Romania curtea de apel constanţA

5. Legea nr. 10/2001. Valoarea certificatului de moştenitor. Coexistenţa calităţii de succesor testamentar cu cea de succesor legal. Valoarea notificării. Repunerea in termenul legal de acceptare a succesiunii.

Codul civil nu exclude coexistenţa moştenirii legale cu cea testamentară, de cujus putând dispune prin testament de o parte din averea sa, urmând ca restul averii să fie deferită cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează succesiunea legală, conform art. 650 Cod civil.

În conformitate cu dispoziţiile art. 887 Cod civil „se poate dispune prin testament de toată sau de o fracţiune din starea cuiva sau de unul sau mai multe obiecte determinate”.

Cum apelanţii pârâţi nu au contestat certificatul de moştenitor nr. 319/1991 rectificat prin încheierea nr. 1274/17.09.2009, în condiţiile art. 88 din Legea nr. 36/1995, se reţine că acesta face dovada faţă de terţi – respectiv faţă de pârâţi – cu privire la calitatea de moştenitor testamentar al reclamantei A.M., alături de ceilalţi doi legatari cu titlu particular.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la 15.12.2006 sub nr. 4749/118/2006, reclamanta A.M. a chemat in judecata Primăria Oraşului Eforie, Primarul Oraşului Eforie si SC U.S. SRL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pe cale de contestaţie la dispoziţia nr.750/3.11.2006 sa se dispună anularea acesteia şi a fie obligate pârâţii Primarul si Primăria la restituirea in natura a vilei D.O. si a terenului de 420 mp situate in Eforie, str. S. nr. 10.

In motivarea cererii sale, reclamanta a arătat ca prin notificarea nr. 94/14.02.2002 trimisa de B.E.J. V.D.G. a solicitat retrocedarea in natura a imobilului P+1 format din 12 camere si a terenului de 420 mp ce a aparţinut autorilor ei si a fost preluata in mod abuziv prin Decretul nr. 92/1950 anexa 2, poziţia 196.

Prin dispoziţia nr. 750/2006 notificarea a fost respinsa pe motiv ca nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului in cauza;

Iniţial, din lipsa unei schiţe exacte a parcelarii Techirghiol-Butărescu, lotul pe care socotise ca se afla vila a fost nominalizat ca fiind lotul nr.43, in loc de lotul nr. 47.

Totodată a arătat că în finalul adresei de revenire la notificarea nr. 97/14.02.2002, revenire înregistrata la Primăria Eforie sub nr. 8807/14.05.2003, a făcut menţiunea ca, prin notificarea nr.94/14.02.2002 a solicitat si retrocedarea casei cunoscute sub numele Vila D.O., care din actele depuse rezulta ca ar fi situată pe lotul nr. 47, şi nu pe lotul nr. 43, cum aproximase iniţial din lipsa unui plan de situaţie, insa paratele, cu rea-credinţă, au profitat din plin de acest lucru si au dat dispoziţia de respingere susţinând ca nu a depus acte de proprietate.

In fapt, după cum s-a arătat prin notificarea nr. 94/2002 si a dovedit cu înscrisurile pe care le-a depus la dosarul format la Primăria Eforie, conform certificatului de moştenitor nr. 319/09/04/1991 eliberat de fostul Notariat de Stat local sector 4 Bucureşti in dosar nr.384/1991, reclamanta are calitatea de nepoata de sora si moştenitoare a defunctei S.V., născută D., care, la rândul ei, ca soţie supravieţuitoare, a fost moştenitoare legala si testamentara a defunctului S.I. (zis si S.), conform certificatului de moştenitor nr. 596/19.07.1984 emis de fostul Notariat de Stat local, sector 4 Bucuresti, in dosarul nr. 710/1984.

In drept, s-au invocat disp. art. 6 alin.1 si art. 21 alin.1 din Legea nr.10/2001; pentru dovedirea acţiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri; s-au anexat copii ale dispoziţiei 750/3.11.2006, plicul prin care s-a comunicat notificarea nr.94/2002 si nr.97/2002, adresa nr. 3426/31.07.2006, adresa înregistrata sub nr. 18644/12.05.2003, nr.8642/12.05.2003, nr. 8807/14.05.2003, plan parcelar.

Parata S.C. U.S. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât prin acţiunea introdusa se contesta dispoziţia nr. 750/3.11.2006 emisa de Primarul Oraşului Eforie, societatea neavând calitatea de eminent.

