Realism şi simbolism liturgic în mystagogia sfântului maxim mărturisitorul



Yüklə 0,61 Mb.
səhifə18/19
tarix30.01.2018
ölçüsü0,61 Mb.
#41908
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   19

BIBLIOGRAFIE

1. Izvoare


, Biblia sau Sfânta Scriptură, Bucureşti, 1983.

, Biblia Hebraica Stuttgartiensia, Stuttgart, 1966-1967.

, Septuaginta, ed. A. Rahlfs, Stuttgart, 1936.

, The Greek New Testament, 3-edition, United Bible Societis, 1975.


SFÂNTUL CLEMENT ROMANUL, Stromata, text critic la L. Früchtel, O. Stählin, and U. Treu, Clemens Alexandrinus, vols. 2, 3rd edn. and 3, 2nd edn. (=Die griechischen christlichen Schriftsteller 52(15), 17), Berlin: Akademie Verlag, 2:1960; 3:1970, 2:3-518; 3:3-102. Traducere în limba română: Clement Alexandrinul, Scrieri, partea a II-a, Stromatele,(=PSB 5), traducere, cuvânt înainte, note şi indici de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982;

IDEM, Paedagogus, text critic la M. Harl, H.-I. Marrou, C. Matray, and C. Mondésert, Clément d'Alexandrie. Le pédagogue, 3 vols. (=Sources chrétiennes 70, 108, 158), Paris: Éditions du Cerf, 1:1960; 2:1965; 3:1970]: 1:108-294; 2:10-242; 3:12-190; Traducere în limba română: Clement Alexandrinul, Scrieri, partea I, (=PSB 4), trad., introd., note şi indici de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982;

SFANTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI, De adoratione et cultu in spiritu et veritate, PG 68, 132-1125, Paris: Migne, 1857-1866: Traducere în limba română de Pr. Dumitru Stăniloae în Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri (partea I), Inchinarea şi slujirea în Duh şi adevăr, (=PSB 38), trad., introd. şi note Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991.

SFÂNTUL DIADOH AL FOTICEII, Capita centrum de perfectione spirituali, P.G. 65, 1167-1212, trad. rom. de pr. prof. D.Stăniloae în Filocalia I, Sibiu, 1943, p. 329-391.



SFÂNTUL DIONISIE AREOPAGITUL, Corpus Dionysiacum, t.I, De divinis nominibus, herausgegeben von B. R. Suchla, Berlin/ New-York : W. de Gruyter, 1990; t. II, De caelesti hierarchia, De ecclesiastica hierarchia, De Mystica theologia, Epistolae, hrsg von G. Heil und A.-M. Ritter, Berlin/ New-York: W. de Gruyter, 1991.

Traducere franceză şi text critic: Pseudo-Denys l'Aéropagite, La hiérarchie céleste, introd. R. Roques, étude et texte critiques G. Heil, trad, et n. M. de Gandillac, SC 58 bis, 2ème éd. 1970; Œuvres complètes du Pseudo-Denys l'Aéropagite, trad., préf., n. et index M. de Gandillac, Paris: Aubier/ Montaigne (coll. Bibliothèque philosophique), 1943, rééd. 1995.

Traducere în limba română: Sfântul Dionisie Pseudo Areopagitul, Ierarhia bisericească, (P.G. 3, 425-445), trad. rom. de Pr. Cicerone Iordăchescu, Chişinău, 1932, p. 87-106.

SFÂNTUL GHERMAN, PATRIAHRUL CONSTANTINOPOLULUI, Historia ecclesiastica et rerum ecclesiasticorum contemplatio, P.G. 98, 383-454; traducere în limba română de N. Petrescu MO 26 (1974) nr. 9-10, p. 824-832; 27 (1975), nr. 1-2, p. 74-80; nr. 3-4, p. 213-219; nr. 7-8 p. 554-557.

SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN, Expunerea exactă a credinţei ortodoxe (Expositio fidei), PG, 94, 789-1228, text critic la P.B. Kotter, Die Schriften des Johannes von Damaskos, vol. 2 (=Patristische Texte und Studien 12), Berlin: De Gruyter, 1973, p. 3-239.

Traducere în limba română: Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere, introducere şi note de Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005.

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, Ad populum Antiochenum, XI, PG 49, 187-197.

SFÂNTUL MARCU ASCETUL, Responsio ad eos qui de divino baptismate dubitant, P.G. 65, 985-1028, trad. rom. pr. prof. D. Stăniloae, Filocalia I, Sibiu, 1943, p. 274-327; Traducere franceză în: Marc le Moine, Traités spirituels et théologiques, (= Spiritualité orientale, 41), Bellefontaine, 1985.



ORIGEN, Commentaire sur Saint Jean, (Livres I-V), texte critique, introduction, traduction par C. Blanc, (=SC 120 bis), 1996.

IDEM, Traité des Principes (Peri archôn), Traduction, de la version latine de Rufin avec un dossier annexe d'autres témoins du texte, introd. et trad. M. Harl, G. Dorival, A. Le Boulluec, Paris,(=Etudes Augustiniennes), 1976.

