Raportul grupului

Figura 1.2 Inflaţia mondială şi modificările preţului petrolului



Inflaţia mondială (scala din stânga)

Inflaţia în zona euro (scala din stanga)

Modificări preţ petrol (scala din dreapta)

În China şi în multe economii emergente din Asia de Est, cererea internă a fost susţinută şi de evoluţia favorabilă a preţurilor petrolului din vara anului 2015. Cu toate acestea, acest lucru a fost contrabalansat de o serie de factori, care au atenuat creşterea în economiile emergente. În China creşterea încetineşte treptat, reflectând o tendinţă structurală care se manifestă de mai mulți ani. În timp ce sectorul serviciilor devine din ce în ce mai important, ratele de creştere, în special în sectoarele mari consumatoare de materii prime, cum ar fi industria şi construcțiile, scad considerabil. Începând cu mijlocul anului 2014, acest efect din perspectiva cererii, împreună cu factorii bazaţi pe ofertă, au condus la o scădere a preţurilor petrolului şi a altor produse industriale şi agricole, contribuind astfel decisiv la o deteriorare puternică a situaţiei economice din Rusia, Brazilia, Indonezia şi din alte economii emergente. Întrucât aceste ţări depind de exporturile de mărfuri, scăderea preţurilor a determinat pierderi dureroase în venitul naţional şi a limitat sfera cheltuielilor de către consumatorii casnici şi întreprinderi. În plus, atractivitatea ţărilor exportatoare de materii prime ca ţinte de investiţii, a scăzut pentru investitori internaţionali. În consecinţă, multe valute, cum ar fi cele ale Braziliei, Rusiei şi Indoneziei, s-au diminuat ca valoare pe parcursul anului trecut. Acest lucru a accelerat inflaţia în aceste economii, determinând băncile centrale locale să înăsprească politica monetară în mod considerabil, în unele cazuri. În final, politica fiscală a Braziliei a luat, de asemenea, un curs vizibil mai restrictiv, în timp ce Rusia a resimţit efectele sancţiunilor economice impuse ţării în urma conflictului politic cu Ucraina. În consecinţă, PIB-ul a scăzut puternic în Rusia şi Brazilia, în prima jumătate a anului 2015, înainte ca recesiunea să încetinească în a doua jumătate a aceluiaşi an.

Turbulenţele puternice de pe bursele de valori ale Chinei au provocat destul de multă agitaţie vara trecută. Shanghai Stock Exchange Composite - indicele bursier cel mai urmărit din această ţară - a pierdut aproximativ o treime din valoare între luna iunie şi sfârşitul lunii august, după care s-a stabilizat la un nivel care este aproximativ cu 60 la sută mai mare decât ​​media anului 2014. Există multe indicii că aceste fluctuaţii reprezintă o corecţie parţială dezirabilă faţă de exagerările anterioare, total nejustificate, care nu ar trebui să lase urme semnificative în economia reală. Creşterea excepţională a preţului acţiunilor între iulie 2014 şi iunie 2015 a contrastat puternic cu evoluţiile macroeconomice - ritmul de expansiune al economiei chineze a scăzut conform tendinţei în ultimii ani. Cu toate acestea, în sub-textul expresiei "exagerări total nejustificate" ar putea fi doar o parte a poveştii. Un aspect important pe termen lung este faptul că piaţa de valori a Chinei este în sine puternic supusă schimbărilor structurale, ceea ce poate avea ca rezultat valori mai mari de stoc în pofida slăbirii fundamentelor/elementelor de bază. Piața bursieră din China este totuşi, mult mai puţin importantă deocamdată pentru situaţia bunăstării din gospodării sau ca instrument de finanţare pentru companii, decât în Statele Unite, de exemplu.

Cu toate acestea, turbulenţele de pe pieţele bursiere din China au avut un impact negativ direct asupra pieţelor financiare internaţionale. A crescut neîncrederea în rândul participanţilor la piaţa de capital conducând la o restructurare a portofoliilor pieţelor emergente, care au legături comerciale deosebit de puternice cu China. Acest lucru a lovit într-un moment în care multe ţări emergente au fost afectate deja de scăderea preţurilor materiilor prime de export. Cu toate că majoritatea indicatorilor de stoc păreau a se situa spre revenire până la sfârşitul lunii octombrie 2015 iar, scurgerea de capital din China şi de pe alte pieţe emergente păreau a fi sub control în acel moment, participanţii la piaţă şi-au pierdut încrederea din nou în acest ianuarie, când au rezultat pierderi suplimentare.

Acest lucru a fost susţinut de evoluţiile economice din China, care s-a descurcat mult mai bine decât s-au aşteptat mulţi participanţi în piaţă. De asemenea, amânarea repetată a primei creşteri a ratei dobânzii de politică monetară ani la rând în Statele Unite, a promovat atractivitatea multor economii emergente, ca ţintă de investiţii tocmai în acest timp. În cele din urmă, guvernul chinez a intervenit cu o serie de măsuri vizând stabilizarea preţului acţiunilor şi reducerea fluxului de capital. De exemplu, au fost impuse restricţii comerciale severe pentru participanţii la pieţele financiare, iar Banca Populară Chineză a vândut rezervele valutare. Cu toate acestea, nu este o certitudine că intervenţia uneori grăbită a guvernului şi a băncii centrale a fost într-adevăr necesară. În cel mai bun caz, a contribuit la contracararea eficientă şi dorită a corecţiei pieţei cu preţul slăbirii credibilităţii conducerii chineze privind liberalizarea treptată a sectorului financiar.

