ROMÂNIA
Minereurile de fier se găsesc în ţara noastră în cantitate relativ redusă şi au, în general, un conţinut metalic scăzut (28-40% fier). În prezent principalele exploatări sunt situate în partea de est a masivului Poiana Ruscă, furnizând 60% din producţia ţării (în ultimii ani sub un milion de tone).
Producţia de minereu este total insuficientă necesarului industriei siderurgice şi, ca urmare, se importă peste 80% din necesar.
Siderurgia românească străbate o perioadă mai dificilă, de readaptare la condiţiile economice noi interne şi internaţionale, ceea ce explică scăderile de producţie de după 1990.
Există două categorii de unităţi siderurgice: cu furnale, care cuprind combinatele de la Reşiţa, Hunedoara, Galaţi, Călăraşi, şi unităţi fără furnale, care produc oţeluri, laminate, sârmă, ţevi - Târgovişte, Bucureşti, Câmpia Turzii, Nădrag, Oţelu Roşu, Beclean, Zimnicea, Iaşi, Roman, Focşani.
Cele mai importante combinate siderurgice, conturate de-a lungul timpului, sunt cele de la Reşiţa, Hunedoara, Galaţi, Călăraşi.
INDUSTRIA CONSTRUCŢIILOR DE MAŞINI ŞI A PRELUCRĂRII METALELOR
Industria construcţiilor de maşini şi a prelucrării metalelor
CUPRINS
Industria construcţiilor de maşini şi a prelucrării metalelor
Industria construcţiilor de maşini şi a prelucrării metalelor constituie una dintre cele mai importante ramuri industriale ale lumii. Ea transformă metalul în produse utile omului şi, în primul rând, în unelte necesare producţiei.
Volumul şi structura acestei ramuri constituie cel mai reprezentativ indice în caracterizarea puterii industriale a unei ţări.
Dostları ilə paylaş: |