Salpingitele acute
Yüklə 1,68 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- PARTICULARITĂŢILE CLINICE ALE STERILITĂŢII LA PACIENTELE CU LAPAROTOMII ÎN ANTECEDENTE ŞI EFICACITATEA REGESANULUI ÎN OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI STERILITĂŢII TUBAR-PERITONEALE
- Clinical particularities of infertility in patients with a history of laparotomy and effectiveness of Regesan in optimizing the treatment of tubal-peritoneal infertility
- Scopul studiului
- Material şi metode
- Bibliografie
- Carnetul Medical Perinatal - flux informaţional ale serviciului perinatologic Ion Bologan, Tatiana Belousov, Elena Mecineanu, Ludmila Bologan, Burnusus Constantin
- Actualitatea temei
- Formularul-113 „Carnetul perinatal”.
[7] - Jones RK, Henshaw SK. Mifepristone for early medical abortion: experience in France, Great Britain and Sweden. Perspectives on Sexual and Reproductive Health 2002; 34(3):154-61. [8] - Coeytaux F, Moore K, Gelberg L. Convincing new providers to offer medical abortion: what will it take? Perspectives on Sexual and Reproductive Health 2003;35(1):44-47. [9] - Ramachandar L, Pelto PJ. Medical abortion in rural Tamil Nadu, South India: a quiet transformation. Reproductive Health Matters 2005;13(26):54-64. [10] - World Health Organization. Frequently Asked Clinical Questions about Medical Abortion. Geneva: WHO, 2006.
Catedra Obstetrică şi Ginecologie FPM USMF "Nicolae Testemiţanu" Summary Clinical particularities of infertility in patients with a history of laparotomy and effectiveness of Regesan in optimizing the treatment of tubal-peritoneal infertility Infertility in marriage is a medico-social problem, which according to data from various authors has a frequency of 30%, and of 15% in Moldova. Multiple factors are known to induce infertility in marriage. A history of abdominal surgery is one of these factors, contributing to the formation of an adhesive process that significantly changes the anatomy and physiology of internal genitalia. The aim of the present study was to assess the clinical features of evolution of infertility in women with a history of laparotomia and the effectiveness of Regesan in the optimization of tubal-peritoneal infertility, aimed to restoe the reproductive function in such patients. Our results showed that tubal-peritoneal infertility may occur in women with one or several surgeries in their history, especially if they are combined with pelvic inflammatory disease, miscarriage - conditions which determine the formation of an adhesive process. The use of Regesan has obvious advantages in restoring reproductive function, the rehabilitation complex elaborated in this study favored the pregnancy installation in 35.20% patients of group I and 50.50% patients of group II, the rate of extrauterine pregnancies in this group being minimal. Rezumat Sterilitatea în căsnicie reprezintă o problemă medico-socială, care conform datelor diverşilor autori, are o frecvenţă de până la 30%, iar în R. Moldova - 15%. Sunt cunoscuţi multipli factori care induc sterilitatea în căsnicie. Printre ei se numără şi intervenţiile chirurgicale pe organele abdominale suportate în antecedente, acestea contribuind la formarea unui proces aderenţial ce modifică considerabil poziţia anatomo-fiziologică a organelor genitale interne. Scopul studiului prezent a constituit evaluarea particularităţilor clinico-evolutive ale sterilităţii la femeile cu laparotomii în anamneză şi eficacitatea preparatului REGESAN în optimizarea tratamentului sterilităţii tubar-peritoneale, orientat spre restabilirea funcţiei reproductive la pacientele respective. Rezultatele obţinute demonstrează că sterilitatea tubar-peritoneală poate surveni la femeile cu una