Sau optimismul
Yüklə 3,13 Mb.
|
| fie aduse la cunoştinţa catecumenilor; iniţierea în misterele creştinilor, ca şi în cele ale lui Ceres, se făcea în taină. Oamenii de rînd urmau cu dragă inimă pe cei care-i convingeau nu numai că toţi oamenii sînt egali, dar şi că un creştin este cu mult mai presus decît un împărat roman.
în vremea aceea tot pămîntul era împărţit în mici asociaţii, egiptene, greceşti, siriene, romane, evreieşti etc. Secta creştinilor s-a bucurat de toate avantajele posibile în rîndul mulţimii. Erau de ajuns trei sau patru capete înfierbîntate ca acela al lui Pavel pentru a atrage gloata. Curînd după asta, au apărut oameni dibaci, care s^au aşezat în fruntea celorlalţi. Aproape toate sectele au luat naştere în felul acesta, cu excepţia celei a lui Mahomed, cea mai strălucitoare dintre toate, care singură, între atîtea instituţii omeneşti, pare a se fi născut sub protecţia Domnului, căci ea nu şi-a datorat existenţa decît unor victorii. După douăsprezece secole, religia musulmană este încă ceea ce a fost sub fondatorul ei: nimic nu s-a schimbat. Legile scrise de Mahomed însuşi se menţin în toată integritatea lor. Coranul său este la fel de venerat în Per-sia ca şi în Turcia, în Africa sau India; peste tot este respectat întocmai; nu există discordie decît asupra dreptului de succesiune între Aii şi Omar. Creştinismul, dimpotrivă, este total diferit faţă de religia lui Isus. Acest Isus, fiu al unui dulgher, n-a scris niciodată nimic; şi, probabil, nu ştia nici să scrie, nici să citească. El s-a născut, a trăit, a murit evreu, supunîndu-se tuturor 394
riturilor evreieşti; circumcis, aducînd sacrificii conform legii mozaice, mîncînd mielul de Paşti cu lăptuci, abţi-nîndu-se de a mînca porc, vultur de mare, grif, ca şi iepure, pentru că rumegă dar n-are copită despicată, după legea mozaică. Voi, dimpotrivă, îndrăzniţi să credeţi că iepurele are copita despicată şi nu rumegă, şi îl mîncaţi fără teamă; frigeţi un vultur de mare şi un grif de cîte ori prindeţi unul; nu sînteţi circumcişi; Tiu aduceţi jertfe; nici una dintre sărbătorile voastre n-a fost instituită de Isus al vostru. Ce puteţi avea comun cu el? CĂLUGĂRUL Mărturisesc că aş fi un impostor neruşinat dac-âş îndrăzni să susţin că creştinismul de astăzi se aseamănă celui din primele secole, iar cel din primele secole — religiei lui Isus. Dar veţi recunoaşte că Dumnezeu a putut să poruncească toate aceste schimbări. Dumnezeu să se schimbe! Această idee mi se pare o blasfemie. Cum?! Soarele lui Dumnezeu este mereu acelaşi, iar religia sa ar fi o serie de vicisitudini! Cum?! îl veţi face să se asemene acelor guverne mizerabile care dau în fiecare zi edicte noi şi contradictorii! El ar fi dat un edict lui Adam, altul lui Seth, un al treilea lui Noe, un al patrulea lui Abraham, un a.l cincilea Lui Moise, un al şaselea lui Isus, şi încă alte noi edicte la fiecare conciliu; şi totul s-ar fi schimbat, începînd cu interdicţia de a mînca din fructul arborelui ştiinţei binelui şi al răului, pînă la bula „Unigenitus"32 a iezuitului Le Tel-lier! Feriţi-vă să-l mîniaţi pe Domnul acuzîndu-l de atîta nestatornicie, de slăbiciune, de contradicţie, de ridicol şi chiar de răutate. CĂLUGĂRUL Dacă toate aceste variaţii sînt opera oamenilor, admi-teţi, totuşi, că cel puţin morala vine de la Dumnezeu, căci ea este mereu aceeaşi. OMUL DE LUME Să ne oprim la această morală; cît de mult au corupt-o creştinii! Cu cîtă cruzime au violat legea naturală propovăduită de toţi legislatorii şi întipărită în inima tuturor oamenilor. 395
