Reactiile de hipersensibilitate

La normal, hiatusul imunologic are 3 caracteristici importante:

1. 
   Este scurt sau foarte scurt
   
2. 
   Generarea unor cantitati extrem de mici de CI
   
3. 
   Nu se insoteste niciodata de scaderea concentratiei complementului (CI activeaza prin C1q cascada complementului, insa aceasta nu apare la normal pentru ca sunt formare cantitati mici de CI)
   

In conditii de patologie, sunt 3 caracteristici mai importante:

1. 
   Durata foarte lunga (luni intregi)
   
2. 
   Se formeaza cantitati masive de CI
   
3. 
   Hiatusul imunologic se insoteste de scaderea concentratiei componentelor complementului, avand loc un consum al complementului (pentru ca in conditii de patologie se formeaza cantitati mari de CI pe care MF rezidente nu reusesc sa le indeparteze. CI raman pe loc, devenind CI libere si ramanand astfel intratisular, declanseaza cascada complementului foarte intens, rezultand un consum al diverselor elemente ale complementului)
   

• 
  Dozand complementul, RIU la N se caracterizeaza prin concentratie de complement normala, iar RIU la P prin concentratie de complement scazuta.
  

Formarea de CI depidne de 2 factori foarte importanti:

1. 
   Aparitia primelor cantitati de Ac. Primele cantitati de Ac isi fac aparitia dupa ce a fost parcurs intervalul Agi – Aci. Agi = initierea stimularii Agenice. Aci = initierea RIU prin Ac. Acest interval de timp dureaza mult, totul depinzand detipul de RIU. In cazul RIU primar, acest interval dureaza cam 2 sapt. In cazul RIU secundar (la contacte Agenice repetitive cu acelasi Ag), dureaza in jur de vreo sapt. In tot acest interval de timp se intampla ca Ag patrunde, este preluat captat de APC, antrenat de limfaticele aferente, are loc cooperarea intraggl. Dintre APC, LTh, LB, are loc activarea lor, are loc proliferarea acestor celule (expansiunea clonala, transformarea LB in plasmocite, acestea produc Ac).
   
2. 
   Timpul de contact Ag – Ac este echivalent cu itervalul Aci – Ag0. Corespunde cu hiatusul imunologic dupa care concentratia de Ac creste mai departe.
   

Aparitia primelor cantitati de Ac este un interval constant. Timpul de contact este cel variabil.

Etapele dinamicii Ag si Ac din organism

Administram IV un Ag solubil. Acesta trebuie sa fie intens imunogen pentru ca sa realizeze raspunsuri evidente. La mometul 0, concentratia IV a Ag este maxima, indiferent de valoarea absoluta. In timp, concentratia va scadea, dar liniar ci in 3 faze diferite:

1. 
   Etapa de dilutie (difuziune) a Ag. Se numeste asa pentur ca in cursul acestei prime etape, ag se dilueaza initial in intreg volumul sanghin, iar ulterior in intreg LEC, suferind astfel o dubla dilutie. Aceasta etapa consta intr o scadere foarte abrupta a concentratiei de Ag, realizata intr un interval foarte scurt de timp de ordinul minutelor. La om, aceasta dureaza cam 8-10 min, exact cat timpul de recirculare a sangelui. Aceasta nu are niciun fel de functie imunologica.
   
2. 
   Etapa de clearence macrofagic a Ag. Ea se numeste asa pentru ca in cursul ei Ag este preluat in cantitati mici, foarte reduse de catre MF din SRE (sistemul reticulo-endotelial:splina + ggl). Capacitatea de preluare a Ag de catre MF/APC are 2 particularitati:
   

1. 
   Este extrem de mica
   
2. 
   Constanta in timp
   

Aceasta poate fi cuantificata prin valoarea unghiului alfa care este format din panta fazei a doua si orizontala. La normal, unghiul alfa are o valoare extrem de mica, in jur de 1-2 grade. Ca semnificatie fiziologica, functionala, echivalam valoarea unchiului alfa cu gradul stimularii Agenice (STAg). Pe la mijlocul fazei a 2a, debuteaza RIU. Din acest moment, incepe sa creasca concentratia Ac. Si deci avem de a face cu panta cresterii Ac in organism. Productia de Ac are 2 caracteristici importante:

