Romania curtea de apel constanţA

9. Expropriere. Cuantumul despăgubirilor datorate expropriatului. Determinarea ”valorii reale” a bunului expropriat. Evaluarea prejudiciului cauzat prin expropriere. Termenul de plată a despăgubirilor.

Potrivit art. 26 al. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994- aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ – teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum şi de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.

Prin urmare, legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului şi/sau unor terţi, prin măsura exproprierii.

În ceea ce priveşte prima componentă a despăgubirii, - „valoarea reală” a bunului expropriat, aceasta este determinată de preţul cu care se vând imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.
Legea nr. 33/1994, art. 26, alin. 1 şi 2

Legea nr. 148/2004

Legea nr. 255/2010
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 8806/118/2010 reclamanta S.C. D. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii – CNADN România, Comuna Agigea prin Primar, judeţul Constanţa prin Prefect şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa a contestat Hotărârea de expropriere nr. 46/15.06.2010, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. majorarea cuantumului despăgubirilor ce-i vor fi acordate la suma de 200.395 Euro (echivalentul a 851.679 lei la un curs de 4,25 lei/Euro);

2. plata efectivă a despăgubirii în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, în contul reclamantei deschis la RBS Bank Bacău, COD IBAN RO 43 ABNA 0400 264100133554;

3. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 900/17.02.2011 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâţii Comuna Agigea prin Primar, Judeţul Constanţa prin Prefect şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Statul Român şi a fost anulată în parte Hotărârea nr. 46/15.06.2010 a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii – CNADN România numai în ceea ce priveşte menţiunile cuprinse în art. 2 referitoare la cuantumul despăgubirilor şi la modalitatea de plată a acestora.

Cuantumul despăgubirilor datorate reclamantei în calitate de persoană expropriată pentru terenul în suprafaţă de 2.330 mp situat în intravilanul localităţii Agigea, sat Lazu, judeţul Constanţa, parcela A 428/11-7 lot 2 a fost stabilit la 793.892 lei, echivalentul a 184.639 Euro.

S-a stabilit că plata acestor despăgubiri să se realizeze în contul reclamantei, deschis la RBS B. Bacău în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. A fost obligat pârâtul Statul Român la 3.200 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că despăgubirea la care este îndreptăţită persoana expropriată este alcătuită, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 din două componente şi anume valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.

În referire la prima componentă – valoare reală a terenului expropriat, s-a reţinut că instanţa trebuie să se raporteze la preţul cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, iar prin raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză s-a stabilit că valoarea reală a terenului în suprafaţă de 2.330 mp este de 59.415 lei.

În ceea ce priveşte prejudiciul înregistrat de reclamantă, instanţa de fond şi-a însuşit concluziile expertizei imobiliare – opinia majoritară, în sensul că acesta este de 184.635 Euro (echivalentul a 793.982 lei) reprezentând cheltuieli cauzate de mutarea (demontarea şi reasamblarea) pe un alt amplasament a mărfii depozitate şi a instalaţiei G.P.L. a depozitelor de polistiren şi gresie cu rafturile de depozitare aferente, a sistemului de supraveghere video; devierile traseului utilităţilor din zona expropriată (gaz, guri de scurgere pluvială, conductă GPL, stâlpi de iluminat, apă canalizare şi alte reţele din zona expropriată – 99.037 lei) la care se adaugă contravaloarea investiţiilor realizate pe acest teren de reclamantă (161.615 Euro).

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin CNADN România prin mandatar S.C. C. S.A., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte.

I. Cuantumul foarte mare al despăgubirii acordate reclamantei – 793.982 lei.

- Apelantul pârât a susţinut că valoarea despăgubirii nu a fost corect stabilită, această greşeală datorându-se şi celor doi experţi B.E. şi I.C. care nu au calitatea de experţi ANEVAR şi în consecinţă nu au avut nici competenţele profesionale necesare pentru a realiza o determinare corectă a valorii terenului expropriat.

