Reducerea voluntară a emisiei de n 2 o din gazele evacuate la coş de la instalaţiile Acid azotic II şi Acid azotic III
Yüklə 0,87 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 7.1.1. Riscul de intoxicare cu substanţe toxice – amoniac, oxizi de azot, acid azotic
- Stabilitate şi reactivitate
- 7.1.3. Riscul datorat zgomotului şi vibraţiilor
4.8.1. Patrimoniu culturalÎn complexul geografic şi al spiritualităţii, Teleormanul se relevează ca o provincie bogată în tradiţii şi resurse culturale. Teleormanul înscrie în patrimoniul spiritualităţii româneşti tradiţii valoroase şi bogate ce acoperă aproape toate domeniile creaţiei şi cercetării. În spiritualitatea românească, judeţul este reprezentat prin mari scriitori care s-au născut pe aceste meleaguri, oameni de cultură, artă şi ştiinţă cu contribuţii deosebite în domeniile lor. In Alexandria se găsesc numeroase biserici, una dintre ele este Catedrala "Sf. Alexandru", unde sunt îngropate oasele Domnitorului Alexandru D. Ghica, fondatorul oraşului, dar în catedrală se mai găsesc şi icoane pictate de faimoşi pictori români. De asemenea, în Municipiul Turnu Măgurele se găseşte o catedrală interesantă. La Muzeul de Artă, singurul din judeţ, sunt expuse picturi realizate de autori români celebri. In judeţul Teleorman s-au născut câţiva scriitori români de renume şi aici se găsesc şi casele lor memoriale şi anume: Casa lui Zaharia Stancu, la Salcia şi Casa lui Marin Preda, la Siliştea (Roşiorii de Vede), case memoriale care merită a fi vizitate. Alte personalităţi ale culturii din Teleorman sunt: Constantin Noica, Gala galaction, Miron Radu Paraschivescu
Minorităţile etnice au reprezentat întotdeauna un procent semnificativ din populaţia României. Structura populaţiei judeţului Teleorman pe naţionalităţi: 97,78% romani, 2,18% romi, 0,02% maghiari, 0,02% alte minorităţi (germani si bulgari).
Modernizarea instalaţiilor Acid azotic II şi III ce va conduce la reducerea nivelului de poluare a aerului în zona de impact a platformei Donau Chem cu oxizi de azot nu va afecta condiţiile culturale şi etnice locale şi va induce un impact pozitiv asupra obiectelor de patrimoniu cultural din oraşul Turnu Măgurele. Implementarea stratului de catalizator secundar, sub sitele de platină în reactorul de oxidare a amoniacului, în instalaţiile Acid azotic II şi III, va reduce nivelul concentraţiei de protoxid de azot evacuat în aerulu ambiental. Impactul potenţial al realizării proiectului asupra obiectivelor de patrimoniu cultural, arheologic sau asupra monumentelor istorice va fi diminuat, corespunzător reducerii concentraţiei poluantului în gazele evacuate în aer. 5. ANALIZA ALTERNATIVELOR Alternative de amplasament pentru catalizatorul secundar nu au fost necesare, deoarece lucrarea se referă la activităţi de modernizare efectuate în instalaţiile Acid azotic existente pe platforma chimică Donau Chem. Ca alternative privind tipul de catalizator folosit la eliminarea N2O din gazele rezultate de la oxidarea amoniacului, societatea a optat şi contractat catalizatorul BASF tip O3-85 SS3, 3 mm, catalizator agreat de firma MGM-USA, filiala europeană, cu care Donau Chem a încheiat un contract de ”Joint Implementation” privind reducerea conţinutului de gaze cu efect de seră evacuate la coş şi transformarea lor în tone ERU, cu comercializarea lor sub egida ONU. Modernizarea instalaţiilor Acid azotic II şi III prin implementarea unui strat de catalizator secundar sub sitele de Pt/Rh, va induce un impact pozitiv asupra factorului de mediu aer, prin reducerea semnificativă a concentraţiei de N2O în gazele evacuate la coşul de dispersie şi va conduce, în urma comercializării acestui gaz cu efect de seră, la un profit ce va fi investit în alte proiecte de mediu la