Republica moldova
Yüklə 0,87 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- ARTICOLUL 4 şi 5
- DATE DESPRE APLICAREA ŞI FOLOSIREA ARMEI ÎN ORGANELE AFACERILOR INTERNE 2002 2003
- Aplicată şi folosită arma din dotare 136 100 82
- - nelegitim 13 15 10 8
ARTICOLUL 3 Constituţia Republicii Moldova garantează tuturor cetăţenilor drepturi egale în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială” (Art.16 (2). Norma constituţională prevede că “familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor” (Art.48 (2). Fortificarea mecanismului naţional de promovare a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în Republica Moldova a fost recomandată Guvernului de către Comitetul ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei (iunie 2000). De fapt, o Comisie guvernamentală în acest domeniul şi-a început activitatea în 1999, fiind instituită prin Hotărîrea Guvernului nr. 74 din acelaşi an ca organ consultativ şi coordonator cu denumirea „Comisia pentru problemele femeii”, avînd ca scop elaborarea bazelor strategice şi organizaţionale, a instrumentelor şi mecanismelor de influenţare şi realizare a politicii statului privind asigurarea drepturilor şi oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi. De curînd, cadrul juridic al obiectivului stipulat în art. 3 al PIDCP, a fost consolidat prin adoptarea unor acte normative, planuri de acţiuni care au drept obiectiv stabilirea şi păstrarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi. Astfel, Parlamentul RM a adoptat Legea nr. 5-VXI din 09.02.2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. Scopul prezentei legi constă în:
Articolul 5 al Legii susmenţionate statuează că în RM femeile şi bărbaţii beneficiază de drepturi şi libertăţi egale, fiindu-le garantate şi şanse egale pentru exercitarea lor. Promovarea unei politici sau efectuarea de acţiuni care nu asigură egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi se consideră discriminare şi trebuie să fie înlăturată de autorităţile publice competente, conform legislaţiei. De asemenea, este stipulată prevederea conform căreia discriminarea poate fi directă sau indirectă. Acţiunile care limitează sau exclud sub orice aspect tratarea egală a femeilor şi bărbaţilor se consideră discriminatorii şi sînt interzise. Actul juridic care conţine prevederi discriminatorii după criteriul de sex se declară nul de către organele competente. Actul normativ susmenţionat reglementează expres situaţiile care nu sunt considerate discriminatorii, după cum urmează: a) măsurile de asigurare a unor condiţii speciale femeii în perioada sarcinii, lăuziei şi alăptării; b) cerinţele de calificare pentru activităţi în care particularităţile de sex constituie un factor determinant datorită specificului condiţiilor şi modului de desfăşurare a activităţilor respective; c) anunţurile speciale de angajare a persoanelor de un anumit sex la locurile de muncă în care, datorită naturii sau condiţiilor particulare de prestare a muncii prevăzute de lege, particularităţile de sex sînt determinante; d) acţiunile afirmative. Legea menţionată, la fel mai reglementează: accesul egal la ocuparea funcţiilor publice, egalitatea de şanse în domeniul electoral, egalitatea de şanse în mass-media, accesul egal la angajare, accesul egal la activitatea de întreprinzător, accesul egal la educaţie, precum şi accesul egal la sănătate. Prin Hotărîrea nr. 218 din 28.02.2003, Guvernul RM a adoptat Planul Naţional "Promovarea egalităţii genurilor umane în societate pentru perioada 2003-2005". Acelaşi Plan a fost adoptat şi pentru perioada 2006-2009. În special, aceste două planuri prevăd următoarele obiective specifice:
De asemenea, prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 350 din 07.04.2006, a fost instituită Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi iar prin altă Hotărîre de Guvern (nr. 895 din 07.08.2006) a fost aprobat Regulamentul acesteia. Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi este un organ consultativ şi coordonator, constituit în scopul asigurării bazei strategice şi organizaţionale, a instrumentelor şi mecanismelor de influenţare şi realizare a politicii statului privind asigurarea drepturilor şi şanselor egale între femei şi bărbaţi. Comisia este compusă din 23 de membri (majoritatea la nivel de Viceministru) şi este condusă de către un Viceprim-ministru. Obiectivele de bază ale Comisiei constau în promovarea abordării integrate a egalităţii între femei şi bărbaţi, îmbunătăţirea situaţiei femeii şi bărbaţilor în toate sferele vieţii sociale şi acordarea pentru femei a unui statut social, economic şi politic egal cu cel al bărbaţilor, atît de jure, cît şi de facto. Acestea vor fi realizate prin coordonarea activităţii autorităţilor publice centrale şi locale, acţiunilor de colaborare a structurilor guvernamentale cu organizaţiile neguvernamentale şi organismele internaţionale în problemele egalităţii genurilor. Întru realizarea obiectivelor menţionate, Comisia îndeplineşte următoarele atribuţii:
Argumentele în favoarea actualizării activităţii Comisiei menţionate sînt următoarele:
ARTICOLUL 4 şi 5 Prin adoptarea de către Parlamentul Republicii Moldova a Legii nr.212-XV din 24 iunie 2004, a Legii privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război, s-a urmărit drept scop reglementarea temeiurilor, modului şi condiţiilor declarării stării de urgenţă, precum şi a competenţei autorităţilor ce o declară. În corespundere cu stipulările art.5 al Legii anterior-nominalizate, pe perioada stării de urgenţă, asediu sau război, exerciţiul unor drepturi sau libertăţi ale cetăţenilor pot fi restrînse. Acest lucru se efectuează în conformitate cu prevederile art. 54 al Constituţiei, exceptînd de la careva restricţii drepturile fundamentale care garantează accesul liber la justiţie, prezumţia nevinovăţiei, neretroactivitatea legii, dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle precum şi dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Legea susmenţionată a fost elaborată de către Ministerul Apărării, însă, aceasta nu a fost aplicată deoarece nu a fost necesară implementarea ei pe teritoriul RM. Actualmente, se aplică Legea nr. 271 din 09.11.1994 cu privire la protecţia civilă, care reprezintă un sistem de măsuri şi acţiuni întreprinse pe scara întregului stat pe timp de pace şi de război, în vedere asigurării protecţiei populaţiei, proprietăţii în condiţiile calamităţilor naturale şi ecologic, avariilor şi catastrofelor, epifitotiilor, epizootiilor, incendiilor, precum şi în cazul aplicării mijloacelor de nimicire moderne. Necîtînd la faptul că autorităţile constituţionale ale RM nu deţin controlul de facto asupra regiunii de Est, a fost adoptată Legea nr. 173-XVI din 22.07.2006 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului, care stabileşte necesitatea acordării de asistenţă umanitară, politică, social-economică şi juridică populaţiei din raioanele de Est în vederii depăşirii consecinţelor conflictului. Referitor la asigurarea respectării obligaţiilor internaţionale în domeniul drepturilor omului, refugiaţilor, umanitare, în cadrul implementării rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU, legislaţia Republicii Moldova şi tratatele internaţionale la care ea este parte oferă o serie de garanţii juridice în acest sens. În conformitate cu articolul 3 al Legii cu privire la combaterea terorismului, combaterea terorismului în Republica Moldova se întemeiază pe principiile legalităţii, priorităţii măsurilor de prevenire a terorismului, folosirii în complex a măsurilor de profilaxie, juridice, politice şi social-economice, priorităţii protejării drepturilor persoanelor puse în pericol de un act terorist, minimizării pierderilor de vieţi omeneşti, cedării minime în faţa teroriştilor etc. Metodele, mijloacele, procedurile folosite de organele competente la depistarea, prevenirea şi contracararea actelor de terorism, extremism, sînt reglementate prin lege. Legea cu privire la combaterea terorismului şi alte reglementări speciale dispun expres atribuţiile autorităţilor competente în lupta contra terorismului, procedura lor de realizare, drepturile şi obligaţiile acestora, limitele aplicării lor. De asemenea, legislaţia stabileşte drepturile şi obligaţiile persoanelor bănuite, învinuite, aflate sub urmărirea penală, aflate în căutare etc., metodele asigurare, garantare şi de dispunere de acestea. Ori de cîte ori reglementările naţionale contravin celor internaţionale se aplică direct reglementările internaţionale. Legea obligă garantarea şi protejarea fiinţei umane în orice situaţie şi interpretarea legii în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.