sau câteva intervenţii chirurgicale în anamneză, în special dacă acestea se combină cu boala inflamatorie pelvină, cu avort spontan sau provocat - condiţii care determină formarea procesului aderenţial. Utilizarea Regesanului are avantaje evidente în restabilirea funcţiei reproductive, complexul de reabilitare elaborat în cadrul prezentului studiu a favorizat instalarea sarcinii la 35,20% paciente din lotul I şi la 50,50% paciente din lotul II, rata sarcinilor extrauterine în acest lot fiind minimă. Introducere Sterilitatea în căsnicie reprezintă o problemă medico-socială, care conform datelor diverşilor autori, are o frecvenţă de până la 30%, iar în R. Moldova - 15%. Sunt cunoscuţi multipli factori care induc sterilitatea în căsnicie. Printre ei se numără şi intervenţiile chirurgicale pe organele abdominale suportate în antecedente, acestea contribuind la formarea unui proces aderenţial ce modifică considerabil poziţia anatomo-fiziologică a organelor genitale interne. Astfel, datele prezentate de Caspi E. şi colab. (1979); Tulandi T (2001), arată că după intervenţiile chirurgicale pe organele cavităţii abdominale, inclusiv şi organele bazinului mic, se formează un proces aderenţial, care în 28,7% cazuri cauzează sterilitate peritoneal-tubară (SPT) [1,9]. Actualmente, pentru tratamentul sterilităţii tubar-peritoneale se folosesc următoarele metode: conservativă, chirurgicală, microchirurgicală, endoscopică şi fertilizarea in vitro. Tratamentul conservativ, în pofida realizărilor în acest domeniu, permite restabilirea funcţiei reproductive numai în 16-20% cazuri [2,3]. Implementarea tratamentului chirurgical, în corecţia sterilităţii tubar-peritoneale, majorează frecvenţa restabilirii fertilităţii numai până la 23% cazuri [5,6]. În ultimul deceniu se atestă un progres vădit în rezolvarea problemei tratamentului sterilităţii tubar-peritoneale. El este condiţionat de utilizarea microchirurgiei, care permite restabilirea permeabilităţii trompelor uterine în 80-98% cazuri, iar a fertilităţii în 25-35% cazuri [6,9,10]. Conform datelor literaturii de specialitate, restabilirea funcţiei reproductive după corecţia endoscopică a sterilităţii tubar-peritoneale se obţine în 28-35% cazuri [4]. Deşi priorităţile laparoscopiei chirurgicale faţă de alte metode de tratament sunt indiscutabile, fără un tratament de prevenire a formării aderenţelor, eficacitatea laparoscopiei nu îi satisface nici pe medicii practicieni, nici pe pacienţi. Până în momentul actual, nu şi-au găsit rezolvare nici problemele de prevenire a formării aderenţelor după intervenţiile chirurgicale, nici tratamentul sterilităţii tubar-peritoneale, capabil să majoreze frecvenţa restabilirii fertilităţii.
Prezent a constituit evaluarea particularităţilor clinice ale sterilităţii la femeile cu laparotomii în anamneză şi eficacitatea preparatului REGESAN în optimizarea tratamentului sterilităţii tubar-peritoneale, orientat spre restabilirea funcţiei reproductive la pacientele respective. Material şi metode În studiu au fost incluse 280 paciente, care în funcţie de tratamentul aplicat au fost divizate în două loturi:
În studiu au fost utilizate următoarele metode de cercetare:
Pentru colectarea datelor a fost întocmită o anchetă specială, care a inclus informaţii privitor la vârsta, starea de sănătate generală şi ginecologică a pacientelor, rezultatele investigaţiilor de laborator şi instrumentale, tipul operaţiilor suportate în antecedente şi complicaţiile lor, rezultatele laparoscopiei diagnostico-chirurgicale şi a metodelor de reabilitare folosite în tratamentul complex al sterilităţii tubar-peritoneale, precum şi aprecierea eficacităţii tratamentului prin determinarea numărului de sarcini survinite. Respectând scopul studiului, au fost cercetate particularităţile clinico-evolutive ale sterilităţii la pacientele cu laparotomii în anamneză. În cadrul laparoscopiei diagnostico-curative a fost utilizat Regesanul (5,0 ml) - substanţă autohtonă, de origine vegetală, obţinută ulterior prelucrării tehnologice primare a strugurilor de viţa de vie, cu efecte citoprotectoare, antioxidante. Regesanul are certificat de calitate nr. 3995, 3996, 3997, 3998 din 15.03.2001 nr. 3684 din 07.05.2003 eliberat de Laboratorul pentru Controlul şi Certificarea Medicamentelor al Institutului Naţional de Farmacie. Eficacitatea tratamentului complex aplicat pacientelor cu sterilitate după intervenţii chirurgicale în anamneză s-a apreciat prin numărul de sarcini survenite ulterior. Rezultate Vârsta medie a pacientelor incluse în studiu a constituit 32,67±3,21ani, cu limite între 18 şi 37 ani. Vârsta medie a debutului funcţiei menstruale, la pacientele cu STP, a fost comparabilă în ambele loturi, constituind în lotul I – 14,2±1,8 ani, iar în lotul II – 14,4±0,9 ani. Funcţia menstruală a pacientelor supuse studiului a fost în limitele normei. Astfel, debutul funcţiei menstruale la majoritatea pacientelor a corespuns vârstei de 14,3±1,78 ani (P(t)=0,95) şi numai în 13,97% cazuri menstruaţia a debutat la 22±1,88 ani. Analiza comparativă a datelor despre debutul funcţiei menstruale între loturile examinate nu a înregistrat deosebiri esenţiale (p>0,05). Durata ciclului menstrual la majoritatea pacientelor a variat în limitele de 22-35 zile şi numai în 1,68% din cazuri a constituit 36-35 zile. Durata menstruaţiei, volumul şi fluxul menstrual s-au încadrat în limitele valorilor normale la toate pacientele incluse în studiu. La marea majoritate a pacientelor studiate (97,2%), ciclul menstrual a fost ovulator şi numai în 2,8% cazuri - anovulator. Datele relatate corespund celor prezente în literatura de specialitate şi confirmă necesitatea aprecierii şi corijării dereglărilor endocrine la pacientele cu sterilitate tubar-peritoneală [2,3,6,11,12]. Studierea statutului social al pacientelor incluse în studiu a evidenţiat faptul, că 60,3% din ele au fost casnice, 29% au fost funcţionare, 9,5% au fost muncitoare şi 1,1% au fost studente. Structura funcţiei reproductive la pacientele incluse în studiu a evidenţiat că 45% din ele au avut avort provocat în antecedente, 24% au avut naşteri în antecedente, 24% au suportat avorturi spotane, iar 7% au avut sarcină extrauterină în anamneză. Durata sterilităţii în căsnicie a fost de 1,5-10,0 ani, în medie constituind 6,5±0,9 ani (P(t)=0,95). Repartizarea contingentului de paciente cu sterilitate tubar-peritoneală după durata sterilităţii în căsnicie a avut următoarea structură: mai frecvent s-a înregistrat sterilitate cu durata de 2,5-5,5 ani, constatată în 44,13% cazuri. Cota medie a revenit pacientelor cu durata sterilităţii de 1,6-2,5 ani, estimată în 27,7% cazuri, iar cea minimă - pacientelor cu durata sterilităţii de 5,6-10,0 ani, apreciată în 19,5% cazuri şi pacientelor cu durata sterilităţii de 1,0-1,5 ani – în 7,26% cazuri. Determinarea corelaţiei dintre durata sterilităţii şi survenirea sarcinii a arătat, că cu cât durata sterilităţii în căsnicie este mai mică, cu atât este mai mare probabilitatea restabilirii funcţiei reproductive şi invers. Rezultatele noastre sunt în deplină concordanţă cu datele din literatura de specialitate [5,7,8]. Durata sterilităţii în căsnicie în loturile de paciente este prezentată în tabelul 1. Tabelul 1 Durata sterilităţii în căsnicie la pacientele incluse în studiu