IDEM, Traité des Principes, (Livres I et II), introd. texte crit. de la version de Rufin, trad. H. Crouzel et M. Simonetti, (=SC 252), 1978, t. 1; (Livres III et IV), introduction, texte critique de la Philocalie et de la version de Rufin, trad. H. Crouzel et M. Simonetti, (=SC 268), 1980, commentaire et fragments H. Crouzel et M. Simonetti, (=SC 253), 1978, 254 p., (=SC 269), 1980.

SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL, Quaestiones ad Thalassium, P.G. 90, 1177-1400; Ediţia critică la C. Laga şi C. Steel, Maximi Confessoris Quaestiones ad Thalassium I, Quaestiones I-LV, una cum latina interpretatione Ioannis Scotae Eriugenae iuxta positas, Leuven University Press, Turnhout-Brepols, 1980 (=CCSG 7) şi Quaestiones ad Thalassium II, Quaestiones LVI-LXV, una cum latina interpretatione loannis Scotae Eriugenae iuxta posita, Leuven University Press, Turnhout-Brepols, 1990 (=CCSG 22); Traducere în limba română de Pr. Prof. D. Stăniloae în Filocalia, volumul III, Sibiu, 1948; Traducere franceză: St. Maxime le Confesseur, Questions à Thalassios, introducere de J.-C. Larchet, traducere şi note de E. Ponsoye, Les Éditions de 1’Ancre, Paris-Suresnes, 1992.

IDEM, Quaestiones et Dubia, PG 90, 785-856, ediţie critică la Jose H. Declerck, Leuven University Press, Turnhout-Brepols, 1982 (=CCSG 10); Traducere în limba română de Pr. Prof. D. Stăniloae în Filocalia, volumul II, Sibiu, 1947, p. 209-274.

IDEM, Capete despre dragoste, PG 90, 954-1080; Ediţie critică cu introducere, traducere şi note la A. Ceresa-Gastaldo, Capituli sulla carità, (=Verba Senio-rum 3), Roma, 1963; Traducere în limba română de Pr. Prof. D. Stăniloae în Filocalia, volumul II, Sibiu, 1947, p. 35-123; Traducere engleză: Saint Maximus The Confessor, The Ascetic Life. The Four Centuries on Charity, traducere şi note de Polycarp Sherwood, O.S.B., S.T.D., The Newman Press, Westminster, Maryland şi Longmans, Green şi Co., Londra, 1955; Traducere franceză: St. Maxime le Confesseur, Centuries sur la charité, introducere şi traducere de Joseph Pegon, S.J., Éditions du Cerf, Paris-Editions de Labeille, Lyon, 1943.

IDEM, Mystagogia, P.G. 91, 657-718;

Text critic: Christian Boudignon, La Mystagogie, ou traité sur les symboles de la Liturgie, de Saint Maxime le Confesseur (580-662). Edition, traduction, commentaire, teză de doctorat susţinută în anul 2000 la Université de Provence (Aix-Marseille I), p. 137-138. Această lucrare urmează în a fi publicat în curând în colecţia Corpus Christianorum. Series Graeca, fiind cea mai nouă editare critică a textului Mystagogie Sfântului Maxim Mărturisitorul;

Text critic: Charalampos Sotiropoulos, La Mystagogie de Saint Maxime le Confesseur. Introduction – texte critique – traduction française et grecque, Athènes, 2001, p. 75; Christian Boudignon, La Mystagogie, ou traité sur les symboles de la Liturgie, de Saint Maxime le Confesseur (580-662). Edition, traduction, commentaire, teză de doctorat susţinută în anul 2000 la Université de Provence (Aix-Marseille I), p. 137-138. Această lucrare este prima încercare de editare critică a textului Mystagogiei, care însă a fost mult îmbunătăţită de Christian Baudignon.

Traducere în limba română: Pr. Prof. D. Stăniloae, Cosmosul si sufletul, chipuri ale bisericii, în R.T. 34 (1944) 3-4, p. 166-181 şi 34 (1948) 6-8, p. 335-356.

Traducere în limba engleză în St. Maximus Confessor, The Church, the Liturgy and the Soul of Man: The Mystagogia of St. Maximus the Confessor, traducere, note istorice şi comentarii de J. STEAD, Still River, Massachusetts, 1982; Berthold, G.C., Maximus Confessor, Selected Writing, New York-Mahwah-Toronto, 1985, p. 181-225.

Traducere în limba germană: Maximus der Bekenner, Die Mystagogie, în Hans Urs von Balthasar, Kosmische Liturgie. Das Weltbild Maximus des Bekenners, Ediţia a doua, completă şi îmbunătăţită, Johannes Verlag, Einsiedeln, 1961, p. 409-481.

Traducere în limba italiană: Cantarella, R., S. Massimo Confessore, la Mistagogia ed altri scritti a cura di Raffaelle Cantarella, Florence, 1931, p. 124-215.

Traducere în limba franceză: Borodine, M. Lot, Mystagogie de S. Maxime, în Irènikon 13 (1936), p. 466-472, 595-597 şi 717-729; 14 (1937), p. 66-69, 182-185, 282-284 şi 444-448; 15 (1938), p. 71-74, 185-186, 276-278, 390-391 şi 488-492.

