Raport al grupului Ad Hoc de experţi asupra tranziţiei de la Îngrijirea instituţionalizată la Îngrijirea în comunitate

Stabilirea unui grup de experţi independenţi în dezinstituţionalizare care să poată oferi asistenţă tehnică Comisiei însăşi şi, chiar mai mult, Statelor Membre atunci când alocă resurse din Fondurile Structurale. Folosirea finanţării din bugetele de asistenţă tehnică în cadrul Programelor Operaţionale pentru a stabili acest grup de experţi ( inclusiv părţile interesate).

• 
  Îmbunătăţirea bazei de cunoştinţe prin definirea – împreună cu EUROSTAT şi în colaborare strânsă cu Statele Membre- unui set de date minimale despre serviciile rezidenţiale, care ar permite monotorizarea progresul închiderii instituţiilor şi dezvoltarea serviciilor în comunitate şi ar putea fi comparate cu date din UE. Trebuiesc publicate statistici despre progresul făcut în fiecare Stat Membru în procesul de tranziţie de la alternativelele instituţionale la cele în comunitate.
  

• 
  Solicitarea Agenţiei de Drepturi Fundamentale de colectare de date, cercetări şi analize ce ţin de domeniul lor.
  

• 
  Căutarea de fonduri care să faciliteze tranziţia de la serviciile instituţionale la cele în comunitate. Aceasta poate să includă un studiu despre cum beneficiarii pot fi ajutaţi în procesul de alegere a aranjamentelor de trai şi care să ducă la contacte valabile din punct de vedere legal cu ofertanţi de servicii pentru implementarea Articolului 12 al Convenţiei, precum şi analiza legală a legislaţiei Statelor Membre, care, direct sau indirect, promovează instituţionalizarea.
  

• 
  Sensibilizarea în cadrul Comisiei Europene ( despre dreptul la o viaţă independentă în comunitate şi nevoia de a dezvolta servicii în comunitate) în cadrul diferitelor Directorate Generale şi în cadrul zonelor geografice relevante ce primesc fonduri structurale, printr-un număr de mijloace cum ar fi instructaje, seminarii, publicaţii.
  

• 
  Ridicarea problemei de investire în serviciile de îngrijire în comunitate într-o dezbatere despre viitorul Politicii de Coeziune după 2013.
  

• 
  Adresarea problemei îngrijirii instituţionale şi reforma ei în contextul policilor de lărgire, vecinătate şi dezvoltare. Se pot folosi raporte de progres pentru a evidenţia paşii de urmat pentru candidaţi, posibili candidaţi şi tări terţe pentru a încuraja serviciile în comunitate ca şi o alternativă la cele din instituţii şi incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, a copiilor şi a persoanelor cu probleme mintale. Pentru a monitoriza eficient implementarea propriilor recomandări, Comisia trebuie să conlucreze cu organizaţiile ce reprezintă beneficiarii din fiecare ţară. Comisia se va asigura că fondurile UE din aceste ţări vor fi alocate în sprijinul promovării dezvoltării serviciilor în comunitate ca şi o alternativă la cele din instituţii.
  

1 Vezi în special articolele 12,14,15, 16, 17,19, 23, 25, 26, 28

2 Vezi în special articolele 15, 17, 23

3 King, R.D. Raynes, N.V. şi Tizard, J (1971) Modele ale îngrijirii rezidenţiale: Studii sociologice în instituţiile pentru copii cu dizabilităţi. Londra: Routledge şi Kegan Paul.

4 Goffman, E. (1986) Aziluri: eseuri despre situaţia socială a pacienţilor cu dizabilităţi mintale şi a altor persoane instituţionalizate. Harmondsworth: Penguin.

5 Autorii se folosesc parţial de definiţia dată pentru un anumit grup de beneficiari – persoane cu dizabilităţi intelectuale – de o organizaţie activistă din Canada, People First. “O instituţie este orice loc în care oamenii care u fost etichetaţi ca având dizabilităţi intelectuale sunt izolaţi, segregaţi şi / sau congregaţi. O instituţie este orice loc în care oamenii nu au, sau nu au dreptul să-şi exercite controlul asupra propriei vieţi şi asupra deciziilor de zi cu zi. O instituţie nu se defineşte doar prin mărimea ei.”