instalaţiile de pe platforma Donau Chem. 6. MONITORIZAREA Monitorizarea evacuărilor către mediu se efectuează pentru a urmări încadrarea concentraţiei poluanţilor în limitele de emisie impuse de legislaţia de mediu în vigoare. Legea Protecţiei Mediului nr. 265/2006 de aprobare a O.U.G. nr. 195/2005 impune cerinţe şi obligaţii pentru realizarea unui sistem de asigurare a protecţiei şi siguranţei mediului şi populaţiei. Implementarea sistemului de reducere a N2O în gazele evacuate la coş la instalaţiile Acid azotic II şi III de pe platforma Donau Chem va influenţa pozitiv calitatea mediului şi starea de sănătate şi siguranţă a factorului uman. Supravegherea instalaţiei, de la punerea în funcţiune, se va realiza în cadrul programului de monitorizare a factorilor de mediu, realizat de societate:
Monitorizarea calităţii factorului de mediu aer se realizează astfel: - monitorizarea emisiilor la coşul de dispersie După repunerea în funcţiune a celor două instalaţii Acid azotic modernizate, se vor face măsurători la emisie – la coşul de dispersie. Măsurătorile vor evidenţia încadrarea sau depăşirea în limitele prevăzute de normele în vigoare. Indicatorii monitorizaţi în gazele emise la coşul de dispersie sunt: NOx, N2O. Frecvenţa de monitorizare: lunar
Punctele de monitorizare sunt cele menţionate în Autorizaţia Integrată de Mediu nr. 157/ 2007 Monitorizarea factorilor de mediu APĂ, SOL, APĂ SUBTERANĂ se vor efectua cu frecvenţa şi la indicatorii menţionaţi în Autorizaţia Integrată de Mediu nr. 157/ 2007. 7. SITUAŢII DE RISC 7.1. Prezentarea situaţiilor de risc Activităţile ce se desfăşoară în cadrul unei instalaţii de acid azotic pot implica următoarele riscuri:
7.1.1. Riscul de intoxicare cu substanţe toxice – amoniac, oxizi de azot, acid azoticSubstanţele toxice şi periculoase posibil (accidental) să apară în activităţile de introducere a stratului de catalizator secundar în reactor şi / sau în timpul funcţionării instalaţiei, sunt:
Toxicitatea se poate manifesta prin efecte acute, care se produc la puţin timp după contact (ingerare, inhalare etc.) cu substanţa poluantă, sau prin efecte cronice, care apar după o perioadă lungă de expunere. Mecanismul de acţiune a toxicelor poate fi:
În “Convenţia privind accidentele industriale cu efecte transfrontiere” (Helsinki 1992), s-au stabilit, preluându-se şi practicile uzuale din abordările de toxicologie, cantităţile prag limită pentru substanţele care prezintă grad ridicat de periculozitate. Se consideră : - substanţe foarte toxice: LC50 0,5 mg/l - substanţe toxice:0,5 mg/l < LC50 2 mg/l, unde
LC50 = doza letală pentru a produce moartea a 50 % din subiecţii expuşi. Substanţele toxice vehiculate într-o instalaţie de acid azotic sunt prezentate în continuare: Amoniacul NH3 Nr. CAS: 7664-41-7 Proprietăţi fizice Stare de agregare: gaz incolor, cu miros înţepător şi puternic înecăcios, foarte solubil în apă.
La temperatura ambiantă NH3 este un compus stabil. Descompunerea acestuia în H2 şi N2 începe la 450º C şi este favorizată de prezenţa unor metale ca: Fe, Ni, zinc, uraniu. În prezenţa unei flăcări arde: 3NH3 + 3O2 = 2N2 + 6H2O + 300600 cal. Oxidarea catalitică a NH3 în prezenţa platinii şi prin încălzire decurge după următoarea reacţie: 2NH3 + 5 O2 = 4NO + 6 H2O + 214200 cal. Riscuri de incendiu În general NH3 pur este un gaz puţin inflamabil, însă prezenţa unui gaz inflamabil ca H2 la temperaturi şi presiuni ridicate, poate determina lărgirea limitelor de explozivitate ale NH3. Contactul NH3 cu mercur, fluor, brom, iod, oxizi de argint poate constitui o masă de incendiu şi explozie. Incendiile provocate de NH3 sunt greu de localizat. Pentru stingerea lor se recomandă folosirea unor cantităţi mari de apă. Limita de explozivitate (vol.% în aer).