Traducere în limba greacă modernă:       (=      1),  - : D. Stăniloae, : I. Sakalis,  1973, (1989 ed. 2, 1997 ed. 3);         ( -  -  ),  1978, (1993 ed. 2).

Traducere în limba rusă: Venediktov, I. şi Mumrikov, A., Tolkovanie na bozeestvennuj litugiju prebodobnogo Maksima Ispevednika, Zurnal Moskovskoj Patriarhii, 1987, fasc. 4, p. 67-73; 5, p. 68-74 ; 7, p. 68-72; 8, p. 66-69; 10, p. 67-75; Sidorov, A. I., Maksim Ispovednik, Mistagogija. Perevod i kommentarii, Vostok 2 (1991), p. 89-108 şi Tvorrenija prepodobnogo Maksima Ispevodnika, I, Moscou, 1993, p. 154-184.

IDEM, Ambigua, Despre diferite locuri cu multe şi adânci înţelesuri din sfinţii Dionisie şi Grigorie, P.G. 91, 1032-1417; Ediţie critică la B. Janssens, Maximi Confessoris Ambigua ad Thomam una cum Epistula secunda ad eundem (=CCSG 48), Turnhout: Brepols, 2002; Traducere în limba română de Pr. Prof. D. Stăniloae, Ambigua, Despre diferite locuri cu multe şi adânci înţelesuri din sfinţii Dionisie şi Grigorie, (=PSB 80), Bucureşti, 1983. Traducere franceză: St. Maxime le Confesseur, Ambigua, introducere de J.-C. Larchet, prefaţă, traducere şi note de Ε. Ponsoye, comentarii de D. Stăniloae, Les Éditions de 1’Ancre, Paris-Suresnes, 1994.

IDEM, Capita teologica et oeconomica, P.G.90, 1083-1176, trad. rom. de Pr. Prof. D. Stăniloae în Filocalia II, p.125-165.

IDEM, Orationes Dominicae brevis expositio, P.G. 90, 871-911, trad. rom., de Pr. Prof. D. Stăniloae în Filocalia II, p. 253-285.

IDEM, Ep. II-a către Ioan Cubicularul, P.G. 91, 393-408; Trad. rom. de Drd. Ioan I. Ică jr., M.A., XXXIII, 1988, nr.1, p.37-60; Trad. franceză: St. Maxime le Confesseur, Lettre à Jean le Cubiculaire sur la charité, în La Vie Spirituelle 79 (1948), p. 296-303.

IDEM, Disputatio cum Pyrrho, P.G. 91, 286-354, trad. rom. de Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, în Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scrieri (partea a doua), (=P.S.B. 81), p. 320-356.

SFÂNTUL NICOLAE CABASILA, Liturgiae Expositio, P.G. 150, 368-492. ed. critică de R. Bornert, J. Gouillard, P. Perichon. trad. et notes S. Salaville, Paris 1967, SC 4 bis; trad. rom. de diac. E. Branişte în: Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii, Bucureşti, 1946.

SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG, Imnele dragostei dumnezeieşti, trad. rom. de pr. prof. D. Stăniloae, în Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova 1991, p. 307-694; Text critic: A. Kambylis, Symeon Neos Theologos, Hymnen (=Supplementa Byzantina 3), Berlin - New York: De Gruyter, 1976, p. 34-462; Traducere franceză: de J. Paramelle în Sources Chrétiennes, nr. 156, 174, 196.

IDEM, Cateheze, text critic la B. Krivochéine and J. Paramelle, Syméon le Nouveau Théologien, Catéchèses (=Sources chrétiennes 96, 104, 113), Paris: Éditions du Cerf, 1963, 1964, 1965, 1:206-468, 2:12-392; 3:12-302.

TEODOR de Mopsuestia, Homélies Catéchétiques, ed. R. Tonneau - R. Devreese (=Studi e Testi 145), Roma 1949; traducere în limba română de I. V. Paraschiv, în "GB" 31-35 (1972-1974).

SFÂNTUL TEODOR STUDITUL, Iisus Hristos, prototip al icoanei Sale, PG 99, 328-351, Studiu introductiv si traducere de Arhidiacon Ioan I. Ică Jr., Alba-Iulia, 1994.

2. Lucrări şi studii
ALEXEI, Arhiepiscopul, Einführung und Erläuterung zu euharistischen Texten der Russischen Orthodoxen Kirche in Deutschland, în: Das Opfer Christi und das Opfer der Christen, Verlag Otto Lembeck, 1979.

ANDRONIKOF, C., Le sens de la Liturgie, la relation entre Dieu et l'homme, Cerf, Paris, 1988.

BALTHASAR, H. URS VON, Das Scholienwerk des Johannes von Skythopolis, Schol 15 (1940), p. 16-38. (retipărită în KL2, p. 644-672.)

IDEM, Die Gnostischen Centurien des Maximus Confessor, Freiburg i. Br., 1941. (revizuită şi retipărită în KL2, p. 482-643.)

IDEM, Présence et pensée. Essai sur la philosophie religieuse de Grégoire de Nysse, Paris, 1942.