Dacă Isus a vorbit despre această lege veche de cînd lumea, despre afea-stâ l'ege vaPabifa şi pentru huran şi pentru chinez: iubeşte-! pe aproapele tău ca pe tine însuţi, legea creştinilor a fost: urăste-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Athairasieni, persecutaţi-r pe eusebieni, şi fiţi persecutaţi'; chirilieni, zdrobiţi copiii nestorienilor izbindu-i de ziduri-; guelfi şi ghibelini, faceţi un război civil de cinci sute de ani pentru a afla dacă Isus a poruncit pretinsului succesor al lui Simon Barjona^3 să detroneze împăraţii şi regii, iar Constantin a cedat imperiul papei- Silvestru. Papişti, atîmaţi în spînzurători înalte de treizeci de picioare, sfîşiaţi, ardeţi pe nefericiţii care nu cred că o bucată de aluat se transformă în Dumnezeu la glasul unui capucin- sau al unui franciscan, pentru a fi mîncată pe altar de către şoareci, dacă aceştia vor găsi anaforniţa deschisă. Poltrot, Balthaz.ar Gerard*, Jacques Clement, Châtel, Guignard, Ravaillac34, ascuţiţi-vă pumnalele sacre, încărcaţi pistoalele voastre sfinte. Europa înoată în sînge, în timp ce vicarul Domnului, Alexandru al Vl-lea, mînjit de omoruri şi otrăviri, doarme în braţele fiicei sale Lucreţia; în timp ce Leon al X-lea se scaldă în plăceri, Paul al 11l-lea îşi îmbogăţeşte bastardul jefuind naţiunile, iar luliu al III-lea îl face cardinal pe purtătorul maimuţei sale (demnitate mai potrivită pentru maimuţă deeît pentru purtător); în timp ce Pius al IV-lea porunceşte să fie sugrumat cardinalul Caraffa, iar Pius al V-lea îi face pe romani să geamă sub tîlhăriHe bastardului său Buon Compagno; în timp ce Clement al VIII-lea îl biciuieşte pe marele Henrie al IV-lea pe fesele cardinalilor d'Ossat şi Duperron35. Amestecaţi peste tot ridicolul farselor voastre italieneşti cu oroarea tîlhă-riilor voastre; şi apoi trimite-ţi-i pe fratele Trigaut şi fratele Bouvet să predice vestea cea bună în China. CĂLUGĂRUL Nu pot să vă condamn zelul. Adevărul, împotriva căruia zadarnic te zbaţi, mă obligă să admit o parte din ceea ce spuneţi; dar admiteţi şi dumneavoastră că, printre atîtea crime, au existat şi mari virtuţi. Trebuie, oare, ca abuzurile să vă amărască, iar legile bune să nu vă * Poltrot de Mere l-a asasinat pe Franşois de Guise în timpul asediului Orleans-ului (1563). Balthazar Gerard l-a asasmat pe ducele d'Orange (1584). (N. ed. fr.) 396 mişte? Adăugaţi acestor legi bune miracolele care sînt dovada divinităţii lui Isus Hristos. OMUL DE LUME Miracole? Cerule! Care religie n-are miracolele ei? Totul în antichitate este minune. Cum?! Nu credeţi în miracolele povestite de Herodot şi Tit Liviu, de... alţi o sută de autori respectaţi de popoare, şi crgdeţi în în-tîmplările din Palestina, povestite, se spune, de Ioan şi Marcu, în cărţi ignorate timp de trei sute de ani de greci şi romani, în cărţi făcute, fără îndoială, mult timp după distrugerea Ierusalimului, aşa cum o dovedesc^ chiar aceste cărţi, pline de contradicţii la fiecare pagină! De exemplu, se spune în Evanghelia după Matei că sîngele lui Zaharia, fiul lui Barac, masacrat între templu şi altar, va cădea asupra evreilor; or, se poate