6 http://ec. europa.eu/employment_social/spsi/joint_reports_en.htm#2009

7 Mansell J., KnappM, Beadle-Brown J, şi Beecham J. (2007) Dezinstituţionalizare şi trai în comunitate – rezultate şi costuri: Raport al uni studiu european. Volumul 2: Principalul raport. Canterbury: Tizard Centre, Universitatea din Kent.

8 Medeiros H., McDaid D., Knapp M., şi grupul MHEEN (2008) Tranziţia de la îngrijirea în spital la îngrijirea în comunitate în Europa: Provocări economice şi oportunităţi.

9 Conform unei compilaţii recente de studii făcute în diferite ţări din Europa de EUROCHILD, http://www.eurochild.org/index.php?id=208&tx_ttnews [tt_news]=271&tx_ttnews [backPid]=185&cHash=92a7bc14dc

10 Freyoff G, Parker C, Coue M, Greig N (2004) Incluşi în societate: rezultate şi recomandări ale iniţiativei de cercetare europeană asupra reşedinţelor alternative în comunitate pentru persoanele cu dizabilităţi. Bruxelles: Inclusion Europe.

11 Raportul DECLOC

12 Emerson, E. şi Hatton, C. (1994) Mutarea: relocarea din spital în comunitate. Londra: Her Majesty’ Stationery Office.

13 Studiul Secretarului General al Naţiunilor Unite asupra Violenţei împotriva copiilor (2006) Raport global asupra violenţei împotriva copiilor, pag. 189

14 Un exemplu tipic în acest sens este acela al insituţiilor de îngrijire pentru copii din unele State Membre “noi”, instituţii care sunt conduse de ministerele sănătăţii din respectivele ţări. Problema lor nu constă nici în deficienţele materiale, nici în absenţa personalului calificat, ci strict în modelul medical al îngrijirii care nu oferă copiilor stimularea senzorială şi emoţională necesară unei dezvoltări sănătoase.

15 Mansell, J. şi Beadle-Brown, J.

16 Ward H., Holmes L., şi Soper J. (2008) Costuri şi consecinţe ale plasamentului copiilor. Londra: Jessica Kingsley Publishers. Conform acestui studiu, costul mediu pe săptămână pentru menţinerea unui copil în plasament rezidenţial este de 4,5 ori mai mare decât pentru aranjamentele independente, de 8 ori mai mare decât pentru îngrijirea în familie adoptivă, de 9,5 ori mai mare decât pentru plasamentul cu rude sau prieteni şi de 12,5 ori mai mare decât pentru plasamentul în propria familie.

17 Astfel de rezultate ambigue au fost raportate în procesul de dezinstituţionalizare din tări cum ar fi Italia, Marea Britanie, SUA ( Statul New York).

18 Vezi raportul DECLOC şi Raportul Al Doilea despre Dizabilităţi al Grupului High Level despre implementarea convenţiei NU asupra Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi (2009), http://ec.eurropa.eu/social/BlobServlet?docld= 2790&langld=en

19 În unele cazuri acest lucru nu este de dorit datorită riscului de prejudiciu – de exemplu copiii sau persoanele vârstnice care au fost abuzate prezintă un mare risc de a fi abuzaţi şi în mediu domestic. Pentru copii, cea mai bună alternativă este familia surogat ( adoptivă sau de asistenţa parentală) şi doar mai apoi, când aceste alternative nu sunt posibile, să fie luate în considerare opţiunile rezidenţiale.

20 Aceasta se aplică în special la persoanele cu nevoi complexe

21 Aceasta este foarte relevantă în contextul suprareprezentării evidente a rromilor în instituţiile de îngrijire copii din câteva State Membre.

22 La începutul lui 2009, Comisia Europeană a lansat un exrciţiu de colaborare cu Bulgaria, care are ca scop folosirea Fondurilor Structurale ( atât ERDF cât şi ESF) la construcşia de centre în comunitate, facilitând astfel procesul de dezinstituţionalizare. Acest exemplu poate fi aplicat şi în cazul altor State Membre.

23 După cum reiese din Raportul Comun despre Protecţia Socială şi Incluziune Socială al UE, 2009.