Figura 1.3 Sondaj Economic Mondial Ifo privind situaţia economică

În ansamblu, în timp ce percepţia este că Asia şi America Latină au scăzut semnificativ în ultimul an şi jumătate, Europa de Vest şi America de Nord au rămas în esenţă pe o traiectorie de revenire, conturând o imagine divergentă a economiei mondiale (a se vedea figura 1.3). Comerţul şi PIB-ul mondial sunt estimate la o creştere de 2, 6 şi, respectiv, 2, 5 la sută anul trecut (a se vedea tabelul 1.A.1).

1.2.2 Statele Unite ale Americii

După un început slab al anului, economia Statelor Unite a revenit iniţial la potenţialul de mai sus înainte de a încetini către sfârşitul anului (a se vedea figura 1.4). Diminuarea observată în primul trimestru al anului 2015 s-a datorat, în principal, unor factori temporari, cum ar fi iarna grea şi grevele docherilor. În mod logic, al doilea trimestru s-a caracterizat prin efecte de captură. În a doua jumătate a anului 2015, PIB-ul a crescut cu o rată anuală de circa 2, 1 la sută, comparativ cu prima jumătate a anului. Pe tot parcursul anului, cele mai mari contribuţii de creştere au venit din consum, şi, într-o mai mică măsură, din investiţii în echipamente, subliniind faptul că motorul de creştere s-a aflat în cererea internă.

Condiţiile favorabile pe piaţa forţei de muncă nu au condus la o accelerare a creşterii salariale anul trecut. În sectorul privat câştigurile pe oră înainte de impozitare au crescut cu aproximativ 2 la sută, de la sfârşitul anului 2010. Cu toate acestea, venitul real disponibil al gospodăriilor a crescut în mod semnificativ în faţa inflaţiei scăzute şi a locurilor de muncă nou create de la începutul anului 2014. În octombrie 2015 venitul a fost cu 3, 9 la sută mai mare decât în ​​anul precedent.

Figura 1.4 Contribuţii la creşterea PIB în SUA

1. 
   Creştere trimestrială anualizată
   

Sursa: US Bureau of Economic Analysis, ultima accesare 30 ianuarie 2016.

Activele consumatorilor casnici au beneficiat şi de creşterea preţurilor pe piaţa imobiliară şi a acţiunilor. În total, şi în ciuda unui prim trimestru mai slab, acest lucru a creat un mediu în care consumul privat a fost în măsură să crească la aproximativ 3 la sută pe parcursul anului (a se vedea figura 1.5). Deşi investiţiile private fixe au crescut mai repede decât consumul privat, acestea au rămas totuşi cu mult în urma nivelurilor de creştere cunoscute în anii anteriori. În general, cererea internă ridicată şi aprecierea dolarului american, pwe fondul creşterii puternice a importurilor, a făcut astfel încât comerţul exterior să contribuie negativ la creşterea PIB. PIB real a crescut cu 2, 4 la sută în anul 2015.

Figura 1.5 Evoluţii ale ciclurilor de afaceri în SUA

Piaţa forţei de muncă a continuat să se dezvolte pozitiv. Rata şomajului a scăzut de la 5, 7 la sută la începutul anului la 5, 0 la sută în luna decembrie, rezultând o rată medie a şomajului de 5, 3 la sută pentru 2015 (a se vedea figura 1.6). În timpul anului, au fost create în medie, cu mult peste 200.000 de noi locuri de muncă, pe lună. Deşi această cifră a fost mai mică decât în 2014, a depășit clar cifrele din perioada cuprinsă între 2010 şi 2013. În acelaşi timp, ponderea muncii cu fracţiune de normă /part time a scăzut şi declinul ratei de participare a forţei de muncă în ultimii ani, pare să se fi oprit. Scăderea puternică a preţurilor la petrol şi întărirea dolarului american a determinat chiar trecerea pe negativ a ratelor inflaţiei în timpul primului trimestru al anului. În pofida politicii monetare foarte lejere, inflaţia a reuşit doar să planeze peste zero în restul anului, ajungând la o rată medie a inflaţiei de 0, 1 la sută pentru anul 2015 (vezi Figura 1.7). Scoţând din coş produsele alimentare şi cele legate de energie se conturează o imagine diferită: rata inflaţiei de bază rezultată a crescut constant de la 1, 6 la sută la începutul anului 2015 la 2, 1 la sută, la finele său. 1.2.3 Asia În China, ritmul de expansiune s-a decelerat în 2015. După un prim trimestru relativ slab, PIB real a crescut în al doilea, al treilea şi al patrulea trimestru din 2015 cu rate anualizate, resp. 7, 8, 7, 4 şi 6, 6 la sută faţă de trimestrul precedent. Acesta a fost semnificativ mai mare decât se aşteptau mulţi participanţi în piaţă, din moment ce creşterea a fost de numai 5, 3 la sută în primul trimestru al anului 2015. Acest lucru reflectă totuşi, încetinirea structurală observată în economia Chinei timp de mai mulţi ani. Un factor cheie al expansiunii viguroase în jumătatea verii anului a fost creşterea consumului privat, care a beneficiat de o creştere a venitului real disponibil şi perspectiva unor câştiguri favorabile. Nu în ultimul rând, un impuls a fost asigurat prin politica fiscală de extindere a reţelei de căi ferate, îmbunătăţirea sistemului de alimentare cu apă şi locuinţele publice. În general, PIB real a crescut cu 6, 9 la sută anul trecut.

