Raportul grupului

Caseta 1.1

Impactul economic al atacurilor teroriste

Atacurile teroriste soldate cu morţi şi răniţi reprezintă tragedii umane. Ele pot influenţa şi comportamentul de zi cu zi al agenţilor de pe pieţele produselor, serviciilor şi cele financiare. Este de conceput că atacurile teroriste conduc spre o creştere semnificativă a incertitudinii în rândul acestor actori. Acest lucru, la rândul său, ar putea avea un impact negativ important asupra dezvoltării economice deoarece cheltuielile de consum şi investiţiile sunt adesea amânate în perioadele de incertitudine sporită. În plus, primele de risc pe pieţele de capital pot creşte, creând condiţii de finanţare mai precare pentru întreprinderi şi consumatorii casnici. Aici vom compara, într-o manieră pur descriptivă, impactul diferitelor atacuri teroriste asupra unui set de indicatori economici agregaţi pentru a obţine o perspectivă privind impactul potenţial asupra economiei ţării afectate. Mai exact, vom lua în considerare atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din Statele Unite, cele dintr-o gară a Madridului din data de 11 martie 2004, exploziile din transportul public din Londra, din 7 iulie 2005 şi seria de asasinate de la Paris din 13 noiembrie, 2015. Figura 1.25 ilustrează evoluţia variabilelor macroeconomice cheie într-o fereastră de timp, care se întinde pe mai multe luni înainte şi după fiecare atac. În urma atacurilor de la 11 septembrie 2001, o zi de marţi, piaţa de capital s-a deschis din nou lunea următoare. În această zi, indicele S & P 500 a scăzut cu 4, 9 la sută. Exact o lună mai târziu, indicele a recuperat şi a revenit la nivelul său de dinaintea atacului. O perioadă mai lungă de timp, trendul descendent a fost neîntrerupt. In ziua atacului din Madrid (11 martie 2004) indicele bursier spaniol a pierdut 2, 2 procente; în termen de patru săptămâni, totuşi, indicele a recâştigat nivelul dinaintea atacului şi a continuat trendul ascendent. Indicele britanic a pierdut 1, 4 la sută, înainte de a continua trendul ascendent. Pe Bursa din Paris, nu a fost evident nici un efect semnificativ după atacuri. În ceea ce priveşte ratele de pe piaţa de capital, pot fi observate efecte similare calitativ în urma atacurilor în cele patru ţări: în timp ce ratele dobânzilor au scăzut în ziua atacului, acest lucru nu a modificat tendinţa pe termen lung şi nici nu a condus la o schimbare de nivel. Cu excepţia Statelor Unite, după atacurile teroriste, s-a observat o depreciere uşoară a monedelor locale, care a fost totuşi corectată în câteva zile.

Efecte calitative similare au fost observate în ceea ce priveşte încrederea consumatorului şi a producătorului: ca urmare a atacurilor nu au fost observate schimbări de nivel sau de trend. Cu toate că pe termen scurt încrederea a scăzut mai puternic în Statele Unite decât în celelalte ţări ea a revenit la cursul pe termen lung, în câteva luni. (a se vedea şi Garner, 2002) În Spania şi Marea Britanie, indicatorii de încredere au continuat trendul recent. În general, ambele variabile ale pieţei financiare şi a indicatorilor de încredere au arătat doar o uşoară reacţie la atacurile teroriste. Efectele observate sunt mici şi nu excepţionale în contextul variaţiei lor normale. În situaţiile în care s-au observat efecte, acestea au fost pe termen scurt. Toţi indicatorii revin la tendinţa istorică, după o perioadă relativ scurtă de timp. Desigur, aceasta este doar o analiză descriptivă simplă, în care este foarte dificil de evidenţiat cu adevărat efectele diferitelor atacuri. Ca de obicei, simultan au avut loc multe alte schimbări, pentru care nu s-au făcut intervenţii în această analiză.