vedea în istoria lui Flavius Iosif că acest Zaharia a fost ucis într-adevăr între templu şi altar, în timpul asedierii Ierusalimului de către Titus: deci, această Evanghelie n-a fost scrisă decît după Titus. Şi pentru ce Domnul ar fi făcut minuni? Pentru a fi condamnat la răstignire de către evrei! Cum?! El a făcut morţii să învie şi n-a cules alt fruct decît acela de-a muri el însuşi, de pedeapsă capitală! Dac-ar fi făcut minuni, ar fi vrut ca astfel să fie cunoscută divinitatea sa. Vă gîndiţi ce înseamnă să-l acuzaţi pe Dumnezeu de a se îi făcut zadarnic om şi -de a fi înviat morţii pentru a fi spînzurat? Cum?! Mii de miracole în favoarea evreilor pentru a-i transforma în sclavi, şi miracole ale lui Isus pentru a face ca Isus să moară pe cruce! E o nerozie să crezi aşa ceva, şi o străduinţă nelegiuită să propovăduieşti fără a crede. CĂLUGĂRUL Nu neg că obiecţiile vă sînt întemeiate şi simt că judecata dumneavoastră este bună-credinţă; dar trebuie să admiteţi că oamenilor le este necesară o religie. OMUL DE LUME Fără îndoială, sufletul cere această hrană; dar pentru ce s-o schimbi în otravă? Pentru ce să înăbuşi adevărul într-un hăţiş de minciuni sfruntate? Pentru ce să susţii aceste minciuni prin sabie şi foc? Ce oroare! Ah, dacă religia dumneavoastră ar veni de la Dumnezeu, aţi susţine-o, oare, cu ajutorul călăilor? Oare geometrul are 397 nevoie să spună: crezi, sau te ucid? Religia între om şi Dumnezeu este adoraţie şi virtute: în relaţia dintre stă-pîn şi supuşii lui este nevoie de ajutorul poliţiei; mult prea des relaţia dintre un om şi altul nu este decît un comerţ perfid. Să-l iubim pe Dumnezeu cu sirifceritate, cu simplitate, şi să nu înşelăm pe nimeni..Da, este necesară o religie; dar ea trebuie să fie pură, raţională, uni-, versală; ea trebuie să fie asemenea soarelui, care este al tuturor oamenilor, şi nu doar al unei mici provincii privilegiate. Este absurd, odios, cumplit să-ţi închipui că Dumnezeu dă lumină tuturor ochilor şi că aruncă aproape toate sufletele în întuneric. Nu există decît o probitate, comună întregului univers; nu există, deci, decît o religie. Care anume? O ştiţi: de a-l adora pe Dumnezeu şi de a fi drept. CĂLUGĂRUL Dar cum credeţi dumneavoastră că a luat naştere religia mea? OMUL DE LUME Ca toate celelalte. Un om cu imaginaţie puternică strînge în urma lui cîteva persoane cu imaginaţie săracă. Turma sporeşte, începe fanatismul; apare viclenia. Vine un om puternic; el vede o mulţime care şi-a pus o şa în spinare şi o zăbală în gură; încalecă pe ea şi o conduce. Atunci cînd noua religie este acceptată de către stat, stă-pînirea n-are altă preocupare decît aceea de a proscrie toate mijloacele prin care ea a luat naştere. A început prin adunări secrete; acestea vor fi interzise. Primii apostoli au fost trimişi pentru a alunga diavolii: diavolul este apărat; apostolii cereau bani de la prozeliţi: cel care e prins primind bani este pedepsit; ei spuneau că mai bine asculţi de Dumnezeu decît de oameni, şi sub acest pretext sfidau legile: stăpînirea susţine că a urma legile înseamnă a asculta de Dumnezeu. In sfîrşit politica încearcă fără încetare să împace greşeala acceptată şi binele public. CĂLUGĂRUL Dar veţi merge în Europa, veţi fi obligat să vă conformaţi unuia dintre cultele acceptate. 398
