Resursele umane ale terrei

Franţa şi Marea Britanie deţin locurile trei şi, respectiv, patru în ierarhia mondială. Industria aeronautică franceză este concentrată în regiunea pariziană şi în sudul ţării (Toulouse, Bayonne, Marsilia, Bordeaux), la care se adaugă Nantes, Dijon şi Bourges. În Marea Britanie producţia de avioane este concentrată în împrejurimile Londrei (Hayes, Kingston, Luton), în apropierea oraşului Portsmouth şi a Golfului Bristol. Mai produc avioane, de diferite tipuri şi în număr restrâns Germania (München, Bremen, Friederichshafen), Italia (Torino), Suedia (Linköping), Spania, Olanda, Polonia, Canada (Montreal), Japonia (Nagoya), Australia, Israel, România ş.a.

INDUSTRIA CHIMICĂ

 Industria chimică | Industria petrochimică

CUPRINS

 Industria chimică

Industria chimică reprezintă ramura industrială care, în ansamblu, a cunoscut cea mai spectaculoasă dezvoltare după cel de-al doilea război mondial. La aceasta au contribuit mai mulţi factori:

- valorifică la cel mai înalt grad o gamă foarte largă de materii prime, inclusiv deşeuri;

- produsele pe care le realizează sunt solicitate de absolut toate ramurile de activitate, de la domenii industriale până la medicină şi cosmetică;

- progresele în domeniul tehnico-ştiinţific, permiţând scoaterea în permanenţă de produse noi pe piaţă.

Numeroasele ramuri ale industriei chimice se pot grupa astfel:

a) produse clorosodice şi acid sulfuric;

b) îngrăşăminte chimice;

c) petrochimie;

d) celuloză şi hârtie;

e) medicamente;

f) alte ramuri. 

Industria petrochimică

Este ramura cea mai importantă şi mai dinamică a industriei chimice, valorificând în cel mai înalt grad petrolul şi gazele naturale şi realizând o gamă variată de produse: materiale plastice, răşini sintetice, cauciuc sintetic, fire şi fibre sintetice, solvenţi, coloranţi, medicamente, detergenţi. Cu excepţia S.U.A., C.S.I., Marea Britanie şi Canada, celelalte ţări cu economie dezvoltată şi-au dezvoltat petrochimia în totalitate sau în cea mai mare parte pe baza de materii prime din import.

1. Industria materialelor plastice s-a dezvoltat legat de utilizarea tot mai largă a produselor sale (îndeosebi polietilena, policlorura de vinil şi polistirenul):

- în comerţ pentru ambalaje;

- în agricultură pentru solarii;

- în industria constructoare de maşini pentru caroserii, subansamble pentru avioane şi trenuri, motoare destinate centralelor eoliene.

Principalii producători mondiali în domeniu sunt: S.U.A., Germania, Japonia, C.S.I., Italia, Olanda, Marea Britanie, Franţa. Cu cele circa 0,65 mil.t. realizate anual, România se înscrie în rândul statelor cu o producţie apreciabilă.

2. Industria firelor şi fibrelor sintetice (principalele tipuri de fibre sunt cele poliesterice, poliamidice şi poliacrilonitrilice, ultimele fiind cunoscute şi sub denumirea de "lână artificială") a cunoscut o rapidă dezvoltare în ultimele decenii (ajungând la circa 12 mil.t în 1990), legat de creşterea rapidă a populaţiei mondiale şi, în acest context, insuficienţa producţiei de fire naturale. De altfel, utilizarea lor în industria textilă a crescut foarte mult, de la numai câteva procente în anii 1950 la mai mult de jumătate în prezent. Cei mai importanţi producători mondiali în domeniu sunt aceeaşi ca şi în cazul materialelor plastice, modificându-se doar poziţia în ierarhie.

3. Industria cauciucului sintetic constituie ramura industriei chimice care a evoluat în directă relaţie cu producţia mondială de autovehicule, cauciucul sintetic (obţinut din hidrocarburi) contribuind, în prezent, în cea mai mare parte la fabricarea anvelopelor. Astfel, dacă în 1948 cauciucul sintetic reprezenta doar 10% din producţia mondială de cauciuc (restul fiind asigurat de cauciucul natural¹), în prezent ponderea sa este de aproape nouă zecimi.

La producerea cauciucului sintetic se foloseşte şi negru de fum, obţinut pe bază de gaz metan, cele mai mari producţii realizându-se în S.U.A., Japonia, C.S.I.

Producţia mondială de cauciuc sintetic a crescut de la numai 1,5 mil.t în 1955 la 9,4 mil.t în 1995, cunoscând între timp unele variaţii, mai ales în perioada crizei din deceniul al optulea. Circa 1/4 din producţia mondială este asigurată de S.U.A. cu 2,4-2,6 mil.t. Alţi producători importanţi sunt: Japonia (1,4 mil.t.), Rusia (0,8 mil.t.), Franţa (0,6 mil.t.), Germania (0,6 mil.t.), Marea Britanie (0,3 mil.t), Italia (0,3 mil.t), Brazilia (0,3 mil.t), Olanda (0,2 mil.t) şi alte ţări.

Cauciucul sintetic este utilizat, în cea mai mare parte, ca materie primă în industria anvelopelor, ramură care are cam aceeaşi producători importanţi: S.U.A, Japonia, Germania, Franţa, C.S.I., Italia, Marea Britanie, Olanda şi altele.

Ca repartiţie geografică a industriei petrochimice, pe cuprinsul planetei se disting două categorii de producători importanţi: pe bază de resurse proprii de hidrocarburi (S.U.A., C.S.I., Marea Britanie, Canada) şi pe bază de materii prime din import (Japonia, Italia, Franţa, Belgia, Olanda şi altele).

Cel mai mare producător mondial în domeniu rămâne S.U.A., cu centre grupate în două mari regiuni: Golful Mexic - Middlecontinent (cu centre ca Texas-City, Lake Charles, Beaumont, Houston şi altele). În Canada cea mai importantă regiune este cea din sud-est (cu centre ca Sarnia, Varennes şi altele), alimentată cu petrol îndeosebi din provincia Alberta. În C.S.I. centrele industriei petrochimice se află fie în principalele regiuni cu exploatări de petrol şi de gaze naturale - respectiv în zonele Volga-Ural (Volgograd, Gorki, Kazan, Ufa şi altele), Siberia de Vest (Tiumeni, Tomsk, Tobolsk şi altele), Caucazul de Nord şi litoralul Mării Caspice, fie de-a lungul marilor conducte petroliere.

În statele importatoare de petrol, petrochimia s-a dezvoltat în porturi (în complexe împreună cu marile rafinării), cum este cazul în Japonia (Nagoya, Tokyo, Kawasaki şi altele), Italia (Ravenna, Porto Marghera, Porto Torres şi altele), Franţa (zona Marsilia), Olanda (Rotterdam), Belgia (Anvers).

ROMÂNIA

Ţara noastră are o industrie chimică bine dezvoltată şi variată, care utilizează în bună măsură materii prime din resurse interne.