Romania curtea de apel constanţA

22. Stagiile de cotizare realizate în sistemul neintegrat.

Stagiile de cotizare realizate in sistemul neintegrat vor fi avute in vedere la determinarea stagiului total de cotizare, insă nu vor conduce şi la reducerea vârstei de pensionare.
Prin acţiunea înregistrată la 9.03.2009 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamantul B.N. a chemat in judecata Casa Judeţeana de Pensii pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei nr.37472/05.02.2009 privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă emisă de Casa Judeţeana de Pensii Constanţa, obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare, recalcularea vârstei standard de pensionare si recunoaşterea grupei I de muncă şi asimilarea şi cumularea vechimii in perioada in care a fost cadru militar si civil, si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea contestaţiei sale, reclamantul a arătat că prin decizia nr.37472/05.02.2009, i-a fost respinsă cererea de acordare a pensiei reţinându-se nejustificat că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare. De asemenea, în decizia contestată i-a fost reţinut un stagiu de cotizare de 41 ani, 1 luna si 12 zile, calcul care este greşit deoarece nu a efectuat niciodată activităţi de gradul II cotizare si numai in grupa I de cotizare, iar perioada nu este la această rubrica doare de 6 ani ci 6 ani si 1 luna in gradul I de cotizare. In această grupă a desfăşurat activitate in grupa I specială si are un stagiu de 18 ani, 8 luni si 26 de zile.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În apărare, s-a arătat că cererea reclamantului a fost respinsă deoarece nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art.41 in sensul că vârsta la data înscrierii era mai mică decât vârsta standard de pensionare; aceasta, chiar dacă această vârstă a fost redusă cu 4 ani conform art.4 din Legea 226/2006

Astfel, vârsta reclamantului la data înscrierii la pensie (12.12.2008) a fost de 55 de ani şi 8 luni, iar vârsta standard de pensionare este de 65 de ani.

În vederea aplicării dispoziţiilor art. 167¹ din Legea nr. 19/2000, reclamantul ar fi trebuit să fi realizat în sistemul public un stagiu de cotizare de 32 de ani, fără a fi luat în calcul stagiul realizat în sisteme neintegrate; din calculul stagiului de cotizare realizat rezultă numai 27 ani 5 luni şi 26 de zile, inclusiv stagiul aferent grupei I de muncă, 6 ani.

Prin sentinţa civilă nr. 232/11.05.2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, din analiza materialului probator administrat la dosarul cauzei – înscrisurile depuse de părţi, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin cererea înregistrată sub nr.37472/12.12.2008 petentul B.N. a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârsta începând cu 12.12.2008 avându-se in vedere informaţiile privind activitatea sa in muncă rezultând din carnetul de muncă, livretul militar si adeverinţa eliberată de angajatori.

Prin decizia nr.37472/05.02.2009 intimata a respins solicitarea considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.41 din Legea nr.19/2000 respectiv vârsta asiguratului era mai mică decât vârsta standard de pensionare.

Conform art.41 din Legea nr.19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3.

Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani. Creşterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3.

Raportat la data formulării de către reclamant a solicitării de acordare a pensiei pentru limită de vârstă – decembrie 2008 – conform anexei nr.3 din Legea 19/2000 reiese că, pentru acesta, vârsta standard de pensionare era de 63 de ani si 5 luni iar stadiul complet de cotizare de 32 ani (condiţie care nu este in discuţie in cazul de faţă)

Potrivit adeverinţei eliberate de S.C. P. S.A. in perioada 01.22.1987 – 01.11.2001 (în intervalele precizate in act) reclamantul a lucrat in grupa I de muncă conform Ordinului nr. 50/1990; de asemenea, in perioada 17.02.2004 – 01.09.2004 a fost încadrat in locul de muncă considerat in condiţiile speciale conform Legii 226/2006.

Astfel, reclamantul a totalizat 12 ani si 1 luna de stagiu prestate in grupa I de munca si 7 luni in condiţii speciale conform Legii 226/2006

Locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerul Justiţiei s-au stabilit prin H.G. nr.1294/2001.