Cadrul legal în vigoare al Republicii Moldova asigură un nivel suficient de protecţie şi reabilitare socială a persoanelor care au avut de suferit în urma eventualelor acte teroriste. De facto, în Republica Moldova nu au avut loc acte de terorism soldate cu urmări grave şi în practică prevederile legale nu au fost aplicate. Modul şi condiţiile de protecţie de stat a victimelor se reglementează de Legea nr. 1458-XIII din 28 ianuarie 1998 privind protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal, Legea nr. 539-XV din 12 octombrie 2001 cu privire la combaterea terorismului, prevederile relevante ale Codului de procedură penală nr. 122-XV din 14 martie 2003, Regulamentul privind modul de reabilitare socială a persoanelor care au suferit în urma unui act terorist, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 873 din 8 iulie 2002. Astfel, persoanele care au suferit nemijlocit moral, fizic sau material în urma unui act terorist, aşa cum acesta este definit în Codul penal, precum şi a altor infracţiuni prevăzute de Cod, săvîrşite în scopuri teroriste, au dreptul la reabilitare socială. Reabilitarea socială a persoanelor care au avut de suferit de pe urma unui act terorist are drept scop revenirea acestora la viaţa normală şi prevede acordarea asistenţei juridice persoanelor menţionate, reabilitarea lor psihologică, medicală şi profesională (inclusiv restabilirea capacităţii de muncă), plasarea în cîmpul muncii, asigurarea cu spaţiu locativ şi se face în modul stabilit de Guvern. Reabilitarea se efectuează de către instituţiile finanţate de la bugetul de stat şi/sau de la bugetul unităţii administrativ-teritoriale, pe al cărei teritoriu a fost săvîrşit actul terorist, în limitele alocaţiilor ce le-au fost aprobate. Dacă alocaţiile aprobate instituţiilor finanţate de la bugetul unităţii administrativ-teritoriale nu vor fi suficiente, reabilitarea socială se va efectua din contul mijloacelor bugetului de stat. În temeiul articolului 16 al legii cu privire la combaterea terorismului persoanelor care au avut de suferit de pe urma unui act terorist li se repară şi prejudiciile cauzate de actul terorist. În conformitate cu articolul 215 al Codului de procedură penală, dacă există temeiuri suficiente de a considera că partea vătămată, martorul sau alte persoane participante la proces, precum şi membrii familiei acestora ori rudele apropiate pot fi sau sînt ameninţate cu moartea, cu aplicarea violenţei, cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor ori cu alte acte ilegale, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sînt obligate să ia măsurile prevăzute de legislaţie pentru ocrotirea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii şi bunurilor acestor persoane, precum şi pentru identificarea vinovaţilor şi tragerea lor la răspundere. Potrivit Legii nr. 1458-XIII din 28 ianuarie 1998 privind protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal, în funcţie de circumstanţele concrete, pentru asigurarea securităţii persoanelor protejate, pot fi aplicate următoarele măsuri de protecţie de stat:
a) paza personală, paza locuinţei şi averii; b) eliberarea mijloacelor speciale de apărare individuală, de legătură şi de informare privind pericolul; c) plasarea temporară în locuri lipsite de pericol; d) tăinuirea datelor despre persoana protejată;
a) schimbarea locului de muncă (serviciu) sau studii; b) strămutarea în alt loc de trai, cu atribuire obligatorie a locuinţei (casă, apartament); c) schimbarea actelor de identitate prin schimbarea numelui, prenumelui şi patronimicului; schimbarea exteriorului; d) examinarea cauzei în şedinţă judiciară închisă. Măsurile prevăzute de protecţie pot fi aplicate numai cu consimţămîntul persoanei protejate şi fără a-i leza drepturile, libertăţile şi demnitatea personală. ARTICOLUL 6 Dreptul la viaţă este cu siguranţă unul din cele mai evidente drepturi fundamentale. În acest sens, este important de a atenţiona că acest articol care enunţă acest drept, nu pretinde de a proteja în mod necondiţionat viaţa însăşi sau să garanteze o anumită