Figura 1.25 Evoluţia variabilelor macroeconomice în perioada atacurilor teroriste Pib-ul real Pieţele de capital Index ajustat sezonier Index Trimestre Zile Ratele dobânzii Ratele de schimb Index Index Încredere producător Încredere consumator Index ajustat sezonier Index ajustat sezonier -15 -12 -9 -6 -30 3 6 9 12 15 -15 -12 -9 -6 -30 3 6 9 12 15 Luni Luni c) Franţa, Spania: Dolar SUA per euro; Marea Britanie: euro per lira britanică; Statele Unite ale Americii: euro per dolar american. Sursa: BME Spanish Exchanges; US Bureau of Economic Analysis; Datastream; Euronext Paris; Merrill Lynch International and Company CV; National Institute for Statistics and Economic Studies (INSEE); National Statistics Institute analysis. (INE); Office for National Statistics; Standard and Poors (S&P); WM/Reuters şi calculele EEAG.

1.4.2 Economia mondială

1.4.2 Expansiunea economică la nivel mondial este de aşteptat să continue în ritm moderat în această iarnă la fel ca în vara anului trecut. Acest lucru a fost susţinut de evoluţia mai multor indicatori coincidenţi importanţi. Deşi indicatorii se situează în mare măsură la niveluri peste medie, declinul Climatului economic mondial Ifo din a doua jumătate a anului trecut sugerează că nu este de aşteptat nici o accelerare a creşterii economice în aceste luni de iarnă (vezi Figura 1.26). În prima jumătate a anului 2016, creşterea se va face simţită din nou, în parte datorită efectelor pozitive ale scăderii preţurilor petrolului care se vor materializa într-o măsură tot mai mare. Efectul pozitiv asupra ţărilor importatoare de petrol, având în vedere dorinţa lor mai mare de a cheltui, va fi probabil mai puternic decât povara economică care se va abate asupra economiilor exportatoare de petrol. Aceste efecte vor dispărea lent pe parcursul anului, şi, în consecinţă, rata globală de expansiune va scădea într-o oarecare măsură. Evoluţiile macroeconomice în economiile avansate importante se vor profila prin mişcări nominale ale cursului de schimb. Întrucât creşterea exporturilor din SUA este obligată să rămână redusă ca urmare a aprecierii dolarulu SUA, cererea de bunuri şi servicii din zona euro şi Japonia, având în vedere deprecierea euro şi a yen-ului, s-ar putea accelera în continuare. Cu toate acestea, performanţa economică agregată a Statelor Unite se va îmbunătăţi mai puternic decât cea a zonei euro şi respectiv a Japoniei, în 2016. Deşi costurile rezultate asociate reformelor din sectorul bancar şi celor de pe pieţele muncii şi produselor din multe ţări sunt în scădere treptată, dezvoltarea economică în zona euro continuă să fie slăbită de o serie de probleme structurale. Se estimează, de asemenea, că Japonia se va dezvolta doar moderat în acest an. Cu toate că politica monetară este extrem de expansionistă, iar planificarea punerii în funcţiune, treptat, a unui număr de centrale nucleare este de natură să reducă nevoia de importuri de energie, politica fiscală restrictivă precum şi factorii structurali, cum ar fi un eventual declin al forţei de muncă şi o creştere relativ scăzută a productivităţii, va împiedica o revenire mai puternică.

În ansamblu, ritmul de expansiune pe pieţele emergente nu se va schimba semnificativ în comparaţie cu anul trecut. În timp ce Brazilia şi Rusia vor depăşi recesiunea în cursul anului, iar preţul scăzut al petrolului va avea un impact pozitiv asupra Chinei, Indiei şi multor altor economii din Asia de Est, acest lucru va fi probabil contrabalansat de forţe care împiedică o relansare economică semnificativă. De exemplu, încetinirea structurală a creşterii economice în China probabil va continua. Mai mult decât atât, creşterea lentă a ratei dobânzilor pe termen lung, în special în Statele Unite, va deteriora condiţiile de finanţare pe pieţele emergente. Cu toate acestea, contribuţia de creştere adusă de pieţele emergente la PIB-ului mondial o va depăşi pe cea a economiilor avansate, în 2016 (a se vedea figura 1.27).

În general, PIB-ul mondial va lua un mic avânt în 2016 fiind prognozată o creştere cu rata de 3, 3 la sută, ceea ce este puţin mai mare decât în ​​anii anteriori. Este preconizată o creştere a comerţului mondial cu 3, 2 la sută în acest an. Balanţele conturilor curente ale majorităţii economiilor emergente exportatoare de bunuri se vor deteriora. Ţinând cont că dolarul american este puternic, se estimează că exporturile se vor extinde în mod semnificativ mai lent decât importurile în Statele Unite ale Americii. În zona euro şi în Japonia, prin contrast, balanţa contului curent se va îmbunătăţi.