- S-a mai arătat că cei doi experţi au avut în vedere, în utilizarea celor 3 metode numai factorii pozitivi ai zonei ce conduc la creşterea preţului pe metru pătrat, fără a lua în considerare şi factorii cerţi şi obiectivi (prăbuşirea pieţei imobiliare în iunie 2010, şi sporul de valoare adus terenului rămas neexpropriat tocmai datorită edificării centurii de ocolire, spor ce profită expropriatului cu titlu gratuit. În raport de aceste argumente, apelantul susţine că valoarea despăgubirii acordate reclamantei a fost mărită nejustificat cu un procent de 25%.

- Referitor la valoarea lucrărilor de sistematizare a terenului şi amenajare a platformelor betonate, inclusiv a împrejmuirilor şi utilităţilor aduse în zonă de către reclamantă, se susţine că acestea au fost supraevaluate, fiind majorate cu 10-20% faţă de evaluarea realizată de comun acord de părţi şi stabilită în expertiză.

II. Soluţia Tribunalului Constanţa cu privire la termenul stabilit pentru executarea obligaţiei de plată a despăgubirilor – respectiv 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti este nelegală în raport de dispoziţiile art. 5 şi 8 din Legea nr. 198/2004 şi Normele metodologice de aplicare ale acesteia, care dispun că executarea se va realiza după rămânerea irevocabilă a acţiunii.

III. În mod greşit prima instanţă a acordat reclamantei cheltuieli de judecată în valoare de 3.200 lei, în condiţiile în care pretenţiile reclamantei intimate au fost admise numai în parte, iar onorariul expertului I.L.C., desemnat de reclamantă este mai mare cu 8.000 lei decât cel al expertului numit de instanţă.

Prin întâmpinare intimata reclamantă S.C. D. S.R.L. a solicitat respingerea apelului pârâtului ca nefondat.

Intimata a susţinut că despăgubirea stabilită de instanţa de fond, în baza expertizei judiciare – opinia majoritară a experţilor B.E. şi I.C. este echitabilă şi corespunzătoare valorii de circulaţie a terenului expropriat cât şi prejudiciului cauza prin expropriere.

Expertiza a argumentat, în urma consilierii a trei metode de evaluare, faptul că despăgubirea ce se datorează reclamantei este în cuantum de 184.635 Euro, aceasta cuprinzând valoarea de circulaţie a terenului - raportată la valoarea cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, prin raportare la condiţiile obişnuite ale pieţei şi nu la grila notarilor.

Aceasta din urmă cuprinde valori minime, sub care preţul într-o eventuală operaţiune de vânzare-cumpărare nu s-ar mai considera sincer şi serios.

Susţine intimata reclamantă că legea nu face referire la condiţiile de criză imobiliară, ci la „condiţiile obişnuite” ale pieţei imobiliare.

În ceea ce priveşte despăgubirea acordată reclamantei pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, se susţine că acesta a fost în mod judicios stabilit, pe baza documentelor justificative puse la dispoziţia experţilor, documente necontestate de apelantul pârât.

Curtea, analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii Tribunalului Constanţa în raport de criticile pârâtului Statul Român, constată că aceste critici sunt fondate în parte pentru următoarele considerente.

I. Cu privire la valoarea terenului în suprafaţă de 2.330 mp situaţi în intravilanul localităţii Agigea, sat Lazu, expropriată în vederea realizării obiectivului de investiţie „Variantă de ocolire a Municipiului Constanţa” se constată că sunt întemeiate criticile pârâtului, hotărârea primei instanţe urmând a fi reformată sub acest aspect.

Apelantul pârât Statul Român a criticat în esenţă hotărârea Tribunalului Constanţa sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei prin exproprierea terenului în suprafaţă de 2.330 mp situat în intravilanul localităţii Agigea, sat Lazu, judeţul Constanţa, parcela A 428/11-17 lot 2 (actual DN 39 km 8+950), contestând criteriile avute în vedere de cei doi experţi evaluatori în cadrul expertizei însuşite de prima instanţă.

Potrivit art. 26 al. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 - aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ – teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum şi de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.

Prin urmare, legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului şi/sau unor terţi, prin măsura exproprierii.

În ceea ce priveşte prima componentă a despăgubirii, - „valoarea reală” a bunului expropriat, aceasta este determinată de preţul cu care se vând imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.