În scopul evidenţierii factorilor anamnezei reproductive, care au putut juca un rol important în dezvoltarea sterilităţii tubar-peritoneale a fost efectuată analiza datelor despre antecedentele ginecologice. Astfel, a fost demonstrată prezenţa în antecedente a ginecopatiilor inflamatorii la 107 paciente (59,78±3,66%) din lotul I şi la 69 paciente (68,32±4,63%) din lotul II (p<0,05). Ţinem să menţionăm faptul, că BIP a fost diagnosticată şi tratată conservativ, în condiţii ambulatorii, cu ajutorul preparatelor antibacteriene, antifungice, desensibilizante, fortifiante şi fizioterapie. Consecinţele BIP asupra funcţiei reproductive sunt nefaste. Conform datelor literaturii de specialitate, modificări distructive ale trompelor uterine apar în 13% din cazuri după primul episod de acutizare a BIP, în 57% cazuri după al doilea şi în 75% cazuri după al treilea episod [10,11,12]. Rezultatele cercetării noastre corespund datelor literaturii şi evidenţiază faptul, că una din cauzele sterilităţii tubar–peritoneale este BIP, care de cele mai dese ori generează schimbări patologice în organele genitale, cu instalarea sterilităţii tubar-peritoneale. Analiza structurii intervenţiilor chirurgicale în antecedente la pacientele cu sterilitate tubar-peritoneală a evidenţiat prevalenţa apendicectomiilor (40,58%) şi a tubectomiilor (28,48%) şi chistectomiilor (19,39%) în anamneză. Anexectomii au suportat 11,96% din paciente, rezecţii ovariene - 10,08% din paciente, operaţie cezariană - 11,21%, miomectomie - 4,92% şi colecistectomie - 1,88% din paciente. Complicaţiile perioadei postoperatorii după intervenţiile chirurgicale din antecedente sunt prezentate în tabelul 2. Tabelul 2 Complicaţiile perioadei postoperatorii după intervenţiile chirurgicale din antecedente la pacientele incluse în studiu
Analiza structurii patologice la examenul ginecologic primar al pacientelor incluse în studiu a evidenţiat proces aderenţial în bazinul mic la 47,30% din pacientele lotului I şi 49,40% din pacientele lotului II. Hidrosalpinx unilateral a fost constatat în 10,10% cazuri în lotul I şi 8,60% cazuri în lotul II. Hidrosalpinx bilateral s-a depistat în 1,10% cazuri în lotul I şi 2,00% în lotul II. Vulvovaginită au avut 82,90% din pacientele lotului I şi 83,10% din pacientele lotului II, iar endocervicoza a fost diagnosticată în 1,50% cazuri în lotul I şi 7,60% cazuri în lotul II. În cadrul laparoscopiei diagnostice s-a confirmat prezenţa semnelor unei anexite cronice şi a procesului aderenţial la toate pacientele supuse studiului. La fel, în cadrul laparoscopiei diagnostice s-a constatat hidrosalpinx terminal pe fundalul anexitei cronice la 23,18% din numărul total de paciente, comparativ cu 2,9% cazuri constatate la examenul ginecologic primar, a fimozei trompelor uterine în 27,37% cazuri, a “pseudoincluziunii ovariene” în 20,08% cazuri. Studierea agenţilor patogeni care au provocat boala inflamatorie pelvină în antecedente a evidenţiat predominanţa infecţiilor cu Trihomonas vaginalis (26,73% în lotul I şi 27,85% în lotul II), Chlamydia ( 18,99% în lotul I şi 14,85% în lotul II), Mycoplasma (8,94% în lotul I şi 4,95% în lotul II), Ureaplasma (3,91% în lotul I şi 12,87% în lotul II) şi E. Coli (19,99% în lotul I şi 13,86% în lotul II). Prima etapă a tratamentului a fost laparoscopia chirurgicală, în cadrul căreia s-a efectuat salpingoovarioliza în 100% cazuri. Fimbrioliza s-a efectuat bilateral la 46,81% paciente şi unilateral la 1,11% paciente. Salpingoneostomia s-a efectuat bilateral numai la la 6 paciente (1,88±1,12%). Diatermopuncţia ovarelor s-a efectuat la toate pacientele incluse în studiu. Menţionăm, că se recomandă efectuarea a 7-9 butoniere pe ovar, cu diatermocoagulatorul bipolar, la o adâncime de 0,5 mm. Microirigatorul a fost aplicat în 100% cazuri. În studiul nostru în cadrul lotului II, în timpul laparoscopiei diagnostico-curative am