1. 
   Este mare intotdeauna
   
2. 
   Este constanta in timp
   

Productia de Ac poate fi cuantificata cantitativ prin valoarea unghiului beta, care este format din panta cresterii concentratiei Ac si orizontala. La normal, deschiderea unghiului beta este foarte mare in timp (45-60 grade). Dpdv functional, valoarea unghiului beta = magnitutinea Raspunsului prin Ac. Beta>>>alfa => RAc>>>>STAg => Ac>>>Ag. De ce exista un raspuns excesiv? Pentru ca in cadrul cooperarii celulare la care participa LB si LTh, se activeaza si prolifereaza intens local. Creste numarul LB per clona, ceea ce se numeste cu titlu lde expansiune clonala. Se ajunge la o productie de Ac foarte mare astfel. Este foarte important acest lucru, pentru ca printr un exces de Ac este fixata per primam toata cantitatea de Ag, si asta face ca Ag sa fie indepartat foarte rapid, chiar de la debutul RIU.

Ca urmare a aparitiei Ac, se formeaza pe loc CI ca urmare a recunoasterii imunologic specifice care are loc. La formarea de CI participa intotdeauna un exces de Ac. Complexele imune au o anumita particularitate structurala, sunt de talie mare, si deci se organizeaza ca un fel de retele. Acestea fixeaza precum am mentionat anterior componenta C3b a complementului, aceasta favorizand foarte mult fixarea acestor complexe imune de suprafata unor celule, totul depinzand de locul formarii complexelor imune. CI in circulatie sunt fixate pe suprafata eritrocitelor care prezinta pe membranele lor CR si fixeaza CI. CI sunt transportate de catre eritrocite la nivelul SRE unde MF prezente capteaza aceste CI si le distrug intralizozomal. In acest fel, rezulta defapt si indepartarea Ag si se creeaza cea de a 3a etapa.

3. 
   Etapa de clearence imun a Ag. Se numeste asa pentru ca in cursul acestei etape, Ag este indepartat nu ca atare, ci sub forma de CI. La finele acestei etape => disparitia Ag din organism, constituit de momentul Ag0.
   
4. 
   Cresterea concentratiei de Ac, excesiv. Acest lucru este foarte important pentru orice noi alte contacte cu Ag ulterior.
   

Exista 4 etape cand Ag patrunde IV. Intratisular importante sunt doar 3, etapa a 2a, a 3a, si a 4a.

Concluzie: Se poate spune ca la Normal se constituie CI in cantitati foarte mici

1. 
   Orice RI la Normal este declansat de cant extrem de mici de Ag se form cantitati extrem de mici de CI
   
2. 
   Se formeaza CI in cantitati foarte mici pentru ca timpu l de contact Ag – Ac este foarte scurt, si un motiv pentru acest lucru este acela ca raspunsul pentru Ac este excesiv, si dintr o dataeste fixat in totalitate.
   
3. 
   Se constituie CI de talie mare, acestea putand fi foarte rapid indepartate de la locul formarii lor de catre celulele care exprima pe membranele lor CR (MF, eritrocite). Indepartarea rapid a CI impiedica activarea complementului.
   
4. 
   La normal nu exista CI libere, acestea fiind rapid adsorbite (pe supraf eritrocitelor), fixate pe MF
   
5. 
   CI joaca un rol fundamental in indepartarea Ag din organism
   
6. 
   Formarea de CI la Normal nu conduce niciodata la aparitia de leziuni tisulare, pentru ca ele nu sunt libere si complementul nu poate fi activat.
   

CURS IMUNO 6

COMPLEXELE IMUNE IN PATOLOGIE

In patologie, complexele imune care apar au particularitati diferite si morfologice dar si unfctionale:

1. 
   Se formeaza cantitati excesive de complexe imune
   
2. 
   Se formeaza complexe imune libere/solubile
   
3. 
   Isi pierd efectul protector – complexele imune pierd capacitatea de a indeparta Ag => acesta persista mult in organism; CI induc aparitia unor leziuni tisulare (inflamatorii acute severe)
   

CI patologice sunt rezultate unor RIU patologice, care sunt declansate de stimulari Agenice particulare, neobisnuite. Aceste RIU patologice sunt declansate in principiu de Ag solubile. Nu este un lucru esential, intrucat acestea determina tot felul de raspunsuri, insa complexele libere sunt solubile, si ca sa fie libere sau solubile se formeaza din cele 2 elemente care sunt ambele solubile. Aceste CI libere nu sunt produse niciodata de catre Ag corpusculate: virusuri, bacterii etc. Infectiile bacteriene, virale nu conduc niciodata la aparitia unor CI si cu asemenea consecinte.

