteaza printr-un orizont de sisturi calcaroase din care Elena Mirauta mentioneaza specia Icriodus woschmidti, dintre conodonte, indicativa pentru Eodevonian. In continuitate de sedimentare urmeaza un complex de roci reprezentat prin cuartite, sisturi ardeziene si grezocalcare, in care se observa fenomenul de granoclasare si prezenta hieroglifelor, caractere ce sugereaza formatiuni cu factura de flis. Suita devoniana se incheie printr-un nivel de siliconite. Carboniferul. Se atribuie carboniferului o suita de depozite in grosime de 1.500 – 2.000 m, cunoscuta sub numele de Formatiunea de Carapelit. Aceastea se dispune transgresiv si discordant peste formatiuni mai vechi. In baza suitei se intalneste un orizont de conglomerate de 50 – 300 m grosime, cu intercalatii de gresii grosiere si adesea graywacke de culoare rosie. Elementele conglomeratelor sunt formate din sisturi cristaline, granite, etc, si in general, se intalneste intreaga gama de roci din substrat, inclusiv granite de Coada Muchii. Deasupra conglomeratelor urmeaza tufuri porfirice. Suita stratelor de Carapelit se incheie printr-o alternanta de gresii, graywacke si sisturi argiloase violacee sau verzui-violacee. Intreaga suita prezinta un metamorfism regional de tip incipient. Magmatitele hercinice. Magmatismul plutonic hercinic a condus la punerea in loc a unor importante corpuri de granitoide. Acestea strapung depozite paleozoice, inclusiv stratele de Carapelit, pe care le metamorfozeaza la contact. Pe suprafete mai restranse apar si produse magmatice de suprafata (riolite) puse in loc mai tarziu, probabil in Permian. Intre granitoidele hercinice se disting doua tipuri:
Invelisul sedimentar posthercinic. Dupa edificarea structurilor hercinice, in diferite perioade ale ciclului alpin, zonele marginale ale unitatii Macin au fost acoperite de ape si au evoluat fie ca zone de self, in Triasic, fie ca arii labile, in Jurasic. Triasicul. Pentru Unitatea Macin perioada triasica a insemnat o perioada de calm tectonic. Apele care acopereau o mare parte din aria hercinica nord dobrogeana se intindeau si peste partile marginale ale unitatii Macin, incat acestea evoluau ca zone de self. In aceste conditii s-au acumulat depozite predominat calcaroase, cu predominarea calcarelor micritice. Jurasicul. Spre deosebire timpurile triasice in perioada jurasica partile marginale ale Unitatii Macin cratonizata in Cliclul Baikalian, au fost intens reformate, drept urmare, o parte relativ intinsa din Unitatea Macin a devenit arie labila, in care procesele de sedimentogeneza au fost insotite si de o activitate vulcanica bimodala. Formatiunile ce afloreaza in perimetrul analizat sunt reprezentate de rocile Seriei de Boclugea, reprezentate prin riolita calco-alcaline si de depozite cuaternare. Seria de Boclugea (Cambrian superior). Rocile seriei de Boclugea sunt reprezentate de un materialo parental in succesiune ritmica, pelitic si psefito-psamitic, ce a suferit un metamorfism, in faciesul sisturilor verzi, fiind antrenat in cute culcate izoclinale. In urma acestui metamorfism rocile au capatat o foliatie pronuntata. O faza de metamorfism static, ulterior a produs local rozete de clorit sau de biotit poikiloblastic. In cadrul perimetrul mai apar sisturi cuartitice micacee, apartinand formatiunii de Pietroiu Mare, tot in cadrul seriei de Boclucea.
Riolitele din unitatea de Macin reprezinta fie faciesuri periferice ale granielor, fie diferentieri ale acestora. In cadrul perimetrului apar riolite granofirice si granofire de culoare cenusie roscate, foarte dure. Roca este constituita de concrestere granofirica, sferulitica sau microgranitica de cuart si feldspat potasic. Uneori, cand granulele sunt mai largi, feldspatul potasic in cristale prismatice idiomorfe, devine limpede, oxizii de fier fiind indepartati in exteriorul secventei. Atat cristalele, cand sunt prezente, cat si masa granofilica, nu prezinta niciun fel de orientare de curgere.