OMUL DE LUME Cum adică?! Nu voi putea face în Europa ceea ce fac aici: să-l iubesc în linişte pe Creatorul tuturor lumilor, Dumnezeul tuturor oamenilor, cel care-a adus în inima mea dragostea pentru adevăr şi pentru dreptate? CĂLUGĂRUL ^ Nu, aţi risca prea mult; Europa este împărţită în facţiuni, va trebui să alegeţi una dintre ele. OMUL DE LUME Facţiuni, atunci cînd este vorba de adevărul universal, cînd e vorba de Dumnezeu? CĂLUGĂRUL Asta e nenorocirea oamenilor. Eşti obligat să faci asemenea lor, sau să te izolezi de ei; eu vă cer preferinţa pentru biserica greacă. OMUL DE LUME Este înrobită. CĂLUGĂRUL Vreţi să vă supuneţi bisericii romane? OMUL DE LUME Este tiranică. Nu vreau nici un patriarh simoniac, care-şi cumpără ruşinoasa demnitate de la un mare vizir, nici un preot care s-a crezut timp de şapte secole ştă-pînul regilor. CĂLUGĂRUL Un călugăr ca mine nu poate să vă propună religia protestantă. OMUL DE LUME Este, poate, dintre toate cea pe care aş adopta-o mai bucuros dac-aş fi obligat să aleg una dintre ele. CĂLUGĂRUL Pentru ce să nu-i preferaţi o religie mai veche? OMUL DE LUME Mi se pare a fi cu mult mai veche decît cea romană. 399
CĂLUGĂRUL Cum puteţi presupune că Sfîntul Petru nu este mai vechi decît Luther, Zwingle, Oecolampade, Calvin şi reformatorii din Anglia, din Danemarca, din Suedia etc? OMUL DE LUME Mi se pare că religia protestantă n-a fost inventată nici de Luther, nici de Zwingle. Cred că ea se apropie mai mult de izvorul său decît religia romană, că nu adoptă decît ceea ce se află în mod expres în Evanghelia creştinilor, în timp ce romanii au încărcat cultul de ceremonie şi de dogme noi. Nu trebuie decît să deschizi ochii pentru a vedea că legislatorul creştinilor n-a instituit sărbători, n-a poruncit să fie adorate imaginile şi oasele morţilor, n-a vîndut indulgenţe, n-a primit impozite, n-a conferit beneficii, n-a deţinut nici o demnitate pămîntească, n-a înfiinţat o Inchiziţie pentru a-şi susţine legile, nu şi-a menţinut autoritatea cu ajutorul securii călăilor. Protestanţii condamnă toate aceste noutăţi scandaloase şi funeste; peste tot ei se supun magistraţilor, iar biserica romană luptă de opt sute de ani împotriva magistraţilor. Dacă protestanţii se înşală, ca şi ceilalţi, în ceea ce priveşte principiul, ei greşesc mai puţin în ceea ce priveşte consecinţele; şi de vreme ce am de-a face cu oameni, prefer să am de-a face cu cei ce înşală mai puţin. CĂLUGĂRUL Se pare că dumneavoastră alegeţi o religie aşa cum cumperi stofe de la un negustor: vă adresaţi celui care vinde cel mai ieftin. OMUL DE LUME V-am spus ceva ce prefer dac-ar trebui să fac o alegere potrivit regulilor prudenţei omeneşti; dar eu trebuie să mă adresez nu oamenilor, ci lui Dumnezeu însuşi: el vorbeşte tuturor inimilor; cu toţii avem acelaşi drept de a-l- auzi. Conştiinţa pe care a dat-o tuturor oamenilor este legea lor universală. De la un pol la altul, oamenii simt că trebuie să fii drept, să-ţi cinsteşti părinţii, să-ţi ajuţi aproapele, să-ţi ţii promisiunile: aceste legi vin de la Dumnezeu, maimuţăreala este a muritorilor. Religiile sînt diferite, ca şt guvernele; Dumnezeu îngăduie şi una şi alta. Am crezut să-J măgulească, nici 400 să-! ofeneze, atîta timp cit această adoraţie nu este nici superstiţioasă faţă de el, nici barbară faţă de oameni. Nu înseamnă, oare, într-adevăr, să-l huleşti pe Dumnezeu gîndind ca