Temperatura de autoaprindere: 651ºC. Consideraţii toxicologice Este un gaz extrem de iritant pentru mucoase, soluţiile de NH3 apoase fiind caustice. O parte din NH3 inhalat este neutralizat de CO2 la nivelul alveolelor, restul, intrând în circulaţia sangvină, sunt eliminate prin urină şi transpiraţie. Intoxicaţia acută se manifestă prin senzaţii de asfixiere, tuse, agitaţie, stare de delir, tulburări de circulaţie. Moartea survine prin stop cardiac şi edem pulmonar. Concentraţiile de NH3 în aer de 0,25 – 0,45% pot cauza apariţia formei de intoxicaţie acută. O expunere de 5 minute într-un mediu având concentraţie de 0,5 – 1% NH3 poate provoca moartea.
Informaţii ecologice, toxicitate Toxicitate: LD50 (şobolan, oral) = 350 mg/kg (NH4OH) LC50 (şoarece, inhalare) = 4837 mg/kg (1 h) Informaţii referitoare la transport
R 23 - Toxic prin inhalare R 34 - Provoacă arsuri R 50 - Foarte toxic pentru organismele acvatice Fraze de securitate S: S (1/2) - Păstraţi încuiat şi nu lăsaţi la îndemâna copiilor S 7/9 - Păstraţi ambalajul închis ermetic şi într-un loc bine ventilat S 16 - A se păstra departe de orice flacără sau sursă de scântei. - Fumatul interzis. S 38 - În cazul unei ventilaţii insuficiente a se purta echipament respirator S 45 - În caz de accident sau boală, a se consulta imediat medicul Acid azotic Nr. CAS: 7697-37-2 Proprietăţi fizice Lichid transparent; uşor gălbui până la galben, fumegând cu miros înţepător; dacă culoarea este mai închisă (concentraţie mai ridicată) sau este expus la lumină, miroase sufocant. Punct de fierbere: 86 °C Densitatea: 1,50269 la 25 / 4 °C Solubilitate în apă: solubil Proprietăţi chimice Acidul azotic reacţionează exploziv în contact cu combustibilii, cu materiale uşor oxidante ca: lemn, terebentină, pulberi metalice, hidrogen sulfurat, carbid, cianuri, alcali; atacă hârtia, ţesăturile textile şi majoritatea metalelor cu excepţia aluminiului, aurului, platinei, thoriului, tantalului. Atacă de asemenea unele forme de cauciuc, plastic şi acoperiri; există cel puţin 150 elemente şi produse chimice incompatibile cu acidul azotic; reacţionează cu apa producând căldură şi vapori corozivi şi toxici Riscuri de incendiu şi explozie Acidul azotic nu este combustibil, dar fiindcă este un oxidant care amplifică efectele incendiului ce implică substanţele combustibile, poate iniţia explozia. Eliberează hidrogen în contact cu multe metale. Produse periculoase de descompunere: Produşii de descompunere termică ai acidului azotic conţin peroxid de azot şi oxizi de azot toxici şi iritanţi. Stabilitate: Acidul azotic se descompune în aer şi în contact cu produse organice uşoare. Polimerizare: Nu suferă polimerizări accidentale. Eliminare: Se folosesc jeturi de apă pentru evacuarea şi dispersia vaporilor toxici; se vor îndepărta substanţele combustibile din zonă. În cazul unor zone restrânse de afectare se acoperă cu pământ, nisip, vermiculit sau alt absorbant, materiale necombustibile şi se încarcă în containere. Pentru zone extinse spălaţi cu jet de apă zona contaminată şi neutralizaţi cu bicarbonat de sodiu, piatră de var sau sodă.