Acestea imbraca formatiunile preexistente, fiind reprezentate de depozite loessoide, cu fragmente de roci. Grosimea depozitelor acoperitoare este redusa pe creasta (0 – 0,2 m), dar mai mare pe flancuri, putand sa depaseasca 1,5 m la baza versantilor. Sub raport pedologic amplasamentul este intr-o zona de soluri neproductive, iar cariera propriu-zisa chiar pe rocile care sunt exploatate. Aria in care se inscrie zacamantul are caracterul unei regiuni peniplenizate, formate din coline, cu altitudini in jur de 200 m si vai colamatate, seci in cea mai mare parte a anului. Forma pozitiva de relief, ce contrasteaza evident cu campia inconjuratoare, nu a asigurat conditii favorabile depunerii prafului loessoid sau formatiunilor de tip argilos, sistos, astfel ca roca utila este lipsita de formatiuni de coperis. Mai mult, nici solul vegetal nu a avut conditii de formare pe aceste inaltimi, pe intreaga suprafata a ternului concesionat, aflorimetele de roca utila fiind extrem de frecvente. Din aceasta cauza, la inaltimi mai mari de + 140 - + 150 m, vegetatia lipseste complet, inclusiv cea ierboasa. Mai jos se dezvolta vegetatia ierboasa si cea arboricola. Exceptie face zona de sud – sud – est, a perimetrului, unde riolitele aflorate fac ca zona lipsita de vegetatie, de pe inaltimile dealului, sa se extinda pana la contactul cu terenurile agricole (cota + 110 m). Zacamantul de riolite Camena este constituit in principal din riolite de culoare cenuiu- roscat masive, dure, compactem fiind amplasat pe dealul cu acelasi nume. Zacamantul se prezinta ca un corp masiv (dyke) cu variatii minore ale compozitiei mineralogice, atat pe verticala cat si pe orizontala. Tectonica. Tectogeneza paleochimmerica, care s-a manifestat in jumatatea estica a Dobrogei de Nord a influentat si Unitatea Macin. Aceasta a constat, in primul rand, in reactivarea liniei tectonice din fata solzului Boclugea – Bugeac si stabilirea unor rupturi de incalecare cu Unitatea Niculitel de la est. Prin aceasta, Falia Luncavita-Consul a capatat o semnificatie mai profunda punand in contact doua unitati tectonice de varsta diferita. Zonarea seismică. Zona este activă geoseismic. Normativul românesc P 100 – 1992 “Alternative de proiect pentru protecţia împotriva cutremurelor a lucrărilor civile, industriale şi agricole” indică faptul că amplasamentul actual este situat în zona E, cu un coeficient seismic ks = 0,12 şi o perioadă de colţ unghiular de Tc = 0,7 sec. iar potrivit SR 11100/1-1993 echivalenţa în zonarea seismică se încadrează în izolinia “71” grade MSK (indicele 1 corespunde unei perioade de revenire de minimum 50 de ani). Adâncimea maximă de îngheţ, conform STAS 6054 – 77 este de 90 cm. 2.2.2. Hidrogeologia zonei analizate Dobrogea de Nord reprezintă o unitate cu o evoluţie tectonică ce a determinat particularităţi ale formării depozitelor geologice. Dintre cele trei unităţi amintite numai Bazinul Babadagului au importanţă hidrogeologică. Zona Munţilor Măcinului, datorită alcătuirii petrografice nu prezintă condiţii pentru acumularea apelor subterane. Cele câteva foraje executate în această zonă au interceptat acumulări în depozitele de la baza versanţilor care nu pot constitui acvifere exploatabile decât pentru nevoi strict locale. În ceea ce urmează prezentăm caracterizarea hidrogeologică, pe sisteme acvifere, din zona de interes. Reţeaua hidrografica in zona nord-dobrogeana este foarte saraca. Râurile au un regim hidrologic de «tip dobrogean », caracterizat prin debite scăzute aproape tot timpul anului, avand viituri de scurta durata, legate de precipitaţiile din lunile de vara, mai-iunie, ca si de precipitaţiile din decembrie-februarie. Râul Telita isi aduna apele din Platoul Niculitel si se varsa in Lacul Babadag iar Râul Taita izvorăşte din Munţii Macin si curge prin zona depresionara Traian-Babadag, inainte de a se varsa in Lacul Babadag. Râul Slava curge in lungul Podişului Babadag si se varsa in Lacul Sinoe. In apropierea obiectivului nu sunt ape de suprafaţa. Sistemul acvifer Cuaternar Acesta este reprezentat prin depuneri eoliene – loessuri – ce acoperă un relief preexistent al mozaicului de depozite ce alcătuiesc Unitatea de Tulcea şi de aluviuni ale văilor. Aceste depozite au o porozitate crescută (peste 40%) reflectate în capacitatea crescută de înmagazinare, dar