calitate a vieţii, ci să protejeze individul împotriva oricărei suprimări de viaţă impuse arbitrar de către Stat. Acţiuni întreprinse în domeniul ocrotirii sănătăţii În scopul ameliorării serviciilor în planificarea familiei şi fortificării sănătăţii reproductive, în anul 2001 a fost adoptată Legea cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială nr. 185-XV din 24.05.2001, iar prin Hotărîrea Guvernului nr.527 din 08.06.1999 a fost aprobat Programul Naţional de asistenţă în planificarea şi protejarea sănătăţii reproductive pe anii 1999-2003. Implementarea Programului menţionat a contribuit la reducerea rolului avortului ca metodă de reglare a natalităţii prin asigurarea cu opţiuni contraceptive moderne, care la rîndul său au dus la micşorarea numărului de sarcini nedorite, reducerea semnificativă a numărului de avorturi în Republică rata cărora a diminuat de la 59,1 în anul 1993 pînă la 14,1 cazuri la 1000 femei de vîrstă fertilă în anul 2006. Rata utilizării metodelor de contracepţie modernă a crescut pînă la 50%. În 1998 asistenţa medicală în planificarea familiei a fost eşalonată în trei nivele: nivelul 1 – medicul de familie, nivelul 2 – cabinetul de planificare a familiei din spitalul raional şi nivelul 3 – Centrul Naţional Ştiinţifico – Practic de Sănătate Reproductivă, Genetică Medicală şi Planificarea Familială. Cu toate acestea avortul continuă să fie utilizat, încă destul de frecvent, în scopul planificării familiei, nu rareori fiind însoţit de riscuri reale care şi mai mult afectează sănătatea reproducerii. În anul 2002 au fost înregistrate 14603 avorturi, iar către anul 2006 numărul lor a atins cifra de 15742. Majoritatea avorturilor (70%) se efectuau prin dilatare şi chiuretaj, 30%-prin aspiraţie vacuum electrică în termen timpuriu de gestaţie, după care urma un chiuretaj de control. Conştientizînd consecinţele negative ale acestei practici pentru sănătatea reproductivă a femeilor, Ministerul Sănătăţii a modificat actele normative pentru implementarea Aspirarea Vacuum Manuală – o metodă mai sigură, mai puţin riscantă şi cost-eficientă. Totodată, în rezultatul Studiului „Evaluarea strategică a aspectelor de politici, calitate şi acces ale serviciilor de contracepţie şi avort în Republica Moldova"(anul 2005) s-a constatat, că deosebit de afectat este accesul femeilor din păturile social-vulnerabile, mai cu seamă din localităţile rurale, nu numai la metodele de contracepţie dar şi la informaţie, avortul încă o metodă de planificare a familiei. În Programul Unic pentru anul 2007, pentru a spori accesul femeilor la servicii medicale, a fost inclusă procedura de întrerupere a sarcinii, confirmată prin examenul clinic şi ultrasonografic, femeile gravide să fie spitalizate indiferent de prezenţa poliţei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Întru fortificarea sănătăţii viitoarei generaţii, completării vidului informaţional în domeniu şi facilitatea conştientizării prevederilor actelor internaţionale şi naţionale de către toţi membrii societăţii noastre a fost elaborată Strategia Naţională a sănătăţii reproducerii aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.913 din 26.08.2005, prin care sînt determinate domeniile sănătăţii reproducerii relevante pentru Republica Moldova, scopurile şi obiectivele fiecărui domeniu. Pentru a reduce rata înaltă a deceselor materne au fost întreprinse măsuri de protejare a femeilor gravide şi a femeilor de vîrstă fertilă. Au fost elaborate şi implementate un şir de programe naţionale şi ramurale, care reflectă strategia de ameliorare a situaţiei create, implementarea măsurilor de profilaxie şi a tehnologiilor cost-efective, îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale. Una din realizările de bază este implementarea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală şi aprobarea Programului Unic, începînd cu anul 2004, ce înglobează soluţionarea problemelor majore ce ţin de sănătatea femeilor gravide, prin includerea acestora în contingentul celor asiguraţi de stat cu medicamente compensate (preparate de fier