el a ales ca protejat o mică naţiune încărcată de crime, şi că le-a osîndit pe toate'celelalte; că îl iubeşte pe asasinul lui Urie* şi că simte dezgust faţă de piosul Antoraînus? Nu este, oare, absurd să gîn-deşti că Fiinţa supremă va pedepsi pe veci"*un călugăr pentru că a mîncat iepure, sau un turc pentru că a mîn-cat porc? Au existat popoare care au pus, se spune, ceapa în rîndul zeilor; există altele care pretind că o bucată de aluat se preschimbă în tot atîţia zei cîte firimituri. Aceste două extreme ale demenţei umane îţi provoacă în egală măsură mila, dar ca aceia care adoptă aceste fantezii să îndrăznească să-i persecute pe aceia care nu cred în ele este un lucru groaznic. Vechii perşi, sabeenii, egiptenii, grecii au admis existenţa unui infern: acest infern se află pe pămînt, iar persecutorii sînt demonii săi. CĂLUGĂRUL Urăsc persecuţia, constrîngerea, la fel de mult ca dumneavoastră; şi, slavă cerului, v-am spus că turcii, sub stăpînirea cărora trăiesc în pace, nu persecută pe nimeni. OMUL DE LUME Ah, de s-ar putea ca toate popoarele Europei să urmeze pilda turcilor! CĂLUGĂRUL Dar adaug că, în calitatea mea de călugăr grec, nu pot să vă propun altă religie decît cea pe «are o profesez pe muntele Athos. OMUL DE LUME Iar eu adaug că, în calitatea mea de om, va propun religia ce se potriveşte tuturor oamenilor, acea. a tuturor patriarhilor şi a tuturor înţelepţilor antichităţii, adorarea unui Dumnezeu, dreptatea, dragostea faţă de aproape, îngăduinţa pentru toate greşelile şi binefacerea * Adică David (2 Regi, XI), (N. ed. fr.) 401 în toate prilejurile vieţii. Această religie, vrednică de Dumnezeu, a înscris-o Domnul în toate inimile; dar, desigur, el n-a înscris şi că trei fac unu, că o bucată de pîine este cel Veşnic, şi că măgăriţa lui Balaam a vorbit. CĂLUGĂRUL Nu mă împiedicaţi să fiu călugăr. OMUL DE LUME Nu mă împiedicaţi să fiu om de lume. CĂLUGĂRUL Eu îl slujesc pe Dumnezeu după obiceiurile mănăstirii mele. OMUL DE LUME Iar eu, după cum îmi dictează conştiinţa. Ea îmi spune să-i respect, să-i iubesc pe călugări, pe dervişi, pe preoţi budişti şi să-i privesc pe toţi oamenii ca pe nişte fraţi. CĂLUGĂRUL Deşi călugăr, eu gîndesc în acelaşi fel. OMUL DE LUME Dumnezeule, binecuvîntează-l pe acest bun călugăr! CĂLUGĂRUL Dumnezeule, binecuvîntează-l pe acest om de lume* * Tot acest dialog nu-i decît un pretext pentru o lungă expunere a ansamblului ideilor lui Voltaire asupra istoriei religioase şi a dogmelor. Fiecare parte va fi regăsită, mult dezvoltată, în principalele sale lucrări de exegeză: Extrmt des sentiments de Jean Meslier (1762), Examen important de Milord Bolingbr&ke (1767); Collectîon d'Anciens Evangiles (1769); Dieu et Ies Homtnes (1769); Histoir^ de l'etablis-sement du Christianisme (1776); şi mai ales La Bibte enfin expliquee (1776). (N. ed. fr.) 402 XVII
