Rechizitoriu anul 2011, luna decembrie, ziua 22
Yüklə 0,57 Mb.
|
-19.10.2011, ora 12,42: N. L.: Sărut mâna. Ă ... mâine sunteţi în oraş? D. A.: Da, sigur că da. N. L.: Na, mâine ne vedem atunci..... (fila 390, vol. IV) -19.10.2011, ora 13,05: D. A.: Bine, uite, m-a sunat prietenul meu şi mi-a amânat ... nu mă mai duc astăzi pe la el, mă duc mâine, ştii? A. M. U.: Da? D. A.: Na şi atuncea nu... astăzi, chiar nu am timp să ajung la tine. A. M. U.: Nu-i nici o problemă draga mea, nu-i nici o problemă. D. A.: Ne vedem mâine atunci, eşti acasă? Aştept să mă sune. A. M. U.: Mă suni şi vedem. Deci eu, mâine la patru plec din localitate. Numai atâta vreau să-ţi zic.........” (filele 390-391, vol. IV)
- 20.10.2011 ora 15,50: „...................................................... A. M. U.: Servus. Bine, uite îs în avion... Când mă întorc? Marţi seara. D. A.: Marţi seara. S.? A. M. U.: Tot la fel..................... D. A.: Spune-i lui S. că miercuri dimineaţă trec pe la..dacă îi ok şi tu eşti trezită, trec pe la voi pe la o cafea. A. M. U.: Dimineaţă? D. A.: Da îi ok. Ce zici?............................” (fila 398, vol. IV) -26.10.2011, ora 17,23 : „............................................................... D. A.: Deci mâine după-masă ne vedem. A. M. U.: Deci rămâne valabil... atunci poate rămâne valabil pe mâine seară? D. A.: Da, pe mâine seară. Da’ rămâne, rămâne că trebuie să... ............................. A. M. U.: Da, am înţeles. Numai ca să fim în formaţie... ca să fim toţi, numa’ seara. D. A.: Da, da, da... Ca să ştii... Da, da, da. A. M. U.: Bine. Bine. Bine. D. A.: Ştii, de aceea te-am.......” (filele 405-406, vol. IV) În dupămasa de 27 octombrie 2011, învinuita D. A. s-a deplasat la domiciliul soţilor A. unde s-a întâlnit cu inculpatul A. S. în intervalul orar 18,58-19,08, întâlnire fixată şi prin activitatea de supraveghere operativă la care a foat ataşată planşa foto (filele 127-131, vol.V) Toate aceste probe coroborate între ele vin să arate poziţia total nesinceră a inculpatului A. S., fiind dovedit că acesta a intervenit la directorul RATUC pentru ca învinuita D. A. să obţină asigurarea parcului auto al regiei, că a avut legături şi întâlniri punctuale cu învinuita pentru a discuta problemele acesteia, cunoscând fără îndoială că aceasta lucrează în asigurări, toate în schimbul obţinerii folosului material injust. De semnalat este faptul că, deşi învinuita D. A. avea relaţii contractuale cu RATUC Cluj şi înainte de anul 2009, după intervenţia inculpatului A. S. a crescut semnificativ numărul de autovehicule asigurate, după cum rezultă şi din actele de la dosar, din anul 2009 procentul de poliţie încheiat crescând cu 170%. Urmare a autorizaţiilor emise de Curtea de Apel Cluj, în cauză a fost efectuată percheziţie în sistem informatic asupra calculatorului ridicat de la domiciliul învinuitei A. M. U., la dosarul cauzei fiind ataşat raportul en case rezultat din această activitate tehnică. Şi această probă vine să susţină acuzaţiile formulate, în sensul că învinuita A. M. U. nu a prestat nicio activitate juridică pentru societatea învinuitei D. A., prestaţie care să stea la baza sumelor de bani facturate şi