Redactor şef al publicației: Fabrizio Boldrini Autor capitolului Studiu despre violența între copii la şcoala: Mauro Luciani

Redactor şef al publicației:

Fabrizio Boldrini

Autor capitolului 6. Studiu despre violența între copii la şcoala:

Mauro Luciani

Parteneriatul ProSAVE:

Centro Studi e Formazione Villa Montesca – Italia (Leader)

Associația Roditeli - Bulgaria

Confederación Española de Centros de Enseñanza – Spania

Ellinogermaniki Agogi Scholi Panagea-Savva A.E. – Grecia

Families for Life Long Learning – Malta

Grup Școlar Tehnic De Transporturi Cai Ferate - România

Primo Circolo Didattico ‘San Filippo’ Città di Castello – Italia

Universitatea din Ljubljana, Facultatea de Științe Sociale - Slovenia

Parteneri asociați:

Northfield Primary School, Australia

Secondo Circolo Didattico di Città di Castello

Echipa de lucru şi comitetul internațional:

Coordonatori: Fabrizio Boldrini, Maria Rita Bracchini

Mauro Luciani, Franco Cima, Virginia Marconi, Federico Brozzetti, Massimo Belardinelli, Donatella Stoppini, Giuseppina Benedetti, Lauretta Giogli, Adele Duchi, Luisa Giovagnini, Simonetta Bricca, Chiara Gustinelli, Luigi Marinelli, Paola Testadura, Donatella Donati, Nada Guerri, Maria Ester Pedica, Simonetta Bricca, Marieta Radulova, Tsvetanka Brestnichka, Yana Alexieva, Ralitza Vassileva, Kristina Dimitrova, Marian de Villanueva, Selina Martin, Anna Zoakou, Paul Dalli, Jerome Spiteri, Gertrude Spiteri, Joseph Montebello, Denise Farrugia, Mihaela Poroch, Carmen Ciobotaru, Lucian Poroch, Roxana Gavrilaş, Oana Ursu, Barbara Brečko, Andreja Pestotnik, Sharon Broadbent, Lee Scaife, Marianna Cutajar.

Cuprins

Cuprins 3

Cuvânt înainte 4

1. Introducere 7

2. Definiția Copilului în legislațiile naționale 7

3. Un cadru despre Violența Juvenila în Europa 8

4. Violența între egali în şcolile primare 12

5. Dimensiunea fenomenului 13

Cyber-violența: o noua forma de agresiune 15

6. Studiu cu privire la violența între copii la şcoala. Introducere. 17

Obiectiv 18

Metode şi instrumente 19

Structurarea chestionarului Pro-Save 19

1. Obiective 19

2. Structura 20

3. Grupul ținta 21

4. Administrarea 21

5. Evaluarea rezultatelor 22

6. Prezentare 22

Grupul ținta 24

Rezultate şi comentarii 27

Desenele 48

Bibliografie 57

Cuvânt înainte

Studiul realizat in cadrul proiectului Prosave isi propune sa identifice consecintele pe care actiunile legate de perceptia violentei la copii le au asupra copiilor, familiilor lor si asupra scolii. Aceste consecinte trebuie sa stea la baza aplicarii abordarii prosociale in scolile primare din intreaga Europa.

Cateva dintre aceste pietre de hotar sunt: violenta in societate are multe cauze si forme; este nevoie de atentie sistematica la toate nivelurile pentru a-i reduce incidenta. Exista si o problema legata de violenta prezentata in mass-media care poate fi considerata forma predominanta de violenta din viata copiilor. Prin urmare, concluziile care reies din studiul Prosave, realizat in cateva tari europene (Slovenia, Italia, Grecia, Spania, Franta, Malta, România si Bulgaria), sunt ca profesorii ar trebui sa monitorizeze actiunile copiilor deoarece actiuni aparent inocente pot duce la un comportament violent.

Un mod propus pentru a face fata fenomenelor din ce in ce mai dese de agresiune si violenta poate fi procesul cunoscut sub numele de prosocialitate. Trebuie sa incepem prin a defini termenul de prosocialitate.

Baza stiintifica este definita de asa-zisa „teorie a jocului” care poate fi considerata una dintre cele mai importante contributii ale economiei experimentale. Aceasta teorie reprezinta dezvoltarea protocoalelor experimentale („jocuri”) care masoara preferintele oamenilor intr-un mod standardizat. Aceste jocuri pot fi folosite pentru a masura diferentele dintre indivizi, contexte si culturi la nivel comportamental oferind o completare valoroasa sondajelor sub forma de raport. In loc sa intrebam pe cineva despre importanta de a-i ajuta pe ceilalti, de exemplu, un joc experimental ne poate dezvalui daca ei chiar ii ajuta pe ceilalti in situatii care implica pierderi sau castiguri financiare reale.

In termeni practici, atunci cand niste oameni trebuie sa faca fata unei provocari economice, ei sunt impinsi in mod natural catre un echilibru. Acest echilibru este atins atunci cand cei provocati sunt multumiti de pozitiile lor.