Locurile de muncă în condiţii deosebite, în sensul art. 19 din Legea nr. 19/2000, în care lucrează personalul civil din instituţiile prevăzute la art. 1 din prezenta hotărâre, se stabilesc prin ordin al conducătorilor acestora, cu respectarea criteriilor şi metodologiei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, cu modificările şi completările ulterioare, cu avizul structurilor proprii cu atribuţii de inspecţie a muncii, potrivit prevederilor legale. (art. 3 din H.G. nr.1294/2001).

Se impune observaţia esenţială ca însuşi actul care defineşte locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naţionale ş.a. face distincţie intre personalul civil şi cadrele militare.

Din această situaţie rezultă că, pentru obţinerea unor drepturi de asigurări sociale in sistemul public guvernat de Legea 19/20000, asiguraţii se pot folosi exclusiv de actele emise in completarea si aplicarea acestei legi.

Corespunzător, pentru obţinerea unei pensii militare de stat (Legea 164/2007) - sistem in care sunt aplicate (doar) principiile generale prevăzute de art. 2 al Legii 19/2000 (art.1 alin.2 din Legea 164/2001) -, trebuie îndeplinite condiţiile stabilite in această lege specială.

Reiese din analiza comparată a celor două sisteme de pensii, că fiecare lucrează cu principii comune, insă cu reglementări distincte referitoare la condiţiile de acordare a pensiilor sau modalităţile de calcul, deşi cunosc instituţii comune (tipurile de pensie – art.11 din Legea 164/2001 si art.40 lit. a-c din Legea 19/2000; condiţiile de muncă - art.9 fin Legea 164/2001 si art.19, 20 din Legea 19/2000 ş.a.).

Cu toate acestea, modul de funcţionare al sistemului de pensii militare si sistemul public al asigurărilor sociale sunt esenţialmente diferite, relaţiile dintre acestea fiind strict reglementate (şi deci de limitată aplicare).

Astfel, conform art. 20 din Legea 164/2001, între sistemul pensiilor militare de stat şi sistemul public de pensii se recunosc reciproc perioadele de vechime în serviciu, respectiv stagiile de cotizare, în vederea deschiderii dreptului la pensie şi a altor drepturi de asigurări sociale. În situaţia prevăzută la alin. 1, pensia militară de stat se stabileşte doar pentru perioadele de vechime în serviciu.

Asemănător, art.194 alin.1 din Legea 19/2000 statuează că între sistemul public şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş, precum şi a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.

Se observă şi o similitudine de reglementări in sensul că ambele acte normative vorbesc doar de recunoaşterea „stagiilor de cotizare, vechimea in muncă, vechimea in serviciu”.

Legile in cauză nu asimilează şi munca prestată intr-un sistem ca fiind muncă prestată in celălalt sistem in aceleaşi condiţii – deosebite sau speciale.

Prevederile art.194 din Legea 19/200 au făcut in repetate rânduri (decizia nr.355/2002, decizia 820/2006, decizia 461/2008 ş.a.) obiectul unor excepţii de neconstituţionalitate, raportate tocmai la situaţia că cele două sisteme de asigurării sociale recunosc doar stagiu de cotizare realizat şi nu şi efectuarea acestor stagii in anumite condiţii de muncă.

Curtea a arătat şi că prevederile art. 194 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora prestaţiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem, reprezintă voinţa legiuitorului, care a înţeles ca persoanele care nu se află în asemenea situaţii să beneficieze de alte reglementări legale, în speţă, de cele cuprinse în Legea nr. 164/2001. Această reglementare a fost considerată ca fiind în perfect acord cu principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, care nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.

Fată de aceste motive, constatând că anumite perioade de activitate in muncă intr-un sistem de pensii sunt considerate stagii de cotizare si in alt sistem de pensii, fără a fi recunoscute si condiţiile in care s-a lucrat efectiv.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Barbu Nicolae, criticând-o pentru următoarele motive:

Motivul de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304¹ Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Instanţa a pronunţat o sentinţă greşită şi a reţinut nelegal că nu îndeplineşte condiţiile de pensionare.