Procesul de evaluare este un sistem complex ce conţine toate cercetările, informaţiile, raţionamentele, analizele şi concluziile necesare pentru a ajunge la valoarea de piaţă a imobilului, aceasta din urmă fiind definită în Standardele internaţionale de evaluare IVS, ca fiind suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţ determinat obiectiv.

Prin urmare, valoarea de piaţă a imobilului expropriat, se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia - teren amplasat în intravilanul satului Lazu, comuna Agigea şi la o distanţă de 3 kilometri de intravilanul Municipiului Constanţa, destinaţia terenului la momentul evaluării, iunie 2010 şi anume teren aferent unui centru comercial, afectat de o platformă de beton, de instalaţii GPL şi de depozit de materiale, iar nu în perspectiva anului 2027, dată la care se prezumă că terenul va intra sub incidenţa „Zonei Metropolitane” a Municipiului Constanţa, şi nu în ultimul rând în raport de criteriul cerere-ofertă la momentul expertizării, acest ultim criteriu reflectând şi efectele crizei economice ce a afectat piaţa imobiliară din România, indiferent de valoarea de achiziţie a acestui teren de către reclamantă în anul 2008.

În speţă se reţine că prima instanţă şi-a însuşit opinia exprimată de experţii B.E. şi I.C.L., în detrimentul opiniei expertului B.C., fără a observa însă că un rol decisiv în evaluarea realizată de primii doi experţi l-a avut o situaţie ipotetică, ce privea includerea terenului expropriat în viitoarea Zonă Metropolitană Constanţa şi în strategia de dezvoltare pentru perioada 2007-2027 a comunei Agigea, strategie realizabilă în contextul unor investiţii comunitare, pur ipotetice şi lipsită în prezent de orice certitudine şi fundament.

Pentru utilizarea acestui argument definitoriu şi aprecierea celei mai bune utilizări pentru amplasamentul parcelei ca fiind cea de dezvoltare a unor ,,ansambluri de locuinţe de tip rezidenţial’’, opinia majoritară s-a raportat prin cele trei metode de evaluare la terenuri aflate în intravilanul localităţii, cu posibilitatea racordării facile la utilităţi şi căi de acces urbane (asfaltate) şi destinate în viitor realizării unor ansambluri de locuinţe şi centre comerciale, cu toate că imobilul în litigiu intră în categoria terenului intravilan deja construit, fiind situat la o distanţă de 3 kilometri de Constanţa.

Astfel, la determinarea valorii de piaţă prin metoda comparaţiei directe (25,50 Euro/mp), experţii B. şi I. au cules date privind cererea şi oferta pentru terenuri din intravilanul comunei Agigea - sat Lazu, care însă au alte caracteristici decât cel în litigiu, prin amplasament (cartier de vile intravilan - destinat construcţiei de vile), apropiere de căi de acces (ex., deschidere la drumul judeţean) şi utilităţi şi având ca folosinţă ,, viitoare zonă de dezvoltare imobiliară de tip rezidenţial’’.

Comparativ, expertul B.D. a calculat valoarea de piaţă a bunului în raport de imobile echivalente ca amplasament şi destinaţie, stabilind o valoarea obtenabilă de 20 euro/mp.

Experţii cu opinie majoritară au determinat ulterior valoarea de piaţă prin metoda ,,fluxului de numerar’’ (30 Euro m/p) pornind de la potenţialul de dezvoltare şi de la destinaţia dată de criteriul celei mai bune utilizări, tratând terenul ca pe unul având plan urbanistic zonal, parcelabil în loturi de câte 500 mp şi cu străzi şi trotuare proiectate.

A doua evaluare făcută de expertul B.D. a utilizat metoda ,,capitalizării rentei funciare’’, care conduce la determinarea valorii de piaţă pe baza sumei ce poate fi obţinută ca rentă pentru dreptul de a utiliza terenul agricol şi în urma căreia, pe baza datelor culese, a stabilit aceeaşi valoare de 20 euro/mp.

