Romania curtea de apel constanţA

I. DREPT CIVIL

A. DREPTURI REALE. DREPTUL DE PROPRIETATE.

1. Acţiune in constatare vânzare-cumpărare intemeiată pe dispoziţiile art. 5 alin. (1) – Titlul X – Legea nr. 247/2005. Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare afectată de modalitate. Termen suspensiv. Transmiterea dreptului de creanţă rezultat din antecontractul de vânzare-cumpărare către un terţ, prin intermediul contractului de cesiune de creanţă. Efecte.

Fiind un termen suspensiv de executare stipulat în beneficiul debitorilor obligaţiei de a face – promitentul vânzător – „pendente termine”, debitorul nu poate fi acţionat în judecată pentru neexecutarea prestaţiei, deoarece datoria sa nu a ajuns la scadenţă.

La împlinirea termenului suspensiv, obligaţia devine exigibilă. Creditorul – beneficiarul promisiunii de vânzare-cumpărare are la dispoziţie şi poate recurge la toate mijloacele juridice ofensive prevăzute de lege, pentru a obţine de la debitor prestaţiile care i se datorează – în speţă promovarea unei acţiunii în justiţie pentru suplinirea consimţământului promitentului vânzător la vânzare-cumpărare şi pronunţarea unei hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1833/212/2009 pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamantul B.L.D. a chemat în judecată pe pârâtele C.P. şi Comuna Corbu prin Primar, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu acestea, să pronunţe o hotărâre prin care să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea între părţi pentru imobilul-teren în suprafaţă de 17 ha., situat în extravilanul comunei Corbu. Totodată s-a solicitat şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, reclamantul a motivat că, numita C.T. a încheiat cu pârâta C.P., o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1143/2006 la B.N.P.A. E.T. şi G.L., prin care aceasta a promis să vândă, iar C.T. să cumpere imobilul teren, aşa cum a fost individualizat mai sus, fiind achitată în întregime suma de 170.000 lei, cu titlu de preţ al vânzării, iar termenul de perfectare a contractului fiind stabilit la data de 30.06.2007.

S-a mai precizat că, în data de 28.05.2008, la B.N.P.A. M.T. şi D.P., s-a încheiat contract de cesiune de creanţă autentificat sub nr. 2097, prin care C.T. şi C.S.D., în calitate de cedenţi, au cesionat către reclamant, în calitate de cesionar, dreptul de a cumpăra născut din promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare.

De asemenea, s-a arătat că, în data de 19.01.2009 s-a emis pentru pârâta C.P., titlul de proprietate nr. 6675, iar până în prezent pârâta nu a înţeles să dea curs obligaţiilor asumate, în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969, art. 970, art. 1073, art. 1077 Cod civil, art. 5 din titlul X al Legii nr. 247/2005.

La cerere au fost anexate, în copie, promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, contract de cesiune de creanţă, titlu de proprietate.

Pârâta Comuna Corbu prin Primar, legal citată, nu a formulat întâmpinare.

În şedinţa din data de 12.03.2009 s-a luat act de modificarea cadrului procesual, în sensul că pârâtă în cauză este C.I.

Pârâta C.I., legal citată, a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, totodată invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

Prin încheierea din data de 23.02.2010, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de netimbrare a cererii reconvenţionale şi a anulat cererea reconvenţională ca netimbrată.

De asemenea, tot prin încheierea din data de 23.02.2010, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comuna Corbu prin Primar.

În cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriu.

Prin sentinţa civilă nr. 10795/27.04.2010 instanţa a respins acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Comuna Corbu prin Primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis cererea formulată de reclamantul B.L.D., în contradictoriu cu pârâta C.I. şi a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea între reclamantul B.L.D., în calitate de cumpărător şi pârâta C.I., în calitate de vânzător, la preţul de 170.000 lei, achitat la data de 20.09.2006 de către reclamant, autoarei pârâtei, asupra terenului extravilan în suprafaţă de 17 ha. situat pe raza comunei Corbu, judeţul Constanţa, identificat în titlul de proprietate nr. 6675/19.01.2009 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor. A dispus ca hotărârea să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

A obligat pârâta C.I. la plata către reclamant, a sumei de 4.652 lei cheltuieli de judecată (4.647 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar).

Pentru a hotărî în acest fel, a reţinut instanţa de fond că prin înscrisul sub semnătură privată, promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1143/2006 la B.N.P.A. E.T. şi G.L., autoarea pârâtei s-a obligat să vândă numitei C.T., iar aceasta din urmă să cumpere teren în suprafaţă de 17 ha., situat în extravilanul comunei Corbu, primind în totalitate preţul vânzării în sumă de 170.000 lei, convenindu-se totodată ca perfectarea vânzării să se facă la data emiterii titlului de proprietate, cel târziu până la data de 30.06.2007, astfel încât de la această dată luând naştere dreptul la acţiune.

Ulterior, prin contractul de cesiune de creanţă autentificat sub nr. 2097 din 2008, dreptul de cumpărare al promitentei-cumpărătoare C.T., rezultat din promisiunea de vânzare, a fost transmis reclamantului.

Potrivit art. 1294 Cod civil, „Vinderea este o convenţie prin care cele două părţi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preţul lui”, iar conform art. 1295 Cod civil, „Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”.

Aceste prevederi se circumscriu principiului consensualismului care guvernează materia încheierii contractelor sinalagmatice şi care face ca acordul de voinţă al părţilor, liber exprimat şi neviciat să fie suficient şi necesar pentru perfectarea convenţiei.

Pentru admisibilitatea acţiunii având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: să existe un antecontract valabil încheiat, refuzul unei părţi de a încheia contractul în formă autentică, partea reclamantă să îşi fi îndeplinit obligaţiile asumate prin antecontract, promitentul vânzător să fie proprietarul bunului pentru a putea opera transferul dreptului de proprietate, bunul să se afle încă în patrimoniul promitentului vânzător.

Analizând condiţiile impuse de textele legale citate, instanţa de fond a constatat că, în speţă, acestea sunt îndeplinite, respectiv: există înscrisul sub semnătură privată cu valoare de antecontract de vânzare-cumpărare, pârâta nu s-a prezentat la notariat pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, obligaţie ce îi incumba conform promisiunii de vânzare, pârâtul (vânzător) este proprietarul terenului, aşa cum atestă titlul de proprietate nr. 6675/2009, iar terenul în litigiu se află încă în patrimoniul acestuia, nefiind făcută dovada că ar fi înstrăinat către altcineva.

De altfel, atâta timp cât terenul în litigiu nu a ieşit din patrimoniul pârâtului (vânzător) şi neexistând alte impedimente legale, în lumina principiului executării în natură a obligaţiilor şi reparării în natură a pagubelor, în baza art. 1073 şi 1077 Cod civil, instanţa poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Recursul a vizat, de asemenea, încheierea de şedinţă prin care instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

În şedinţa publică din 11.11.2010, faţă de valoarea obiectului litigiului, aşa cum rezultă din antecontractul de vânzare-cumpărare, instanţa a calificat drept apel, calea de atac exercitată în cauză.

Prin decizia civilă nr. 501/11.11.2010 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondat apelul formulat de C.I.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că reclamantul se legitimează procesual activ în condiţiile în care cesiunea de creanţă reprezintă un mod de transmitere a obligaţiilor şi este acea convenţie prin care creditorul transmite o creanţă a sa unei alte persoane, iar reclamantul a dobândit prin intermediul cesiunii de creanţă încheiată cu C.T. calitatea de beneficiar al promisiunii de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu. S-a mai reţinut că cesiunea de creanţă a fost notificată apelantei reclamante, situaţie în care aceasta, în calitate de succesoare în drepturi a defunctei promitente C.P., nu poate să ignore obligaţiile asumate de autoarea sa, deoarece odată cu acceptarea pură şi simplă a succesiunii răspunde pentru toate obligaţiile acesteia.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că toate criticile apelantei sunt nefondate, obligaţia de a face toate demersurile pentru obţinerea titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare îi incumba promitentei vânzătoare, iar după decesul acesteia şi încetarea mandatului încheiat cu B.L.D. – procura nr. 1144 din 20.09.2006 această obligaţie s-a transmis apelantei, în calitate de succesoare a promitentei vânzătoare. Apelanta pârâtă nu îşi poate invoca propria sa culpă în neemiterea titlului de proprietate până la 30.06.2007, pentru a invoca încetarea obligaţiei sale de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât autoarea sa a încasat integral preţul de 170.000 lei, la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta C.I., care a criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:

1. Partea reclamantă, cedenţii creanţei reclamantului nu au respectat termenul asumat prin antecontract, prin care aceştia urmau să obţină punerea în posesie a autoarei pârâtei asupra imobilului în procedura Legii nr. 18/1991 – respectiv „cel mai târziu până la data de 30.06.2007”.

În condiţiile în care până la termenul stipulat în contract – 30.06.2007 – promitenta cumpărătoare din antecontract nu a reuşit să întocmească actele necesare vânzării, în speţă au devenit incidente dispoziţiile art. 1020 Cod civil, contractul fiind rezoluţionat pentru neexecutare culpabilă din partea beneficiarului promisiunii.

2. Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii – art. 5 alin. (2) din titlul X din Legea nr. 247/2005, deoarece potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1994/3.09.2010 de B.N.P. C.M.P. bunul imobil a fost înstrăinat de reclamant către cumpărătoarea S.C. „H” S.R.L., iar la momentul soluţionării prezentei cauze, recurenta nu mai are calitatea de proprietar al bunului.

3. Hotărârea s-a pronunţat cu încălcarea dreptului la apărare al apelantei pârâte. Deşi la dosar există o cerere de amânare formulată de unul dintre cei doi avocaţi ai apelantei, instanţa de apel a respins nemotivat această cerere, deşi avocatul mai avea probe de administrat.

4. Reclamantul nu are calitate procesuală activă, întrucât prin contractul de cesiune de creanţă autentificat sub nr. 2097/28.05.2008 s-a transmis numai un drept de creanţă, ori prin prezenta acţiune reclamantul urmăreşte transmiterea în patrimoniul său a unui drept real.

Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de criticile pârâtei, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

1. Instanţele de fond şi de apel au calificat în mod judicios contractul încheiat între autoarea pârâtei C.P. şi autoarea reclamantului – C.T. la data de 20.09.2006 ca fiind o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, respectiv o convenţie prin care ambele părţi şi-au asumat obligaţia să vândă, respectiv să cumpere în viitor terenul în suprafaţă de 17 ha. situat în extravilanul comunei Corbu, judeţul Constanţa, cu preţul de 170.000 lei, preţ plătit şi încasat la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.

Conform acestei convenţii, părţile s-au înţeles să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică la data emiterii titlului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 – procedura fiind în desfăşurare la momentul semnării antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv cel mai târziu până la data de 30 iunie 2007.

Din analiza acestei convenţii, se reţine că actul încheiat de părţi este afectat de o modalitate, respectiv de termen suspensiv.

Termenul suspensiv este acela care amână exigibilitatea sau executarea obligaţiei până la momentul împlinirii sale. Cu alte cuvinte, dreptul de creanţă devine exigibil şi datoria devine scadentă la împlinirea termenului.

În cauză se reţine că antecontractul de vânzare-cumpărare a bunului viitor a fost afectat de un termen suspensiv convenţional, stipulat în beneficiul vânzătorului promitent. Părţile au convenit să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în suprafaţă de 17 ha., situat în extravilanul comunei Corbu, în legătură cu care se află în desfăşurare procedura de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991. Termenul stipulat pentru încheierea actului în formă autentică a fost stabilit ca fiind momentul emiterii titlului de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991, titlu ce urma să fie obţinut până cel mai târziu la data de 30 iunie 2007.

Din interpretarea gramaticală a clauzei ce vizează condiţiile în care se va încheia contractul de vânzare-cumpărare, rezultă că părţile au stabilit ca actul de vânzare-cumpărare să se încheie imediat ce se va obţine titlul de proprietate emis de Comisia Judeţeană Constanţa de Aplicare a Legii nr. 18/1991, titlu ce va fi obţinut cel mai târziu până la data de 30 iunie 2007.

Fiind un termen suspensiv de executare stipulat în beneficiul debitorilor obligaţiei de a face – promitentul vânzător – „pendente termine”, debitorul nu poate fi acţionat în judecată pentru neexecutarea prestaţiei, deoarece datoria sa nu a ajuns la scadenţă.

Trebuie subliniat faptul că termenul nu afectează existenţa însăşi a obligaţiei, ci doar exigibilitatea; obligaţia există, dar nu este exigibilă (art. 1022 Cod civil).

Astfel, obligaţia de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare există cu certitudine şi este sigur că debitorul – promitenta vânzătoare va trebui să execute obligaţia pe care o datorează – perfectarea contractului de vânzare-cumpărare la data obţinerii titlului conform Legii nr. 18/1991, titlu ce se impune a fi obţinut cel mai târziu până la data de 30 iunie 2007.

Fiind vorba de un termen suspensiv de executare în favoarea debitorului, creditorul – beneficiarul promisiunii de vânzare-cumpărare nu poate proceda la niciun act de executare împotriva debitorului şi nu poate cere plata mai înainte de împlinirea lui. Până la împlinirea termenului suspensiv – data obţinerii actului de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991, care se va obţine nu mai târziu de data de 30 iunie 2007, obligaţia asumată de părţi este imprescriptibilă. Termenul de prescripţie extinctivă a acţiunii în realizarea dreptului de creanţă – perfectarea contractului de vânzare-cumpărare – nu curge în favoarea debitorului. El începe să curgă numai din momentul împlinirii termenului suspensiv – 30.06.2007, când creanţa devine exigibilă.

La împlinirea termenului suspensiv, obligaţia devine exigibilă. Creditorul – beneficiarul promisiunii de vânzare-cumpărare are la dispoziţie şi poate recurge la toate mijloacele juridice ofensive prevăzute de lege, pentru a obţine de la debitor prestaţiile care i se datorează – în speţă promovarea unei acţiunii în justiţie pentru suplinirea consimţământului promitentului vânzător la vânzare-cumpărare şi pronunţarea unei hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.

Împrejurarea că în speţă titlul de proprietate pentru terenul agricol în suprafaţă de 17 ha. a fost obţinut după data de 30 iunie 2007, nu constituie o cauză de încetare a obligaţiei asumate de promitenţii vânzători de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare, ci eventual pune în discuţie problema răspunderii contractuale a debitorului obligaţiei pentru pagubele pricinuite cocontractantului, urmare a neexecutării culpabile a obligaţiilor asumate de fiecare semnatar al convenţiei –(nerealizarea în termen a documentaţiei necesare emiterii titlului de proprietate, lipsa de diligenţă şi de interes a părţii care s-a obligat în cadrul procedurii declanşate conform Legii nr. 18/1991).

În speţă se reţine că recurenta pârâtă a solicitat pe cale reconvenţională să se constate că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost rezoluţionat ca urmare a neexecutării obligaţiei asumate de beneficiara promisiunii – C.T. (cedenta dreptului de creanţă) de a efectua toate demersurile necesare pentru emiterea titlului de proprietate, cerere ce a fost anulată ca netimbrată. În condiţiile în care hotărârea primei instanţe nu a fost criticată în apel şi ulterior în recurs sub aspectul anulării cererii reconvenţionale, această soluţie a intrat în puterea lucrului judecat, neputându-se relua direct în recurs aspecte de fond legate de rezoluţiunea acestui antecontract de vânzare-cumpărare.

Pe de altă parte, se reţine din analiza antecontractului de vânzare-cumpărare că promitenta cumpărătoare şi-a asumat numai obligaţia de a efectua toate demersurile necesare pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, respectiv obţinerea certificatului fiscal, certificatului de sarcini sau extras de carte funciară, operaţiuni ce sunt ulterioare obţinerii titlului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, demersurile pentru obţinerea acestui titlu incumbând exclusiv promitentei vânzătoare.

Faptul că autoarei pârâtei îi incumba această obligaţie rezultă şi din procura autentificată sub nr. 1144/20.09.2006, prin care C.P. l-a împuternicit pe reclamantul B.L.D. să o reprezinte în faţa autorităţilor statului pentru îndeplinirea tuturor formalităţilor necesare în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul de 17 ha. situat în extravilanul comunei Corbu.

Procura nr. 1144/20.09.2006 este un contract de mandat care a încetat la data decesului mandatarului, respectiv la data de 18.05.2007, anterior termenului stipulat în antecontractul de vânzare-cumpărare, conform art. 1552 pct. 3 Cod civil.

După decesul autoarei sale, recurentei pârâte, în calitate de unic succesor, îi revenea obligaţia de a efectua toate demersurile necesare pentru obţinerea titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 şi respectiv obligaţia de a proceda la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului cu beneficiarul promisiunii.

2. Şi critica ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din titlul X din Legea nr. 247/2005 de către instanţa de apel, se reţine a fi nefondată.

Potrivit acestui text de lege, „în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una din părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţia poate sesiza instanţa competentă, care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic”.

Pentru admisibilitatea acestei acţiuni, în mod judicios s-au reţinut îndeplinite toate condiţiile legale:

- existenţa unui antecontract de vânzare-cumpărare valabil încheiat;

- refuzul promitentei vânzătoare de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică;

- partea reclamantă să îşi fi îndeplinit obligaţiile asumate, în speţă plata integrală a preţului;

- promitentul vânzător să fie proprietarul bunului pentru a putea opera transferul dreptului de proprietate;

- bunul să se afle încă în patrimoniul promitentului vânzător.

Referitor la ultimele două condiţii, se reţine că pârâta C.I., în calitate de succesoare a defunctei C.P., s-a legitimat ca proprietară a terenului în suprafaţă de 17 ha. situat în extravilanul comunei Corbu, judeţul Constanţa, în baza titlului de proprietate nr. 6675/19.01.2009 emis în temeiul Legii nr. 18/1991 (fila 7 dosar fond), iar până la momentul pronunţării hotărârii recurate bunul nu ieşise în mod valabil din patrimoniul acesteia; recurenta pârâtă nu a făcut acte de înstrăinare cu privire la teren cu un terţ.

Referitor la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1994/3.09.2010 încheiat între beneficiarul promisiunii de vânzare-cumpărare B.L.D. şi S.C. „H” S.R.L., se reţine că acesta, fiind încheiat anterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică între părţile din proces, el constituie o vânzare a lucrului altuia, nulă absolut în condiţiile art. 948 Cod civil, fiind o operaţiune speculativă şi nu a avut ca obiect ieşirea valabilă din patrimoniul promitentei vânzătoare a terenului în suprafaţă de 17 ha.

Cât timp proprietarul terenului – recurenta pârâtă nu a dispus de bunul său în mod valabil până la momentul soluţionării prezentului recurs, se reţine că aceasta se legitimează în calitate de proprietar al bunului ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, fiind îndeplinită şi această condiţie pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să îi suplinească acesteia consimţământul la vânzare, conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, titlul X.

3. Nu poate fi reţinută ca fondată nici critica ce vizează soluţionarea apelului cu încălcarea dreptului la apărare al apelantei pârâte.

Noţiunea de proces echitabil, în sensul art. 6 din C.E.D.O. desemnează, pe de o parte, ansamblul garanţiilor procedurale enunţate de această dispoziţie, iar pe de altă parte, dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei arătat în primul paragraf este o garanţie cu conţinut propriu ce se alătură celorlalte garanţii pentru a forma primul sens al noţiunii.

O garanţie esenţială a dreptului la un proces echitabil o constituie dreptul la apărare, orice parte implicată într-o procedură judiciară trebuie să aibă posibilitatea să îşi susţină cererile în faţa instanţei de judecată, personal sau prin avocatul angajat.

Analizând legalitatea actelor de procedură din apel, din perspectiva dispoziţiilor legale invocate, se constată că procedura judiciară desfăşurată faţă de apelanta pârâtă răspunde exigenţelor art. 6 din C.E.D.O., apelanta pârâtă beneficiind de apărare calificată în apel, inclusiv la termenul de judecată din 11.11.2010 când s-au pus concluzii pe fondul apelului.

Astfel, se reţine că în instanţa de apel, apelanta pârâtă C.I. şi-a angajat doi avocaţi. La termenul de judecată din 11.11.2010 s-a prezentat în instanţă apelanta pârâtă, personal şi avocat său D.M., în substituirea apărătorului D.A. Cel de-al doilea avocat al apelantei – D.C. a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitatea prezentării sale în instanţă. Constatând că apelanta este asistată de un apărător calificat, în mod judicios, Tribunalul Constanţa a respins cererea de amânare a cauzei pentru lipsa celui de-al doilea avocat, în condiţiile în care atât partea, cât şi avocatul prezent, au declarat că nu mai au alte probe de administrat în cauză (fila 48 dosar apel) şi se declară în stare de judecată.

Pe de altă parte, nu se poate reţine că apelanta nu şi-a putut administra în lipsa celui de-al doilea avocat alte probe în completarea probatoriului administrat în faţa primei instanţe – respectiv proba testimonială şi proba cu interogatoriul intimatului reclamant, cât timp aceste probe nu au fost solicitate în condiţiile art. 292 alin. (1) Cod procedură civilă, prin niciunul dintre cele două apeluri formulate în cauză de cei doi avocaţi ai apelantei (filele 4–6 şi respectiv 10–17 dosar apel) şi nici în condiţiile art. 292 alin. (2) Cod procedură civilă.

4. Curtea constată că instanţa de apel a soluţionat în mod judicios şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, în sensul respingerii acesteia, reclamantul legitimându-se procesual activ în prezenta cauză în temeiul contractului de cesiune de creanţă autentificat sub nr. 2097/2008.

Calitatea procesual activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care se pretinde titularul dreptului dedus judecăţii.

Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20.09.2006 între autoarea pârâtei – C.P. şi cedenta C.T., căsătorită, a dat naştere unor obligaţii „de a face” în sarcina părţilor contractante, respectiv de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar nu unei obligaţii de a da, respectiv de a transfera dreptul de proprietate din patrimoniul lui C.P. în patrimoniul lui C.T. Prin urmare, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a dat naştere doar unor drepturi de creanţă, nefiind translativă de proprietate.

Astfel, autoarea recurentei s-a obligat faţă de C.T. – beneficiara promisiunii de vânzare-cumpărare, să îi vândă la momentul obţinerii titlului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, terenul în suprafaţă de 17 ha., creditorul acestei obligaţii fiind îndreptăţit, în situaţia în care debitorul va refuza să îşi îndeplinească această obligaţie, să solicite instanţei executarea acestei obligaţii prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să suplinească acest consimţământ al promitentei vânzătoare, conform art. 1073 şi art. 1075 Cod civil şi art. 5 alin. (1)din Legea nr. 247/2005, Titlul X.

Obiectul contractului de cesiune de creanţă nr. 2097/28 mai 2008 încheiat între C.S.D. şi C.T., în calitate de cedenţi şi reclamantul B.L.D., în calitate de cesionar, l-a constituit tocmai acest drept de creanţă dobândit de cedenţi prin antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 1143 din 20.09.2006 încheiat cu C.P.

Contractul de cesiune de creanţă este contractul prin care un creditor transmite dreptul său de creanţă cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, unei alte persoane (cesionar). Principalul efect al cesiunii este transmiterea dreptului de creanţă de la cedent la cesionar; creanţa se transmite aşa cum a existat în patrimoniul cedentului, păstrându-şi natura civilă sau comercială, cu toate garanţiile şi accesoriile ei (art. 1396 Cod civil).

Acest contract produce efecte faţă de terţi – în speţă faţă de debitorul promisiunii de vânzare-cumpărare – recurenta C.I., de la momentul notificării ei, conform înscrisurilor existente la dosar.

În speţă, se reţine că prin intermediul cesiunii de creanţă s-a transmis intimatului reclamant un drept de creanţă – dreptul de a cumpăra în viitor terenul în suprafaţă de 17 ha. de la debitorul promisiunii de vânzare-cumpărare – C.I., în calitate de succesoare a defunctei C.P., iar acest drept este însoţit de toate garanţiile şi respectiv de acţiunile pe care le aveau la dispoziţie cedenţii (C.T. şi C.S.D.) pentru apărarea şi realizarea dreptului, inclusiv acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005, prin intermediul căreia beneficiarul promisiunii de vânzare-cumpărare putea solicita instanţei suplinirea consimţământului la vânzare, în ipoteza în care debitorul obligaţiei de vânzare-cumpărare refuza nejustificat să se prezinte la notar pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Prin urmare, prin intermediul prezentei acţiuni reclamantul şi-a valorificat un drept de creanţă rezultat din antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 1143/20.06.2006 şi dobândit prin intermediul contractului de cesiune de creanţă nr. 2097/2008, aceste înscrisuri făcând dovada calităţii procesuale active a reclamantului.

Constatând neîntemeiată critica recurentei ce vizează modalitatea în care instanţa de apel a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, curtea o respinge.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, respinge recursul pârâtei ca nefondat.

Decizia civilă nr. 71/C/02.03.2011

Dosar nr. 1833/212/2009

Judecător redactor Mihaela Popoacă