IDEM, Kosmische Liturgie. Das Weltbild Maximus des Bekenners, a doua ediţie, completă şi îmbunătăţită, Einsiedeln, 1961. (= KL2.)

BETZ, J., Die Eucharistie in der Zeit der griechischen Vater, Fr, im Br. 1955.

BLOWERS, P. M., Exegesis and Spiritual Pedagogy in Maximus the Confessor. An Investigation of the Quaestiones ad Thalassium, Notre Dame, Indiana, 1991.

IDEM, Gregory of Nyssa, Maximus the Confessor, and the Concept of 'Perpetual Progress', VC 46 (1992): 151-171.

IDEM, The Logology of Maximus the Confessor in His Criticism of Origenism, în Origeniana Quinta, (=Bibliotheca Ephemeridum Theologicarum Lovaniensium 105), Leuven, 1992 p. 570-576.

IDEM, The Analogy of Scripture and Cosmos in Maximus the Confessor, Studia Patristica XXVII, 1993, p. 145-149.

IDEM, Theology as Integrative, Visionary, Pastoral: The Legacy of Maximus the Confessor, Pro Ecclesia 2 (1993), p. 216-230.

BORNERT, R., Les commentaires byzantins de la divine liturgie du VIIe au XVe siècle, (=Archives de l'Orient chrétien 9), Paris, 1966.

IDEM, Explication de la liturgie et interprétation de l'écriture chez Maxime le Confesseur, Studia Patristica 10, Berlin 1976, p. 323-327.

BORODINE, M., La doctrine de la déification dans l'Église grecque jusqu'au XIe siècle, RHR 105-106 (1932), p. 5-43, 525-574, şi 107 (1933), p. 8-35.

IDEM, La déification de l'homme selon la doctrine des Pères grecs, Paris, 1970.

BOUYER, L., Eucharistie, théologie et spiritualité de la prière eucharistique, 2-edition, Tournai, 1968.

BRANIŞTE, E., Biserică şi Liturghie în opera Mystagogia Sfântului Maxim Mărturisitorul, în rev. "O" XXXIII (1981), nr. 1, p. 13-23.

IDEM, Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila, teză de doctorat, Bucureşti, 1943.

IDEM, Liturgica specială, Manual pentru Institutele teologice, Bucureşti, 1980.

IDEM, Participarea la Liturghie şi metodele pentru realizarea ei, în Studii Teologice I, (1949), nr. 7-8, p. 567-581.

BRIGHTMAN, F.E., Liturgies Eastern and Western, Oxford, 1896.

BROCK, S., An Early Syriac Life of Maximus the Confessor, AB 91 (1973), p. 299-346.

CROUZEL, H., Origène, Paris, 1985.


DALMAIS, I.-H., S. Maxime le Confesseur, Docteur de la charité, VS 79 (1948), p. 296-303.

IDEM, La théorie des 'logoi' des créatures chez Saint Maxime le Confesseur, RSPT 36 (1952): p. 244-249.

IDEM, L'oeuvre spirituelle de S. Maxime le Confesseur. Notes sur son développe­ment et sa signification, Supplément de la VS 21 (1952), p. 216-226.

IDEM, La doctrine ascétique de saint Maxime le Confesseur d'après le Liber Asceticus, Irénikon 26 (1953): p. 17-39.

IDEM, Un traité de théologie contemplative: Le commentaire du Pater Noster de saint Maxime le Confesseur, RAM 29 (1953): p. 123-159.

IDEM, L'anthropologie spirituelle de S. Maxime le Confesseur, Recherches et débats du Centre catholique des intellectuels français 36 (1961), p. 202-211.

IDEM, Saint Maxime le Confesseur et la crise de l'origénisme monastique, în Théologie de la vie monastique: Études sur la tradition patristique, p. 411-421, Théologie 49, Paris, 1961.

IDEM, L'anthropologie spirituelle de saint Maxime le Confesseur, Recherches et débats 36 (1961): p, 202-211.

IDEM, La fonction unificatrice du Verbe Incarné dans les œuvres spirituelles de saint Maxime le Confesseur, Sciences ecclésiastiques 14 (1962), p. 445-459.

IDEM, Place de Mystagogie de saint Maxime le Confesseur dans la liturgie byzantine, Studia Patristica, V, Berlin 1962, p. 277-283.

IDEM, St Maxime le Confesseur. Une synthèse théologique, VS 107 (1962), p. 316ff.

IDEM, L'héritage évagrien dans la synthèse de saint Maxime le Confesseur, SP VIII, Berlin, 1966, p. 356-363.

IDEM, Le vocabulaire des activités intellectuelles, volontaires et spirituelles dans l'anthropologie de S. Maxime le Confesseur, în Mélanges offerts au P. M.-D. Chenu (Bibliothèque thomiste nr. 37), Paris, 1967, p. 189-202.

IDEM, Mystère liturgique et divinsation dans la Mystagogie de S. Maxime le Confesseur, în Epektasis, Mélanges patristiques offerts au Cardinal Daniélou, Paris, 1972, p. 55-62:

IDEM, Théologie de l'Eglise et mystère liturgique, dans la Mystagogie de S. Maxime le Confesseur, SP, XIII, Berlin 1975, p. 145-153.