Ultima metodă uzitată de experţii B. şi I. a vizat ,,extracţia’’, definită de către cei doi experţi ca fiind reprezentată de echilibrul contribuţiei între valoarea terenului şi valoarea proprietăţilor imobiliare formate din terenuri şi construcţii, aflate într-o zonă apropiată.

Metoda extracţiei constă, potrivit Standardelor internaţionale de evaluare, în determinarea valorii terenului liber ca o mărime reziduală, după ce din preţul curent de vânzare al întregii proprietăţi imobiliare (teren plus amenajări şi construcţii) s-a scăzut costul de înlocuire net al construcţiilor şi amenajărilor. Această modalitate de evaluare operează aşadar, potrivit SIE, cu indicatorul ,,costul de înlocuire net (C.I.N.) al construcţiilor’’ şi porneşte de la premisa evaluării ca întreg a unui imobil compus din teren şi construcţii situat în proximitate, situaţie care însă în speţă nu este incidentă (fiind supus evaluării un teren situat în extravilan, fără construcţii şi fără a se putea opera cu indicatorul sus-menţionat, care potrivit standardelor trebuie luat în calcul).

În opinia majoritară s-a mai motivat determinarea valorii de piaţă la 25,50 euro/mp şi prin costurile mari plătite la momentul achiziţiei imobilului, explicate de experţi prin prisma interesului cumpărătorului de a investi pe termen lung, astfel cum au procedat şi alte firme (Carrefour, reprezentanţa Skoda, Praktiker, Metro etc. ). Această opinie, bazată pe perspectiva subiectivă a cumpărătorului şi pe prezumatul scop al tranzacţiei, nu ţine însă seama de preţul plătit pe metru pătrat în anul 2004 la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare pentru acest teren.

Toate aceste considerente, dublate de împrejurarea că terenul în suprafaţă de 2.330 mp supus exproprierii a avut deja o afectaţiune comercială la data exproprierii, fiind necesar deservicii magazinului proprietatea reclamantei, în sensul că era ocupat de o platformă betonată, instalaţie GPL şi magazii de depozitare marfă, conduc la concluzia că instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia îmbrăţişând opinia majoritară, fără a analiza care dintre cele două soluţii este corectă din punctul de vedere al situaţiei juridice şi al momentului concret la care se stabileşte valoarea reală a imobilului expropriat.

În contextul în care acest teren era deja afectat uzului magazinului proprietatea reclamantei, nu se poate reţine că în perspectiva anului 2027, el ar fi fost utilizat pentru realizarea unor „ansambluri rezidenţiale de locuinţe” acesta fiind un teren construit deja, iar nu un teren liber, din zona cartierului de vile ce urmează a fi inclus în zona metropolitană a Municipiului Constanţa în viitor.

Faptul că valoarea de 25,50 Euro/mp stabilită de cei doi experţi B. şi I. nu corespunde valorii reale de piaţă a terenului expropriat, rezultă şi din „Raportul de evaluare globală” întocmit de Camera Notarilor Publici, pe baza tranzacţiilor încheiate pe perioada anilor 2008 şi 2009, şi în care terenurile intravilane situate în Zona B a comunei Agigea – Lazu, teren intravilan construit, au fost evaluate la 20 Euro/mp. Această valoare corespunde valorii propusă de expertul B.C., - 20 Euro/mp.

Acesta a fost şi considerentul pentru care instanţa de apel nu a apreciat ca necesară refacerea raportului de expertiză solicitată prin apel, fiind respinsă ca neconcludentă administrarea unei noi probe în acest sens.

Pentru acest motiv, Curtea va reţine că valoarea stabilită de expertul Bădescu Cristel, de 20 euro/mp, care a fost avută în vedere de către Comisia de analiză la data stabilirii despăgubirii, este cea corectă, celelalte pretenţii ale intimatei reclamante fiind neîntemeiate, cât priveşte evaluarea proprietăţii expropriate.