Calitatea de parte in proces trebuie sa corespundă fie cu calitatea de titular al dreptului, fie cu calitatea de titular al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material asupra judecaţii. Întrucât reclamantul este cel ce declanşează procedura judiciara, acestuia ii revine obligaţia de a justifica calitatea sa procesuala cat şipe cea a paratului.

S-a arătat ca, prin adresa nr. 20904/7.11.2006, Consiliul Local Eforie a înaintat in vederea soluţionării dosarul nr. 783N (conţinând notificarea nr. 97/14.02.2002 formulata in baza Legii nr. 10/2001) împreuna cu documentaţia depusa de petenţi. Întrucât la dosarul înaintat de Consiliul Local Eforie nu existau actele doveditoare (actele de proprietate si actele de stare civila) in original şi copii legalizate, dosarul a fost restituit acestei instituţii in vederea comunicării documentelor solicitate.

Pârâţii Primăria Oraşului Eforie, Primarul Oraşului Eforie, deşi legal citaţi, nu au formulat întâmpinare si nici nu au precizat – în şedinţă publică prin apărător ales -, apărările pe care înţeleg să le folosească; s-a depus, la solicitarea instanţei, documentaţia formulată in urma primirii notificărilor nr. 94 si nr. 97.

Prin încheierea din 15.05.2007, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de S.C. U.S. S.R.L..

Prin acţiunea înregistrată la 10.03.2008 sub nr. 1870/118/2008, reclamanţii A.M., D.A. şi D.I. au chemat in judecata Primăria Oraşului Eforie şi Primarul Oraşului Eforie pentru a fi obligaţi pârâţii la restituirea in natura a imobilului casa P+1, cu 12 camere, cunoscută sub numele Vila D.O., şi a terenului aferent in suprafaţă de 420 mp, adică lotul nr. 47, care a făcut parte din proprietatea denumită Techirghiol – dr. Butărescu, situate in Eforie Nord, str. S. nr. 10, preluate in mod abuziv de stat in baza Decretului nr. 92/1950, anexa II, poziţia 196 cu privire la construcţie, şi a Decretului nr. 111/1951, cu privire la terenul aferent acesteia.

Reclamanţii au arătat că, prin două notificări, au solicitat restituirea in natura a imobilului descris - casa cunoscuta sub numele Vila D.O. şi a terenului aferent in suprafaţa de 420 mp, adică lotul nr. 47. Calitatea de persoane îndreptăţite rezultă din faptul că A.M. şi autorul reclamantelor D.A. şi D.I., defunctul D.N., sunt unici nepoţi de soră şi unici moştenitori legali ai defunctei S.V., născută D., soţie supravieţuitoare şi moştenitoare legala si testamentara a defunctului S. (zis S.I.), conform certificatului de moştenitor nr. 596/19.07.1984 emis de fostul Notariat de Stat local sector 4 Bucureşti in dosarul nr. 710/1984.

In drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001 cu modificările şi completările ulterioare şi Decizia nr. XX din 19.03.2007 a ICCJ.

In dovedirea susţinerilor lor, reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei şi proba cu expertiza imobiliara de identificare a imobilelor care fac obiectul cauzei.

La termenul de judecată din 13.06.2008, reprezentantul reclamanţilor a formulat precizări in sensul ca înţelege să cheme in judecată Oraşul Eforie prin primar şi Primarul Oraşului Eforie. De asemenea, s-a arătat că, deşi cererea de chemare in judecată s-a formulat şi in numele moştenitorilor defunctului D.N., D.A., soţie supravieţuitoare si D.I., unica fiică, urmare a retragerii de către acestea a mandatului acordat apărătorului de către defunctul D.N., acesta nu le reprezintă pe reclamantele D.A. şi D.I. şi că a semnat cererea de chemare in judecata numai in numele reclamantei A.M., in conformitate cu notificarea nr. 309/28.05.2008 înregistrată la BEJ P.S. şi P.F. din Bucureşti, şi cu copia e-mail-ului adresat de către D.I., anexate.

In şedinţa din 16.09.2008, instanţa, având in vedere conţinutul cererilor ce formează obiectul celor doua cauze, considerând îndeplinite disp. art. 164 Cod pr. civila, a dispus conexarea dosarului nr. 1870/118/2008 la dosarul nr. 4749/118/2006.