Informaţii toxicologice Cancerogeneză: Nu este desemnat drept cancerigen. Riscuri: Acidul azotic este coroziv pentru piele, ochi, tractul digestiv şi respirator ca şi cu orice alt ţesut în contact. Acidul azotic (58 - 68 %) la densitatea de vaporizare are acţiune iritantă moderată şi poate fi tolerat până la concentraţii ridicate. La concentraţia de 95 % provoacă iritaţii severe şi chiar la nivel scăzut de lichid provoacă arsuri de gr. II şi III, chiar la expunere de scurtă durată a pielii sau ochilor. Vaporii inhalaţi provoacă edem pulmonar cu posibil efect letal. Vaporii sau reziduurile cu conţinut nitric colorează dinţii în cazuri de expunere îndelungată. Organe afectate: Ochi, piele, tractul respirator, dinţi. Căi primare de intrare: Inhalare, contact cu pielea şi ochii. Efecte acute: Manifestările simptomelor de inhalare se produc în câteva ore: iritaţie nazală, tuse, dureri toracice, respiraţie greoaie, salivaţie, ameţeală, greţuri, slăbiciune musculară, ulceraţii ale mucoasei nazale, edem pulmonar, pneumonie chimică. Iritarea pielii depinde de concentraţia acidului azotic; arsurile puternice produc şi ulceraţii; pielea capătă culoarea galben-brună; zona afectată nu trebuie curăţată spre exterior. Acidul azotic lichid cauzează culoarea galbenă a ochilor, arsuri puternice ale căror urmări reprezintă un pericol permanent pentru vedere. Ingestia produce dureri imediate, arsuri ale tractului digestiv urmate de vomă, convulsii, riscul de perforare stomacală (datorită rigidizării ţesuturilor), posibilă comă. Efecte cronice: Inhalarea repetată la concentraţii mici poate provoca bronşite cronice, eroziuni dentare şi/sau pierderea apetitului. Informaţii ecologice, toxicitate Toxicitate:
Pentru om: 110 mg/kg produc efecte toxice încă nerecenzate; pentru şobolan - ingerare 5275 g/kg, administrat de la 1 la 25 zile de sarcină, provoacă moartea şi dezvoltări specifice de anormalitate a sistemului osos şi muscular. Informaţii referitoare la transport Simbol pericol: O - oxidant; C - coroziv Fraze de risc R: R 8 - Contactul cu materialele combustibile poate provoca incendiu R 35 - Provoacă arsuri grave Fraze de securitate S: S (1/2) - Păstraţi încuiat şi nu lăsaţi la îndemâna copiilor S 23 - A nu inspira gazul / fumul / vaporii / aerosolii S 26 - În cazul contactului cu ochii, se spală imediat cu multă apă şi se consultă un specialist S 36 - A se purta echipamentul de protecţie corespunzător S 45 - În caz de accident sau boală, a se consulta imediat medicul Oxizi de azot Nr. CAS: 10102-43-9 (NO); 233-272-6 (NO2); Proprietăţi fizice NO Gaz fără culoare, cu miros dulceag sau picant, perceptibil la 0,3 ppm Densitate gaz (aer = 1): 1,04 Punct critic: -930 C la 6485 kPa Solubilitate în apă: puţin solubil ( 80 ml/ l la 200 C)
Lichid foarte volatil la temperatura obişnuită sau gaz, de culoare galben-brun (lichid) sau roşu-brun (gaz), cu miros specific iritant, perceptibil la 0,2 ppm Densitatea gazului (aer = 1): 1,58 (NO2) Densitatea lichidului: 1,448 la 200 C Punct critic: 157,80 C la 10132 kPa Solubilitate în apă: solubil Principalele surse de oxizi de azot în natură sunt:
Cantităţile de oxizi de azot eliminate în mediu depinde de numărul surselor tehnologice existente, condiţiile meteorologice, etc. Oxizii de azot absorb şi difuzează lumina. Aceşti oxizi sunt supuşi în aer unei serii complexe de reacţii cu substanţe oxidante, formând cu acestea un amestec de fum şi ceaţă. Sursele principale ale N2O sunt naturale, dar contribuţia antropică creşte simţitor. Protoxidul de azot este sursa primară a NOx stratosferic, care joacă un rol vital pentru controlul abundenţei ozonului stratosferic.
Monoxidul de azot reacţionează violent cu numeroşi compuşi (clor în prezenţa umidităţii, fluor, clorură de azot, etc) şi formează amestecuri explozive cu amoniac, sulfură de carbon, ozon, hidrocarburi clorurate. În condiţii normale, NO2 este un compus stabil. La temperaturi ridicate, peste 1600 C, se descompune în NO şi oxigen. Reacţionează cu apa, formând acid azotic şi acid azotos. Reacţionează exploziv cu hidrocarburi lichide, nitrobenzen, sulfură de carbon, olefine, compuşi cloruraţi. Oxizii de azot în stare anhidră şi sub atmosferă inertă nu atacă metalele uzuale. În prezenţă de umiditate, atacă violent numeroase metale. Informaţii toxicologice Cancerogeneză: Nu sunt desemnaţi drept cancerigeni Inhalare: - Expunere la concentraţii mici: iritare căi respiratorii, edem pulmonar acut - Expunere la concentraţii mari: tulburări respiratorii acute, poate surveni chiar moartea Contactul cu pielea: produşii în stare lichidă pot produce leziuni caustice Contactul cu ochii: iritaţii oculare În afară de efectele cunoscute de iritanţi ai ochilor şi căilor respiratorii, oxizii de azot decolorează ţesuturile şi distrug fibrele