utilizat Regesanul - substanţă autohtonă, de origine vegetală, obţinută ulterior prelucrării tehnologice primare a strugurilor de viţa de vie, cu efecte citoprotectoare, antioxidante. Eficacitatea tratamentului complex aplicat pacientelor cu sterilitate după intervenţii chirurgicale în anamneză s-a apreciat prin numărul de sarcini survenite ulterior. Rezultatele obţinute au demonstrat faptul, că că în lotul II sarcina s-a instalat la 50,50% vs. de 40,30% în lotul I, iar rata sarcinilor extrauterine în lotul II a fost de 23,20% vs. de lotul I - 39,70%. Astfel, putem afirmă cu certitudine că noua metodă de reabilitare a pacientelor incluse în studiu, cu utilizarea Regesanului are avantaje evidente. Concluzii
Bibliografie
Carnetul Medical Perinatal - flux informaţional ale serviciului perinatologic Ion Bologan, Tatiana Belousov, Elena Mecineanu, Ludmila Bologan, Burnusus Constantin Catedra Obstetrică şi Ginecologie USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary Medical Perinatal Card – information flow in perinatal service Medical Perinatal Card is one of basic source to guide the information flow of perinatal service in Republic of Moldova. Rezumat Carnet medical perinatal este una din sursele de bază pentru formarea fluxurilor informaţionale ale serviciului perinatologic în Republica Moldova. Actualitatea temei Luând în consideraţie particularităţile serviciului perinatologic din Republica Moldova, pentru a determina în ce măsură asistenţa medicală pentru gravide corespunde recomandărilor şi cerinţelor existente, evaluarea rezultatelor s-a estimat prin analiza calitaţii completării documentaţiei medicale pentru evidenţa gravidelor. Înregistrarea şi transmiterea informaţiei în serviciul perinatologic se efectuează prin utilizarea următoarelor formulare de evidenţă medicală primară, care au fost aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 139 din 28 mai 2002 „Ce privire la aprobarea formularelor de evidenţă medicală primară din instituţiile medicale”. Unul din aceste formulare medicale este Formularul-113 „Carnetul perinatal”. Formularul medical menţionat este una din sursele de bază pentru formarea fluxurilor informaţionale ale serviciului perinatologic şi analiza datelor despre perioada perinatală între toţi participanţii incluşi în procesul de prestare a serviciilor medicale gravidelor şi organizaţiile responsabile de evaluarea informaţiei şi luarea deciziilor manageriale. Îngrijirea din perioada antepartum trebuie să conţină un program bine structurat de observare, intervenţie, susţinere şi educaţie. Cheia pentru îngrijirea adecvată în perioada antepartum este agenda medicală perinatală, bine structurată, unde se va înregistra orice informaţie referitor la starea gravidei şi care are rolul unui mecanism de înregistrare şi memorizare, avînd menirea de a asigura o continuitate între institutiile medicale primare şi maternităţi. Carnet medical perinatal este un formular de evidenţă a gravidelor care se distribuie gratuit femeii gravide la prima vizită. Carntul medical perinatal se completează de către lucrătorii medicali care asigură supravegherea gravidei pe parcursul sarcinii (medicul de familie şi medicul obstetrician-ginecolog). Carnetul medical perinatal se păstrează la gravidă şi este completat la fiecare consultaţie medicală. În fisa se înscriu informatia generala despre gravida, datele anamestice, datele despre mama si tata, datele despre starea sanatatii femeii în timpul adresarii la medic, programul de examinare a gravidei, datele despre evolutia sarcinii, rezultatele generale, investigatiile instrumentale si de laborator, se completeaza Gravidograma, se duce evidenta a 6 vizite medicale.
Yüklə 1,68 Mb. Dostları ilə paylaş:
|