Ag sunt intens imunogene

Contactul cu Ag sa fie repetitiv (conditie esentiala pentru a se ajunge la un CI liber)

Leziunile tisulare pot fi de 2 tipuri:

1. 
   Localizate – daca Ag solubile patrund direct intratisular iar CI libere se formeaza local
   
2. 
   Multiple/Diseminate – Ag solubil patrunde intravascular iar CI libere se formeaza intravascular. O data formate aici, ele se depoziteaza in anumite tesuturi si organe.
   

Faptul ca aceste Ag genereaza RI intense, aceasta realizeaza in realitate o suprastimulare Agenica. Aceasta suprastimulare Agenica induce nu numai modificari cantitative, calitative ci si modificare functionale. La contacte repetitive cu acelasi Ag intens imunogen, local in tesutul respectiv se acumuleaza o cantitate neobisnuit de mare de Ag. Acestea declanseaza RI in ggl. Locoregionali. Agenele sunt preluate de APC (MF) si are loc prezentarea Agenica. Cea mai mare parte din aceste Ag ajunge in ggl. Locoregionali ca urmare a drenajului limfatic. MF prezinta Ag catre LTh, care comunica cu LB, iar acestea sunt stimulate deasemenea si direct de aceste Ag ajunse in stare libera in cantitati mari in ggl. LB sunt deci dublu stimulate si rezulta activarea intensa a acestor LB care se transforma in situ in Plasmocite. Aceste Plasmocite produc si elibereaza Ac, exocitandu i. Eliberarea Awc specifici se face treptat. Initial acesti Ac sunt inclavati in membrana Plasmocitului si treptat acestia sunt exocitati. Intraggl exista concentratii mari de Ag. Agenul aflat in cantitati mari intraggl are niste efecte: In cantitati foarte mari nu numai ca stimuleaza LB, si deci un RIU, dar ele pot fi si recunoscute de catre Ac pe cale de exocitare de catre Plasmocite si deci are loc recunoasterea Agenelor pe suprafata Plasmocitelor. Recunoasterea Agenului chiar pe suprafata Ac de pe suprafata plasmocitelor declanseaza activarea unor stimuli inhibitori care deprima productia de Ac a acestor plasmocite, ele continuand sa produca Ac dar in cantitati mult mari. Acorpii sunt lansati in circulatia sistemica si de aici ajung sa difuzeze extravascular. Printre altele ei pot difuza si ajung in final si in tesutul tinta (antigenic). Are loc, ca urmare a contactului dintre Ac si Ag, recunoasterea Ag de catre Ac si formarea de complexe imune. La constituirea acestor CI participa un exces de Ag. Se formeaza CI de talie mica, formate in principiu din mai multe Ag decat Ac. Cel mai mic CI este alcatuit din 2 Ag la un Ac. Aceste CI mici au anumite particularitati functionale, defavorabile:

1. 
   Isi pierd capacitatea de indepartare a Ag. (acest lucru se face sub forma de CI, pentru ca acestea formate in tesut, urmeaza a fi indepartate de catre MF rezidente, prin receptorii FcgamaR ce capteaza CI individual, endocitandu le si lizandu le in compartimentul lizozomal. Rezulta astfel indepartarea Ag. Aceasta indepartare nu este deloc eficienta. De ce? La normal se formeaza CI, insa acestea au in constitutia lor au mai multi Ac decat Ag. Acestea se organizeaza sub forma de retele si fixeaza in ochiurile lor componenta C3b care favorizeaza mult indepartarea de catre MF a acestor CI care per primam, indeparteaza intreaga cantitate de CI si deci intreaga cantitate de Ag) – Parabola: Agenul = peste; Ac = mijloc de pescuit; Navod vs undita LOL. Pentru ca indepartarea CI in conditii de patologie cand complexele sunt mici, este foarte lenta, inevitabil raman cantitati mari de CI nemobilizate. CI cu Ag respectiv raman pe loc pt ca MF nu fac fata.
   
2. 
   Atunci aceste CI devin ceea ce numim cu titlul Complexe Imune Libere – ele nu mai pot fi indepartae de catre MF si atunci ele activeaza complementul pe calea clasica si activarea complementului facandu se si foarte intens declanseaza local un proces inflamator acut sever.
   