şi acid folic). Pe perioada anilor 1997-2002 a fost realizat cu succes Programul Naţional de ameliorare a asistenţei medicale perinatale, scopul principal al căruia a fost reducerea mortalităţii materne, mortalităţii perinatale şi neonatale precoce, implementarea tehnologiilor noi aprobate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii drept moderne şi cost-efective la toate nivelurile asistenţei medicale pe verticală. Tot în această perioadă în republică a fost creat un sistem regionalizat de asistenţă perinatală format din 3 niveluri: 10 Centre perinatologice de nivelul II şi unul de nivelul III au fost înzestrate cu echipament medical, procurat din grantul oferit de Guvernul Japoniei. Concomitent au fost instruite cadrele medicale din aceste centre, s-au creat condiţii optime în maternităţi şi a fost organizat serviciul de transportare centralizată a femeilor gravide şi copiilor prematuri. Din anul 2003 derulează Programul de promovare a serviciilor perinatale de calitate (a.2003-2007), obiective de bază ale căruia sînt: reducerea ratei mortalităţii materne cu 30%, reducerea ratei mortalităţii perinatale cu 30%, reducerea ratei mortalităţii neonatale precoce cu 30% şi reducerea ratei de mortinatalitate de la 7,2 pînă la 5,0 la 1000 născuţi. Republica Moldova a fost selectată de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, unica ţară-pilot din Europa, pentru implementarea Strategiei internaţionale „Graviditate fără risc", obiectivele căreia sînt îndreptate spre acces, calitate şi eficacitate, obţinute prin elaborarea standardelor axate pe medicina bazată pe dovezi şi a indicatorilor de proces, specifici fiecărui teritoriu. În acest context, Ministerul Sănătăţii implementează ancheta confidenţială de analiză a cazurilor de deces matern şi perinatal la nivel naţional şi a cazurilor de proximitate de deces matern la nivel de instituţie medicală din Republică. Acţiuni întreprinse la nivel politic Art. 24 alin.1 din Constituţie statuează că statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică. Referitor la Recomandarea Comitetului ONU pentru drepturile omului de a adera la cel de-al Doilea Protocol facultativ al Pactului, comunicăm următoarele. Constituţia Republicii Moldova (art.24, alin.3) stipulează că pedeapsa cu moartea este abolită. Singura excepţie de la regula generală era prevăzută în acelaşi aliniat care permitea aplicarea pedepsei cu moartea „numai pentru acte săvîrşite pe timp de război sau de pericol eminent de război şi numai în condiţiile legii”. Aceste prevederi constituţionale intrau în contradicţie cu cel de-al Doilea Protocol facultativ la PIDCP privind abolirea pedepsei cu moartea, precum şi a Protocolului nr. 13 la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele. În scopul pregătirii seturilor de materiale necesare pentru ratificarea celor două tratate internaţionale, la iniţiativa Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Preşedintele RM s-a adresat Parlamentului în vederea iniţierii procedurii de revizuire a Constituţiei. În acest, context Curtea Constituţională s-a pronunţat favorabil pentru avizul nr. 2 din 22 septembrie 2005 asupra proiectelor de lege privind modificarea art. 24 al. 3 din Constituţia RM. Astfel a fost modificat art. 24 al. 3, prin excluderea completă a posibilităţii aplicării pedepsei cu moartea. Legislaţia Republicii Moldova ocroteşte dreptul la viaţă iar noul Cod Penal adoptat la 18 aprilie 2002 incriminează următoarele infracţiuni săvîrşite contra vieţii şi sănătăţii persoanei: omorul intenţionat (art.145); omorul săvîrşit în stare de afect (art.146); pruncuciderea (art.147); lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia, art.148); lipsirea de viaţă din imprudenţă (art.149); determinarea la sinucidere (art.150) ş.a. În ceea ce vizează garantarea dreptului la viaţă în condiţiile de privaţiune de libertate expunem că un mare accent se pune pe asigurarea deţinuţilor cu hrana necesară, astfel asigurarea calitativă şi cantitativă cu hrană a organismului uman, în mare măsură, depinde de raportul optimal