În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat prin expropriere, Curtea constată că acesta este alcătuit din două componente, necontestate sub aspectul existenţei lor, şi anume: I contravaloarea lucrărilor de investiţie realizate de reclamantă pe suprafaţa de 2.330 mp: 1) platforma de beton de ciment cu o suprafaţă de 2.330 mp; 2) împrejmuirea formată din parapet din beton armat (zid de sprijin datorită terenului denivelat între incintă şi zona limitrofă); 3) gard împrejmuitor din panouri din sârmă galvanizată montată pe stâlpi metalici, cu supraînălţare din sârmă ghimpată; 4) instalaţie GPL; 5) depozit acoperit cu rafturi metalice pentru stocuri de materiale de construcţii; 6) depozit de polistiren cu împrejmuire de plasă sudată montată pe ţeavă metalică şi II. contravaloarea lucrărilor de demontare şi transport, pierderi şi remontare pe noul amplasament a construcţiilor indicate la punctul I.

Deşi în cadrul „Raportului de evaluare a proprietăţii imobiliare „ (terenuri) ce vor fi expropriate în vederea realizării obiectivului Centura de ocolire a Municipiului Constanţa, expertiză întocmită de expertul desemnat de expropriator în faza administrativă a exproprierii, ce a precedat emiterea Hotărârii nr. 46/15.06.2010 (contestată în cauză) sunt evidenţiate aceste edificate ce urmează a fi demolate/demontate şi reamplasate pe un teren din cadrul proprietăţii reclamantei şi s-a procedat la o evaluare a acestor lucrări ele nu au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor propuse societăţii comerciale expropriate prin Hotărârea nr. 46/15.06.2010, acestea fiind limitate exclusiv la valoarea de circulaţie a terenului de 2.330 mp expropriat (196.838 lei).

În raport de această situaţie în mod judicios instanţa de fond a dispus ca în cadrul expertizei judiciare realizată de cei trei experţi să se stabilească şi valoarea acestor lucrări demolate şi respectiv costurile pe care le implică reamplasarea acestor lucrări (garduri împrejmuitoare, ţarc polistiren depozite de materiale, platforme betonat, staţie GPL).

Prin expertiza efectuată în faţa instanţei de fond – opinie majoritară a experţilor B.E. şi I.L. - s-a concluzionat că valoarea lucrărilor de investiţii efectuate de S.C. D. S.R.L. în perimetrul terenului de 2.330 mp expropriat este de 102.200 Euro, iar cheltuielile ocazionate de demontarea şi mutarea pe un alt amplasament a mărfii din depozitele demolate, a instalaţiei G.P.L., a depozitelor de polistiren şi gresie, cu rafturile depozitare aferente şi al sistemului de supraveghere video, precum şi al devierilor de traseu al utilităţilor din acea zonă (gaz, guri de scurgere, ape pluviale, conductă G.P.L., a stâlpilor de iluminat în număr de 3 bucăţi, apă, canalizare) sunt de 99.037 lei, echivalentul a 23.020 Euro.

În ceea ce îl priveşte pe expertul desemnat de expropriator – B.C., se constată că acesta nu a mai realizat în faţa instanţei de fond o nouă evaluare a acestor lucrări în raport de documentaţia pusă la dispoziţiei de reclamantă care s-a limitat să formuleze în scris câteva note critice intitulate „Obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică imobiliară”, în care îşi susţine propria evaluare realizată în faza administrativă, motivat de faptul că cei doi experţi au mărit costurile de demolare şi remontare a lucrărilor existente pe terenul expropriat cu 10% şi respectiv 20% fără a fi indicate însă criterii şi preţuri de catalog care să îi susţină aceste critici.

În ceea ce îl priveşte pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - CNADN România, Curtea constată că acesta nu a înţeles să formuleze obiecţiuni, în condiţiile art. 211 Cod procedură civilă, la expertiza judiciară realizată în faţa primei instanţe şi nu a contestat opinia majoritară a celor doi experţi, cu privire la evaluarea prejudiciului suferit de reclamantă prin expropriere, situaţie în care, în mod judicios prima instanţă şi-a însuşit această valoare a prejudiciului.

În apel, deşi se susţine că a existat un acord între părţi, anterior exproprierii, cu privire la evaluarea prejudiciului cauzat reclamantei prin exproprierea terenului de 2.330 mp, apelantul pârât nu a produs nicio probă în acest sens corespondenţa purtată între S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. S.A., neavând valoarea unei tranzacţii cu privire la evaluarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a demontării şi mutării unor construcţii existente pe terenul expropriat.

Constatând că în apel pârâtul nu a produs probe noi cu privire la evaluarea acestui prejudiciu, şi nu a argumentat susţinerile potrivit cărora lucrările de demolare a lucrării lor de pe terenul expropriat au fost majorate prin expertiza efectuată la fond cu 20% iar cele ocazionate de reamplasarea lor cu 10%, Curtea constată că aceste critic sunt nefondate şi urmează să le respingă.

2. Criticile apelantului pârât ce vizează greşita stabilire a termenului de plată a despăgubirii de către instanţa de fond se reţin însă a fi fondate.

Prima instanţă a dispus în mod greşit ca plata despăgubirilor cuvenite reclamantei să se realizeze în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 900/17.02.2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

Acesta statuare este contrară dispoziţiilor art. 19 alin (11) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean, local – în vigoare la data soluţionării contestaţiei la expropriere – potrivit cărora în cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflat în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului, sau după caz al titularilor.

Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens însoţită de acte autentice sau de hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii, ori, după caz, de declaraţia autentică de acceptare a cuantumului despăgubiri prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii”.

Prin urmare, eliberarea despăgubirii pentru imobilul expropriat, se face la cererea persoanei îndreptăţite, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în situaţia în care cuantumul despăgubirilor propuse de expropriator a fost contestat în justiţie, iar nu pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive, cum eronat a statuat prima instanţă.

De altfel, Legea nr. 255/2010 a preluat, sub acest aspect, prevederile Legii nr. 189/2004 - lege sub imperiul căreia a fost emisă Hotărârea nr. 46/15.06.2010 contestată, în art. 9 prevăzându-se că expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor prevăzute la art. 8 se poate adresa instanţei de judecată competente, acţiunea urmând a fi soluţionată potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii „În acest caz, plata despăgubirii se va face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia”.

Pentru considerentele expuse, Curtea constată că hotărârea primei instanţe se impune a fi reformată sub acest aspect, plata despăgubirii cuvenite reclamantei expropriate urmând a fi făcută pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţată în prezenta cauză.

3. Criticile apelantului pârât ce vizează greşita stabilire a cheltuielilor de judecată (onorariul de expert) acordate reclamantei se reţin a fi nefondate.

Conform dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.

La baza acordării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, ori reclamanta a triumfat în prezenta cauză în raport cu pârâtul Statul Român, acesta fiind ţinut să suporte cheltuieli de judecată reprezentând onorariile experţilor judiciari în valoare de 2.000 lei şi respectiv de 1.200 lei, onorarii care nu sunt exagerate în raport de complexitatea expertizei şi volumul de lucrări pe care l-a presupus pentru determinarea valorii de circulaţie a terenului expropriat, cât şi ale valorii prejudiciului cauzat reclamantei prin expropriere.

Susţinerea apelantului pârât în sensul că onorariul expertului Iliescu Lucian Constantin este cu 8.000 lei mai mare decât cel al expertului numit de instanţă nu are corespondent în actele dosarului, onorariului expertului vizat fiind de 2.000 lei, sumă ce nu este disproporţionată în raport cu munca acestuia şi complexitatea expertizei.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă se va admite apelul pârâtului Statul Român şi se va schimba în parte sentinţa apelată în sensul anulării Hotărârii nr. 46 din 15 iunie 2010, în parte.

Obligă pârâtul Statul Român să plătească reclamantei despăgubiri în valoare de 728.405,84 lei reprezentând despăgubiri pentru terenul expropriat (196.838 lei) şi despăgubiri pentru prejudiciul material suferit de reclamantă prin expropriere (531.567,84 lei).

Plata acestor despăgubiri se va face după rămânerea definitivă şi irevocabilă a prezentei hotărâri, în condiţiile stabilite de lege.

Se vor menţine restul dispoziţiilor Hotărârii nr. 46 din 15 iunie 2010 emisă de CNADN România şi ale sentinţei apelate.

Decizia civilă nr. 378/C/27.09.2011

Dosar nr. 8806/118/2010

Judecător redactor Mihaela Popoacă