IDEM, Maxime le Confesseur, Dictionnaire de spiritualité, X, 1980 col. 836-847.

IDEM, La manifestation du Logos dans l'homme et dans l'Église: Typologie anthropologique et typologie ecclésiale d'après Qu. Thal. 60 et la Mystagogie" în Maximus Confessor: Actes du Symposium sur Maxime le Confesseur, Fribourg, 2-5 septembrie 1980, p. 13-25. Ed. de F. HEINZER şi C. VON SCHÖNBORN. Paradosis, nr. 27, Fribourg, 1982.

IDEM, La vie de Saint Maxime le Confesseur reconsidérée? , SP XVIII/1, 1982, p. 26-30.

IDEM, L'innovation des natures d'après S. Maxime le Confesseur (à propos de l'Ambigum 42) , SP, XV, 1984, p. 285-290.

DANIELOU, J., Origène, Paris, 1948.

IDEM, Sacramentum Futuri, Paris, 1950.

IDEM, Platonisme et théologie mystique. Essai sur la doctrine spirituelle de Grégoire de Nysse, Paris, 1954.

IDEM, Bible et liturgie. La théologie -biblique des Sacrements et des fêtes d'après les Pères de l'Église, (Lex Orandi 11.) Paris, 1958.

IDEM, Le symbolisme des rites baptismaux, Dieu Vivant, 1 (1945), p. 20-31.

DEVREESSE, R., La vie de S. Maxime le Confesseur et ses recensions, AB 46 (1928), p. 5-49.

DIX, G., The Shape of Liturgy, Westminster, 1974.

DUPONT, V. L., Le dynamisme de l'action liturgique. Une étude de la Mystagogie de saint Maxime le Confesseur", RSR 65 (1991), p. 363-387.

EVDOKIMOV, P, L'Orthodoxie (coll. Theophanie), Deselee de Bouwer, Paris, 1979.

FRAIGNEAU-JULIEN, B., Les sens spirituels st la vision de dieu selon Siméon le Nouveau Théologien, Paris, 1985.

GARRIGUES, J. M., Maxime le Confesseur, la charité avenir divin de l'homme, Paris, 1976.

IDEM, Théologie et Monarchie. L'entrée dans le mystère du „sein du Père" (Jn 1.18) comme ligne directrice de la théologie apophatique dans la tradition orientale, Istina 15 (1970), p. 435-465.

IDEM, L'énergie divine et la grâce chez Maxime le Confesseur, Istina 19 (1974), p. 272-296.

IDEM, La Personne composée du Christ d'après Maxime le Confesseur, Revue thomiste 74 (1974), p. 181-204.

IDEM, Maxime le Confesseur: La Charité, avenir divin de l'homme, (=Théologie historique 38), Paris, 1976.

IDEM, Le dessein d'adoption du Créateur dans son rapport au Fils d'après s. Maxime le Confesseur, în Maximus Confessor: Actes du Symposium sur Maxime le Confesseur. Fribourg, 2-5 septembrie 1980, p. 173-192. Ed. de F. Heinzer şi C. VON Schönborn. Paradosis, nr. 27, Fribourg, 1982.

GAUTHIER, R.-A., St. Maxime le Confesseur et la psychologie de l'acte humain, RTAM 21 (1954), p. 51-100.

HEINZER, F. şi C. VON SCHÖNBORN (eds.), Maximus Confessor: Actes du Symposium sur Maxime le Confesseur, Fribourg, 2-5 septembrie 1980, (=Paradosis 27), Fribourg, 1982.

ICĂ., I., Modurile prezenţei personale a lui Hristos şi a împărtăşirii de El în Sfânta Liturghie şi spiritualitatea ortodoxă, în Ioan I. Ică Jr., Mircea Păcurariu (eds.), Persoană si comuniune: Prinos de cinstire Părintelui Profesor Academician Dumitru Stăniloae la împlinirea vîrstei de 90 de ani, Sibiu, Ed. Diecezană, 1993, p. 335-359.

KARALEVSKIJ, C., Antioche, Dictionnaire d’histoire et de géographie ecclésiastique, III, col. 563-703;

KARAYIANNIS, V., Maxime le Confesseur. Essence et énergies de Dieu, Paris 1993.

KOLLWITZ, J., Antiochia am Orontes, Reallexikon für Antike und Christentum I, p.461-469.

KRAELING, C.H., The Jewish Community at Antioch, Journal of Biblical Literature LI (1932), p.130-160.

KRIVOCHEINE, BASIL, Dans la lumière du Christ - St. Siméon le Nouveau Théologien, vie, spiritualité, doctrine, Chevtogne, 1980.

LARCHET, J.C., La divinisation de l'homme selon saint Maxime le Confesseur, Paris, 1996.

IDEM, Maxime le Confesseur, médiateur entre l'Orient et l'Occident, Paris, 1998.

LOSSKY, V., Essai sur la théologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944.

IDEM, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, trad. rom. de Pr. V. Răducă, Ed. Anastasia, Buc, 1993, p. 163-203.

LOUTH, A., The Origins of the Christian Mystical Tradition, Oxford, 1981.