Leziunile localizate generate de CI libere

Ele sunt reprezentate in mod prototipic de Reactia ARTHUS.

Def. R. ARTHUS este un RIU secundar (prin IgG) caracterizat prin generarea unei reactii inflamatorii locale, acuta, severa (cu caracter hemoragic si necrotic) ce este determinata de generarea intratisular a unor cantitati excesive de CI libere sau solubile.

Conditii necesare pentru ca R. ARTHUS sa aiba loc:

1. 
   Este declansate de Ag solubile si intens imunogene – R. ARTHUS nu este declansata niciodata de o infectie virala sau bacteriana
   
2. 
   Este declansata numai si numai de Ag exogene, exceptie facand Ag virale si bacteriene. Agenele endogene nu declanseaza niciodata o reactie ARTHUS. (gen autoantigene, ag tumorale)
   
3. 
   Este rezultatul unui contact antigenic repetitiv si realizat in acelasi loc
   

Explicatia acestor conditii: daca lipseste una idn ele, nu mai apare nicio reactie ARTHUS.

Ne referim la un parenchim plin de celule (hepatic, tesut cutanat etc). Acesta are o duble circulatie locala: sanghina si limfatica (reprezentata printr un ggl locoregional care la rnadul lui are si el o circulatie sanghina si una limfatica). Pe schema sunt reprezentate si barierele dintre mediu si organism (cutanata, digestiva, bronsica). Apare o R. ARTHUS daca se indeplinesc 2 conditii:

1. 
   In acest tesut trebuie sa existe cantitati excesive de Ag
   
2. 
   In aceste tesut exista cantitat excesive de Ac
   

Din Ag si Ac in exces se formeaza CI in exces, atat de multe incat aceste CI nu mai ajung sa fie indepartate de MF si devin libere.

Cantitati foarte mari de Ag se pot acumula intr un tesut in 3 situatii, 3 surse mai importante de Ag acumulate:

1. 
   Sursa hematogena – Ag provin din circulatie care cu timpul difuzeaza extravascular si se acumuleaza in tesut. Cauza cea mai frecventa a provenientei acestor Ag sunt bolile autoimun,e astfel incat intervine un proces de DESECHESTRARE Agenica, fapt ce conduce de fapt la eliberarea de catre diverse elule care sunt implicate in procesul autoimun, de autoAgene care difuzeaza si pse pot acumula in anumite tesuturi si organe.. Aceasta sursa nu duce niciodata la generarea unei R.ARTHUS pentru ca aceste Ag, in circulatie sufera efectul de dilutie, si deci se afla in concentratii f mici.
   
2. 
   Sursa locala – Ag descarcate chiar din tesutul respectiv ca urmare a desfasurarii locale a unor procese patologice grave de tipul: necrozelor, inschemiilor severe, citolize. Nici aceasta sursa nu reprezinta o cauza de generarea a R. ARTHUS pentru ca aceasta este o R inflamatorie, ori o R inflamatorie ca sa se desfasoare normal necesita un tesut reactiv nu unul compromis.
   
3. 
   Sursa exogena – singurele care pot declansa o R. ARTHUS. Acestea trebuie sa fie solubile, sa patrunda repetitiv si in acelasi loc. Asta face posibila acumularea locala a unor cantitati excesive de Ag.
   

Acorpii pot fi prezenti in cantitati excesive in tr un tesut doar ca urmare a unei stari de hiperimunizare. Stare ce este indusa de contactul repetitiv cu acelasi Ag. Hiperimunizarea are 2 efecte care sunt congruente:

1. 
   Contactul repetitiv conduce la acumularea locala de Ag in exces
   
2. 
   In final se soldeaza cu generarea in ggl locoregionali a unor RIU secundare extrem de intense
   

La primul contact cu Ag, Ag nu ramane in tesut ci este preluat de APC si dus catre ggl locoregionali. Aici MF declanseaza RIU cu rezultatul declansarii unui RIU primar pt ca ne aflam la primul contact cu Ag. Rezulta astfel generarea de Ac IgM care vor fi lansati in circulatie, unde se afla in concentratii mici pentur ca productia de IgM este mica, iar pe de alta parte acesti Ac se si dilueaza in volumul sanghin. Au tendinta sa difuzeze extravascular insa aici vor ajunge cantitati extrem de mici de Ac, in mare pentru ca acestia sunt forme pentamerice si atunci au o structura complexa si care traverseaza mai greu endoteliile vasculare. Atunci, nu apare nicio R. ARTHUS pentru ca local va exista o cantitate mica de Ac. Daca dupa vreo 5-6 zile (determinata in conditii empirice) apare un al doilea contact cu acelasi Ag, va fi generat un alt raspuns. Contactul Agenic poate fi continuu, dar raspunsul fata de acest contact permanent nu poate aparea decat la 5-7 zile. A doua oara lucrurile se produc la fel: Ag patrunde in tesut, ete preluat de MF, transportat in ggl locoregionali unde este declansat un RIU secundar de aceasta data, cu rezultatul generarii Ac de tip IgG, produsi in cantitate mai mare decat IgM, dar initial acestia se afla in circulatie in concentratii relativ mici datorita efectului de dilutie. Desi difuzeaza extravascular foarte eficient (forme monomere), daca ajung in acest tesut nu declanseaza nici de aceasta data o R. ARTHUS. Daca dupa 5-7 zile apare un alta contact, sau acesta dureaza 2 saptamani, apare un al treilea raspuns. Agenul este pt a 3a oara captat de catre aceleasi APC, transportat catre ggl. Locoregionali si aici este declansat un RIU tot secundar. Acesta este mai amplu decat precedentul ,rezultand generarea unei cantitati mai mari de Ac IgG care se supra adauga peste cantitatea de Ac IgG deja existenta, astfel incat concentratia de IgG creste, insa pentru moment, nu este spentru a genera o R. ARTHUS. Pe masura ce raspunsurile vor fi repetate, ele devin mai ample. S a observat ca de principiu, la al 7lea, al 8lea contact, Ag patrunde intratisular, este preluat de catre APC si in ggl locoregionali rezulta declansarea unui RIU secundar foarte amplu care genereaza de aceasta data cantitati mari de IgG care se supraadauga peste cantitatile de IgG deja prezente in circulatie. Acesti Ac de tip IgG sumati, desi sufera efectul dedilutie, in final ajung sa aiba concentratii crescute si vor difuza extravascular, si se acumuleaza si in tesut in cantitati mari. Atunci, datorita stimularilor repetitive in acelasi loc, Ag se acumuleaza local in cantitati f mari, dar si cantitati f mari de Ac. Se formeaza cantitati f mari de CI, astfel incat este dpasita mult capacitatea de preluare a lor de catre MF rezidente. Aceste CI formate in exces declanseaza cascada complementului si local apare o R. Inflamatorie foarte severa.

Etapele R. ARTHUS – stabilite in conditii de experiment

Se obtine la iepure. In acelasi loc ii administrezi un Ag imunogen, solubil in cantitati mari, repetitiv, subcutanat, in acelasi loc. Dupa 10 asemenea contacte apare o Reactie Inflamatorie, locul devine edematiat, rosu si se va obtine o R. ARTHUS.

1. 
   Etapa de hiperimunizare
   
2. 
   Etapa inflamatorie acuta
   
3. 
   Etapa constituirii leziunilor tisulare la nivelul tesutului cutanat
   

Etapa de hiperimunizare

Ag declanseaza RI in ggl locoregionali si in final rezulta generarea unui RIU secundar (n), tradusa de productia Ac de tip IgG care in final difuzeaza si extravascular chiar si in tesutul tinta. Rezulta constituirea de cantitati excesive CI care nu mai pot fi idnepartate eficient de MF rezidente si atunci raman pe loc.

Etapa inflamatorie acuta

CI libere aflata in cantitati mari crescute activeaza intens complementul pe calea clasica si rezutla generarea unor cantitati excesive de anafilatoxine (C3a, C5a) rezultand stimularea intensa a Mastocitelor perivasculare. Atunci rezulta, eliberarea locala a unor cantitati crescute de mediatori vasomotori. Rezulta: vasodilatatia + cresterea permeabilitatii vasculare – eritem si edem. C3a si C5a au efect chemoatractant pentur neutrofile si monocitelor aflate in aceste vase. Rezulta atractia extravasculara a neutrofilelor si monocitelor, si aici activarea lor sub actiunea C3a si C5a. Rezulta activarea intensa, extravasculara a monocitelor si neutrofilelor care fiind foarte stimulate produc radicali liberi de O2 in cantitati mari si 2 clase mair de enzime: hidrolaze, proteaze. Sub actiunea acestor substante, rezulta leziuni ale celulelor parenchimatoase locale si foarte importnat este ca aceiasi 3 factori realizeaza si lezarea vaselor locale, fiind distruse membrana bazala a capilarelor locale si mai departe se ajunge la distructia parcelara a celulelor endoteliale (pe segmente restranse). Rezulta astfel extravazarea sangelui (eritrocitele trec din vas in afara) si duc la microhemoragii.