Figura 1.27 Contribuţii regionale la creşterea PIB mondial

Nu doar estimările Sondajului Economic Mondial Ifo pentru America de Nord au indicat o anumită volatilitate în ultimele trimestre, dar, şi alţi indicatori prezintă o imagine mixtă cu privire la această iarnă (a se vedea figura 1.28). Indicele puterii de cumpărare a managerilor (PCM) s-a deteriorat în luna decembrie pentru a şasea lună la rând până la 48, 2 puncte. El a scăzut, astfel, sub pragul de expansiune de 50 de puncte pentru prima dată în trei ani. De fapt, producţia industrială în luna octombrie a scăzut uşor comparativ cu luna precedentă. Noile comenzi din industria prelucrătoare (cu excepţia echipamentelor de apărare), au fost în luna octombrie, doar cu 0, 4 la sută mai mari decât cu un an în urmă. Dolarul american puternic a temperat semnalele provenind din comerţul exterior. În plus, SUA nu este nici ea imună la recenta încetinire economică de pe pieţele emergente. Mai importantă pentru economia SUA, totuşi, este dezvoltarea cererii interne. Deşi consumul privat a fost slab în timpul toamnei, trendul ascendent din Statele Unite va continua. Semne pozitive stau la baza consumului privat; aşa cum se reflectă prin creşterea încrederii consumatorilor, este susţinut de creşterea venitului real disponibil şi de condiţiile bune pe piaţa forţei de muncă. În ansamblu, indicatorii economici disponibili sugerează că ritmul de creştere economică va continua în prima jumătate aacestui an.

Figura 1.28 Sondajul Economic Mondial Estimări economice pentru următoarele şase luni

În anul curent, PIB-ul real este estimat să crească în acelaşi ritm ca anul trecut, adică cu 2, 5 la sută (a se vedea figura 1.29), astfel încât relansarea moderată va continua. Întrucât efectele inhibitoare ale aprecierii dolarului vor fi anulate şi, ca urmare a creşterii gradului de utilizare a capacității, investiţiile în afaceri vor putea să se extindă din nou mai puternic, dezvoltarea economică s-ar putea accelera uşor în vara anului 2016. Rata şomajului a scăzut acum la ceea ce poate fi considerat nivelul său pe termen lung. Prin urmare, aceasta va scădea doar uşor până la o medie de 4, 9 la sută în acest an. Pe măsură ce efectele preţurilor mai mici la energie se vor diminua, salariile vor începe să crească ceva mai rapid; rata inflaţiei ar trebui să crească până la o medie de 1,1 la sută în acest an.

Figura 1.29 Creştere economică pe regiuni

Variaţia procentuală PIB real faţă de anul precedent



1.4.4 Asia

În acest an, Banca Centrală a Chinei se va concentra probabil pe limitarea acumulării datoriilor în sectorul corporativ, fără a provoca o încetinire economică notabilă. Aceasta va continua să limiteze creditarea în anumite domenii specifice, încercând să reducă costurile actuale ridicate de finanţare pentru companiile private mai mici.

Evoluţiile recente ale producţiei industriale şi Indicele puterii de cumpărare a managerilor /PCM, sugerează că producţia globală ar trebui să crească în aproximativ acelaşi ritm, la începutul anului 2016, ca şi cel observat în a doua jumătate a anului 2015. Scăderea preţului la energie şi la produse susţine, de asemenea, activitatea economică; dar acest efect probabil se va estompa treptat. Impulsurile pozitive sunt generate în prezent de politica fiscală. Investiţiile suplimentare în infrastructura feroviară, precum şi în proiectele privind protecţia mediului, vor stimula producţia acestui an. În cazul în care evoluţia construcţiilor de locuinţe şi a investiţiilor în echipamente se vor deteriora brusc, pe neaşteptate, atunci este foarte probabil că politica fiscală va asigura un impuls suplimentar prin alte proiecte de infrastructură. Turbulenţele de pe piaţa de valori vor diminua doar în mica măsură consumul privat, având astfel un impact marginal asupra cererii agregate. Forţa de muncă în scădere din cauze demografice va avea probabil un efect negativ asupra tendinţei de creştere. Tranziţia către o economie mai orientată spre servicii va continua, de asemenea. Acest lucru presupune o încetinire suplimentară a ratelor de creştere a producţiei industriale, combinată cu accelerarea ritmului în sectorul serviciilor. Per total, se estimează că PIB-ul real va creşte cu 6, 8 la sută în acest an.