IDEM, A., St. Denys the Areopagite and St. Maximus the Confessor: a Question of Influence, în Studia Patristica XXVII(1993), p. 166-174.

LUBAC, H., Typologie et allégorisme, RechSR 34, 1947 p. 180.

IDEM, Histoire et Esprit. L'intelligence de l' Ecriture selon Origene, Paris, 1950.

MATSOUKAS, N., Kosmos, Anthropos, Koinonia kâta ton Maximo Homologete, Atena, 1980

MEYENDORFF, J., Christ in Eastern Christian Thought, Crestwood, N.Y. 1975.

IDEM, Byzantine Theology, Second edition, New York, 1979.

IDEM, Initiation dans la theologie byzantine, Paris, 1975.

IDEM, Teologia ortodoxă în lumea contemporană, trad. I. V. Paraschiv, "MO" XXI (1969), nr. 11-12, p. 952-967.

MLADIN, NICOLAE IPS, Iisus Hristos - Viata noastra. Asceza si mistica paulina - teza de doctorat a profesorului Nicolae Mladin, Sibiu, 1996.

MOISESCU, Iustin, Sfânta Scriptură în opera Sfântului Ioan Hrisostom, Cernăuţi, 1942, p. 91-105.

MURPHY, F. X., SHERWOOD, P., Constantinople II et III, Paris, 1973.
NELLAS, P., Déification in Christ: Orthodox Perspectives on thé Nature of the Human Person, Crestwood, N.Y., 1987.

NIKOLAOU, T., Zur Identität des μακάριος γέρων in der Mystagogia von Maximos dem Bekenner, Orientalia Christiana Periodica 49 (1983), Rome, p. 407-418.

RAES, R., L’authenticité de la Liturgie byzantine de Saint Basile, REB 16, 1958, p. 158-161.

RAES, A., L’authenticité de la liturgie de saint Jean Chrysostome, OCA, 24, 1958, p. 5-16.

RIOU, Α., Le monde et l'église selon Maxime le Confesseur, (=Théologie historique 22), Paris 1973.

IDEM, Index scripturaire des oeuvres de S. Maxime le Confesseur, în Maximus Confessor; Actes du Symposium sur Maxime le Confesseur, Fribourg, 2-5 septembre 1980, p. 404-421. Ed. de F. HEINZER şi C. VON SCHÖNBORN. Parado-sis, nr. 27, Fribourg, 1982,

ROQUES, R., Le primat du Transcendant dans la purification de l'intelligence selon le Pseudo-Denys, RAM 23 (1947), p. 142-170.

IDEM, Note sur la notion de Theologia chez le Pseudo-Denys lAréopagite, RAM 25 (1949), p. 200-212.

IDEM, L'Univers Dionysien. Structure hiérarchique du monde selon le Pseudo-Denys, Paris 1954.

SCHLETTE, H. R., Symbole, în Encyclopedie de la foi, IV, p. 279şu.

SCHMEMANN, Al., Euharistia, Taina Impărăţiei, 1984, trad. de Pr. Boris Răducanu, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1992.

SCHÖNBORN, C. VON, Sophrone de Jérusalem: Vie monastique et confession dogmatique, (=Théologie historique 20), Paris 1972.

IDEM, Plaisir et douleur dans l'analyse de saint Maximus d'après les Quaestiones ad Thalassium, în HEINZER, F. şi C. VON SCHÖNBORN (eds.), Maximus Confessor: Actes du Symposium sur Maxime le Confesseur, Fribourg, 2-5 septembrie 1980, (=Paradosis 27), Fribourg, 1982, p. 273-284.

SCHULTZ, H. J., Die byzantinische Liturgie. Von Werden ihrer Symbolgestalt (Sophia, Quellen östlicher Theologie 5), Freiburg im Breisgau, 1964.

IDEM, Okumenische Glaubenseinheit aus eucharisticher Überlieferung, Paderborn, 1976.

IDEM, Liturgischer Volzug und sakramentale Wirklichkeit, OCP (1979), p. 245- 266 și 46 (1980), p. 5-19.

SHERWOOD, P., Notes on Maximus the Confessor, American Benedictine Review 1 (1950), p. 347-356.

IDEM, An Annotated Date-list of the Works of Maximus the Confessor, (=Studia Anselmiana 30), Roma, 1952.

IDEM, The Earlier Ambigua of St. Maximus the Confessor, (Studia Anselmiana 36) Roma, 1955.

IDEM, St. Maximus the Confessor: The Ascetic Life. The Four Centuries on Charity, (=Ancient Christian Writers 21.), Londra, 1955.

SÖHNGEN, G., Analogia, în Encyclopedie de la foi, I, Cerf. Paris 1964, p.70-80.

STĂNILOAE, D., La christologie de saint Maxime le Confesseur, Contacts 142 (1988), p. 112-120.

STĂNILOAE, D., Dumnezeiască Euharistie în cele trei confesiuni, "O" 5 (1953), nr. 1, p. 46-115.

IDEM, Liturghia comunităţii, jertfa interioară in viziune filocalică, în rev Ortodoxia XXX, (1978), nr. 1-2, p. 389-399.