datorită elementelor reduse ale porilor, capacitatea lor de cedare este foarte scăzută. Ele pot acumula cantităţi de apă atunci când în baza lor se află un substrat mai puţin permeabil. Grosimea cuverturii de loessuri nu este uniformă, acestea fiind depuse pe un relief preexistent. În unele zone au fost reintroduse irigaţiile, deoarece deficitul de apă în această zonă nu depăşea 400 – 500 mm anual. În prezent, în zonele unde s-au introdus irigaţii, acest deficit de apă a fost compensat. Acumularea apei în loessuri şi în scoarţa de alteraţie a şisturilor verzi, a condus la apariţia unei scurgeri superficiale cu caracter permanent pe văile care până nu de mult erau seci. Se remarcă valori scăzute ale adâncimii nivelurilor piezometrice, pentru că majoritatea forajelor au fost executate pe văi, iar aportul de apă din irigaţii, a contribuit şi în această zonă la ridicarea nivelurilor apelor subterane. Valorile principalilor parametrii hidraulici K şi T ce caracterizează acest sistem acvifer sunt în general mici fiind cuprinse între 0,3 – 6,3 m/zi, respectiv 3,9 – 50,9 mp/zi. Din analiza valorilor debitelor de exploatare, şi a debitelor modul, rezultă că acestea variază între 0,5 – 20,3 l/s/foraj, respectiv între 0,2 – 7,0 l/s/km2, ponderea valorilor aparţine celor scăzute, valoarea medie a debitului de exploatare fiind de 1,98 l/s/foraj, iar a debitului modul fiind de 0,64 l/s/km2. Depozitele aluvionare sunt alcătuite din nisipuri argiloase, argile nisipoase, nisipuri şi pietrişuri cu rar bolovăniş, având o extindere limitată şi grosimi, de regulă reduse, excepţie făcând unele văi care au formă de cordon cu aluviuni a căror grosime poate atinge 30m, valorile debitelor de exploatare şi a debitelor modul fiind de 0,47 l.s/foraj şi respectiv 1,5 l/s/ Km2. Depozitele aluvionare prezintă valori mai crescute ale parametrilor, dar datorită legăturilor hidraulice cu rocile calcaroase, valorile pentru K şi T depăşesc punctual valorile caracteristice pentru aluviuni. Calitativ, apele din depozitele de loess sunt în majoritate potabile. Apele din depozitele aluvionare se încadrează în categoria ape potabile, motiv pentru care acestea constituie o sursă importantă pentru alimentarea cu apă a localităţilor. Aprecierea rezultatelor de exploatare s-a făcut pentru principalele văi şi anume:
- resursa totală: Rt = 34,1 l/s; - debit modul : q = 1 l/s/kmp
- resursa totală: Rt = 62,77 l/s; - debit modul : q = 1,55 l/s/kmp
- resursa totală: Rt = 32,12 l/s; - debit modul: q = 1,1 l/s/kmp 3. ISTORICUL AMPLASAMENTULUI ŞI DEZVOLTĂRI VIITOARE 3.1. Istoricul amplasamentului Terenul pe care se afla obiectivul este extravilan, situat la cca. 2,5 km sud-est fata de Satul Camena, Comuna Baia si se afla in exploatarea beneficiarului conform Contractului de concesiune nr. 4246 din 20.10.2006, avand o suprafata de 6 ha. Pe amplasament se realizeaza exploatarea zacamintelor de riolite prin lucrari miniere la zi si prelucrarea prin concasare in vederea obtinerii produselor miniere finite reprezentate de sorturi, depozitarea temporara a produselor obtinute pana la livrarea catre furnizori. SC Comprest Util SRL a obtinut Acordul de mediu nr. 2357/02/07.2007 pentru obiectivul “Exploatare si prelucrare roci pentru constructii – Camena 2 - Vacarie”, intr-un perimetru concesionat de la Consiliul Local Baia, in suprafata de 6 ha, prin Tarla 33, Parcela 212, teren amplasat in extravilanul Comunei Baia. Localitatea Camena. Ulterior pentru organizarea de santier, beneficiarul a concesionat 2,56 ha prin Contractul de concesiune nr. 6620/17.09.2007. In prezent extractia riolitelor din zona se reazlizeaza in baza Permisului de exploatare nr. 15806 din 29.10.2012, valabil pana la 29.10.2013. Aflorimentele riolitice sunt predominate pe intreaga suprafata a perimetrului de exploatare. Spre poalele dealului, intre perimetrul analizat si drumul De 267, se dezvolta vegetatie ierbicola si arboricola; exceptie face partea de sud-est a perimetrului, unde riolitele aflorate fac ca zona lipsita de vegetatie sa coboare pana la contactul cu terenurile agricole (cota +110 m). In aceasta zona au fost executate primele lucrari de deschidere a actualei cariere. 3.2. Dezvoltări viitoare Activitatea societăţii va funcţiona in aceasta zona numai pe suprafata existenta, conform permisului de exploatare.
