Romania curtea de apel constanţA

10. Grăniţuire. Raporturi de vecinătate cu o unitate administrativ-teritorială – comună. Condiţiile stabilirii limitelor unităţii administrativ-teritoriale.

Conform art.22 din Legea nr.215/2001 republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.286/2006 „Determinarea teritorială a comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor se stabileşte prin lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective prin referendum, care se organizează potrivit legii.

De asemenea, art.73 alin.(3) lit.(a) din Constituţie statuează că organizarea administraţiei locale a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală se reglementează prin lege organică.

Din dispoziţiile legale evocate rezultă că delimitarea unităţilor administrativ teritoriale, care implică stabilirea limitelor teritoriale înlăuntrul cărora fiinţează şi îşi exercită competenţele autorităţile publice, este de atributul puterii legislative, care numai prin lege organică poate reglementa.

Instanţa de judecată nu se poate substitui legiuitorului în operaţiunea de delimitare a unităţii administrativ-teritoriale, în speţă comuna Ciobanu; numai după stabilirea prin lege a acestor limite se va putea verifica existenţa relaţiei de vecinătate dintre părţi; - premisă a operaţiunii de grăniţuire, şi exercitarea dreptului de proprietate în limitele stricte ale unităţii administrativ teritoriale.
Art. 22 din Legea nr. 215/2001 republicată şi modificată

Art. 10 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, republicată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr.111/842/2009 reclamanta S.C. F. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Comuna Ciobanu prin Primar pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună grăniţuirea proprietăţilor învecinate deţinute de cele două părţi cu titlu de proprietate şi respectiv contract de concesiune.

În motivarea acţiunii reclamanta învederează că prin contractul de concesiune nr.178/29.11.2006, încheiat cu CNAFP, a dobândit dreptul de concesiune asupra unei suprafeţe strict delimitate în contract, asupra căreia îşi legitimează dreptul de proprietate CNAFP.

Se susţine că dreptul său de concesiune şi de exploatare asupra acestei suprafeţe este limitat şi tulburat de către pârâta comuna Ciobanu, care invocă un drept de proprietate asupra unui teren limitrof, dar nu este clar individualizat şi nu se poate spune cu certitudine unde este amplasat, mai exact, pe ce latură se învecinează cu suprafaţa pe care o deţine.

Solicită instanţei de judecată ca în urma analizării actelor deţinute de către părţi să distingă întinderea drepturilor pe care le au părţile şi să stabilească limita proprietăţii atât a pârâtei Comuna Ciobanu, judeţ Constanţa, cât şi a CNAFP.

Arată reclamanta că acest lucru se impune a fi clarificat deoarece pârâta, prin acţiunile sale, îi afectează dreptul său legitim dobândit prin contractul de concesiune.

Se mai arată că litigiul a fost declanşat în urma măsurătorilor efectuate de reclamantă în vederea intabulării, când s-a constatat că întinderea luciului de apă şi a zonei de teren limitrofe este mai mare decât cea menţionată în contractul de concesiune pe care îl deţine, pentru această diferenţă de teren pârâta Comuna Ciobanu invocând un drept de proprietate, dar fără a-şi legitima dreptul printr-un titlu legal.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art.584 Cod civil.

Prin sentinţa civilă nr.642/C/02.09.2010 pronunţată de Judecătoria Hârşova a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Ciobanu prin Primar şi intervenienta Agenţia Domeniilor Statului, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă civilă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză a reţinut următoarele:

Prin adresa nr.8062/14.08.2008 emisă de O.C.P.I. Constanta s-a precizat că în conformitate cu prevederile Legii nr.2/1968, Lacul Hazarlâc în suprafaţă de 254,73 ha este situat pe teritoriul administrativ al comunei Ciobanu.

Terenurile limitrofe lacului Hazarlâc în suprafaţă de 52,00 ha au fost retransmise către Primăria Ciobanu în baza prevederilor Ordinului nr.775/07.11.1991 al Ministerului Mediului şi sunt în proprietatea privata a Primăriei Ciobanu.