Mai mult, nu a analizat dispoziţiile invocate de recurent care stabileau concret împrejurarea că cele două sisteme de pensionare îşi recunosc reciproc stagiul de cotizare.

S-a reţinut greşit că cele două sisteme de pensii militar şi cel civil au reglementări diferite şi nu poate beneficia de perioadele în care a funcţionat în calitate de angajat militar şi alăturat perioada în care a beneficiat de sistem civil.

În vederea aplicării dispoziţiilor art. 167 din Legea nr. 19/2000, a reţinut instanţa că reclamantul ar fi trebuit să fi realizat în sistemul public un stagiu de cotizare de 32 de ani, fără a fi luat în calcul stagiul realizat în sisteme neintegrate; din calculul stagiului de cotizare realizat rezultă numai 27 ani, 5 luni şi 26 de zile, inclusiv stagiul aferent grupei I de muncă, 6 ani.

Pentru reducerea vârstei de pensionare i se aplică dispoziţiile art. 167¹ din Legea nr. 19/2000, aşa cum a fost modificată de Legea nr. 164/2001 şi Legea nr. 90/2007.

Potrivit art. 41 din Legea nr. 19/2000 pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc cumulativ două condiţii: să aibă vârsta standard de pensionare şi un stagiu complet de cotizare.

La alin. 2 al aceluiaşi articol se arată că vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei.

În ceea ce priveşte stagiul de cotizare minim, la alin. 3 se arată că acesta este de 15 ani.

Potrivit art. 42 din Legea nr. 19/2000 asiguraţii care au realizat un stagiu complet de cotizare şi care şi-au desfăşurat activitatea total sau parţial în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare.

Potrivit alin. 2 din Legea nr. 19/2000, vârstele de pensionare reduse nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei.

Conform prevederilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată, la determinarea punctajului mediu anual, pe lângă salariile nete sau brute, după caz, se utilizează şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, precum şi sporurile cu caracter permanent.

Conform adeverinţelor depuse la dosar, recurentul arată că a desfăşurat activităţi în calitate de militar şi în aceste condiţii beneficiază de dispoziţiile speciale care recunosc stagiile şi perioada lucrată în sistemul militar de pensii cu cel desfăşurat în sistemul civil de pensii.

În acest sens stipulează atât legea generală art. 194 din Legea nr. 19/2000, cât şi o dispoziţie specială din Legea nr. 164/2001 art. 20.

(1) Între sistemul public şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş, precum şi a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.

Articolul 20.

(1) Între sistemul pensiilor militare de stat şi sistemul public de pensii se recunosc reciproc perioadele de vechime în serviciu, respectiv stagiile de cotizare, în vederea deschiderii dreptului la pensie şi a altor drepturi de asigurări sociale.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) pensia militari se stabileşte doar pentru perioadele de vechime în serviciu.

(3) Perioadele de vechime în serviciu prevăzute la art. 17, care sunt recunoscute ca perioade de contribuţie în sistemul public de pensii, se au în vedere la stabilirea pensiei în unul dintre cele două sisteme.

Consideră recurentul că deşi avea posibilitatea de a beneficia de dispoziţiile legale care îl îndreptăţesc să opteze pentru pensie, nu i s-au luat în calcul anii desfăşuraţi în condiţii speciale aşa cum cer dispoziţiile legale.

Instanţa nu reţine împrejurarea că militarii au lege specială de salarizare şi de pensionare H.G. nr. 1294 şi în acest sens face confuzii făcând inutile paralele teoretice între cele două sisteme.

Articolul 3 din H.G. nr. 1294/2001 impune condiţia ca locurile de muncă ocupate de personalul civil să fie prevăzute de art. 19 din Legea nr. 19/2000 (şi nu de legislaţia specială în domeniul pensiilor militare).

Ori se regăsesc în Legea nr. 19/2000 aceste aspecte în art. 46 care stipulează că asiguraţii care au realizat stagii de cotizare atât în condiţii deosebite şi în condiţii speciale beneficiază cumulativ de reduceri corespunzătoare fiecărei situaţii, fără ca aceasta să depăşească 12 ani.