Turbulenţele puternice pe pieţele bursiere din China în vara anului 2015, au atras o mare atenție. După boom-ul speculativ care a durat din iulie 2014 până în iunie 2015, în cursul căruia indicii bursieri ai ratei dobânzilor Shanghai şi Shenzhen au crescut cu peste 150 la sută, pieţele au pierdut peste o treime din valoare la mijlocul lunii iunie 2015. Pierderile au sporit incertitudinea în rândul investitorilor financiari internaţionali şi au determinat o ieşire a capitalului străin. Temerile legate de o aterizare dură a economiei chineze au jucat, de asemenea, un rol însemnat. Retragerea netă de capital din China s-a ridicat la aproximativ 350 de miliarde de dolari în primele nouă luni ale anului 2015. Dezvoltarea relativ solidă a economiei chineze, coroborată cu intervenţia pe piaţă a factorilor de decizie din China, cum ar fi fondurile interne de pensii publice, de exemplu, care au început să investească în capitalurile chineze considerate prea riscante de către investitorii privaţi, precum şi restricţiile impuse asupra derivatelor valutare, au contribuit la o stabilizare în toamna anului 2015. Situaţia de nervozitate de pe pieţele financiare din întreaga lume, au făcut totuşi, ca indicii pieţei bursiere din China să aibă o nouă cădere, în luna ianuarie a acestui an.

Figura 1.6 Ratele şomajului Figura 1.7 Ratele inflaţiei

Având în vedere economia în curs de slăbire în primul trimestru, incertitudinea sporită faţă de pieţele chineze financiare în timpul verii şi rata scăzută în continuare a inflaţiei de bază, care a rămas sub 2 la sută, politica monetară a fost diminuată în continuare pe parcursul anului 2015. Rata dobânzii cheie a fost redusă în mai multe etape cu un total de 265 de puncte de bază începând cu luna noiembrie 2014, în timp ce coeficienţii rezervelor bancare obligatorii au scăzut cu 2, 5 puncte procentuale din februarie 2015. Pentru a stabiliza pieţele imobiliare, guvernul chinez a îmbunătăţit şi condiţiile de finanţare şi a relaxat condiţiile de dobândire a două case, în unele regiuni. Toţi aceşti factori au ajutat la împingerea preţurilor imobiliare uşor în sus. Producţia industrială a crescut cu rate minim istorice de aproximativ 6% anul trecut. În unele sectoare economice, cum ar fi industria cimentului şi oţelului, producţia chiar a scăzut uşor. În schimb, au existat câştiguri în sectorul serviciilor, care s-a dezvoltat mai dinamic decât sectorul industrial începând cu anul 2013. În timp ce producţia în sectorul serviciilor este mai dinamică, încetinirea în industrie nu a avut un impact negativ asupra ocupării în ansamblu. Astfel, în zonele urbane şi sub-urbane au fost create 10, 7 milioane de noi locuri de muncă în primele nouă luni ale anului 2015. Evoluţiile economice din Japonia s-au deteriorat semnificativ pe parcursul anului trecut. După un prim trimestru puternic, marcat de o creştere accentuată a investiţiilor şi o creştere a stocurilor, producţia a înregistrat doar o creştere uşoară în timpul verii şi toamnei. Diminuarea dezvoltării s-a datorat în principal unei scăderi bruşte a exporturilor. Atât exporturile către China şi către alte ţări asiatice, cât şi cele către Europa şi Statele Unite, au scăzut brusc în al doilea trimestru al anului. Activitatea de investiţii a fost, de asemenea, slabă în timpul verii. În ciuda scăderii preţului petrolului, care, în principiu, ar trebui să sprijine creşterea venitului real, consumul privat a crescut lent rămânând slab. Per ansamblu, se estimează că producţia economică totală a crescut cu 0, 6 la sută anul trecut Ratele inflaţiei la începutul anului 2015 erau încă de peste 2 la sută din cauza creşterii TVA-ului în luna aprilie 2014. După ce acest efect unic s-a atenuat, inflaţia a scăzut substanţial, ajungând la 0 la sută în luna septembrie şi a crescut uşor din nou de atunci. O altă forţă motrice din spatele declinului în timpul jumătăţii luminoase/de vară a anului au fost preţurile la energie.