sintetice. Concentraţiile ridicate de oxizi de azot din zonele locuite au provocat frecvente cazuri de boli ale aparatului respirator. Aceşti oxizi sunt iritanţi ai mucoaselor, şi în special ai mucoasei căilor respiratorii, la nivelul cărora pot provoca edem acut. Oxizii sunt methemoglobinizaţi. Inhalat pe durată mare, NO2 provoacă dureri de cap, insomnie, ulcerul nasului şi gurii, anorexie, eroziune dentară, slăbiciune, bronşită cronică, emfizem. Poluanţii gazoşi emişi în atmosferă pot reacţiona, dând naştere altor noi produşi. În cazul oxizilor de azot absorbţia razelor ultraviolete duce la ruperea unor legături, cu formare de oxigen atomic şi oxid de azot. Reacţia acestor produşi cu oxigenul molecular duce la formarea ozonului şi a peroxidului de azot. Concentraţiile slabe de peroxid de azot pot da cantităţi relativ importante de oxigen atomic care duce la rândul lui la formarea ozonului ce poate reacţiona cu agenţii poluanţi de natură organică. Efecte asupra vegetaţiei Expunerea plantelor la concentraţii de NO2 care depãşesc 25 ppm, o perioadã de timp mai îndelungatã, cauzeazã leziuni necrotice acute ale frunzelor. Aceste leziuni sunt caracteristice pentru fiecare plantã, dar sunt nespecifice, neputând fi determinate şi acţiunile altor substanţe chimice. O concentraţie prag, care produce leziuni vizibile la plante, este de 10 - 15 ppm timp de o orã. Dacã se prelungeşte timpul de expunere la 8 - 21 ore, se obţin aceleaşi leziuni cu 2,3 - 3,5 ppm NO2 iar la o expunere de 28 ore cu 1 ppm. Efectele expunerii vegetaţiei la concentraţii scãzute de NO2 pe perioade îndelungate de timp, sunt mai puţin evidente. Studii recente au arãtat cã la concentraţii de 0,25 ppm NO2 şi mai mici, care au acţionat timp de 8 luni, s-a produs o cãdere accentuatã a frunzelor. Mecanismul prin care oxizii de azot produc leziuni plantelor nu este clarificat. Faptul cã existã variaţii importante ale sensibilitãţii plantelor la NO2, ar putea indica reacţia poluantului cu un metabolit al plantei care s-ar acumula numai în anumite perioade ale zilei. Absenţa metabolitului protector din plantã în anumite perioade, ar putea cauza aceastã sensibilitate. Informaţii ecologice, toxicitate NO LC50 (şobolan, inhalare) = 141 mg/ mc/ 1 oră LC50 (iepure, inhalare) = 315 ppm/ 15 minute
LC50 (şobolan, inhalare) = 169 mg/ mc/ 4 oră LC50 (iepure, inhalare) = 590 mg/ mc/ 15 minute Informaţii referitoare la transport Dioxidul de azot este clasificat drept foarte toxic - simbol: T+
- R 37: iritant pentru sistemul respirator Fraze de securitate (S): 7/9-26-45 - S 7/9: a se păstra recipientul bine închis şi în locuri bine ventilate - S 26: în caz de contact cu ochii se va clăti imediat cu multă apă şi se va acorda asistenţă medicală - S 45: în caz de accident sau dacă nu vă simţiţi bine, consultaţi medicul Pericolul de intoxicare a personalului de exploatare apare ca urmare a producerii unor incidente în instalaţie, având consecinţă emisii de substanţe toxice, cauzate de:
Măsurile de limitare a efectelor avariei constau în localizarea neetanşeităţii, fisurii, identificării supapei defecte şi luarea de măsuri de drenare şi golire imediată a substanţei toxice din utilajul afectat, pentru limitarea riscului de poluare a mediului şi afectarea stării de sănătate a personalului instalaţiei. Măsurile de securitate privesc:
7.1.2. Pericol de cădere de la înălţime
În cazul căderilor de la înălţime, urmările sunt cu atât mai grave cu cât înălţimea de la care a căzut victima este mai mare. Măsurile de securitate constau în utilizarea echipamentului individual de protecţie specific lucrului la înălţime. 7.1.3. Riscul datorat zgomotului şi vibraţiilorZgomotul industrial şi vibraţiile se datorează în principal următoarelor cauze:
zgomotul intens în producţie determină degradarea stării de sănătate a angajaţilor; dezorganizează procesul de producţie, se exclude posibilitatea aplicării semnalizării acustice, nu se aud semnalele avertizoare şi de avarie, personalul de conducere nu poate să dea muncitorilor indicaţii verbale. Astfel, zgomotul intens în producţie este extrem de nedorit atât din punct de vedere al normelor de sănătate, cât şi economic. Limita maximă admisă la locurile de muncă pentru expunere zilnică la zgomot, conform H.G. nr. 493/ 2006, este de 87 dB(A). Nivelul maxim admisibil de vibraţii este reglementat prin H.G. nr. 1876/2005 – privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii. Conform acestei reglementări, nivelul de vibraţii admis este de 1,15 m/s2 pentru vibraţii transmise întregului corp, limite admise la locurile de muncă pentru expunere zilnică calculată la 8 ore. În instalaţiile de acid azotic sursele de zgomot şi vibraţii sunt generate de turbocompresorul şi alte echipamente care au elemente rotative în funcţiune.