echilibrat dintre masa ingredientelor necesare în produsele alimentare. Pentru categoriile de deţinuţi (minorii, bolnavii şi invalizii de gradul I şi II, deţinutele gravide şi mamele care alăptează copii, deţinuţii antrenaţi la munci grele şi nocive) sunt stabilite norme majorate faţă de cea generală care includ o raţie suplimentară, aceasta fiind stabilită prin lege. Personalul penitenciar este în drept să recurgă la aplicarea forţei fizice, mijloacelor speciale şi a armei de foc în cazurile şi modul prevăzut de art. 242 Cod de executare, alin. 10) art.11 al Legii cu privire la sistemul penitenciar, precum şi în cazurile prevăzute de art.35-40 ale Codului penal. Astfel, conform prevederilor art. 242 Cod de executare, pot fi aplicate forţa fizică, mijloacele speciale şi arma de foc, în cazul opunerii de către condamnaţi a rezistenţei, nesupunerii cerinţelor legale şi întemeiate ale personalului sistemului penitenciar, participării la tulburări de masă, luării de ostatici, atacării altor persoane sau săvîrşirii unor alte acţiuni social-periculoase, în cazul evadării sau reţinerii evadaţilor din penitenciar, precum şi în scopul prevenirii pricinuirii de către condamnaţi celor din jur sau sie a unor daune. De asemenea, condiţiile şi limitele aplicării forţei fizice, mijloacelor speciale şi a armei de foc sunt prevăzute de Secţiunea a 21-a a Statutului executării pedepsei de către condamnaţi. Exemple de cazuri în care s-a aplicat legitim şi nelegitim arma de foc Ca exemplu al aplicării armei de foc putem menţiona tentativa de evadare, din 05 iulie 2006, a condamnatului Pripa Serghei Vladimir, a. n. 1976, din Penitenciarul nr. 18 – Brăneşti, prin metoda depăşirii obstacolelor tehnico – geniste de pază. Vizavi de acest caz, a fost efectuată o cercetare de serviciu de către I. Cruc, Şef al Serviciului securitate al penitenciarului, maior de justiţie. În cadrul cercetării cazului s-a stabilit că, la data de 05.07.2006, aproximativ ora 1415, gardianul Serghei Gaşper, plutonier de justiţie, a observat că un condamnat a intrat în zona cu acces interzis a penitenciarului (s-a urcat pe gardul principal al obstacolelor tehnico - geniste de pază). Fiind somat de către gardian, condamnatul a continuat mişcarea în aceiaşi direcţie. Ca urmare, santinela a somat condamnatul în mod repetat (efectuînd o tragere de avertizare cu arma în plan vertical), însă condamnatul nu a reacţionat. Astfel, după somarea repetată a condamnatului, gardianul Gaşper Serghei a aplicat arma de foc, rănind infractorul la piciorul stîng în regiunea gambei. Fiind reţinut, infractorului i s-a acordat primul ajutor medical. Cazul dat a fost documentat în modul şi ordinea prevăzută de legislaţie, iar materialele corespunzătoare au fost expediate organelor competente pentru dispunerea începerii urmăririi penale. Ca urmare, la data de 28 august 2006, Pripa Serghei Vladimir a fost judecat de către Judecătoria raionului Orhei, şi condamnat la şase ani şi şase luni de închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.27; alin. (1) art. 317 şi art. 85 Cod penal (tentativă de evadare), cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Copiile documentele legate de judecată se conţin în Anexa I la Raport.
În urma măsurilor întreprinse la 22 august, aproximativ ora 17:30, în iaz a fost depistat cadavrul lui I. Condrea cu o plagă la cap cauzată prin foc de armă. Pe acest caz a fost pornită cauza penală nr. 2004481192 în baza art.328 alin.(2), lit. b) Cod penal. La 13 martie 2007, Judecătoria Căuşeni a pronunţat sentinţa de condamnare a maiorului de poliţie Gligor Ion Iova, recunoscîndu-l vinovat în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 328(3), lit. d) Cod penal (exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu), condamnîndu-l la 9 ani privaţiune de libertate şi privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii în organele Ministerului Afacerilor Interne. Sentinţa este cu drept de atac în Curtea de Apel Bender (copia sentinţei instanţei de judecată se conţine în Anexa I).
Yüklə 0,87 Mb. Dostları ilə paylaş:
|