Caracteristic cooperarii este termenul de capital social care poate fi folosit si in ceea ce priveste avantajele ce pot fi obtinute din relatiile, in acelasi mod in care folosim capital financiar, capital fizic (de ex., o locuinta) sau capital individual ( de ex., educatia). Aceste substante tangibile precum bunavointa, fraternitatea, compasiunea si interactiunea sociala dintre indivizi si familii care compun o unitate sociala... Daca individul intra in contact cu vecini, iar acestia la randul lor cu alti vecini, va exista o acumulare de capital social care ar putea satisface imediat nevoile sociale ale individului si care ar putea avea destul potential social pentru imbunatatirea substantiala a conditiilor de trai ale intregii comunitati. Comunitatea ca intreg va beneficia de cooperarea tuturor partilor iar individul va descoperi in asocierile sale avantajele intrajutorarii, compasiunii si fraternitatii vecinilor sai.

Prosocialitatea este presupunerea teoretica a acestui sistem social de relatii: cand o actiune nu este de interes personal ci general iar prin aceasta actiune indivizii sunt constienti ca se afla intr-un mediu unde regulile (scrise sau nu) sunt respectate si acceptate de toti si asigura bunstarea grupului social sau a comunitatii din care indivizii fac parte. Pentru indeplinirea acestui tip de actiune nu se asteapta nicio recompensa din exterior. Actiunile prosociale pot fi definite intr-o lista (care insa nu se vrea exhaustiva):

• 
  Ajutor fizic si psihologic
  
• 
  Impartasirea sentimentelor celorlalti (empatie)
  
• 
  Abordare metaverbala a problemelor celorlalti pentru a spori sentimentul de siguranta
  
• 
  Apararea celorlalti impotriva amenintarilor
  
• 
  Acceptarea si aprecierea punctelor de vedere a celorlalti si a diferentelor dintre indivizi
  

Actele prosociale trebuie sa faca referire la o Comunutate anume. Aceasta poate fi numita Comunitatea de Educare. Spatiul social al acestei comunitati se caracterizeaza prin faptul ca toti actorii sociali au aceleasi scopuri educative. Astfel, „conflictele educative” pot fi aplanate sau supravegheate.

In cadrul Comunitatii, rolul educatorilor este adesea informal. Indiferent ca suntem parinti sau profesori, noi suntem educatorii copiilor. Atunci cand participam la un proiect de invatare, ne educam pe noi insine. Indiferent ce rol avem, exista probabilitatea sa ne alaturam in activitatile celorlalti (copii, tineri si adulti). Uneori lucram avand un obiectiv clar in minte – poate chiar legat de un plan mai larg, de ex., dezvoltarea capacitatii de citire. Alteori ne putem lasa dusi de val – intervenind in conversatie cand consideram ca e bine sau cand discutam despre interese.

Abordarea prosociala ii determina pe copii sa se simta in siguranta acasa, in comunitate si la scoala, chiar daca violenta emotionala nu este forma predominanta a violentei directe sau a celei indirecte. In cazul multor copii din tarile implicate in ancheta realizata, concluzia este ca violenta emotionala face parte din copilaria lor. Aceasta violenta are un impact negativ asupra vietii lor. Copiii au considerat ca violenta emotionala are un impact superior celei fizice lucru ce sugereaza ca efectul negativ al abuzului emotional sau psihologic are consecinte pentru scoli in ceea ce priveste violenta emotionala.

Cercetarea a continuat cu doua forme de analiza:

• 
  Un sondaj de opinie sub forma de chestionar adresat copiilor, parintilor, personalului didactic si nedidactic;
  
• 
  Desene ale copiilor unde arata ce inteleg ei prin „violent”.
  

Rezultatele au fost analizate de un grup de experti, psihologi si pedagogi, si, pentru prima data, cercetarea a incercat sa gaseasca un punct de vedere comun despre ce poate fi considerat ca o forma de violenta asa cum reiese dintr-o definitie obisnuita (nu stiintifica) a violentei emotionale.

Studiul a aratat ca violenta intre semeni are un impact important. Multe acte nu sunt prevazute in legislatia nationala cu privire la infractionalitate, ceea ce lasa loc aparitiei unor acte de agresiune ce nu pot fi pedepsite, dar pot influenta viata copiilor nostri mai tarziu.

Un alt lucru foarte important: nivelul de expunere la violenta al copiilor din tarile implicate este destul de ridicat.

Exista necesitatea imediata ca profesorii din scolile primare sa faca fata nivelului din ce in ce mai ridicat de violenta din scolile europene. Eforturile depuse impotriva violentei emotionale trebuie sa fie strategice avand scopul de a oferi un mediu de invatare sigur. In plus, trebuie luata in considerare dimensiunea comportamentelor agresive intre egali. Acest comportament reprezinta cealalta fata a lipsei de perceptie sociala pozitiva pe care o au copiii. Numarul copiilor care nu se simt in siguranta la scoala este mai mare decat acum 20 de ani. Atunci, dimensiunea locala, satul traditional si comunitatea locala ofereau asistenta necesara si contribuiau la crearea unui mediu prosocial. Acum trebuie sa recream o forma moderna a acelui „sat educativ”unde copiii sa se simta in siguranta si sa fie fericiti.