Resursele umane ale terrei

Europa Centrală şi de Est (inclusiv C.S.I.).

Un rol deosebit în cadrul producţiei de energie electrică îl deţine C.S.I., a cărei producţie în balanţa mondială este de 13%. Volumul producţiei sale, care în 1992 a reprezentat peste 1 400 miliarde kWh, o situează pe locul doi în lume. Din această producţie, 2/3 este furnizată de uzine termoelectrice. Puternice termocentrale se află în bazinul Moscovei (Konakovo, Kostroma cu câte 2 400 MW putere instalată fiecare), Belovo şi Nazarov (bazinul Kuzneţk), Baku (Azerbaidjan), Troiţk (Ural).

Hidrocentralelor, le revine 16% din întreaga cantitate de energie electrică produsă în ţară. În unele regiuni hidroenergia reprezintă practic unica sursă de energie şi cea mai ieftină (în nord-vest în Karelia, peninsula Kola, în Caucaz şi într-o anumită măsură în centrul părţii europene).

Mari fluvii bogate în ape, cum sunt Volga, Nipru, Obi, Enisei, Angara pun în mişcare turbinele unor uriaşe centrale hidroelectrice. Cel mai important sistem este cel de pe Volga, unde s-a format o adevărată cascadă de hidrocentrale cu o putere instalată de 13 600 MW. Mai importante sunt Volgograd şi Kuibîşev, de peste 2 000 MW, fiecare, Saratov, Ceboksari şi Votkinsk de peste 1 000 MW fiecare. Resursele energetice ale Niprului sunt concentrate pe cursul său mijlociu şi inferior, pe care se află în funcţiune 6 hidrocentrale (Kiev, Kanev, Kremenciug, Dneproghes ş.a.) cu o putere de peste 3 000 MW.

Mari sisteme hidroenergetice funcţionează pe marile fluvii siberiene. Astfel, în bazinul Eniseiului s-au construit hidrocentralele de la Krasnoiarsk

(5 000 MW), Saian Sushensk (6 400 MW), Osinovka (8 000 MW), iar pe afluentul său Angara cele de la Bratsk (4 500 MW) şi Ust Ilimsk (4 300 MW). Puternice uzine hidroelectrice funcţionează pe fluviul Obi (Novossibirsk) şi afluentul său Irtîş (Ust-Kamenogorsk şi Buhtarama). O atenţie deosebită s-a acordat amenajării apelor care coboară din Caucaz,precum şi celor ce-şi au obârşiile în Podişul Pamir şi munţii Tian-Şan.

Cele 42 de atomocentrale de care dispune astăzi C.S.I. sunt amplasate în general în uzine de mare putere (Beloiarsk, Sankt Petersburg, Cernobîl, Jgnalina, Hmelnitkii) şi contribuie cu 9% la producţia de energie electrică.

În mod experimental funcţionează centrala mareomotrică din Golful Kislaia (Peninsula Kola), altele fiind în stadiu de construcţie la Marea Albă (Mezen, Lumbovska), precum şi centrale geotermice (Kamciatka) şi eoliene (Crimeea) de capacitate mică.