A treia etnie din ucraina – 2
Yüklə 471,01 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Tabelul 1
- Recensămintele
- Tătari din Crimeea*
A TREIA ETNIE DIN UCRAINA – 2Monitorizare sociolingvisticăDr.Ion POPESCU, Deputat al poporului din Ucraina din legislaturile II şi III, Membru în AP a Consiliul Europei (1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001 şi 2002) Nu există democraţie fără adevăr Acum 6 ani am întreprins o cercetare a rezultatelor recensământului din 1989 din Ucraina şi a dinamicii componenţei naţionale pentru a prognoza rezultatele unui nou recensământ din Ucraina independentă. Am studiat dinamica componenţei naţionale a populaţiei Ucrainei prin prisma rezultatelor recensămintelor oficiale din anii puterii sovietice – 1926, 1959, 1970, 1979, 1989. Am calculat rata creşterii anuale pe etnii. Am analizat cifrele privind migraţia anuală dintre Ucraina şi fostele republici ale URSS (în linii generale şi pe naţionalităţi) pentru trei ani consecutivi (1992, 1993, 1994), aflând tendinţele creşterii sau descreşterii numerice a principalelor etnii. Am studiat repartizarea tineretului (15-29 ani) după naţionalităţi. Am mai făcut şi alte analize ajungând la următoarele cocluzii: Statistica ucraineană oficială împărţeste populaţia românofonă în „români” şi „moldoveni”. La recensământul din 1989 populaţia românofonă („români” si „moldoveni”) atingea cifra de 459.350 persoane (324.525 „moldoveni” şi 134.825 „români”), ocupând locul al patrulea după ucraineni (37.419.053), ruşi (11.355.582) şi evrei (486.326), lăsându-i pe locul al cincilea pe bielorusi (440.326). Este de menţionat faptul că, la recensământul din 1959, populaţia vorbitoare a limbii lui Eminescu era mai puţin numeroasă. Însă, blagoslovită de Dumnezeu şi iertată prin jertfele deportărilor şi masacrelor, populaţia românofonă din Ucraina, în pofida asimilărilor masive din Transnistria şi, mai ales, din regiunile de dincolo de Bug, din Bucovina, Herţa, nordul Maramureşului istoric, nordul şi sudul Basarabiei a început să sporească, ajungând să ocupe locul trei. Având în vedere că creşterea anuală în ultimii 20 de ani la populaţia românofonă este de 3,6 mii, am constatat că ea atingea cifra de peste o jumătate de milion. Dacă populaţia matură consituia 0,9% (mai puţin de 0,3% – românii şi 0,6% – moldovenii) din populaţia Ucrainei, tineretul românofon constituia peste 1% (mai mult de 0,3% românii şi 0,7% - moldovenii) din tineretul acestei ţări, conform datelor recensământului din 1989, observându-se o pronunţată tendinţă a cresterii numerice a acestuia. Constatând că persoanele declarate drept „români” locuiesc, în general, pe vatra strămoşească, ele nu sunt dispuse să imigreze, în perioada 1992-1994 am semnalat că, în aceeaşi perioadă de timp, în Ucraina au sosit 16.913 şi au plecat 14.154 „moldoveni”, soldul fiind de +2.759. Aşa cum reieşea din analiza efectută atunci, în 1996 populaţia românofonă din Ucraina se situa pe locul trei (separat: moldovenii – pe locul 5, iar românii – 9), întrecându-i pe evrei (circa 260-270 mii), pe bielorusi (448-450 mii) şi fiind departe de populaţia tătarofonă (353 mii). Menţionam că, „începând cu anul 1994, în Ucraina veneau deja mai puţine persoane decât plecau (în primul rând, aceasta se referă la Rusia şi la Belarus, lucru explicat prin stabilizarea economică din aceste ţari şi revenirea la baştină a foştilor „tineri specialişti” repartizaţi la lucru după încheerea studiilor superioare în Ucraina), iar populaţia Ucrainei scădea numeric destul de simţitor”. În încheere relatam: „Un eventual recensământ ne-ar fi dat cifre mai concrete. Ministrul ucrainean al justiţiei a şi declarat că după adoptarea noii Constituţii va fi desfăşurat primul recensământ al populaţiei din Ucraina. Câţi vom fi români în statisticile oficiale depinde de fiecare dintre noi. Sunt convins că numărul nostru va fi oficial de o jumătate de milion, deşi suntem mai mulţi, că vom fi
În ciuda masacrelor, deportărilor masive, războiului şi altor greutăţi populaţia Ucrainei în perioada sovitică era în creştere permanentă: până la război: 1926 – 29.019.747 persoane; după cel de-al 2 război mondial: 1959 – 41.869.046 persoane, 1970 – 47.126.517 (o creştere de 5.257.471 persoane sau 12,55%, 1979 – 49.609.333 (o creştere de 2.482.816 persoane sau 5,3%) şi 1989 – 51.452.026 persoane (o crştere de 1.842.693 persoane sau 3,7%). În perioada independenţei Ucrainei populaţia a scăzut cu peste 3 milioane 211 mii persoane sau cu 6,24% şi a ajuns la nivelul anilor 70! S-a constatat că în anii postbelici rezultatele recensămintelor ficsau micşorarea permanentă a cotei ucrainenilor din totalitatea populaţiei Ucrainei: 1959 – 76,8%, 1970 – 74,9%, 1989 – 72,7%; şi creşterea cotei ruşilor: 1959 – 16,9%, 1970 – 19,4%, 1989 –22,1%. În scimb, după 12 ani de la ultimul recensământ şi 10 de independenţă a Ucrainei, numărul ruşilor a scăzut cu 26,6%, constituind, azi, doar 17,3% din populaţia Ucrainei. Numărul ucrainenilor a crescut, iar cota lor a atins 77,8% din populaţia ţării. S-a mai constatat că 22 milioane 316 mii sau 46,3% (!!!) erau bărbaţi şi 25 milioane 925 mii sau 53,7% – femei – cu 3,6 milioane mai mult decât bărbaţi!!! Acest fapt presupune şi creşterea numărului familiilor mixte în care, de regulă, copiii sunt educaţi, cel mai des, în limba mamei, iar când aceasta coincide cu limba de stat (majoritatea cazurilor familiilor mixte) numărul şi cota populaţiei majoritare creşte considerabil. Dar să ne adresăm la cifrele oficiale referitor la componenţa naţională a Ucrainei. Dinamica componenţei naţionale a populaţiei Ucrainei (Statistica oficială)2 Tabelul 1
Yüklə 471,01 Kb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||