încasate. Astfel, deşi învinuita A. M. a declarat că, pe parcursul perioadei în care a asigurat asistenţă juridică pentru societatea învinuitei D. A. a întocmit un număr de 12 „rapoarte” pe marginea unor probleme juridice ridicate de clienta sa, şi care se găsesc în folderul denumit „F.”, percheziţia informatică efectuată asupra calculatorului ridicat de la domiciliul lui A. M. a stabilit că nu există niciun document care să aibă denumirea raport sau care, din conţinut, să rezulte că analizează vreo problemă de natură juridică legată de legislaţia asigurărilor. Aşa cum rezultă din raportul en case în folderul „F.” se află un număr de 17 documente Word (din perioada 19 aprilie 2008 - 11 iulie 2011) conţinând exclusiv legislaţie internă şi din Republica Moldova. Din datele tehnice privind data creării documentelor precum şi cele ale ultimei accesări, rezultă că, cele mai multe au fost create şi accesate la aceeaşi dată şi oră, de unde reiese că nu cuprind o activitate de concepere (aşa cum ar impune redactarea oricărui raport, act), ci reprezintă documente al cărora conţinut a fost introdus în calculator şi păstrat ca atare, fără a mai fi accesate vreodată. Pe de altă parte, conţinutul acestor acte, fără excepţie, nu cuprinde nicio analiză juridică sau de altă natură, ele referindu-se strict la legislaţie. Ca atare, deşi învinuita A. M. a susţinut că a întocmit de-a lungul celor mai bine de 3 ani un număr de 12 rapoarte, din actele identificate în calculatorul acesteia (despre care a declarat că îl utiliza în activitatea profesională) rezultă că, în realitate, nu a desfăşurat nicio activitate juridică nemijlocită prin care să conceapă, să redacteze vreun raport. Nu se poate susţine că, descărcarea de pe internet a unor documente pot justifica „onorariile” în valoare de peste 274.000 lei încasate de învinuită. Cu prilejul audierii sale, învinuita A. M. a mai arătat că, în calculatorul său există salvate şi actele adiţionale care au prelungit contractele de asistenţă juridică încheiat între Cabinet şi SC G. F., împrejurare totalmente nereală, în memoria calculatorului neeistând niciun act în acest sens (fiind confirmată astfel, încă o dată, declaraţia învinuitei D. A., care a arătat că, după expirarea celui de-al 2 lea contract, i-a cerut în repetate rânduri lui A. M. să procedeze la întocmirea unui nou contract, însă aceasta a amânat-o sine die). De asemenea, învinuita A. M. a susţinut că, ultimul raport întocmit pentru societatea învinuitei D. A. datează octombrie 2011, raport pe care l-a predat acesteia în cursul acelei luni. Or, aşa cum am arătat, percheziţia informatică a pus în evidenţă faptul că, ultimul document creat şi accesat în calculatorul învinuitei A. M., aflat în folderul „F.”, datează 11 iulie 2011 şi nu conţine, ca niciun alt document de altfel, consideraţii teoretice sau practice de natură juridică, proprii rapoartelor invocate de învinuită.
În baza unui contract de management, SC T. T. C. SRL Cluj Napoca, admnistrează activitatea societăţii Compania de Salubritate B. V. SA Cluj Napoca (filele 166-172, vol.I) Inculpaţii S. C. M. şi A. S., potrivit susţinerilor lor, se cunosc de aproximativ 8 ani, sunt în relaţii de amiciţie.