Rata scăzută a şomajului în Japonia va conduce la o anumită presiune în creştere asupra salariilor nominale. Cu toate că o parte tot mai mare a forţei de muncă are contracte temporare, comparativ cu cele permanente, ceea ce reduce presiunea salarială într-o oarecare măsură, condiţiile de pe piaţa muncii sugerează că salariile vor creşte uşor mai rapid în acest an decât în ​​2015. În ciuda faptului că aceasta presupune o presiune în creştere asupra dinamicii inflaţiei, nu poate fi exclus faptul că Banca Japoniei va slăbi şi mai mult politica monetară.

În acelaşi timp, politica fiscală rămâne restrictivă pe fondul datoriei publice ridicate. Cu toate că a fost pusă în aplicare o reducere în mai multe etape a impozitelor corporative pentru a impulsiona dorinţa de investiţii, acest lucru este compensat de reducerile puternice ale cheltuielilor guvernamentale. Cele mai mari reduceri sunt estimate în investiţiile publice. Acestea vor scădea în mod constant de la aproximativ 5 la sută în raport cu PIB-ul din 2014 la circa 3 la sută în 2017. Factorul determinant constă în eliminarea treptată a pachetelor de stimulare mari, care au fost adoptate ca parte a programului "Abenomics", de stimularea producţiei de ansamblu şi de sprijinire a consumatorilor casnici cu venituri mai mici. În plus, rata TVA trebuie crescută de la 8 la 10 la sută din nou în aprilie 2017, ceea ce va produce deja unele efecte anticipate în acest an.

În acest an economia japoneză va creşte uşor. Venitul în creştere al consumatorilor casnici este de natură să alimenteze consumul privat. În plus, companiile îşi vor extinde investiţiile având în vedere gradul înalt de utilizare a capacităţii. Acest lucru este favorizat de reducerea cotelor impozitului pe profit şi de profiturile record. Accelerarea treptată a dezvoltării economice în economiile emergente din Asia de Est şi valoarea externă scăzută a yenului va sprijini probabil cererea de produse japoneze şi va stimula uşor exporturile. Factorii structurali, cum ar fi scăderea populaţiei, condiţiile foarte rigide ale pieţei muncii, cu garanţii de muncă pe tot parcursul vieţii, precum şi suprareglementările de pe multe pieţe de produse şi servicii, vor îngreuna creşterea producţiei. Per ansamblu, producţia economică totală este de aşteptat să crească cu aproximativ 0, 6 la sută. Inflaţia este estimată să crească în mod constant la o medie de 1, 0 la sută în acest an.

În India, evoluţiile recente privind noile comenzi din sectorul productiv, producţia industrială şi exporturi, nu indică o accelerare a creşterii economice în lunile următoare. În restul anului ritmul producţiei este posibil să crească uşor datorită cererii interne mai ferme. Cu toate acestea, efectele stimulatoare ale preţurilor mai mici la petrol vor fi treptat eliminate în cursul anului. În plus, din cauza numărului mare de credite neperformante şi a nivelului ridicat de îndatorare a multor companii, creşterea investiţiilor va încetini. Pe de altă parte, politica fiscală asigură încă impulsuri pozitive. Scăderea preţurilor la petrol a facilitat guvernului mărirea taxelor la energie şi reducerea diferitelor subvenţii, cum ar fi cele privind combustibilul. Cu toate acestea, au fost anunţate investiţii substanţiale pentru îmbunătăţirea infrastructurii de transport şi a energiei urmând să se facă chiar mai mult decât simpla compensare. În plus, există planuri de reducere a impozitelor pe profit/impozitul corporativ în următorii patru ani de la 30 la 25 la sută, pentru a încuraja investiţiile private. În ansamblu, PIB-ul real va creşte cu 7, 5 la sută în acest an.