Analizând sentinţa recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată sub nr. 37472/12.12.2008, contestatorul B.N. a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă conform Legii nr. 19/2000.

Prin decizia nr. 37472/5.02.2009 s-a respins cererea de pensionare a contestatorului deoarece nu sunt îndeplinite prevederile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, în sensul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare.

Potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

…alin. (2): „vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3.

Raportat la data formulării de către reclamant a cererii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, respectiv 12.12.2008, conform anexei 3 din Legea nr. 19/2000, vârsta standard de pensionare este de 63 de ani şi 5 luni, iar stagiul complet de cotizare de 32 de ani.

La data formulării cererii, contestatorul avea vârsta de 55 ani şi 8 luni.

Contestatorul invocă faptul că a desfăşurat activitate în grupa I specială: 18 ani, 8 luni şi 26 zile care atrăgeau reducerea vârstei de pensionare şi astfel era îndreptăţit la admiterea cererii de pensionare.

Din adeverinţa eliberată de S.C. „P” rezultă că reclamantul a prestat activitate care se încadrează în grupa I de muncă, în total 12 ani şi 1 lună, iar în perioada 17.02.2004 – 01.09.2004 a fost încadrat în locuri de muncă cu condiţii speciale conform Legii nr. 226/2006.

Din adeverinţa nr. 28849/22.08.2008 rezultă că reclamantul a fost angajat în perioada 1977–1987 la Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar în perioada 1.02.1981 – 4.11.1988 şi 24.12.1985 – 30.04.1987 reclamantul a lucrat în condiţii speciale de muncă potrivit prevederilor Decretului-Lege nr. 68/1990, Decretului nr. 247/1977, H.G. nr. 1298/2001.

Conform art. 20 din Legea nr. 164/2001 între sistemul pensiilor militare de stat şi sistemul public de pensii se recunosc reciproc perioadele de vechime în serviciu, respectiv stagiile de serviciu, în vederea deschiderii dreptului la pensie şi a altor drepturi de asigurări sociale. În situaţia prevăzută la alin. (1) pensia militară de stat se stabileşte doar pentru perioadele de vechime în serviciu.

În mod similar, prin art. 194 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 se prevede că între sistemul public şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea de serviciu, în vederea deschiderii drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş, precum şi a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.

Din dispoziţiile legale menţionate mai sus, rezultă că legiuitorul vorbeşte doar de recunoaşterea stagiilor de cotizare, vechime în muncă şi nu de asimilarea muncii prestate într-un sistem ca fiind muncă prestată în celălalt sistem în aceleaşi condiţii deosebite sau speciale.

În consecinţă, anumite perioade de activitate în muncă într-un sistem sunt considerate stagii de cotizare şi în alt sistem de pensii, fără a fi recunoscute şi condiţiile în care s-a lucrat efectiv.

Recunoaşterea reciprocă a stagiilor de cotizare are loc doar pentru deschiderea drepturilor de pensie nu şi în ceea ce priveşte beneficiile specifice acordate potrivit prevederilor legale care reglementează diferite sisteme de asigurări sociale.

În aceste condiţii reducerea vârstelor de pensionare poate fi acordată numai în temeiul normativ al sistemului în care se solicită acordarea pensiei şi pentru stagiile de cotizare realizate în cadrul acestuia.

Cererea reclamantului pentru aplicarea art. 167¹ din Legea nr. 19/2000 pentru sisteme neintegrate este lipsită de suport legal.

Aceste stagii de cotizare vor fi avute în vedere la determinarea stagiului total de cotizare în vederea deschiderii dreptului la pensie, însă nu vor conduce şi la reducerea vârstei de pensionare.

Cum reclamantul nu beneficiază de reducerea vârstei de pensionare pentru stagiul de cotizare realizat în sistemele de asigurare neintegrate la data formulării cererii de pensionare, acesta nu îndeplinea condiţiile de vârstă prevăzute de lege, pentru a fi pensionat pentru limită de vârstă.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.

Decizia civilă nr. 316/AS/17.11.2009

Dosar nr. 2478/118/2009