DIALOG ÎNTRE UN NEÎNCREZĂTOR ŞI UN CREDINCIOS, DE ABATELE TILLADET* NEÎNCREZĂTORUL Cum îmi veţi demonstra existenţa lui Bumnezeu? CREDINCIOSUL Aşa cum se demonstrează existenţa soarelui, deschi-zînd ochii. • NEÎNCREZĂTORUL Credeţi, deci, în cauzele finale? CREDINCIOSUL Cred că o cauză este admirabilă, atunci cînd văd efecte admirabile. Ferească Dumnezeu să fiu asemenea acelui smintit care spunea că un ceas nu dovedeşte existenţa unui ceasornicar, că o casă nu dovedeşte existenţa unui arhitect, şi că nu se poate demonstra existenţa lui Dumnezeu decît printr-o formulă de algebră, care era, pe deasupra, şi greşită! NEÎNCREZĂTORUL Care este religia dumneavoastră? CREDINCIOSUL Este nu numai cea a lui Socrate, care-şi bătea joc de legendele grecilor, dar şi cea a lui Isus, care-i demasca pe farisei.** * Acest dialog a fost publicat, fără dată, în fruntea unei broşuri care mai conţinea Demiesm paroles d'Epictete (vezi dialogul al XX-lea) şi Idees de la Mothe Le Vayes. Cele trei bucăţi au fost retipărite în acelaşi an, în Recueil necessaire. Totuşi, Beuchot crede că Diatoque du Douteur et de l'Adaruteur ar fi putut fi scris în 1763 In orice caz, subiectul este foarte apropiat de cel din Catechisrne de l'honnete homme. Abatele de Tiladet a existat în realitate, dar murise încă din 1715. (N. ed. fr.) ** Partizani ai practicii stricte, lipsiţi de convingere profundă, fariseii sînt, desigur, condamnaţi de Voltaire, care le-ar opune cu plăcere pe socinieni, creştini liberali care au renunţat la majoritatea dogmelor. (N. ed. fr.) 403
NEÎNCREZĂTORUL Dacă aparţineţi' religiei lui Isus, pentru ce nu aparţineţi celei a iezuiţilor, care posedă trei sute de leghe de pămînt în lung şi în lat în Paraguay? Pentru ce nu credeţi în premontezi, în benedictini, cărora Isus le-a dăruit atîtea abaţii bogate? CREDINCIOSUL Isus nu i-a creat nici pe benedictini, nici pe premontezi, nici pe iezuiţi. NEÎNCREZĂTORUL Credeţi, oare, că îl poţi sluji pe Domnul mîncînd oaie vinerea şi nemergînd niciodată la slujbă? CREDINCIOSUL Cred asta cu tărie, căci Isus n-a slujit niciodată, iar vinerea mînca de dulce, chiar şi sîmbăta. NEÎNCREZĂTORUL Credeţi, deci, că a fost coruptă religia simplă şi naturală a lui Isus, care era, se pare, cea a tuturor înţelepţilor antichităţii? CREDINCIOSUL Nimic nu pare mai evident. Trebuie să fi fost un înţelept, de vreme ce se ridică împotriva preoţilor impos- ' tori şi împotriva superstiţiilor; dar i se reproşează lucruri pe care un înţelept n-a putut nici să le facă, nici să le spună. Un înţelept nu poate căuta smochine într-un smochin la începutul lui martie şi să blesteme smochinul pentru că n-are rod. Un înţelept nu poate schimba apa în vin pentru nişte oameni gata beţi. Un înţelept nu poate vîrî diavolul în trupul a două mii de porci, într-o ţară unde nu există porci. Un înţelept nu se transfigurează în timpul nopţii pentru a avea un veşmînt alb. Un înţelept nu poate fi purtat de către diavol. Un înţelept, atunci cînd spune că Dumnezeu e tatăl său, înţelege, desigur, că Dumnezeu este tatăl tuturor oamenilor: sensul care s-a dat acestei afirmaţii e nelegiuit şi blasfematoriu. Se pare că faptele şi cuvintele acestui înţelept au fost foarte prost adunate; că dintre mai multe istorii ale vieţii sale, scrise la nouăzeci de ani după el, au fost alese 404
cele mai puţin demne de crezare, pentru ca s-a crezut a ii cele mai importante pentru proşti. Fiecare scriitor încerca să facă această istorie cît mai minunată. Fiecare mică societate creştină avea propria sa Evanghelie. E motivul pentru care aceste Evanghelii nu se potrivesc asupra aproape nici unui punct. Cel care crede într-o Evanghelie e obligat să renunţe la toate cek-lalte. O contradicţie perpetuă e un ciudat semn aTadevdrului; nebuniile care se bat cap în cap sînt un ciudat fel de înţelepciune. E