Perspectivele pentru restul economiilor din Asia de Est (Indonezia, Coreea, Malaezia, Taiwan, Tailanda, Filipine, Singapore şi Hong Kong) sunt mai optimiste în comparaţie cu anul trecut. În multe locuri, este prognozată o cerere internă în creştere mai rapidă. Consumul privat şi investiţiile vor beneficia, prin urmare, de o situaţie financiară îmbunătăţită în rândul gospodăriilor şi a întreprinderilor din economiile Tigrilor Asiatici (Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong şi Singapore). În Coreea de Sud, politica fiscală expansionistă va sprijini situaţia economică. Guvernul Indoneziei, care mai are încă suficient spaţiu fiscal de manevră, are planuri de creştere a cheltuielilor publice. Mai mult decât atât, exporturile, luând în considerare, în special, uşoara accelerare estimată a economiei mondiale şi deprecierea semnificativă a ratelor de schimb ale economiilor emergente, se vor extinde într-un ritm rapid. Per ansamblu, se estimează că în acest an PIB-ul real va creşte cu 4, 0 la sută în aceste ţări din Asia de Est.

1.4.5 America Latină şi Rusia

Pe parcursul anului, Regiunea Latino-Americană va ieşi din recesiune. În timp ce recesiunea probabil va continua în Brazilia şi Venezuela, celelalte ţări din regiune vor reuşi mai mult decât o echilibrare. Într-adevăr, recesiunea din Brazilia va scădea în cursul anului, dar revenirea la o creştere anuală pozitivă nu este de aşteptat până în 2017. În Mexic, Columbia şi Chile, prin contrast, piaţa robustă a forţei de muncă şi creşterea încrederii consumatorilor indică de pe acum o creştere puternică pe tot parcursul anului. În plus, este posibil ca Mexicul să beneficieze de perspectiva economică pozitivă a principalului său partener comercial, Statele Unite ale Americii. În general, PIB-ul real al regiunii, cu o rată de creştere de - 0, 1 la sută, va stagna practic în acest an.

În Rusia, încrederea mediului de afaceri se menţine la un nivel scăzut. Chiar dacă recesiunea s-a încheiat în această iarnă, nu este de aşteptat o redresare rapidă. Creşterea şomajului, scăderea veniturilor reale şi rata ridicată a inflaţiei (în prezent, în jur de 15 la sută) au dus la pierderi substanţiale ale puterii de cumpărare. Cu toate că rata dobanzii cheie de politică monetară, rata cheie a BCR/ Banca Centrală a Rusiei/, a fost redusă treptat de la 17 la sută la sfârşitul anului 2014, cu 6 puncte procentuale în prima jumătate a anului 2015, costul de finanţare a datoriei rămâne ridicat. În plus, oportunităţile băncilor ruseşti de a refinanţa pieţele internaţionale de capital sunt încă foarte limitate. Având în vedere rata ridicată a inflaţiei şi condiţiile de finanţare precare, consumul privat şi investiţiile nu vor putea susţine creşterea economică. Impulsuri pozitive continuă să rezulte din programul de stat de substituire a importurilor, care este finanţat prin Fondul de rezervă al statului şi Fondul naţional pentru prosperitate (volumul ambelor fonduri totalizează aproximativ 150 de miliarde de dolari SUA, reprezentând 12 la sută din PIB). Prin rubla slabă, comerţul exterior va contribui probabil în mod pozitiv la creşterea PIB-ului. În ansamblu, tendinţa uşor ascendentă totuşi, are ca rezultat o rată de creştere negativă de - 0, 2 la sută pentru acest an. Cu toate acestea, va conta foarte mult evoluţia preţurilor materiilor prime şi situația geopolitică. Prin urmare, riscurile descendente rămân ridicate.