Se reţine astfel că, la data de 02.04.2010, potrivit înţelegerii anterioare, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 14, contract în baza căruia, în perioada 02 aprilie 2010-01.09.2011 au fost emise un număr de 18 facturi fiscale, în valoare totală de 266.040 lei, banii fiind viraţi din contul SC T. T. în cuantum de 262.560 lei, suma reprezentând, în realitate, folosul necuvenit pretins de inculpatul A. S. şi primit de acesta în baza rezoluţiei infracţionale unice.(facturile fiscale nr. 4/02.04.2010, nr. 6/03.05.2010, nr. 8/01.06.2010, nr. 9A/01.07.2010, nr. 9B/02.08.2010, nr. 12/01.09.2010, nr. 17/01.10.2010, nr. 19/01.11.2010, nr. 20/01.12.2010, nr. 21/03.01.2011, nr. 23/01.02.2011, nr. 24/01.03.2011, nr. 26/01.04.2011, nr. 27/01.05.2011, nr. 29/01.06.2011, nr. 30/01.07.2011, nr. 33/01.08.2011, nr. 34/01.09.2011, filele 209-226, vol. I) De asemenea, se mai reţine că, atât contractul de asistenţă juridică având nr. 14/02.04.2010 cât şi cele 18 facturi fiscale, despre care inculpatul A. S. avea cunoştinţă că au fost întocmite, consemnează împrejurări nereale, în sensul că, în realitate, între părţi nu a intervenit nicio consultanţă juridică, actele fiind încheiate în scopul de a disimula adevărata natură a provenienţei banilor şi, totodată, pentru a ascunde comiterea infracţiunilor de corupţie. Potrivit actelor de la dosar rezultă că, inculpatul S. C. M., în calitate de administrator de fapt al SC T. T. C. SRL Cluj Napoca, a determinat pe martora I. O., angajat al acestei societăţi, pentru ca aceasta, fără vinovăţie, să procedeze la semnarea contractului de asistenţă juridică nr. 14/02.04.2010, a facturilor din datele de 2 aprilie 2010 şi 3 mai 2010 şi să dispună plata tuturor facturilor emise în baza acestui contract, înscrisuri prin care s-a urmărit disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor şi, deopotrivă, ascunderea infracţiunii de corupţie comise. Prin actul de începere a urmăririi penale s-a reţinut remiterea sumei de 188.760 lei, din actele de cercetare penală ulterioare efectuate în cauză, rezultând că această sumă este de 262.560 lei. Şi în ce priveşte faptele reţinte în sarcina inculpaţilor S. C. M. şi A. S., după declanşarea urmăririi penale şi accederea la toate actele care au consemnat remiterea foloaselor materiale, s-a dispus extinderea cercetărilor privind faptele materiale noi ce intră în conţinutul constitutiv al aceloraşi infracţiuni corelative de dare şi luare de mită, constatându-se că folosul necuvenit nu a fost remis în două prestaţii, ci urmare a emiterii unui număr total de 18 facturi fiscale de către învinuita A. M. U., în numele Cabinetului său avocaţial. De asemenea, prin ordonanţele din data de 30.11.2011, faţă de inculpaţii A. S., S. C. M. şi învinuitele A. M. U. şi D. A., în cauză s-a dispus extinderea cercetărilor, începerea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor de splălare de bani, existând date certe că, prin încheierea contractelor de consultanţă juridică şi prin emiterea facturilor fiscale, sumele de bani care au fost pretinse/primite ca obiect al unor infracţiuni de corpţie, transferate prin conturi bancare, au fost astfel disimulate asupra adevăratei naturi a provenienţei, au căpătat o aparenţă de legalitate, prin spălare. Totodată, s-a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată cu privire la contractele şi facturile ce consemnează o stare de fapt nereală, fiind reţinut că, în realitate, învinuita A. M. nu a prestat nicio activitate juridică, actele fiind încheiate doar pentru a masca primirea folosului material necuvenit, deci în scopul ascunderii faptelor de corupţie. Audiat fiind, inculpatul A. S. a negat săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, arătând punctual că:
relaţii de prietenie;
La rândul său, inculpatul S. C. M. a arătat că:
Pentru a analiza complet sinceritatea declaraţiilor celor doi inculpaţi precum şi realitatea contractului de asistenţă juridică, vom face o scurtă referire la declaraţia învinuitei A. M. U. pe marginea împrejurărilor încheierii acestui contract şi a executării sale. Astfel, învinuita a arătat că: -a încheiat contractul de asistenţă juridică la iniţiativa inculpatului S. C. care a venit la ea acasă împreună cu mama acestuia, I. O., unde au semnat contractul;
- a acordat asistenţă juridică lunară, sistematică, inculpatului S. C., nefiind cazul să interacţioneze cu alte persoane din cadrul firmei; - nu cunoştea că inculpatul S. C. reprezintă şi altă societate, aflată în relaţii contractuale cu Primăria municipiului Cluj Napoca, cu referire la B. V.; - la solicitatea inculpatului S. C. a întocmit mai multe rapoarte privind probleme juridice legate de „managementul societăţilor comerciale”, rapoarte pe care le-a pus la dispoziţia acestuia în format electronic (însă nu mai ştie exact care a fost modalitatea de trasmitere) - nu a împărtăşit niciodată soţului său de existenţa acestei relaţii contractuale şi, cu toate că asistenţa juridică era acordată întotdeauna la domiciliu, cei doi inculpaţi nu s-au întâlnit niciodată, nici măcar accidental, când aveau loc „şedinţele de consultări juridice”.