După întrunirea cauzelor, reclamanta - prin avocat - a precizat obiectul acţiunii învederând instanţei ca nu solicita restituirea lotului 43, ci a lotului 47 şi a construcţiei Vila Doina Oltului.

In aceeaşi şedinţă, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a domnului avocat C.C.M. in privinţa reclamantelor D.A. şi D.I., constatând că avocatul nu a putut face dovada împuternicirii acordate de aceste persoane pentru promovarea acţiunii ce constituie obiectul dosarului nr. 1870/118/2008. Prin urmare, considerând îndeplinite condiţiile art.161 alin.2 Cod pr. civilă, instanţa a dispus anularea parţiala a acestei cereri, constatându-se legal investita numai cu acţiunea formulate de A.M.

Ulterior, prin cererea înregistrată la 21.10.2008, reclamanta a precizat obiectul cererilor conexe arătând ca în rezolvarea directă a notificărilor nr.94 şi 97 din 14.02.2002, solicită a se dispune restituirea în natură a imobilului casă parter + etaj, cu 12 camere, cunoscută sub numele de „Vila D.O.” şi a terenului aferent, în suprafaţă de 420 mp, adică lotul 47 care a făcut parte din proprietatea denumită Techirghiol - Dr. Butărescu, situat în prezent în Eforie Nord, str. S. nr.10, preluate în mod abuziv de stat în baza Decretului nr.92/1950, publicat în Buletinul Oficial nr.36/1950, anexa II, poziţia nr.196, cu privire la construcţie şi a Decretului nr.111/1951, cu privire la terenul aferent acesteia.

În soluţionarea contestaţiei formulate împotriva dispoziţiei nr.750/ 03.11.2006, solicită a se dispune înlăturarea din textul dispoziţiei a tuturor menţiunilor referitoare la „Vila D.O.”, menţiuni care privesc, în fapt, notificarea nr.97/2002, lotul 47, lot pe care se află în realitate această vilă, şi nicidecum notificarea nr.94/2002, la care se referă dispoziţia atacată, şi care în final priveşte numai lotul 43, lot la care nu mai există nici o pretenţie.

La termenul din 18.11.2008, reclamanta si-a modificat acţiunea sub aspectul cadrului procesual pasiv in sensul introducerii in cauza a S.C. U.S. S.R.L. pentru ca, în rezolvarea directa a notificărilor nr.94 si nr. 97 din 14.02.2002, să se dispună restituirea in natură de către aceasta a imobilului casa P+1, cu 12 camere, cunoscuta sub numele Vila D.O., şi a terenului aferent in suprafaţă de 420 mp, adică lotul nr. 47, care a făcut parte din proprietatea denumita Techirghiol – dr. Butărescu, situate in Eforie Nord, str. Sportului nr. 10.

Prin sentinţa civilă nr. 4/06.01.2009 Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea înregistrată sub nr. 4749/118/2006 în contradictoriu cu Primăria Oraşului Eforie, Primarul Oraşului Eforie şi S.C. U.S. S.R.L. A fost anulată decizia nr. 750/3.11.2006 emisă de Primarul Oraşului Eforie. A fost obligat Primarul Oraşului Eforie să emită dispoziţie de restituire în natură a suprafeţei de 270 mp teren situat în Eforie Nord, str. S. nr. 10. S-a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu S.C. U.S. S.R.L. Eforie Sud ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă în parte acţiunea înregistrată sub nr. 1870/118/2008.

A fost obligată pârâta S.C. U.S. S.R.L. Eforie Sud să emită o decizie de restituire în natură a imobilului construcţie P+1, suprafaţă construită de 134,76 mp situat în Eforie Nord, str. S.. nr. 10, judeţ Constanţa. S-a respins cererea de restituire în natură a aceluiaşi imobil în contradictoriu cu Primăria Oraşului Eforie şi Primarul Oraşului Eforie, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de restituire în natură a terenului formulată în contradictoriu cu S.C. U.S. S.R.L. Eforie Sud, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această soluţie prim instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta s-a legitimat ca succesoare a defunctului I.S., fostul proprietar al Vilei ”D.O.” – construcţie având 12 camere şi o capacitate de 50 de persoane, şi a terenului aferent în suprafaţă de 134,75 mp, imobil preluat în baza Decretului nr. 92/1950, aflat în prezent în posesia S.C. U.S. S.R.L. Eforie Sud - construcţia şi a Oraşului Eforie – terenul.

