Red study Studiul cese privind rolul societății civile în punerea în aplicare a Directivei ue privind energia din surse regenerabile

7.3Proceduri administrative simple și transparente

Micii producători nu sunt neapărat experți în energie și, prin urmare, au nevoie de proceduri administrative simple, transparente și încheiate în termene rezonabile. Între statele membre studiate s-au constatat diferențe foarte mari în ce privește procedurile și termenele necesare pentru aprobarea unor mici instalații pentru ESR, aceste diferențe corelându-se cu ratele de utilizare a energiei de tip cetățenesc. De exemplu, în timp ce aprobarea unui panou solar de acoperiș în Germania ia mai puțin de o zi lucrătoare și presupune depunerea unui formular de solicitare online, în alte țări, precum Bulgaria, Polonia și Regatul Unit (Țara Galilor), părțile interesate au descris proceduri complicate, care durează luni sau chiar ani de zile. Calea lungă, greu de străbătut, prin hățișul sistemului de autorizare și planificare poate fi costisitoare și riscantă pentru micii producători, mai ales atunci când cadrul de reglementare și tarifele fixe suferă modificări semnificative în aceeași perioadă.

7.4Scheme de sprijin adaptate la nevoile de energie regenerabilă de tip cetățenesc descentralizată

• 
  Distribuție prioritară în rețea
  

Energia din surse regenerabile ar trebui să beneficieze de distribuție prioritară în rețea în raport cu energia fosilă și nucleară, ceea ce înseamnă că ar trebui vândută prima operatorilor din cadrul sistemului de energie electrică. În Germania, această prioritate a fost instituită prin Legea privind energia din surse regenerabile din 2000, și menținută în legea reformată, din 2014.
Tarifele fixe (Feed-in tariffs – FiT)

Cel mai utilizat mecanism de sprijin pentru ER sunt, de departe, tarifele fixe (FiT), care oferă acorduri de cumpărare pe termen lung (1025 de ani) pentru furnizarea de ESR în rețea, energie vândută apoi pe piață de operatorul de rețea. Producătorul primește tariful fix și este eliberat de cerința de comercializare directă.

FiT ar trebui să fie menținut ca principal mecanism de sprijin pentru proiectele privind ER de tip cetățenesc. Acesta le oferă producătorilor o cale simplă și fiabilă de a-și calcula exact investițiile și profiturile. Siguranța investiției datorată FiT sporește șansele ca micii dezvoltatori să obțină creditele necesare.
În cazul tranziției energetice (Energiewende) din Germania, tarifele fixe (FiT) au fost finanțate prin intermediul așa-numitei taxe pe energia din surse regenerabile (taxa EEG) ce reprezintă diferența dintre prețul energiei electrice la bursa de valori și FiT garantate (care a fost de 50 cenți/kWh pentru energia fotovoltaică la începuturile Energiewende, iar în prezent este de 12 cenți/kWh). În perioadele de vârf ale producției de energie electrică, prețul înregistrat la bursă scade, determinând o creștere a taxei EEG. Însă reducerea drastică a prețurilor energiei electrice nu trebuie pusă doar pe seama supraproducției de ESR, ci și a eșecului înregistrat de schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), a energiei electrice ieftine produse în centratele pe cărbune (care nu internalizează costurile de sănătate și de mediu pentru societate), a absenței unei piețe a energiei electrice pe deplin dezvoltate și a carențelor în gestionarea rețelei și a capacităților de stocare.
În condițiile unor scăderi dramatice – induse de evoluțiile tehnologice – ale costurilor energiei eoliene și fotovoltaice, guvernele din unele state membre ale UE nu au reacţionat destul de rapid pentru a reduce tarifele pentru noile instalații. Prin urmare, o serie de noi instalații de ESR au primit contracte pe termen lung cu FiT care depășesc cu mult investițiile realizate, ceea ce a condus la profituri disproporționat de mari pentru aceste instalații. De fapt, FiT pot fi ușor și în mod regulat ajustate la costurile de investiție în continuă scădere. În cele mai multe țări au fost deja reduse și fac obiectul unor actualizări periodice. Cu toate acestea, prețurile la energie și – pe nedrept – imaginea ER și a tarifelor fixe pot avea de suferit ani mulți de acum înainte de pe urma acestei reacții tardive în materie de reglementare.
Pentru a face faţă fluctuațiilor în aprovizionare și efectelor dramatice pe care le au acestea asupra prețurilor energiei electrice în perioada de vârf, sistemul FiT ar putea fi completat cu mecanisme de gestionare a energiei menite să ofere soluții pentru fluctuații, de exemplu contorizarea consumului net, rețele inteligente și dezvoltarea unor capacități de depozitare (a se vedea mai jos).
Primele fixe

Reformele politice recente au făcut obiectul unei tranziții majore către primele pentru energie, ceea ce înseamnă că producătorii de ESR (de la o capacitate instalată în sus) trebuie să-și comercializeze electricitatea direct pe piața energetică, urmând să primească anumite prime în plus față de prețul pieței. Introducerea de prime la comercializare a reprezentat un motiv de preocupare pentru producătorii de energie de tip cetățenesc. Comercializarea directă creează o sarcină logistică nouă și semnificativă pentru producătorii de dimensiuni mici și medii, diminuându-le șansele de a obține finanțare pentru proiecte, întrucât este puțin probabil ca o primă fixă să fie percepută de către un creditor ca un flux de venituri care să fie luat în considerare.