Pentru reducerea nivelului de zgomot şi vibraţii este necesară aplicarea următoarelor soluţii:
7.1.4. Risc de arsuri chimice şi termice Arsurile chimice pot fi cauzate de acţiunea directă a:
Arsurile termice se pot produce datorită:
Riscul producerii de arsuri poate fi evitat dacă se iau măsuri de securitate a personalului de la locurile de muncă unde acest risc este potenţial, respectiv purtarea unui echipament de lucru şi protecţie corespunzător, coroborat cu respectarea instrucţiunilor de lucru şi de securitatea şi sănătatea în muncă. 7.1.5. Risc de explozie Condiţii care pot conduce la accident major:
Una din cele mai frecvente pericole într-o instalaţie tehnologică în care se vehiculează gaze este acumularea gazelor. Mediile ce pot da naştere exploziilor precum şi limitele de explozie, sunt următoarele: Amoniacul – în amestec cu aerul între limitele 18 - 27% vol. explodează, aprinzându-se singur la 780ºC. În funcţie de temperatură limitele de explozie a amestecului de amoniac - aer, diferă. De exemplu:
În aer amoniacul arde greu, iar în prezenţa oxigenului se aprinde foarte uşor. Gazele menţionate mai sus, în limitele arătate prezintă pericol de explozie în prezenţa unor scântei, flăcări, scurtcircuit electric, scântei provocate prin lovirea unor corpuri dure, etc. Măsuri ce se iau în cazul avariilor, având ca efect explozie şi început de incendiu: – se anunţă formaţia civilă de pompieri – oprirea alimentării instalaţiei şi izolarea utilajului afectat de incendiu – se pun în funcţiune furtunurile de abur PSI (după ce s-a localizat şi izolat incendiu)
7.1.6. Risc de incendiu Condiţii care pot conduce la incendiu sunt:
Măsurile de securitate în caz de incendiu / explozie sunt în conformitate cu Regulamentul de funcţionare al procesului tehnologic şi instrucţiunile de lucru şi anume:
7.1.7. Risc de poluare a mediului (a aerului, solului, apei subterane şi apei de suprafaţă) În timpul procesului tehnologic de fabricare a acidului azotic, pot apare dereglări cu efect de poluare a factorilor de mediu sol şi apă subterană Poluarea se poate datora următoarelor cauze:
7.1.8. Risc datorat factorilor mecanici Factorii mecanici sunt determinaţi de existenţa utilajelor dinamice (compresoare, pompe, ventilatoare), precum şi de incorecta exploatare a utilajelor care prezintă defecţiuni accidentale sau care nu sunt prevăzute cu toate dispozitivele de protecţie necesare funcţionării în siguranţă şi asigurării securităţii muncii. Astfel, este interzisă funcţionarea vanelor, ventilelor care prezintă scăpări, neetanşeităţi. La fel, conductele care prezintă scăpări la flanşe, fitinguri. Pe refularea pompelor este interzis a se folosi furtun de cauciuc. La utilajele dinamice, toate părţile în mişcare trebuie prevăzute cu dispozitive de protecţie, indiferent de amplasarea utilajului. Nu este permis a se interveni la un utilaj dinamic în timpul funcţionării. Scările, pasarelele, golurile de montaj trebuie prevăzute cu balustradă. Închiderea sau deschiderea ventilelor de pe conductele din instalaţie se face numai folosind ochelari şi mănuşi de protecţie. Nu se folosesc răngi sau pârghii la deschiderea sau închiderea ventilelor.
Yüklə 0,87 Mb. Dostları ilə paylaş:
|