Întrucât terenul nu este afectat de detalii de sistematizare, fiind liber de construcţii, iar Vila ”D.O.”- construcţie P+1 în suprafaţă de 134,75 mp - se află în administrarea S.C. U.S. S.R.L. şi parţial este închiriată unor persoane fizice, instanţa a reţinut că este posibilă restituirea în natură a întregului imobil, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/20901 fiind pe deplin aplicabile în cauză.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel pârâţii Primarul Oraşului Eforie, Oraşul Eforie şi S.C. U.S. S.R.L. Eforie.

Pârâţii Oraşul Eforie şi Primarul Oraşului Eforie au criticat legalitatea hotărârii Tribunalului Constanţa sub următoarele aspecte:

Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că reclamanta A.M. are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Reclamanta A.M. nu are calitate de succesor al fostului proprietar - defunctul S.I. – întrucât este doar un simplu legatar cu titlu particular al soţiei fostului proprietar – S.V., decedată la 13 ianuarie 1991, conform certificatului de moştenitor nr. 319/09.04.1991.

Chiar dacă întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctului S.I. a fost transmisă soţiei supravieţuitoare – S.V. – în calitate de moştenitor testamentar – aceasta din urmă neavând descendenţi a lăsat un legat cu titlu particular în beneficiul reclamantei, căreia i-a transmis locul de veci, iar legatari universali au fost desemnat nepoţii A.M.R. şi A.R.C.

La rândul ei pârâta S.C. U.S. S.R.L. a criticat legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe sub următoarele aspecte:

- Prima instanţă a dezlegat în mod greşit problema calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, aceasta neavând calitate de moştenitoare a defunctului S.I., întrucât a fost desemnată ca legatar cu titlu particular al defunctei S.V. – soţia supravieţuitoare a fostului proprietar, în timp ce copii reclamantei au fost desemnaţi ca legatari universali.

- Instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii, întrucât proba cu epertiză tehnică de identificare a construcţiei – Vila ”D.O.” nu a fost efectuată şi cu participarea S.C. U.S. S.R.L., aceasta fiind introdusă în cauză în urma modificării acţiuni reclamantei, după administrarea probei cu expertiză.

Analizându-se legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate în raport de criticile pârâţilor se constată că apelurile sunt nefondate.

1. Criticile ce vizează modalitatea de soluţionare a problemei de drept relative la calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită să beneficieze de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul – Vila ”D.O.” şi teren aferent în suprafaţă de 134,75 mp, fosta proprietate a defunctului S.I., invocate în ambele apeluri formulate de pârâţi, se reţin a fi nefondate şi urmează a fi respinse, instanţa urmând să răspundă printr-un considerent comun.

Pornind de la raţiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situaţia juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietari pentru abuzurile săvârşite de stat.

Conform art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar şi necontestate de pârâţi – imobilul notificat de reclamantă a fost proprietatea numitului S.I., zis S.

În urma decesului lui S.V., care a intervenit la data de 13.01.1991, s-a emis certificatul de moştenitor nr. 319/09.04.1991 rectificat prin încheierea de rectificare nr. 1274/17.09.2009, emisă de B.N.P. Asociaţi ”N” Bucureşti.

Conform certificatului de moştenitor mai sus invocat, autoarea S.V. a dispus printr-un testament olograf de averea deţinută la data decesului, desemnându-i ca legatari cu titlu particular atât pe A.M., în calitate de nepoată de soră - căreia i-a revenit un loc de veci, cât şi pe numiţii A.M.R. şi A.R.C. – în calitate de nepoţi – cărora le-a revenit un imobil şi bunurile mobile din această locuinţă.

În încheierea de rectificare a certificatului de moştenitor nr. 319/1991 s-a menţionat în mod expres faptul că fiecare dintre cei trei moştenitori au calitate de legatari cu titlu particular, autoarea S.V. stabilind prin testamentul autentic bunurile ce vor reveni fiecărui nepot şi respectiv strănepot.

De reţinut că la momentul deschiderii succesiunii defunctei S.V., nu fusese adoptată Legea nr. 10/2001, astfel încât aceasta nu a dispus prin testament cu privire la imobilul situat în Eforie Nord, compus din vila „D.O.” şi terenul în suprafaţă de 270 mp, situaţie în care devin pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001.

