Raportul de ştiinţific şi tehnic in extenso la contractul nr. 66Cpii / 2007 Faza nr

Discuţia celor mai influente şi populare teorii actuale:

Există două diferenţe esenţiale între situaţia omenirii la începutul secolului actual faţă de cel trecut: desfiinţarea ORICĂROR frontiere inter-umane datorită Internetului şi lecţia de istorie a ştiinţei care ne atrage atenţia că imprevizibilul nu poate fi evitat. Amândouă impun o examinare cât se poate de serioasă a câtorva trăsături distinctive ale prezentului. ÎN rezumatul de faţă ne limităm doar la semnalarea lor:

1. Globalizarea

Există, cu bunele şi relele sale. Ea face posibilă concertarea eforturilor, a celor financiare în primul rând, şi astfel realizarea unor mega-proiecte, altfel imposibile. De la marile acceleratoare la ITER, care se speră să devină la un moment dat soluţia energetică a viitorului; de la sistemele internaţionale de semnalizare a dezastrelor naturale, la băncile de celule stem. Pe de altă parte, deşi acesta este un aspect aproape niciodată discutat, efectele pozitive ale globalizării, atunci şi câte au existat, s-au mai datorat încă unui factor de mare importanţă: echipele mixte de cercetare. Mixt în ambele sensuri ale acestui termen în acest context. Mixt în sensul prezenţei mai multor profesii, mixt în sensul prezenţei mai multor naţionalităţi. În primul caz obţinem diversitatea profesională; în cel de al doilea – diversitatea mentalităţilor. Ambele asigură, ca în genetică, un mediu sănătos şi, în consecinţă, o evoluţie potenţial normală.

2. Schimbarea accelerată

Există imprimată în noi toţi tendinţa de a considera toate lucrurile ca evoluând liniar: viitorul va arăta destul de asemănător cu prezentul, care la rândul său nu se deosebeşte foarte mult (şi nu foarte surprinzător) de trecut. Ray Kurzweil face însă o observaţie remarcabilă: o simplă examinare a istoriei tehnologiei ne arată că evoluţia tehnologică este exponenţială. Socotind după ceea ce s-a întâmplat, sec. 21, de exemplu, nu va reprezenta 100 de ani de evoluţie, de progres, ci mai curând 20 000! Şi câştigul nostru, pentru că nu evoluţia în sine este ceea ce urmăreşte orice întreprindere, ci câştigul efectiv? Tot exponenţial creşte. Mai mult, însăşi rata creşterii exponenţiale …creşte exponenţial! Până unde? Kurzweil răspunde tranşant: urmează o Singularitate Tehnologică. Adică, viteza, varietatea şi amploarea evoluţiei tehnologiei depăşesc capacitatea de adaptare a sistemului istoric de evoluţie a omenirii şi în această „întreprindere” apare o ruptură – o singularitate.

3. Transformarea tehnologică a omenirii

Tot Ray Kurzweil este cel care popularizează un nou „concept de om”, proiectat pentru a asigura mobilitate, flexibilitate şi superlongevitate, un om „desenat” pentru prima oară în 2003, de artistul Natasha Vita-More, care l-a numit „Primo Posthuman”. Dacă şi atunci când va exista, o asemenea fiinţă post-umană, ea va avea un metacreier, cu un nano-depozit de date, un dispozitiv de corectare a erorilor, un auz parabolic permiţând accesul la un spectru mult mai larg de frecvenţe, o coloană vertebrală din fibre optice, o reţea de navigaţie internă, o piele inteligentă (biosenzori, monitor de funcţii, turbo-suspensie pentru asigurarea flexibilităţii etc.) Aceasta este versiunea 2.0 a omului, aflată încă de pe acum în plin proces de realizare. Fazei actuale, preponderent biochimică, îi vor urma faze în care rolul, principal va fi jucat de software, apoi de o super-biotehnologie. În final, nanoboţii, cu dimensiunea lor de ordinul celei a celulelor noastre sanguine, vor permite reproiectarea radicală a aproape orice în organismul nostru. Inclusiv creierul. Fizic şi mental, omul 2.0 va fi complet diferit de noi. Şi odată cu el, omenirea.