Din extrasul de carte funciară din 15.09.2009 rezultă că este deschisă carte funciară nr.10236 la B.C.P.I. Medgidia pentru suprafaţa de 2836035 mp, iar la titularii dreptului de proprietate figurează Statul Român în administrarea C.N.A.F.P. pentru suprafaţa de 254,73 ha în cota de 1/1 conformitate act 9555/2007 şi comuna Ciobanu pentru suprafaţă de 28,87 ha, conform cu actul nr. 16325/2008 .

În partea a treia este înscrisă reclamanta in calitate de concesionar, conform act nr.9555/2007.

Din contractul de concesiune nr.178/29.11.2006 suprafaţa de teren atribuită reclamantei este de 254,73 ha pe care sunt amplasate activele amenajării piscicole Asarlac.

Art. 584 C.civ. “Orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite de a sa; cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate”.

Reclamanta si-a întemeiat acţiunea pe textul de lege mai sus individualizat, prevalându-se de calitatea de concesionar pe care o are.

Instanţa in baza înscrisurilor aflate la dosar, a respins acţiunea ca neîntemeiată, deoarece a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada ca titularul dreptului de proprietate, respectiv Statul prin A.D.S. deţine această suprafaţă de 2836035 m.p. în proprietate exclusivă.

Din extrasul de carte funciară rezultă că, din această suprafaţă, pârâta este titulara a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 28,87 ha. Cele două părţi trebuie mai întâi să îşi individualizeze fiecare suprafeţele conform titlurilor de proprietate existente si după aceasta există posibilitatea de a se face grăniţuirea între cele doua părţi.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs reclamanta S.C. F. S.R.L criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în esenţă că în mod eronat instanţa de fond a respins acţiunea deoarece din concluziile raportului de expertiză rezultă că diferenţa de teren din parcelă aparţine Comunei Ciobanu.

Legal citata, intimata intervenientă ADS a depus note de şedinţă precizând că în extrasul de carte funciară nr.955/19.10.2007 se atestă faptul că Statul Român reprezentat prin CNAFP deţine o suprafaţa de 2 836 035 mp pe raza administrativă a Comunei Ciobanu, judeţul Constanţa.

În temeiul art.282 din Codul de procedură civilă, Tribunalul Constanţa a calificat prezenta cale de atac ca fiind apel, în raport de obiectul material al cererii deduse judecăţii.

Prin decizia civilă nr.133/25.02.2011, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin contractul de concesiune nr.178/29.11.2006 încheiat între CNAFP şi reclamanta S.C. F. S.R.L, aceasta din urmă a preluat în concesiune suprafaţa de 254,73 ha teren pe care sunt amplasate activele amenajării piscicole A. sau aferent acestei amenajări, aflate în perimetrul localităţii Ciobanu, judeţul Constanţa.

S-a mai reţinut că intabularea realizată de către reclamanta S.C. F. S.R.L. a vizat o suprafaţă de 283,6035 ha, ce excede terenului concesoionat, iar parte din acest teren, respectiv 28,87 ha teren limitrof lacului Hazarlâc în partea de vest se suprapune cu terenul deţinut de către Ocolul Silvic Hârşova.

S-a concluzionat în raport de înscrisurile depuse se la dosar, - contract de concesiune şi extrase din cartea funciară, că instanţa de fond a reţinut în mod judicios că o grăniţuire, respectiv trasarea liniei de hotar între unitatea admnistrativ teritorială-Comuna Ciobanu, judeţ Constanţa şi proprietatea Statului Român, administrată de CNAFP şi concesionată reclamantei se va putea realiza numai după individualizarea concretă a fiecărei proprietăţi, conform legislaţiei în vigoare, probatoriul administrat în cauză nefiind concludent sub acest ultim aspect.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta S.C. F. S.R.L care a criticat-o pentru nelegalitate conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă, motivat de faptul că instanţa a făcut o aplicare greşită în cauză a dispoziţiilor art.584 Cod civil.