Menţiunile din certificatul de moştenitor fac deplina dovadă împotriva succesorilor, atâta vreme cât nu s-a dovedit că acordul este urmarea unui viciu de consimţământ.

Certificatul de moştenitor este opera acordului de voinţă al succesorilor. El va putea fi atacat de aceştia, în cadrul procedurii jurisdicţionale contencioase, pe motiv că a fost viciat prin eroare sau violenţă consimţământul unora dintre moştenitori. Critica nu se adresează în această ipoteză direct actului notarial, ci modului în care a fost manifestat acordul de voinţă al succesorilor, caz în care acţiunea este supusă prescripţiei de trei ani, prevăzute de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

În speţă se reţine că prin certificatul de moştenitor nr. 319/9.04.1991 rectificat prin Încheierea de rectificare nr. 1274/17.09.2009 s-a reţinut că atât A.M., cât şi numiţii A.R.M. şi A.H.R.C. au avut calitatea de legatari cu titlu particular ai defunctei S.V., conform testamentului olograf încheiat la 29.04.1989, calitate pe care niciunul dintre moştenitori nu a înţeles să o conteste, certificatul de moştenitor rectificat nefiind contestat în justiţie.

Prin urmare la momentul apariţiei Legii nr. 10/2001 şi formulării notificării A.M. întrunea atât calitatea de legatar cu titlu particular al defunctei S.V. – beneficiara dreptului de proprietate asupra unui loc de veci, cât şi pe aceea de moştenitor legal, în calitate de nepoată de soră, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Codul civil nu exclude coexistenţa moştenirii legale cu cea testamentară, de cujus putând dispune prin testament de o parte din averea sa, urmând ca restul averii să fie deferită cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează succesiunea legală, conform art. 650 Cod civil.

În conformitate cu dispoziţiile art. 887 Cod civil „se poate dispune prin testament de toată sau de o fracţiune din starea cuiva sau de unul sau mai multe obiecte determinate”.

Cum apelanţii pârâţi nu au contestat certificatul de moştenitor nr. 319/1991 rectificat prin încheierea nr. 1274/17.09.2009, în condiţiile art. 88 din Legea nr. 36/1995, se reţine că acesta face dovada faţă de terţi – respectiv faţă de pârâţi – cu privire la calitatea de moştenitor testamentar al reclamantei A.M., alături de ceilalţi doi legatari cu titlu particular.

Cum masa succesorală rămasă de pe urma defunctei S.V. nu a fost epuizată prin legatele cu titlu particular menţionate în testamentul olograf întocmit la 20.04.1989, iar reclamanta A.M., pe lângă calitatea de legatar cu titlu particular, întruneşte şi calitatea de nepoată de soră, având vocaţie legală la succesiuna mătuşii sale, prin notificarea formulată în condiţiile Legii nr. 10/2001 a fost repusă în termenul legal de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii speciale.

Astfel art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 dispune că de prevederile acestei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite, iar alin. (3) al textului dispune că succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea, sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii.

Cererea de restituire are deci valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestui act normativ, atât practica judiciară, cât şi doctrina statuând constant că vocaţia la restituire este restrânsă doar cu privire la persoanele ce au renunţat expres la moştenire, legea acoperind ipoteza celor care nu au făcut acte de acceptare a moştenirii.

Prin urmare, Tribunalul Constanţa a reţinut în mod judicios că reclamanta A.M. are calitate de persoană îndreptăţită să beneficieze de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat – „Vila D.O.” şi terenul aferent de 270 mp, bun moştenit de la autoarea S.V. – mătuşa sa şi care la rândul său era moştenitoarea fostului proprietar al imobilului, defunctul S.I.

Se reţine a fi nefondate şi criticile apelantei pârâte S.C. „U.S.” S.R.L. ce vizează nulitatea expertizei tehnice imobiliare efectuate în cauză în dosarul nr. 1870/118/2008, cât şi soluţionarea cauzei cu încălcarea principiului contradictorialităţii probelor administrate.

Principiul contradictorialităţii, ce guvernează procesul civil, impune judecătorului sarcina de a veghea ca toate elementele susceptibile să influenţeze soluţionarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părţi. Pentru a asigura respectarea acestei cerinţe, instanţa este obligată să pună în discuţia părţilor toate chestiunile de care depinde soluţionarea cauzei, iar în cazul în care în cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri sau expertize, părţilor trebuie să li se asigure posibilitatea să se familiarizeze cu probele de la dosarul cauzei. Conform principiului egalităţii armelor în procesul civil trebuie acordat ambelor părţi un drept comparabil de acces la dosarul cauzei. (CEDO: Bendenoun contra Franţei, hot. din 24.01.1994, seria A, nr. 284) În cază se reţine că administrarea probei cu expertiză şi accesul la probatoriul administrat în cauză au fost realizate cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare fără a prejudicia vrei parte din dosar.

