Raportul de ştiinţific şi tehnic in extenso la contractul nr. 66Cpii / 2007 Faza nr

Poate fi prezis viitorul Ştiinţei?

-elemente de metodologie-

„ I never think of the future – it comes soon enough”

„Nu mă gândesc la viitor – şi aşa vine destul de repede” Albert Einstein

Viitorul Ştiinţei, atunci când prin acesta se înţelge stabilirea domeniilor care se vor dezvolta (şi cum şi în ce măsură), a domeniilor noi care se vor deschide şi chiar şi a orizontului de timp şi măsurii în care se vor da răspunsuri la întrebări deja existente, nu poate fi prevăzut, cel puţin în detalii rezonabile. Se poate face o cartare a acestui viitor, sau o decodare. Într-un fel, cea mai puţin riscantă întreprindere –şi cea mai eficientă în stabilirea politicii ştiinţifice la nivel de laborator, de institut, de ţară, de continent- rămâne prospectarea acestui viitor.

Intenţionăm ca cei doi ani acoperiţi de Proiectul la care lucrăm să fie încheiaţi de o schiţă de studiu prospectiv. Prezentăm în continuare câteva dintre întrebările asupra cărora ne vom opri precum şi o sumară trecere în revistă a principiilor metodelor folosite cel mai adesea.

1. Întrebări posibile şi modul în care ele ne pot influenţa

Evident, o primă întrebare, absolut generală, pe care o putem formula este:

1. Cum trebuie să fie „viitorul”?

Răspunsul nu mai este însă la fel de evident. Aceasta pentru că, dacă problemele cu care se confruntă oamenii de ştiinţă sunt în cea mai mare măsură aceleaşi, oriunde s-ar afla aceştia, mentalităţile cercetătorilor (dar şi ale populaţiei, sectorului economic şi, nu în ultimul rând, ale politicienilor), sunt diferite. Şi, în consecinţă, diferite sunt şi metodele de abordare. Lucrul îşi are importanţa sa, având în vedere că întrebarea pe care riscăm să o formulăm se referă nu la modul în care „poate”, ci la cum „trebuie” să arate viitorul. Avem astfel la dispoziţie trei alternative inevitabile:

► Eurocentric

► Americano-centric

► Global-centric

Vor fi discutate fiecare în parte. Lăsând loc şi pentru a patra alternativă:

►…?

Oricum, pornind de la o asemenea întrebare, trebuie să avem în vedere existenţa a…

2. Patru faze de dezvoltare a studiilor asupra Viitorului:

· Tradiţia de tip american – orientare ştiinţifică şi empirică

· Tradiţia de tip european –orientare culturală, cu accent pe impactul valorilor culturale asupra cercetărilor privind viitorul

· Tradiţia de tip internaţional/multicultural – cu deschiderea accesului pentru aportul şi stilul de gândire oriental (non-occidental)

· Tipul de Viitor Integral (Integral Futures)

Tipul american-empiric s-a format în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial, în special în context militar, şi la începutul anilor 1980 era sitlul de predicţie îmbrăţişat de marile corporaţii. Accentul era pus pe activităţi formative - dezvoltarea tehnologiilor noi şi pe noi moduri de abordare şi operare. Accentul era pus cu precădere pe modificările din lumea externă. Rezultatul a fost elaborarea de strategii utile în explorarea diferitelor variante de viitor ale acestei lumi.
Aşa cum era de aşteptat, structura culturală, spirituală şi mentală tipic europeană a determinat o formă diferită de abordare a studiilor privind viitorul, cu accent pe valorile sociale, culturale şi individuale sau de grup. Modelarea lumii externe era mediată astfel de multiple lumi interne. De remarcat că studiile asuspra viitorului au fost prezente inclusiv în ţările Europei de Est, mai ales URSS şi, dintre sateliţii săi, Ungaria.
Altfel spus, comparând dezvoltarea celor două stiluri, în timp ce primul este puternic legat de activităţile/interesele guvernamentale şi ale marii lumi a afacerilor (preferând, evident, un „viitor” caracterizat în primul rând de stabilitate), asemenea legături sunt mult mai slabe în contextul european. Aici, deschiderea şi preocupările s-au orientat cu mult mai multă forţă spre aspectele sociale, educaţionale şi politice.
Al treilea tip de abordare vine ca o completare logică a „drumului spre est”, deschizând orizonturi (extrem) orientale cu un impact extrem de puternic inclusiv asupra ştiinţei (de exemplu, „regăsirea” unor mari idei din Cosmologie sau Fizica Particulelor Elementare în vechi texte vedice). Este, aşa cum vom discuta, un tip de abordare care încearcă o prospectare a viitorului prin trecut. O „tehnică”, i-am putea spune, pe care descoperiri relativ recente au pus-o în evidenţă la Newton.

Aceste trei tipuri de prospecţie prezintă toate un dezavantaj: sunt limitate la un singur tip de abordare şi rezultatele lor vor reflecta această limitare. Aceasta l-a determinat pe Richard Slaughter, Profesor la Swinburne University of

Technology, Melbourne, Australia, să propună un al patrulea tip de prospecţie:

Tipul de Viitor Integral (Integral Futures), care în locul unei perspective unice foloseşte o multitudine de perspective şi de metodologii, neocolind abordări privite cu reticenţă, dacă nu respinse de plano în lumea ştiinţei, cum ar fi abordarea intuitivă sau inspiraţia spirituală.Fără a încerca în acest Rezumat o evaluare a acestor abordări, mai adăugăm doar că, la iniţiativa centrului de cercetări al firmei Benetton, se organizează începând din anul 2006 o „Bursă a Viziunilor” (Stock Exchange of Visions), prima ediţie având loc la Centrul Georges Pompidou de la Paris iar a doua la Trienala de la Milano.

În fine, precizăm că facem diferenţa între Futurism şi Prospecţie, considerând că prima categorie trebuie rezervată, conform unei interesante definiţii a lui Slaughter, „metodologiilor, conceptelor, perspectivelor şi metodelor de a studia ceea ce nu este aici şi nu este încă”. Ceea ce ne va preocupa va fi încercarea de a evalua modul în care viitorul –incluzând aici atât domenii care sunt plauzibil să cunoască o dezvoltare privilegiată cât şi domenii susceptibile de descoperiri mai puţin aşteptate în condiţiile actuale- se prefigurează în prezentul actual sau ca o prelungire a acestuia. Aceasta înţelegem în primul rând prin Prospecţie, urmând a analiza două tipuri ale acesteia, cel reactiv şi cel proactiv, precum şi un al treilea tip pe care vom încerca să-l definim şi să-i discutăm posibilităţile: prospecţia interactivă. Vom recurge pentru a ilustra acest mod de prospecţie tot la o întrebare formulată exclusiv în legătură cu ştiinţa: cum se prefigurează viitorul ştiinţei, ca Atractor sau ca Prelungire Analitică?