Recurenta a susţinut că în prezent justifică un drept de concesiune pentru întreaga suprafaţă de teren de 283,63 ha, întrucât contractul de concesiune nr.178/29.11.2006 ce a avut ca obiect concesionarea directă a un ei suprafeţe de 254,73 ha teren pe care se aflau amplasate activele amenajării piscicole A. sau aferent acestei amenajări, aflate în perimetrul localităţii Ciobanu, a fost completat prin actul adiţional nr.3/4.12.2010, reclamantului fiindu-i atribuită în concesiune şi diferenţa de teren de 28,87 ha, obiectul concesiunii întregindu-se până la suprafaţa totală de 283,60 ha.

- Se mai susţine că pârâta Comuna Ciobanu nu deţine niciun drept de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 28,87 ha intabulată pe numele unităţii administrativ teritoriale în cartea funciară a comunei Ciobanu, întrucât încheierea de intabulare nr.16325/2008 a fost anulată prin sentinţa civilă nr.782/C/21.10.2010 a Judecătoriei Hârşova.

- Suprafaţa de 28,87 ha nu se suprapune nici cu terenul deţinut de ocolul Silvic Hârşova deoarece nu există planuri şi măsurători topografice, întocmite conform art.18 lit.(f) şi art. 19 lit.(f) din Regulamentul privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiei cadastrale de identificare a suprafeţelor.

Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile recurentei reclamante se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Reclamanata S.C. F. S.R.L. a dedus judecăţii o acţiune în grăniţuire în raport de pârâta Comuna Ciobanu, judeţ Constanţa, solicitând să se stabilească linia de hotar ce desparte teritoriul unităţii administrativ-teritoriale de terenul în suprafaţă de 283,60 ha proprietate publică a statului, aflat în administrarea CNAFP şi în concesiunea reclamantei, conform art. 584 Cod civil.

Potrivit dispoziţiilor art.584 Cod civil, orice proprietar sau titular al unui drept real al bunului poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa. Textul situat în materia servituţii consacră un drept real subiectiv şi o obligaţie corelativă create de vecinătate, în temeiul cărora să se ceară fixarea liniei de hotar comună ce separă fondurile învecinate şi marcarea acestea pe semne de hotar.

Referitor la obiectul acţiunii în grăniţuire, practica şi doctrina sunt unanime în a considera că pe calea acestei acţiunii judecătoreşti nu se creează un nou hotar între cele două proprietăţii, ci se reconstituie cel real, pronunţându-se deci o hotărâre declarativă de drepturi, şi nu una constitutivă.

Verificarea temeiniciei cererii în grăniţuire presupune cercetarea trecutului transmisiunilor referitoare la terenurile supuse hotărniciei.

Dacă semnele exterioare ale acestui hotar nu (mai) există în baza art.584 Cod civil, judecătorul nu poate decât să stabilească hotarul iniţial fără a avea posibilitatea să creeze o situaţie juridică nouă, ori fixarea unui alt hotar decât cel avut în vedere de către dobânditori la momentul transmisiunilor, căci aceasta înseamnă reconfigurarea întinderii dreptului de proprietate al părţilor în litigiu, ceea ce, în spiritul principiilor de drept, este inadmisibil.

În speţă, avându-se în vedere calitatea uneia din părţile din litigiu, respectiv o unitate administrativ teritorială - comuna Ciobanu - se reţine că instanţa de judecată nu are competenţă în stabilirea limitelor teritoriale ale unităţii administrativ-teritoriale, aceste limite de hotar impunându-se a se realiza conform Legii nr.215/2001.

Astfel, conform art.22 din Legea nr.215/2001 republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.286/2006, „Determinarea teritorială a comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor se stabileşte prin lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective prin referendum, care se organizează potrivit legii

De asemenea, art.73 alin.(3) lit.(a) din Constituţie statuează că organizarea administraţiei locale a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală se reglementează prin lege organică.

Din dispoziţiile legale evocate rezultă că delimitarea unităţilor administrativ teritoriale, care implică stabilirea limitelor teritoriale înlăuntrul cărora fiinţează şi îşi exercită competenţele autorităţile publice, este de atributul puterii legislative, care numai prin lege organică poate reglementa.