1.4.6 Economia europeană

Situaţia ciclică

Figura 1.30 Figura 1.31 PIB real în Uniunea Europeană Date ajustate sezonier şi zilnic Figura 1.32 Contribuţii ale cererii la creşterea PIB în Uniunea Europeană Figura 1.33 Ocuparea în Uniunea Europeană Date ajustate sezonier şi zilnic Figura 1.34 Ratele şomajului în zona euro şi Uniunea Europeană

Studii recente referitoare la tendinţele întreprinderilor şi consumatorilor indică faptul că în Europa PIB-ul real, urmează să crească într-un ritm uşor accelerat în prima jumătate a anului (a se vedea figura 1.30). Deşi într-un ritm uşor mai redus, redresarea va continua pe tot parcursul anului rămas, existând perspectiva închiderii lente a decalajului de producţie. (a se vedea figura 1.31). Cererea internă, în special consumul privat, va fi principalul motor de susţinere a redresării care continuă (a se vedea figura 1.32). Gospodăriile populaţiei vor continua să beneficieze de preţuri relativ scăzute la energiei şi de ratele scăzute ale inflaţiei asociate. Mai mult decât atât, situaţia de pe piaţa forţei de muncă se va îmbunătăţi în continuare, făcând posibile creşterile salariale moderate. Ocuparea forţei de muncă va continua să crească, iar rata şomajului va scădea de la o medie de 9, 5 la sută în 2015 la 9, 1 la sută în acest an (a se vedea figurile 1.33 și 1.34). Pe lângă veniturile reale în creştere, ratele scăzute ale dobânzilor vor contribui la o revigorare continuă a cererii de bunuri de larg consum. Politica fiscală, prin consumul public suplimentar şi prin cheltuielile de investiții, este, de asemenea, de natură să contribuie în mod direct la o creştere a cererii globale. În primul rând, randamentele obligaţiunilor guvernamentale sunt încă foarte scăzute şi, ca atare, slăbesc constrângerile bugetare ale ţărilor europene. În al doilea rând, de la începutul anului 2015, Comisia Europeană a început să tolereze deficitele structurale mai ridicate în cazul în care erau însoţite de creşterea activităţilor de investiţii publice. În al treilea rând, unele ţări europene au anunţat cheltuieli suplimentare pentru operaţiuni militare şi prevenirea terorismului. În ciuda redresării în curs, deficitele bugetare vor scădea doar moderat, în special în zona euro. În timp ce deficitul guvernamental total va scădea în mare de la 2, 5 la 2, 0 la sută în UE per total, acesta va scădea doar de la 2, 0 la 1, 8 la sută în zona euro în acest an. Condiţiile favorabile pentru investiţiile private sunt numeroase. În primul rând, companiile vor beneficia de deprecierea monedei euro faţă de dolarul american. Acest lucru a îmbunătăţit competitivitatea costurilor şi perspectivele vânzărilor, în special în Statele Unite ale Americii. În al doilea rând, preţul petrolului este încă extrem de scăzut, astfel încât cheltuielile la energie au scăzut în mai multe companii. În al treilea rând, rentabilitatea întreprinderilor şi accesul acestora la credite bancare s-a îmbunătăţit. Ratele de creditare sunt mici, iar băncile sunt din ce în ce mai dornice să realizeze o creştere a cererii de credite. Nu în ultimul rând, creşterea gradului de utilizare a capacităţii şi de reducere a decalujului de producţie face treptat investiţiile în capacităţi suplimentare, mai atractive. Cu toate acestea, nu este anticipat vreun boom real în investiţii. Problemele structurale şi incertitudinea privind modul de rezolvare a acestora în multe ţări europene, atenuează dorinţa firmelor de a investi. Deşi valoarea scăzută a monedei euro susţine exporturile către Statele Unite ale Americii în special, importurile se datorează creşterii cererii interne, estimate pe creştere, astfel încât exporturile nete nu vor putea contribui la creşterea PIB european. Per ansamblu, PIB-ul real ar urma să crească în Uniunea Europeană cu 1, 9 la sută în acest an. Pentru zona euro, aceasta reprezintă 1, 7 la sută. Se estimează că inflaţia va creşte treptat pe măsură ce efectele şirului de scăderi ale preţului energiei vor dispărea, iar decalajul de producţie se va închide. Presupunând preţuri reale constante la alimente şi energie şi un curs de schimb neschimbat vizavi de Statele Unite ale Americii, inflaţia globală este estimată, în medie, la 0, 9 la sută în acest an, atât în zona euro, cât şi în Uniunea Europeană (a se vedea tabelele 1.A.3 şi 1 .A.4)