IDEM, Fiinţa Tainelor In cele trei confesiuni, "O" 8 (1956), nr. 1, p. 4-28.

IDEM, Numărul Tainelor, raporturile dintre ele şi problema Tainelor în afara Bisericii, în "O" VIII (1956), nr. 2, p. 191-215.

IDEM, Legătura între Euharistie şi iubirea creştină, în "ST" 1965, nr. 1-2, p. 3-32.

IDEM, Teologia Euharistiei, "O" XXI (1969), nr. 3, p. 343-368.

IDEM, Taina Euharistiei, izvor de viaţă spirituală, "O" XXXI (1979), nr. 3-4, p. 491- 510.

IDEM, Iisus Hristos, Arhiereu în veac, "O" 31 (1979), nr. 2, p. 217-231.

IDEM, Jertfa lui Hristos şi spiritualitatea noastră prin împărtășirea din ea în Sfânta Liturghie, "O" XXXV (1983), nr. 2, p. 104-117.

IDEM, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă, Craiova 1986.

IDEM, Simbolul ca anticipare şi temei al posibilităţii icoanei, "ST" (1957), nr. 7-8, p. 427-452.

IDEM, Iisus Hristos ca prototip al icoanei Sale, "MMS" (1958), nr. 3-4, p. 244-271.

IDEM, Teologia dogmatică Ortodoxă, vol.1-3, Bucureşti, 1978-1980.

STUDER, B., Zur Soteriologie des Maximus Confessor, în HEINZER, F. şi C. VON SCHÖNBORN (eds.), Maximus Confessor: Actes du Symposium sur Maxime le Confesseur, Fribourg, 2-5 septembrie 1980, (=Paradosis 27), Fribourg, 1982, p. 239-246.

THUNBERG, L., Microcosm and Mediator: The Theological Anthropology of Ma­ximus the Confessor, Lund, 1965.

IDEM, Man and the cosmos. The vision of St. Maxim the Confessor, St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York, 1985.

THUNBERG, L., Symbol and Mystery in St. Maximus the Confessor, în Maximus Confessor, éd. F. Heinzer et C. von Schönborn, Fribourg, 1982, p. 285-308.

TAFT, R., The Great Entrance. A History of the transfer of Gifts and Other Preanaphoral Rites of the Liturgy of St John Chrysostom, (Orientalia Christiana Periodica 200), Rome, 1978, 2è éd.



IDEM, The Byzantine Rite, a short History, Collegeville, Minnesota, 1992.

TYCIAK, J., Gottesgeheimnise der Gnade, Regensburg, 1935.

IDEM, Die Liturgie als Quelle östlicher Frommigheit (Ecclesia Orans 20), Freiburg im Breisgau, 1937.

VAGAGGINI, C., Initiation théologique a la liturgie, Paris, 1959.

VINTILESCU, P., Misterul liturgic, Bucureşti, 1929.

IDEM, Sacrificiul religios ca principiu al Liturghiei, Bucureşti 1927.

IDEM, Liturghiile bizantine privite istoric în structura şi rânduiala lor, Bucureşti, 1943.

IDEM, Liturghierul explicat, Bucureşti, 1974.

IDEM, Sfânta Împărtăşanie în spiritualitatea creştină. Deasa sau rara împărtăşanie? "S.T.", V, (1953), nr. 5-6, p. 385-386.

IDEM, Funcţia eclesiologică sau comunitară a Liturghiei, Bucureşti, 1946,

VÖLKER, W., Das Vollkommenheitsideal des Origenes. (Beiträge zur historischen Theologie 7), Tübingen, 1931.

IDEM, Gregor von Nyssa als Mystiker, Wiesbaden, 1955.

IDEM, Kontemplation und Ekstase bei Pseudo-Dionysius Areopagita, Wiesbaden, 1958.

IDEM, Der philosophische Ertrag der Auseinandersetzung Maximos des Bekenners mit dem Origenismus, Jahrbuch der Österreichischen byzantinischen Gesellschaft 1 (1958), p. 23-49.

IDEM, Der Einfluss des Pseudo-Dionysius Areopagita auf Maximus Confessor, în KLOSTERMANN, Ε., Studien zum Neuen Testament und zur Patristik (Theologische Untersuchungen 77), Berlin, 1961, p. 331-350.

IDEM, Maximus Confessor als Meister des geistlichen Lebens, Wiesbaden 1965.



ZHIVOV, V.M., The Mystagogia of Maximus the Confessor and the development of the byzantine theory of the image, în rev St. Vladimir's Theological Quarterly, 31, nr. 4, 1987, p. 349-376.



1 Gregory Dix, The Shape of Liturgy, Westminster, 1974, p.173.

2 O descriere amănunţită a întregii problematici poate fi găsită la G. Downey, A History of Antioch in Syria from Seleucus to the Arab Conquest, Pricetown, 1961; C. Karalevskij, Antioche, Dictionnaire d’histoire et de géographie ecclésiastique, III, col. 563-703; J. Kollwitz, Antiochia am Orontes, Reallexikon für Antike und Christentum I, p.461-469.

3 Cel mai bun studiu despre iudaismul antiohian rămâne cel al lui C.H. Kraeling, The Jewish Community at Antioch, Journal of Biblical Literature LI (1932), p.130-160.