Conform disp. art. 208 Cod proc. civilă „Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin carte poştală recomandată, cu dovadă de primire....”.

În cauză se reţine că expertiza tehnică imobiliară pentru identificarea ternului în suprafaţă de 270 mp şi a construcţiei edificată pe acest teren – fostă proprietate a autorului reclamantei, S.I. - a fost încuviinţată şi administrată în dosarul civil nr.1870/118/2008 al Tribunalului Constanţa cu respectarea dispoziţiilor art. 208 Cod proc. civilă, toate părţile din acest dosar fiind legal convocate la efectuarea expertizei. La momentul realizării acestei expertize părţi în dosarul nr. 1870/118/2008 erau numai reclamanta A.M. şi pârâţii Oraşul Eforie şi Primarul Oraşului Eforie.

Se reţine că reclamanta a formulat două notificări pentru restituirea imobilului în litigiu şi anume nr. 97/14.02.2002 emisă prin BEJ V.D.G. – prin care se solicita restituirea în natură a terenului - lot 47, din parcelarea „Dr. Butărăscu” în suprafaţă de 420 mp, şi notificarea nr. 94/14.02.2002 prin care se solicita restituirea în natură a imobilului P+1 cu 12 camere -„Vila D.O.”, situat în Eforie Nord, str. S. nr. 10 şi a terenului aferent în suprafaţă de 420 mp – lot 43 din parcelarea „Tuzla-Butărăscu”.

Notificarea nr. 97/14.02.2002 ce viza exclusiv terenul aferent construcţiei a fost soluţionată prin emiterea dispoziţiei nr. 750/3.11.2006 contestată în dosarul civil nr. 1870/118/2008.

Întrucât notificarea nr. 94/14.02.2002 care viza şi restituirea vilei „D.O.” nu a fost soluţionată în termenul legal prescris de Legea nr. 10/2001, reclamanta a înţeles să formuleze o nouă acţiune în justiţie, pentru a solicita soluţionarea directă a notificării şi implicit cenzurarea refuzului nejustificat al unităţii deţinătoare de a restitui imobilul, cauză ce a fost înregistrată sub nr. 4749/118/2006 pe rolul Tribunalului Constanţa. La termenul de judecată din 16.09.2009 s-a dispus conexarea celor două cauze, în vederea soluţionării unitare a cererilor reclamantei.

După conexarea celor două dosare şi efectuarea unei expertize tehnice de specialitate prin care s-a concluzionat că spre deosebire de teren, care se află în proprietatea oraşului Eforie, construcţia „Vila D.O.” se află în administrarea unei societăţi comerciale cu capital integral de stat – S.C. „U.S.” S.R.L., reclamanta şi-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând chemarea în judecată şi a pârâtei S.C. „U.S.” S.R.L.

După chemarea sa în judecată, apelanta pârâtă S.C. „U.S.” S.R.L., legal citată pentru termenul de judecată din 18.11.2008, a luat procedura din stadiul în care se afla şi aceasta nu a înţeles să conteste constatările expertizei şi nici nu a solicitat refacerea sau completarea acestei probe.

Mai mult, în apel reprezentantul apelantei nu contestă identificarea imobilului notificat de reclamantă, şi arată că nu înţelege să solicite completarea probatoriului conform art. 295 Cod proc. civilă sub aspectul identificării „Vilei D.O.”.

Constatându-se că în cauză nu s-a produs apelantei pârâte nicio vătămare, prin probatoriul administrat în cauză şi implicit prin valorificarea de către intimată a expertizei de identificare a construcţiei notificate de reclamantă, ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea hotărârii judecătoreşti, nefiind întrunite condiţiile art. 105 alin. (2) Cod proc. civilă, se va respinge ca nefondată şi această critică.

Conform art. 296 Cod proc. civilă pentru considerentele expuse se vor respinge toate apelurile pârâţilor ca nefondate.

Decizia civilă nr. 272/C/25.11.2009

Dosar nr. 4749/118/2006