Martora I. O., cea care ar fi trebuit să ştie ceva despre presupusele consultaţii, nu ştie nimic în acest sens, ea doar ocupându-se de plăţi, la dispoziţia inculpatului S. C.. Martora a mai arătat că, nu are cunoştinţă de împrejurările care au determinat încheierea acestui contract, l-a semnat la solicitarea inculpatului S. C. şi nu a întâlnit-o niciodată pe învinuita A. M., pe care nu o cunoaşte: „………………………………… În anul 2010 prin luna aprilie, din câte îmi amintesc, mi-a fost prezentat de către domnul S. C. contractul de asistenţă juridică cu nr. 14/2.04.2010, ce urma să se încheie între cabinetul de avocat A. M. şi SC T. T. C., cu precizarea că acesta era deja redactat, şi cred că era deja semnat de către d-na A. M.……. eu am semnat acest contract…. facturile emise de către Cabinetul de Avocat A. M. îmi erau prezentate personal de către domnul S. C.…….. Precizez că nu am văzut …. niciun document întocmit de d-na A. M. legat de acest contract de asistenţă juridică, probabil că despre aceste lucruri ştie dl S. C. care s-a ocupat personal de acest contract. …………….Pe domnul A. S. şi pe doamna A. M. nu îi cunosc personal, nu am stat de vorbă niciodată cu aceştia, îi cunosc doar ca persoane publice…………”(declaraţie martor I. O., filele 162-163, vol. I) Mai arătăm că, deşi învinuita A. M. a declarat că a încheiat contractul cu I. O., care a venit la domiciliul său pentru semnarea contractului de consultanţă, descriind-o ca fiind mama inculpatului S. C. (fiind recomandată astfel chiar de către S.), din actele de la dosar rezultă că martora I. O. este în vârstă de 35 de ani, deci, în niciun caz nu are cum să fie mama inculpatului S. C. care a împlinit deja 43 de ani. Apreciem că această depoziţie este menită să creeze aparenţa de realitate pe marginea condiţiilor care au stat la baza încheierii contractului de asistenţă juridică. Mai mult, cu prilejul audierii, pentru a spori credibilitatea sa, învinuita A. M., a făcut eforturi în a descrie persoana cu care a semnat contractul de asistenţă juridică, respectiv, cum arată I. O., „mama” inculpatului S. C.: „…………………..
Conţinutul acestor contacte anterioare dintre inculpaţii A. S. şi S. C. M. (cu referire la cele din data de 2 august 2011) vine să arate relaţia de subordonare existentă între aceştia, primarul fiind cel care îl ia la rost pe interlocutor pentru că nu s-a prezentat la întâlnire cu o săptămână în urmă, aşa cum au convenit. Întâlnirea respectivă presupunea şi remiterea sumei de bani lunare, aşa cum rezultă din mişcările existente în conturile Cabinetului de avocatură. Din analiza extrasului de cont reiese că inculpatul S. C. M. (prin SC T. T. C. SRL) virează lunar în conturile cabinetului suma de 14.880 lei. Pentru luna iulie 2011 însă, a virat doar suma de 5.000 lei, ceea ce însemna că, la începutul lunii august când au avut discuţiile cu soţii A., el era „restant” la plată. Această restanţă este recunoscută şi de inculpatul S. C. M. care s-a scuzat în faţa învinuitei A. M., spunându-i că a lipsit în ultima lună, a fost plecat şi a promis că o va căuta în zilele următoare.
A. S.: Da? Ai zis că vii săptămâna trecută. S. C.: N-am zis că vin săptămâna trecută. Ai zis tu ne vedem săptămâna trecută, da’ pân’ să răspund ai închis. A. S.: Da? S. C.: Eu am venit, adică am fost în săptămâna trecută duminică acasă şi te-am sunat, da’ aveai amândouă telefoanele închise. A. S.: Aha. S. C.: Am venit sâmbătă, am stat un pic acasă şi luni... A. S.: Ne vedem mâine? … Vineri, ne vedem vineri. .........................................) fila 248, vol. IV
……………………………………………………………………… A. M.: Să treci să mă vezi un pic. S. C.: Da’ am lipsit ultima lună, drăguţă. A. M.: Mersi mult. Eu mă gândesc că-i O.K. totu’, da’ să fiu şi eu O.K., că eu îs în urmă şi vreau să fiu O.K. S. C.: ….. c-am fost plecat. A. M.: M-am gândit şi l-am întrebat pe şefu’ şi mi-o zis că eşti prin zonă şi să te sun şi no... S. C.: Am venit eu, m-am întors efectiv, efectiv din ţări străine luni... A. M.: Da, da, da, atuncea l-am întrebat............................... deci când ai chef şi timp mă suni, eu îs prin zonă până-n data de 16, dup-aia nu mai sunt......................................) filele 252-253, vol. IV Practic, aceste două discuţii telefonice arată nesinceritatea declaraţiilor soţilor A. care au susţinut că nu discutau împreună despre activităţile lor profesionale şi nu cunoşteau de existenţa relaţiilor contractuale. Din actele depuse la dosar rezultă că, în virtutea funcţiei sale de primar al municipiului Cluj Napoca şi a atribuţiilor sale de serviciu, inculpatul A. S. a fost cel care a aprobat comisia de licitaţie propusă în ce priveşte licitaţia organizată pentru serviciile de salubrizare ale municipiului şi, chiar trecută printr-o şedinţă de Consiliu local, comisia a fost aprobată întocmai, în acelaşi format aprobat anterior de primar (filele 416, vol. I). De asemenea, în pofida susţinerilor inculpatului, din actele de la dosar rezultă că inculpatul A. S., în baza atribuţiilor sale legale conferite prin Legea 215/2001 (art. 63 alin. 1) a fost cel care a semnat contractul de delegare a serviciilor de salubrizare cu SC Compania de salubrizare B. V. SA, contract încheiat la data de 28.07.2010 sub nr. 165430 (filele 311-323, vol. I). La fel, deşi inculpatul a susţinut că acest contract a fost încheiat după ce instanţa s-a pronunţat asupra „corectitudinii” licitaţiei, împrejurarea nu corespunde din nou adevărului, instanţa Curţii de Apel Cluj adoptând o hotărâre abia după câteva luni de la semnarea contractului, iar Compania B. V. nu a avut calitatea de parte în proces (filele 411-415, vol. I). Se mai reţine în cauză faptul că, la solicitarea inculpatului S. C., în luna septembrie 2011, inculpatul A. S. s-a implicat în emiterea de către Primăria municipiului Cluj Napoca a unei „Recomandări”, act de care Compania B. V. avea nevoie pentru participarea la o licitaţie organizată în judeţul Argeş. Semnificativ este faptul că, pentru a îndeplini condiţiile prevăzute în caietul de sarcini al respectivei licitaţii, recomandarea trebuia să cuprindă date privind „experienţa anterioară” şi „capacitate economică”, astfel că, la o primă solicitare din partea reprezentanţilor B. V. adresată Primăriei Cluj Napoca la data de 15 septembrie 2011 (prin persoana martorului M. N., declaraţia acestuia fiind confirmată de martora T. A., ambii angajaţi ai SC B.-V.), inculpatul A. S. a refuzat semnarea actului. A doua zi, la solicitarea inculpatului S. C., martora T. A. i-a pregătit acestuia actele pentru recomandări, în ambele variante (cu „experienţă anterioară” şi fără „experienţă anterioară”, deşi Primăria municipiului Cluj Napoca se află acum, prin încheierea contractului din iulie 2010, la prima experienţă de concesionare a serviciilor de salubrizare, anterior ele fiind liber concurenţiale pe piaţă, fără implicarea administraţiei locale). Având aceste acte, inculpatul S. C. l-a contactat telefonic pe inculpatul A. S. căruia i-a cerut o întâlnire la birou (ce a avut loc în jurul orei 10,00 în data de 16 septembrie 2011). Înainte de a ajunge la biroul primarului, inculpatul S. C. a făcut o scurtă vizită acasă la soţia acestuia, unde a primit factura din luna septembrie 2011, pentru a se ocupa de plată. Deşi anterior inculpatul A. S. a tratat cu refuz solicitarea Companiei B. V., după întâlnirea cu inculpatul S. C. nu au mai existat impedimente pentru emiterea actului necesar. Recomandarea primăriei Cluj Napoca a fost eliberată în aceeaşi zi, 16.09.2011. Şi, probabil pentru a nu fi întâmpinate probleme la licitaţia din Argeş, recomandarea a fost eliberată în ambele variante, cu şi fără „experienţă anterioară”.(filele 190-192, vol. II) Arătăm aici succesiunea discuţiilor telefonice interceptate, filele 298-299, vol. IV: -15.09.2011, ora 10,46 când T. A., angajata B. V. l-a anunţat pe inculpatul S. C. despre problemă:
S. C. M.: Ce? T. A.: Am făcut recomandarea pentru Primăria Cluj. Am scos din 2 componente perioada aia înainte de contractul de concesiune şi după, c-avem nevoie pentru 2008, 2009, 2010, ştiţi, ca să avem cifra asta. S. C. M.: Da. T. A.: Domnu’ A. semnează doar pentru perioada după ce s-a semnat contractul de concesiune. S. C. M.: De ce, cine-o zis asta? T. A.: A fost acolo M. şi ieri şi G.... chestia asta doar azi am aflat. Deci acuma ori vorbiţi dvs. şi trec doar aceşti ani 2008, 2009 pe piaţă, da’ aşa am trecut că în acest an pe piaţa liberă, în baza contractelor directe s-a desfăşurat..., fără cifra de afaceri, ori fac cu tabelul de sus doar pe contract de concesiune.................. S. C. M.: Stai numa’ un pic, deci s-o dus cu ele acolo G. şi i-o zis că nu semnează? T. A.: Pe G., el s-o întâlnit cu el şi l-o trimis jos, domnu’ A. la domnu’ V. P. să vorbească prima dată cu V. P., care nu era acolo în birou. După care G. o dat la domnu’ M., M. s-o dus şi ieri, i-au zis că azi să mergem că azi-dimineaţă se semnează. Acum M. o zis că doar pentru contractul de concesiune se semnează. P. o semnat. S. C. M.: Şi cine-o zis asta, P. sau primarul? T. A.: Primarul, că P. o semnat. S. C. M.: P. o semnat, da? T. A.: Îhm. S. C. M.: No, lasă... aduceţi-mi-le mie mâine dimineaţă şi le iau eu. T. A.: Da’ ziceţi-mi să pregătesc totuşi. S. C. M.: Păi cum să pregăteşti? Cum le-ai pregătit pân-acuma, las’ că mă duc eu şi vorbesc cu el. T. A.: Deci pun doar 2008, 2009, 2010 şi din 2010 contractul de concesiune sau să fac şi-o altă variantă pentru orice? S. C. M.: Fă şi altă variantă, mă duc cu 2.............” (filele 298-299, vol. IV) - 16.09.2011, ora 09,05, folosind telefoanele dedicate pentru contact, inculpatul S. C. l-a apelat pe inculpatul A. S.: “S. M.: Bună dimineaţa. A. S.: ’Mneaţa. S. M.: Pot să vin pân’ la tine? A. S.: Ăăăă... nu, pe la 10 şi jumătate... S. M.: La 10 jumate’? A. S.: Da. S. M.: O.K., la 10 jumate-s acolo. ..” (filele 299, vol. IV)
„.................................................................. S. M. C.: Ia zi-mi, tu eşti acasă aşa în următoarea jumătate de oră? A. M. U.: Da, sunt până la 10 şi-un sfert. S. M. C.: No, te rog să m-aştepţi şi pe mine un pic. A. M. U.: Te-aştept, te-aştept...............” (filele 299, vol. IV) Aşa cum am arătat anterior, recomandarea a fost semnată şi eliberată în aceeaşi zi, în ambele variante. Ea a fost însă semnată pentru inculpatul A. S. de către viceprimarul L. A. care, audiat fiind, a arătat că, a semnat aceste acte deoarece i-au fost dispuse spre semnare de către primar şi nu şi-a ridicat niciun moment vreun semn de întrebare asupra lor, asupra corectitudinii datelor inserate sau că ar exista vreun interes legat de emiterea lor (filele 263-265, vol. II). Nu putem, decât să observăm astfel abilitatea inculpatului A. S. care, în mod evident a refuzat iniţial să elibereze actul solicitat de Compania B. V. (anterior datei de 16 septembrie 2011), iar după intervenţia inculpatului S. C., a acceptat chiar emiterea în ambele variante, făcând demersuri ca recomandările să fie duse la mapă viceprimarului. Nu putem omite faptul că, audiat cu privire la acest aspect, inculpatul A. S. a negat orice implicare, arătând nu ştie absolut nimic legat de emiterea actelor respective. Astfel, inculpatul a arătat că, atunci când reprezentanţii B. au venit „în audienţă” el i-a direcţionat la Direcţia Tehnică deoarece respectivul act nu era de competenţa primarului, „nu primarul semnează astfel de acte, ci ele trebuie emise de Direcţia Tehnică”. Din derularea evenimentelor, precum şi din conţinutul şi modalitatea de redactare a „Recomnadărilor” rezultă fără echivoc că inculpatul A. S. s-a implicat în emiterea lor la solicitarea inculpatului S. C. şi că, era necesar ca primarul să semneze actul, numele şi funcţia acestuia fiind înscrise pe documente. (filele 190-192, vol. II) În ce priveşte transmiterea facturilor emise de cabinetul de avocatură către SC T. T., învinuita A. M. a arătat că le trimitea prin intermediul inculpatului S. C. sau prin poştă. Având în vedere că, în perioada iulie-noiembrie 2011, în care a emis un număr de 3 facturi (din datele de 1 iulie, 1 august şi 1 septembrie 2011) învinuita A. M. a avut o singură întâlnire cu inculpatul S. C. M., iar din actele transmise la dosar Compania Poşta Română rezultă că între cele două părţi nu au existat trimiteri poştale (filele 175-181, vol. I), reiese că aceste facturi au ajuns la firma inculpatului S. C. prin intermediul inculpatului A. S.. În acest sens arătăm că, cei doi inculpaţi, au derulat în aceeaşi perioadă, nu mai puţin de 5 întâlniri (în datele de 3 august, 12 septembrie, 16 septembrie, 3 octombrie, 10 octombrie). Cu privire la activitatea juridică desfăşurată în relaţia cu T. T., învinuita A. M. a declarat că: „………….......................................
Din aceste specificaţii tehnice rezultă că cele două documente, conţinând informaţii (ca modele de acte juridice), au fost introduse în calculator prin descărcare de pe un alt suport sau de pe internet, salvate ca atare în calculator fără a mai fi vreodată accesate. Ca atare, declaraţia învinuitei A. M., cum că ar fi întocmit „mai multe rapoarte, din care unul mai voluminos, la care a lucrat mai multe luni” este totalmente lipsită de suport real. Din conţinutul acestor acte, precum şi din datele tehnice rezultate din raportul en case rezultă fără îndoială că documentele de care învinuita se prevalează ca stând la baza activităţii de consultanţă juridică acordată societăţii T. T., nu constituie rezultatul vreunei activităţi juridice a acesteia, nici măcar la nivel de documentare. Învinuita a mai susţinut că, în respectivele „rapoarte” a făcut trimitere la clienţi ai societăţii T. T., la diverse probleme de management ale acestor „clienţi”, declaraţiile sale fiind totalmente combătute de cele descoperite în calculator. Aşa cum am arătat, cele două documente nu conţin niciun fel de informaţii personalizate, nu tratează nicio problemă concretă şi nu fac trimitere, referire la SC T. T. C. sau/şi la clienţii ai acesteia, documentele fiind pur şi simplu nişte formulare. Este de remarcat faptul că, deşi pentru elucidarea acestor neconcorD.ţe flagrante între susţinerile învinuitei şi rezultatul percheziţiei informatice, învinuita a fost citată în două rânduri spre a fi audiată (la datele de 15 şi 19 decembrie 2011), ea a refuzat să dea orice fel de declaraţii: „…………………………………. Am înţeles că obiectul audierii vizează ……….documentele care au fost identificate în calculatorul meu cu prilejul percheziţii informatice. …..Arăt că ….. nu doresc să dau declaraţii …….” (declaraţia învinuitei A. M., fila 143, vol. I) Yüklə 0,57 Mb. Dostları ilə paylaş:
|