demonstrat, deci, că nişte fanatici au sedus la început nişte oameni simpli, care în continuare i-^u sedus pe alţii. Aceştia din urmă au înflorit şi mai mult spusele celorlalţi. Istoria adevărată a lui Isus n-a fost, probabil, decît cea a unui om drept, care a condamnat viciile fariseilor, şi pe care fariseii l-au dus la moarte. A fost transformat mai apoi în profet, şi după trei sute de ani — în Dumnezeu: iată mersul spiritului omenesc. E un lucru recunoscut de către fanatici, chiar de cei mai încăpăţînaţi, că primii creştini s-au folosit de înşelătoriile cele mai ruşinoase pentru a-şi susţine secta ce lua naştere. Toată lumea recunoaşte că ei şi-au plăsmuit prorocirile false, istorii false, minuni false. Fanatismul s-a răspîndit în toate părţile şi, ftl cele din urmă, de îndată ce a fost dominant, n-a susţinut decît cu ajutorul călăilor ceea ce crease prin impostură ş.i demenţă. Fiecare secol a corupt în asemenea măsură religia iui Isus, îneît cea a creştinilor i se opune în întregime. Dacă Isus a spus că împărăţia sa nu aparţine acestei lumi, cei care pretind a fi succesorii primilor săi discipoli au fost, pe cît au putut, tiranii lumii şi au călcat pe capetele regilor. Dacă Isus a trăit sărac, ciudaţii săi succesori ne-au răpit bunurile şi preţul sudorii noastre. Gîndiţi-vă la sărbătorile pe care le respecta Isus; erau toate evreieşti, iar noi îi ardem pe cei care respectă sărbătorile evreieşti. A spus, oare, Isus că natura sa e dublă? Nu; dar noi îl înzestrăm cu o natură dublă. A spus Isus că Măria e mamă a lui Dumnezeu? Nu, dar noi o facem mamă a lui Dumnezeu. A spus Isus ca este „trimis" şi consubstanţial? Nu; dar noi l-am făcut consubstanţial şi „trimis". Arătaţi-mi un singur rit căruia vă supuneţi în exact acelaşi fel ca şi el; spuneţi-mi una singură din dogmele dumneavoastră care să-i aparţină cu siguranţă; nu veţi putea face acest lucru. NEÎNCREZĂTORUL Dar, domnule, vorbind astfel, dumneavoastră nu sîn-teţt creştin. CREDINCIOSUL Sînt creştin aşa cum era Isus, a cărui doctrină cerească a fost schimbată în doctrină infernală. El s-a mulţumit să fie drept, dar oamenii au făcut din el un smintit care bătea drumurile unei mici provincii evreieşti, comparînd cerul cu un grăunte de muştar. NEÎNCREZĂTORUL Ce credeţi despre Pavel, ucigaş al lui Ştefan, persecutor al primilor galileeni, el însuşi apoi galilean şi persecutat? Pentru ce a rupt-o cu Gămăliei, stăpînul său? Oare pentru că, aşa cum spun unii evrei, Gămăliei a refuzat să-i dea fiica de soţie, fiindcă avea picioarele strîmbe, ţeasta cheală şi sprîncenele împreunate, aşa cum se spune în Actele Theclei, favorita sa? în sfîrşit, a scris el, oare, epistolele ce i se atribuie? CREDINCIOSUL E un lucru destul de bine cunoscut că Pavel nu este autorul Epistolei către evrei, în care se spune: „Isus este cu atît mai presus de îngeri, cu cît a moştenit nume mai deosebit decît ei" (cap I, v. 4). Iar într-un alt loc se spune că „Dumnezeu l-a pus, scurtă vreme, mai prejos de îngeri" (cap. II, v. 7). în alte epistole, vorbeşte aproape mereu despre Isus ca despre un simplu om iubit de Dumnezeu, înălţat în glorie. într-un loc spune că „femeile pot să se roage, să vorbească, să predice, să prorocească, dar să aibă capul acoperit, căci o femeie fără văl îşi necinsteşte capul" (I Corinteni, cap. XI, v. 5). în alt loc spune: „Femeile