Etapa ...

Apar leziuni endoteliale extinse, si in circumferinta dar si lungimea vasului. Sunt importante pentru ca:

1. 
   Favorizeaza contactul dintre plachete si colagenul subendotelial si asta favorizeaza aderarea si agregarea plachetelor la nivelul breselor vasculare. Acest lucru este stimulat de cantitatile mari de PAF eliberat de catre M care stimuleaza clar trombocitele.
   
2. 
   Este stimulata coagularea pe ambele cai - extrinseca prin factorul 7, si intens cea intrinseca pt ca factorul Hagemann este suprastimulat de cantitatile mari exprimate local de C1q, ce provine din activarea complementului.
   

Se formeaza topuri fibrino plachetare care sunt insa extensive (la normal, dopul fibrinoplachetar nu se formeaza in lumen ci extravascular si cel mult la limita endoteliului. Aici se formeaza chiar in lumenul acestor vase). Astfel aceste dopuri au un caracter obstruant. Aceste obstructii care apar au 2 consecinte:

1. 
   In aval, realizeaza necroza tesutului pentru ca este sistata circulatia
   
2. 
   In amonte creste mult presiunea hidrostatica care exagereaza leziunile endoteliale
   

Din acest motiv, obstrucita locala devine chiar locala. Apare datorita aestor lucruri necroza.

Exista si corespondente ale R. ARTHUS in patologia umana. Nu toate barierele mediu-organism, la om, sunt penebtrabile in mod repetitiv si in cantitati mari de catre Ag:

1. 
   Tesutul cutanat – nu poate fi penetrat spontan de Ag in cantitati mari. Nu exista corespondente ale R . ARTHUS in patologia cutanat. Singura exceptie e ca acestea pot fi induse iatrogen. Se poate intampla asta la P cu diabet zaharat care trebuie sa isi administreze insulina, tocmai de asta sunt sfatuiti sa si injecteze insulian in locuri diferite.
   
2. 
   Epiteliul digestiv – nici in acest caz nu exista R. ARTHUS aparute spontan in patologia digestiva. Desi venim in contact la acest nivel cu cantitati uriase de Ag imunogene. Aceste Ag sunt lizate complet pana la aa. Astfel incat nu mai apar RI local pentru ca aa. Nu au capacitate imunogena
   
3. 
   Bariera bronsica – prin penetrarea epiteliului bronsic apar R. ARTHUS pulmonare care poarta denumirea generica de alveolite “alergice” (nu sunt, dar asa s au numit) extrinseci (pt ca sunt produse de Ag din afara). Aceste alveolite apar la subiecti supusi timp indelungat si in mod repetitiv la inhalarea unor Ag organice (deci f imunogene) provenite din mediul ambiant. Exemple de Ag care pot declansa R. ARTHUS: Ag din mucegaiul de fan – mucegaiul de fan se numeste in latina microspora faeni – boala plamanului de fermier; IgA secretorii eliminate in dejctiile pasailor – intalnit in crescatoriile avicole – boala crescatorilor de pasari; Lucratorii din industria branzeturilor (cele cu mucegai);
   

Toate aceste R. ARTHUS pulmonare, dpdv anatomopatologic se caracterizeaza prin aceleasi modificari intalnite la R. ARTHUS experimentala. Exista in faza acuta a bolilor o hiperemi vasculara difuza cu edem interstitial intins si prezenta de infiltrat leucocitar foarte bogat in neutrofile si monocite, prezent in interstitiu si in formele avansate, cu evolutie mai lunga, se pot observa deasemenea si subfuziuni mici, difuze, sanghinolente si chiar micronecroze diseminate. Cu timpul creste postsarcina V drept si boala se complica, atunci cand devine cronica, cu o decompensare cardiaca dreapta. In esenta, R. ARTHUS este defapt o angeita/capilarita necrozanta.