Prin tehnologia miniera aplicata se urmareste exploatarea rationala a resursei minerale, in sensul pregatirii si extractiei rocii utile, astefel incat sa fie asigurata continuitatea activitatii miniere in timp si spatiu, fara sa fie abandonate portiuni din resursa si fara a fi afectate zonele invecinate. 4.1.2. Elemente constructive a. Prezentarea zacamantului Activitatea desfasurata in cadrul carierei consta in extractia si prelucrarea riolitelor. Forma de relief pozitiva pe care este instituit perimetrul de exploatare, cu cote cuprinse intre +155 m si +115 m, creaza conditii propice exploatarii cu trepte descendente si fronturi lungi de cca. 70-100 m. Prin adoptarea metodei de exploatare cu fronturi lungi sunt asigurate urmatoarele cerinte principale: securitatea muncii, eficienta economica, pierderi de rezerve minime, nivel tehnic ridicat, protectia zacamantului si a obiectivelor de la suprafata, precum si protectia mediului inconjurator. In prezent extractia riolitelor din zona se realizeaza in baza Permisului de exploatare nr. 15806 din 29.10.2012, avand o suprafata de 0,043 kmp si este delimitat prin urmatoarele coordonate ale punctelor de colt, stabilite in sistemul de referinta Stereo 70:
Perimetrul de exploatare, care este o continuare a vechii cariere de piatra, a fost instituit astfel incat sa asigure:
Resursa minerala utila reprezinta un facies efuziv, porfiric al granitelor alcaline de la Carjelani. Determinarile de varsta absoluta, prin metoda K-Ar, indica o vechime de 290 ani, fiind de aceeasi generatie cu granitele alcaline de la Turcopaia / Iacobdeal si Piatra Rosie; se presupune ca au fost puse in loc in Devonianul mediu. Riolitele sunt dezvoltate de-a lungul Faliei Peceneaga - Camena, la nord de aceasta, intre Carjelani si Ceamurlia de Sus. Dezvoltarea maxima o au la Carjelani, in imediata vecinatate sud-westica a ivirilor de granite alcaline cu riebeckit si egirin de aici. Magma riolitica a strapuns formatiunile preexistente si a format prin racire, forma de relief pozitiva, cunoscuta in prezent sub numele de dealul Ticala, pe care este amplasat perimetrul analizat. Este zona de maxima eruptie a riolitelor din zona, in care forma pozitiva de relief rezultata ce contrasteaza evident cu campia inconjuratoare, nu a asigurat conditii prielnice sedimentarii prafului loessoid sau formatiunilor de tip argilos pe inaltimile sale, astfel ca roca utila este lipsita de formatiuni de coperis, in zonele inlate ale dealului. Riolitul afloreaza pe cea mai mare parte din suprafata perimetrului solicitat, solul vegetal fiind practic inexistent. In aceste conditii, vegetatia ierboasa este si ea extrem de saraca, in contrast cu terenurile invecinate la nord-est, unde se dezvolta vegetatia arboricola sau cele din sud, pe care se practica agricultura. Aflorimentele riolitice sunt predominante pe intreaga suprafata a perimetrului de exploatare. Spre poalele dealului, la sud fata de perimetrul analizat, vegetatia ierbicola este ceva mai bine reprezentata. In aceasta zona riolitele suporta o coperta de loess, cu grosime estimata intre 2 si 3 m, care necesita a fi indepartata prin lucrari de pregatire viitoare, pentru a se accede direct la roca utila. Masa miniera utila din zona analizata confera conditii geominiere favorabile exploatarii in cariera, deoarece:
Din analizele efectuate asupra calitatii produselor miniere rezulta ca roca exploatata este corespunzatoare calitativ pentru urmatoarele domenii de utilizare:
Conform Permisului de exploatare, riolitele se exploateaza din cariera astfel:
b. Componentele obiectivului:. Principalele componente ale obiectivului din cadrul punctului de lucru, sunt:
- Foreza – 1 buc; - incarcatoare frontale, capacitate cupa de 4,6 mc – 2 buc; - autobasculante de 30 – 35 t/unitate – 2 buc; - cisterne auto de 10 mc – 1 buc; - microbuz pentru transportul personalului angajat – 1 buc; - motoare de actionare a utilajelor de prelucrare; - platforma depozitare deseuri cu suprafata de 10 mp; - 3 grupuri sanitare traditionale
Yüklə 411,06 Kb. Dostları ilə paylaş:
|