În acelaşi sens, art.10 alin.(2) din Legea nr.7/1996 modificată prin O.U.G. nr.64/2010 prevede că delimitarea unităţilor administrative teritoriale se face prin materializarea la teren a limitelor recunoscute de către aceasta în condiţiile legii. Regulamentul de organizare şi funcţionarea comisiilor de delimitare se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României.

Instanţa de judecată nu se poate substitui legiuitorului în operaţiunea de delimitare a unităţii administrativ-teritoriale, în speţă comuna Ciobanu; numai după stabilirea prin lege a acestor limite se va putea verifica existenţa relaţiei de vecinătate dintre părţi; - premisă a operaţiunii de grăniţuire, şi exercitarea dreptului de proprietate în limitele stricte ale unităţii administrativ teritoriale.

De altfel, prin acţiunea promovată reclamanta nu a urmărit verificarea identităţii hotarului actual cu cel primordial, existent la data înfiinţării comunei Ciobanu, ci invocând o încălcare a dreptului său de concesiune asupra unei suprafeţe de teren de 28,87 ha, - intabulată pe numele unităţii administrativ teritoriale, a solicitat instanţei să dea preferinţă titlului său în raport cu dreptul unităţii administrativ teritoriale.

Litigiul legat de întinderea dreptului fiecărui proprietar presupune compararea de titluri, procedură specifică acţiunii în revendicare.

Spre deosebite însă de acţiunea în revendicare, care urmăreşte în principal determinarea limitelor dreptului real de proprietate prin compararea titlurilor şi doar printr-un posibil petit subsecvent stabilirea graniţei dintre proprietăţile cărora li se conferă întinderea dreptului, acţiunea în grăniţuire promovată separat şi independent de vreun drept clamat al pretinsului proprietar neposesor, nu are alt scop procesual decât cel de a decide asupra liniei de demarcare dintre proprietăţi.

Anularea încheierii de intabulare nr.16325/2008 ce a avut ca obiect intabularea dreptului de proprietate al comunei Ciobanu asupra terenului în suprafaţă de 28,87 ha,-teren asupra căruia au invocat un drept de concesiune reclamanţii, în temeiul contractului de concesiune nr.178/2006 modificat prin actul adiţional nr.3/4.12.2010 încheiat cu CNAFP, nu echivalează cu desfiinţarea unui eventual drept de proprietate al comunei Ciobanu asupra acestui teren. Apartenenţa bunului la domeniul public al statului sau la domeniul public/privat al unităţii administrativ teritoriale urmează a fi clarificată prin lege, şi numai după delimitarea prin lege a unităţii administrativ-teritoriale - comuna Ciobanu, instanţa va putea statua asupra unei eventuale încălcări a dreptului real dobândit de reclamantă prin concesiune.

De altfel, la momentul sesizării Judecătoriei Hârşova (25.02.2009) reclamanta a concesionse numai o suprafaţă de teren de 254,73 ha, conform contractului de concesiune încheiat prin atribuire directă nr.178/29.11.2006, iar acţiunea sa viza grăniţuirea unui teren de 283,60 ha în raport cu proprietatea învecinată-comuna Ciobanu.

Numai cu ocazia soluţionării cauzei în recurs reclamanta a depus la dosar un înscris nou, încheiat după pronunţarea hotărârii instanţei de apel, respectiv actul adiţionalnr.3/4.12.2010 la contractul nr.178/29.11.2006 prin care s-a modificat obiectul concesiunii de la suprafaţa de 254,73 ha la suprafaţa de 283,60 ha, dar nici acest contract de concesiune nu conţine o schiţă plan de delimitare a corpului de proprietate-domeniul public al statului, concesionat reclamantei.

În raport de probatoriul administrat în faţa instanţelor de fond şi de apel şi avându-se în vedere situaţia de fapt mai sus menţionată, Curtea reţine că în mod judicios a fost respinsă acţiunea în grăniţuire promovată de reclamantă.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art.312 Cod proc.civilă se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

Decizia civilă nr. 288/C/15.06.2011

Dosar nr. 111/842/2009

Judecător redactor Mihaela Popoacă