4 În Ad populum Antiochenum, XI, (PG 49, 187-197) Sfântul Ioan Hrisostom face referire la prezenţa în Antiohia a unor creştini dintr-o provincie apropiată, necunoscători ai limbii greceşti, dar distinşi prin simplitatea şi înţelepciunea filozofiei lor şi prin râvna lor pentru dogmele expuse în Sfânta Scriptură.

5 Gregory Dix, The Shape…,p.175.

6 Textul complet al acestui Pact de unire poate fi găsit la J.D Mansi, Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, Florentiae, 1764-1765, vol XI, 565D.

7 PG 91, 143BD.

8 Christoph Schoenborn, Sofronie al Ierusalimului. Viaţa monahală şi mărturisire doctrinară, Bucureşti, 2007, p. 95şu.

9 F. X. Murphy, P. Sherwood, Constantinople II et III, Paris, 1973, p. 306-308.

10 Mansi XI, 532B-533A.

11 Mansi XI, 461-510; PG 87, 3148-3200.

12 Textul complet al Scrisorii sinodale poate fi găsit la: Christoph Schönborn, Sophrone de Jérusalem. Vie monastique et confession dogmatique, Paris, 1972, p. 201-209.

13 Christian Boudignon, La Mystagogie, ou traité sur les symboles de la Liturgie, de Saint Maxime le Confesseur (580-662). Edition, traduction, commentaire, teză de doctorat susţinută în anul 2000 la Université de Provence (Aix-Marseille I), p. 137-138. Această lucrare urmează în a fi publicat în curând în colecţia Corpus Christianorum. Series Graeca, fiind cea mai nouă editare critică a textului Mystagogie Sfântului Maxim Mărturisitorul.

14 Charalampos Sotiropoulos, La Mystagogie de Saint Maxime le Confesseur. Introduction – texte critique – traduction française et grecque, Athènes, 2001, p. 75; Christian Boudignon, La Mystagogie, ou traité sur les symboles de la Liturgie, de Saint Maxime le Confesseur (580-662). Edition, traduction, commentaire, teză de doctorat susţinută în anul 2000 la Université de Provence (Aix-Marseille I), p. 137-138. Această lucrare este prima încercare de editare critică a textului Mystagogiei, care însă a fost mult îmbunătăţită de Christian Baudignon.

15 D. Hoeschel, Sancti Maximi martyris Mystagogia ex codicibus manuscriptis Reip. Augustanae & Maximi margunii Graece nunc primun edita cum interpretatione Latina,.., Praetorii, anno 1599.

16 J. Combefis, Sancti Maximi Confessoris, Graecorum theologi eximiique philosophi, operum tomus secundus ex probatissimis quaeque codicibus.., Paris, 1675.

17 J.P. Migne, Patrologiae cursus completus…Series graeca, Paris, 1865, col. 657-717.

18 R. Cantarella, S. Massimo Confessore, la Mistagogia ed altri scritti a cura di Raffaelle Cantarella, Florence, 1931, p. 124-215.

19       (=      1),  1973, (1989 ed. 2, 1997 ed. 3).

20         ( -  -  ),  1978, (1993 ed. 2).

21 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Cosmosul şi sufletul, chipuri ale Bisericii, în Rev.Teologică 3-4, an. XXXIV, 1944, nr. 3-4,p. 162- 181 şi nr. 7-8, 1944, p. 335-356, reeditată în volum la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 2000.

22 René Bornert, Les commentaires byzantins de la divine Liturgie du VII au XV siècle, Paris, 1966, p. 33.

23 R.P. Raes, L` authenticité de la Liturgie byzantine de Saint Basile, REB 16, (1958), p. 33, nota 1, afirmă că Sfântul Vasile este autorul ambelor formulare, cel scurt a circulat în Egipt sub numele său, iar cel lung, o dezvoltare şi amplificare a formularului scurt, a fost introdusă mai apoi la Cezareea şi s-a răspândit în Armenia şi Siria fiind preluat de ritul bizantin.

24 A Raes, L'authenticité de la liturgie de Saint Jean Chrysostome, OCA 24, (1958), p. 14.

25 Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica specială, Buc., 1980, p. 225-230.

26 J. Danielou, Le symbolisme des rites baptismaux, Dieu Vivant, 1 (1945), p. 31.

27 Despre aplicarea unui triplu sau împătrit sens al Sfintelor Taine şi al Sfintei Liturghii în tradiţia greacă, a se vedea Hans Urs von Balthasar, Kosmische Liturgie, ed. a-2-a Einsiedeln, 1961, p. 313-330.

28 René Bornert, Les commentaires byzantins..., p. 29, defineşte magistral, pe baza unor extrase din Patristic Greek Lexikon, sensul termenului de , ca iniţiere în mister. La părinţii greci, aceşti termeni au avut accepţii multiple. În afară de sensul general de iniţiere în mister, pot fi distinse două semnificaţii principale: una ca împlinire a unui ritual cultic, iar a doua, ca explicaţie orală sau scrisă a misterului ascuns în Scriptură şi celebrat în Liturghie

Yüklə 0,61 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   19




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin