Red study Studiul cese privind rolul societății civile în punerea în aplicare a Directivei ue privind energia din surse regenerabile

2.Introducere

Factorii de decizie din Uniunea Europeană au stabilit de comun acord un obiectiv politic clar: emisiile de CO₂ urmează să fie reduse cu 80-95% până în 2050. Europa va fi transformată într-o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, cu emisii reduse de dioxid de carbon și care nu afectează clima. Această agendă nu este activată numai de preocupările legate de schimbările climatice. O revoluție în politica energetică este necesară pentru a răspunde provocărilor legate de faptul că rezervele de combustibili fosili sunt limitate prin natura lor, cât și pentru a pune capăt dependenței Europei de importurile de energie din regiuni afectate de instabilitate politică. Sistemele energetice trebuie dezvoltate în așa fel încât să se asigure energie curată, sigură și accesibilă pentru consumatorii de azi, precum și pentru generațiile următoare. Planificarea producției energetice trebuie să țină seama de externalitățile sociale, de mediu și de sănătate și să aibă în vedere impactul asupra generațiilor viitoare.

Energia din surse regenerabile are de jucat un rol central în această tranziție. Directiva UE privind energia din surse regenerabile⁴ din 2009 a fost concepută pentru a promova producția de energie din astfel de surse și de a spori securitatea aprovizionării. Ea prevede ca, până în 2020, fiecare stat membru să atingă o anumită cotă de energie din surse regenerabile în consumul total de energie, contribuind astfel la obiectivul general al UE, și anume o cotă de 20%. Cadrul UE pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030 propune o creștere suplimentară a acestei cote, până la cel puțin 27% până în 2030. Comitetul Economic și Social European (CESE) sprijină acest obiectiv⁵, dar solicită ca obiectivele naționale privind energia din surse regenerabile să fie stabilite la nivelul statelor membre, ceea ce ar da Comisiei posibilitatea de a impune măsuri și de a se asigura că statele membre contribuie la realizarea obiectivului comun.
În scrisoarea sa de misiune către noul comisar pentru energie, președintele Comisiei, dl Juncker, a afirmat: „Avem nevoie să consolidăm ponderea energiilor regenerabile de pe continentul nostru. Acest lucru nu ține doar de o politică responsabilă privind schimbările climatice. Este în același timp o politică industrială imperativă, dacă vrem să avem energie la prețuri accesibile la dispoziția noastră pe termen mediu. Cred cu tărie în potențialul „creșterii ecologice” și doresc ca UE să devină numărul unu în lume în energii regenerabile.”
CESE a recunoscut provocările tehnice, economice și sociale asociate tranziției către o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și cu emisii reduse de dioxid de carbon. Au fost formulate preocupări cu privire la distribuția costurilor și beneficiilor tranziției, la integrarea surselor de energie dispersate și fluctuante în sistemul de distribuție, la noi infrastructuri și la opoziția de la nivel local față de anumite tipuri de infrastructură nouă pentru energie din surse regenerabile. Se întreprind eforturi fructuoase în direcția rezolvării acestor provocări. Costurile tehnologiilor pentru energie regenerabilă au înregistrat scăderi datorate evoluției tehnice și intrării pe piață; se fac progrese privind dezvoltarea rețelelor inteligente și a altor soluții pentru gestionarea fluctuațiilor cererii și ofertei.
CESE a demarat acest studiu cu conștiința faptului că proiectarea și implementarea politicilor în domeniul energiei din surse regenerabile are de-a face cel puțin în aceeași măsură cu structurile de piață și aspectele socioeconomice pe cât vizează chestiunile tehnice și tehnologice. Prin urmare, studiul nu intenționează să analizeze provocările tehnice, care fac obiectul altor dezbateri în curs, ci examinează subiectul mult mai puțin explorat al rolului pe care societatea civilă îl joacă, sau ar putea și ar trebui să-l joace în acest important proces de transformare.
Este oare rolul societății civile limitat la observarea și acceptarea unor noi politici și proiecte? Sunt consultați actorii societății civile și dacă da, care sunt consecințele, dacă ele există? Sau este societatea civilă pe deplin integrată și responsabilizată să joace un rol activ, poate chiar principal, într-un sistem nou, mai descentralizat, de producție a energiei din surse regenerabile? În sfârșit, care sunt factorii de succes și provocările în această privință?
Până în prezent, societatea civilă a fost implicată numai marginal în producerea de energie. Sectorul energetic a fost până acum foarte centralizat și rolurile au fost clar demarcate. În mod tradițional - și încă predominant – producția de energie s-a desfășurat în câteva instalații mari, cele mai multe fiind centrale electrice cu combustibil fosil sau centrale nucleare. Piața este dominată de un număr foarte mic de societăți energetice mari, de exemplu: patru în Germania, șase în Regatul Unit și una în Franța. Cetățenii, întreprinderile și industriile au fost vreme îndelungată consumatori, plătitori ai produselor energetice.
Dezvoltarea energiei cu emisii reduse de dioxid de carbon va aduce cu sine schimbări fundamentale în sectorul energetic. Produsele energetice obținute din surse regenerabile sunt prin natura lor mai descentralizate, pentru că exploatează resurse care sunt deseori disponibile pe plan local, fiind imposibil sau foarte costisitor să fie transportate. Producția de energie și de electricitate se va desfășura în vecinătatea imediată a mediului de trai, ceea ce înseamnă că infrastructurile energetice vor fi mult mai vizibile în peisaj.

Această politică are nevoie să primească acceptul oamenilor pentru a avea succes. Acest lucru a fost valabil pentru politicile energetice mai vechi și probabil că va fi chiar și mai evident pentru cele viitoare. Nu numai politica generală a UE în domeniul climei are nevoie de sprijinul societății civile: fiecare proiect în parte, fiecare instalație eoliană, solară sau de biogaz are nevoie de acceptul populației locale. Proiectele sunt mai ușor de acceptat atunci când populația afectată recunoaște avantajele care decurg din schimbările produse în mediul lor de trai; și chiar într-o măsură și mai mare, dacă oamenii au avantaje directe din aceste schimbări.

Din perspectiva schimbărilor climatice globale, nu are importanță cine deține sau cine operează o turbină eoliană. Din perspectiva acceptabilității politicii, acest aspect poate fi esențial. Punerea în aplicare a Directivei privind energia din surse regenerabile - și de fapt, a politicii în domeniul climei - este strâns legată de întrebarea cine primește acces preferențial și oportunitatea de a produce și de a câștiga din energia din surse regenerabile: investitorii externi care construiesc instalații și folosesc resurse locale în propriul lor interes economic sau localnicii care pot să-și exploateze resursele de vânt, biomasă și energie solară ce le aparțin, generând nu doar energie, ci și valoare economică, oportunități și locuri de muncă în zonă? Nu vrem să sugerăm că tranziția către energia din surse regenerabile ar trebui sau poate fi realizată exclusiv de către micii producători. Însă persoanele fizice și comunitățile trebuie încurajate să concureze cu marii investitori pentru a genera valoare la nivel local și a-și juca rolul important în tranziția energetică.
Directiva RED recunoaște oportunitățile de creștere și ocupare a forței de muncă pe care le aduce cu sine producția locală și regională de energie din surse regenerabile. Ea cere statelor membre să sprijine măsurile de dezvoltare naționale și regionale și să promoveze utilizarea fondurilor structurale în acest domeniu, chiar dacă nu recunosc sau susțin explicit dezvoltarea energiei regenerabile sub responsabilitatea comunității.
Studiul ODD a analizat experiențele cu acest tip de sisteme în șase state membre. Prezentul raport prezintă concluziile studiului și mai multe recomandări destinate instituțiilor UE și factorilor de decizie de la nivel național, care urmăresc îmbunătățirea condițiilor de reglementare pentru producția descentralizată de energie din surse regenerabile gestionată de comunitățile locale și societatea civilă, în beneficiul propriu.
Raportul este însoțit de rapoarte naționale care conțin informații suplimentare privind fiecare din cele șase state membre vizitate în cursul studiului.