• 
  Contorizarea consumului net
  

O ocazie semnificativă de a promova energia de tip cetățenesc o constituie contorizarea consumului net, ceea ce le permite producătorilorconectați la rețea să-și folosească energia proprie și să vândă orice surplus rețelei. Contorizarea consumului net permite „producătorilor-consumatori” să preia din rețea la un moment ulterior exact aceeași cantitate de electricitate pe care au introdus-o, plătind doar costurile conectării la rețea. Această abordare, combinată cu măsuri de gestionare a energiei, ar putea transforma rețeaua publică într-un fel de „depozit virtual”. Danemarca a implementat sistemul pentru PV în 1998, cu un succes considerabil. La rândul lui, Parlamentul Lituaniei a început să dezbată prima propunere legislativă în acest sens la începutul lui 2014.

• 
  Regimurile de cote
  

Un alt mecanism de sprijin frecvent folosit este instituirea de cote obligatorii de ESR. Aceste sisteme sunt în stadii diferite de punere în aplicare și funcționează cu grade diferite de succes de la o țară la alta. În Polonia, de exemplu, distribuitorii de energie sunt obligați să cumpere „certificate verzi” de pe piață, chiar dacă majoritatea acestor certificate provin din centrale tradiționale pe cărbune, în care se arde și biomasă (importată, în parte, din Rusia). Veniturile obținute din vânzarea „certificatelor verzi” ar fi trebuit utilizate la promovarea dezvoltării ESR, însă studiul CESE a relevat faptul că, în loc să servească acestui scop, ele au condus indirect la ieftinirea energiei electrice produse pe bază de cărbune. În plus, utilizarea pe scară largă a biomasei a dus la o reducere drastică a prețului certificatelor verzi în Polonia și, prin urmare, a ratei de rentabilitate a investițiilor, în energia eoliană, de exemplu. Instrumentul certificatelor verzi a devenit complet ineficient sau chiar contraproductiv. În acest sens, FiT este un instrument mai previzibil, care le oferă producătorilor profituri mai mari, mai ales în cazul tehnologiilor cu costuri mari de instalare.

• 
  Sprijinul pentru investiții
  

Mecanismele menționate mai sus recompensează producția, însă, având în vedere că majoritatea instalațiilor de ESR necesită un capital considerabil, există și câteva instrumente care să ofere o soluție obstacolului pe care îl reprezintă valoarea investiției inițiale. Investitorii în instalații de capacități mici și medii au de obicei posibilitatea de a alege între a primi un tarif fix și a obține un sprijin unic pentru investiție, destinat reducerii costurilor inițiale. Aceste scheme pot prezenta un interes deosebit pentru regiunile care beneficiază de fonduri structurale. Ele ar trebui să fie ajustate și gestionate cu atenție pentru evitarea profiturilor excesive, a ineficienței care conduce la prețuri inutil de ridicate la energie și la mixuri energetice sub nivelul optim sau a eventualei redirecționări către fondurile speculative a fondurilor de sprijin destinate energiei de tip cetățenesc.

Caseta 1: Exemplul tranziţiei energetice din Germania (Energiewende). În prima jumătate a anului 2014, peste 30 % din energia electrică consumată în Germania provenea din surse regenerabile. Creșterea vertiginoasă a ER în Germania s-a datorat în mare parte Legii privind energia din surse regenerabile, care a intrat în vigoare în 2000. Aceasta nu a vizat în mod explicit promovarea energiei de tip cetățenesc, însă a stabilit condițiile-cadru care au permis societății civile să devină producător activ de ESR. Legea prevedea: proceduri simple de planificare și autorizare pentru investitori (eliminarea barierelor administrative); facilitarea accesului la rețea; distribuția prioritară a ESR în rețea, față de energia nucleară și cea fosilă; tarife fixe timp de 20 de ani; comercializarea energiei electrice de către operatorul de rețea; sprijin pentru investiții prin credite preferențiale pentru instalațiile de ESR acordate de Kreditanstalt für Wiederaufbau, o instituție a statului de credit pentru reconstrucție; acoperirea costurilor generate de lege prin intermediul taxei destinate energiei din surse regenerabile aplicate prețurilor la energia electrică. Industriile foarte mari consumatoare de energie ar putea fi scutite de această taxă, pentru a nu le fi afectată competitivitatea pe plan internațional.

În țările vizitate de CESE, se profilează o imagine extrem de complexă a tarifelor, cotelor, ajutoarelor și subvențiilor. O astfel de complexitate se justifică parțial prin nevoia de a diferenția schemele de sprijin, dar ar trebui să fie ținută la nivelul minim:

• 
  diferențierea în funcție de combustibil sau de tehnologie stimulează dezvoltarea unor tehnologii cu diferite costuri, care nu pot concura direct una cu cealaltă, ceea ce conduce la accelerarea curbei de învățare. De asemenea, ea poate răspunde specificului structurii de costuri;
  
• 
  diferențierea în funcție de clasa de capacitate evită profiturile exagerate rezultate din economiile de scară și poate fi folosită și pentru stimularea producției de energie de tip cetățenesc, care este asociată în general cu capacități reduse de producție;
  
• 
  diferențierea în funcție de vectorul energetic (de exemplu, energie electrică vs. energie termică) permite realizarea unor obiective specifice pentru fiecare dintre acestea. În contrast cu sectorul energiei electrice, unde FiT se plătesc în general timp de peste 10 ani, producția de energie termică din surse regenerabile este stimulată în general mai curând prin împrumuturi și subvenții care contribuie la acoperirea costurilor de investiție. Un bun exemplu în acest sens îl constituie așa-numitele fonds chaleur din Franța. Începând din 2015, și Lituania va pune în aplicare norme privind încălzirea și răcirea (Î&R) cu ESR, pentru toate noile clădiri și pentru clădirile existente supuse unor renovări majore.