Leziunile Diseminate

Leziunile multiple sunt determinate de depozitarea intratisulara a CI libere formate initial intravascular. Constituirea acestor CI se realizeaza doar prin indeplinirea unor conditii:

1. 
   Ag trebuie sa fie Ag solubile
   
2. 
   Sa patrunda in cantitati mari intravascular
   
3. 
   Sa fie Ag intensa imunogene
   

Daca se indeplinesc aceste conditii are loc o suprastimulare Agenica. Suprastimulare care la randul ei modifica foarte mult dinamica Ag-Ac in organism. Reprezentare Grafica:

Ag declansatoare patrund direct intravascular. Acestea trebuie sa se afle in cantitati crescute.

Etapa de diilutie a Ag

Durata fazei a 2a – creste mult – Etapa de clearence macrofagic

Durata etapei a 3a – se modifica – Etapa de clearence imun

Datorita faptului ca Mf sunt depasite ufnctional de cantitatile mari de Ag si depasite dpdv functional de cantitatile f mari de CI.

Productia de Ac se face normal (unghi Beta normal), dar cu timpul, datorita cantitatii de Ag exagerate, productia de Ac incepe sa diminue, iar unhiul Beta devine mai redus, acest lucru datorandu se inhibitiei Plasmocitelor de catre cantitatile mari de Ag. Rezulta Ca are loc un contact intre cantitati mari de Ag si cantitati relativ scazute de Ac. Rezulta formarea CI care au un excese de Ag fata de Ac. Se formeaza astfel CI de talie mica. Aceste CI intra in circulatie, incep sa se acumuleze si incep sa difuzeze extravascular si se depoziteaza pe fata adventiciala a acestor vase. Aici apar mici depozite de CI. CI aflate in aceste depozite activeaza local cascada complementului pe calea clasica si rezulta un proces inflamator acut insa trebuie retinut faptul ca CI activeaza complementul numai atunci cand se afla extravascular, si nu intravascular, NICIODATA. De ce?? Pentru ca extravascular, depozitele sunt limitate de prezenta celulelor parenchimatoase din jurul acestor vase. Depozitele sunt mici, fiind mici => CI au o densitate crescuta si astfel ele pot sa activeze componenta C1q a complementului Atata timp cat CI se afla in vas, diluate, n au cum sa activeze C1q.

Teoretic, depozitarea ar trebui sa aiba loc de a lungul intregului arbore circulator. Practic depozitarea CI are loc doar la nivelul anumitor vase ce prezinta conditii favorizante pentru depozitarea de CI:

1. 
   Vase cu regim circulator turbulent (turbioanele care apar imping CI la exterior
   
2. 
   Vase ce prezinta bifurcatii si foarte stranse – glomerul renal si la nivelul vaselor din tesutul cutanat
   
3. 
   Vase cu presiune hidrostatica crescuta – vasele din glomeruli
   
4. 
   Vase cu functie de filtrare – vase din glomeruli, din sinoviale, de la nivelul plexurilor coroide din SNC, de la nivelul corpilor ciliari din ochi
   

Exemplu: Boala reumatismala - este generata de o infectie cu streptococ betahemolitic care genereaza local angine pultacee. Local (in tesutul amidalian) este declansat un RIU primar tradus pri nformare de Ac IgM antistreptococici care pot avea sau nu efect protector insa cel mai frecvent daca angina este pultacee si este mai severa, anumite cantitati din Ag streptococice sunt eliberate in circulatie si asta se intampla cat se mentine angina. Acestea la rnadul lor, intrasplenic genereaza RIU secundare traduse prin Ac IgG anti streptococici lansati i ncirculatie. Recunoscand Ag din circulatie se formeaza CI solubile libere. Ele se depun la nivelul vaselor din sinoviale (la nivelul articulatiilor mari) care mai apoi devin rosii edematiate, la nivelul vaselor din tesutul cutanat aparand purpura henoh Scheun Lime. Se depun la nivelul valvelro miocardice pentru ca exista un regim circulator turbulent si apar procese inflamatorii valvulare care conduc la eliberarea de Ag miocardice local, si ulterior apare procesul unei boli autoimune secundare si apar astfel valvulopatiile.

La nivelul SNC in plexurile coroide cu aparitia diverselor manifestari – coreea Huntington

La nivel Glomerular – depozitarea se face in special in spatiile sub podocitare unde activeaza cascada complementului unde rezulta local modificari de tip ARTHUS (inflamatie locala, concentrare locala de neutrofile monocite etc) si se ajunge la obstructia glomerulara parcelara prin dopuri fibrinoplachetare obstruante. Se reduce suprafata filtranta, apare o retentie de diferite substante – glomerulonefrita acuta difuza.