1. Aventura spaţială

…formată din două etape, una previzibilă (şi programabilă), cealaltă încă neagreată nici măcar la nivelul unei majorităţi semnificative. Prima etapă este cea a colonizării Lunii, în primul rând, urmată de primele zboruri cu echipaj uman pe Marte. La acel nivel de timp drumul va fi deschis în interiorul Sistemului Solar şi, imediat, în afara acestuia. Cu această ocazie se va vedea importanţa covârşitoare a studiilor de astronomie, astrofizică şi cosmologie, alături de celelalte domenii ale cercetării aşa numite „fundamentale”. Aceasta pentru că aici se vor găsi explicaţiile şi metodele de depăşire a accidentelor şi incidentelor cu care se vor confrunta participanţii la viitoarele zboruri cosmice: găuri negre, stele neutronice, supernove etc. A doua etapă este cea a primei întâlniri cu ET. Dacă aceasta va avea loc, va fi cu siguranţă cel mai mare eveniment al istoriei omenirii.

1. Armaggedon-ul

O confruntare „finală” al cărei rezultat să fie distrugerea –mai bine zis, anihilarea- „lumii”, în particular şi în primul rând a Pământului. Cele mai populare scenarii au drept factor declanşator fie un cataclism natural, fie unul atomic, provocat deci de om. Se zâmbeşte de obicei, dar o analiză a situaţiei şi trendurilor actuale indică o posibilitate deloc neglijabilă ca un asemenea viitor să preceadă în timp multe altele. Ar fi, în sensul celor discutate puţin mai sus, exemplul extrem de viitor patologic. Şi totodată argumentul fundamental în favoarea programării unei profilaxii susţinute.

7. Factori care pot influenţa prospecţia: ideologia, politica, societatea, presa…

Titlul acestui capitol nu este formulat neglijent: factori ca cei menţionaţi aici nu influenţează numai cercetarea (ceea ce este evident), ci şi orice consideraţii care se fac pe seama ei. Inclusiv prospecţia. Influenţa se manifestă în diferite feluri, inclusiv prin creşterea nivelului de incertitudine a rezultatelor şi afirmaţiilor prospective şi prin punerea de presiune, implicit sau explicit, asupra unor teme sau a unor abordări.

8. Prospecţia = reţeta inventării viitorului !?!

Alan Kay, de la Apple Computer Inc., este cel care a lansat fraza „Cea mai bună metodă de a prezice viitorul este să-l inventezi”, dar de fapt ideea se găseşte deja în tilul unei cărţi din 1964 a lui Sir Dennis Gabor: „Inventing the Future” (New York: Knopf, 1964). Argumentul său este că „nu este posibil de prezis ce se va întâmpla în viitor dar este posibil de creat viitorul, prin imaginaţie şi efort”. Tot în această carte, şi tot vorbind despre viitor, Gabor vorbeşte despre trei pericole fundamentale care ameninţă viitorul: un război nuclear, suprapopularea şi ceea ce el numeşte "the age of leisure", o epocă a comodităţii, a lenii, a încetinelii în tot ce se face, singurul dintre cele trei pericole care trebuie să ne dea cel mai mult de gândit – pe celelalte le putem controla! Societatea are la dispoziţie oameni de ştiinţă şi tehnologie – acesta este un dat. Dar reducerea lor la „ingredientul” care defineşte civilizaţia în sensul rău al ei, adică drept instrument al unei egoiste comodităţi a noastre, anihilarea capacităţii lor de imaginaţie, toate acestea ne duc într-un viitor reactiv, în loc de a fi proactiv şi în ultimă instanţă un viitor care este simplă gazdă şi nu vehicul pentru continuarea istoriei rasei umane.