să tacă în biserică" (Ibid. cap. XIV, v. 34). Se ceartă cu Petru, fiindcă Petru „nu se roagă în rit iudaic faţă de străini, iar apoi face acest lucru faţă de evrei". Dar acelaşi Pavel se va ruga el însuşi în rit iudaic timp de opt zile în templul din Ierusalim, unde aduce şi străini, pentru a-i face pe evrei să creadă că nu este creştin. E acuzat de a fi întinat templul; marele 406 preot îi dă o palmă; e adus în faţa tribunalului roman. Ce face el pentru a o scoate la capăt? Spune două minciuni neruşinate tribunalului şi sanhedrinului; le spune: „Sînt fariseu şi fiu de fariseu", deşi era creştin;_ le spune: „Sînt persecutat deoarece cred în învierea' morţilor". Despre asta nici nu fusese vorba; şi prin această minciună, uşor de ghicit totuşi, dorea să-i lege şj, în acelaşi timp, să-i despartă pe judecători de Sanhedrin, dintre care jumătate credeau în înviere, iar ceilalţi nu. Iată, recunosc, un apostol ciudat; este, totuşi, acelaşi om care îndrăzneşte să spună '„că a fost răpit în rai pînă la al treilea cer şi a auzit cuvintele de nespus" (II Corinteni, cap. XII, v. 2, 4). Călătoria lui Astolphe în lună e mai uşor de crezut, căci drumul e mai scurt. Dar pentru ce vrea el să-i facă pe nerozi, cărora le scrie să creadă, că a fost înălţat pînă la al treilea cer? Pentru a-şi întemeia autoritatea faţă de el; pentru a-şi satisface ambiţia de şef de partid; pentru a da greutate cuvintelor sale insolente şi tiranice: „Dacă voi veni iarăşi între voi, nu voi cruţa nici pe cei care au păcătuit, nici pe toţi ceilalţi" (II Corinteni, cap. XIII, v. 2). E uşor de văzut în vorbăria asta încîlcită a lui Pavel că el îşi păstrează spiritul persecutor iniţial, spirit îngrozitor, care a făcut prea mulţi prozeliţi. Ştiu că «1 nu poruncea decît unor sărăntoci; dar pasiunea oamenilor de a dori să se ridice mai presus de cei asemenea lor şi de a dori să-i oprime este pasiunea tiranilor. Cum?! Pavel, evreu, meşter de corturi, îndrăzneşti să scrii co-rintenilor că-i vei pedepsi chiar şi pe aceia care n-au păcătuit? Nero, Attila, papa Alexandru al Vl-lea au spus vreodată cuvinte atît de groaznice? Dacă Pavel a scris în acest fel, el merită o pedeapsă exemplară. Dacă nişte falsificatori au plăsmuit aceste epistole, ei meritau una şi mai mare. în acest fel începe majoritatea sectelor populare: un impostor adună într-un hambar drojdia societăţii, pentru a-i da poveţe, iar impostorii care-i succed vor locui în curînd în palate. NEÎNCREZĂTORUL Aveţi deplină dreptate; dar, după ce mi-aţi spus ce gîndiţi despre acest fanatic, jumătate evreu, jumătate creştin, pe nume Pavel, spuneţi-mi ce credeţi despre vechii evrei? 28 Voltaire 407
Ceea ce cred oamenii cu judecată de peste tot, şi cred chiar şi evreii rezonabili. NEÎNCREZĂTORUL Nu credeţi, deci, că Dumnezeul întregii naturi i-a părăsit şi proscris pe restul oamenilor peniru a se face regele unei naţiuni mici şi sărace? Nu credeţi că un şarpe a vorbit unei femeP Că Dumnezeu a sădit un arbore ale cărui fructe conţineau cunoaşterea binelui şi a răului? Că Dumnezeu le-a interzis bărbatului şi femeii să mănînce din acest fruct, el, care trebuia mai degrabă să li-l dea pentru ai face să ştie binele şi răul, cunoaştere absolut necesară speciei umane? Nu credeţi că şi-a dus poporul ales în deşert şi că a fost obligat să le păstreze timp pe patruzeci de ani sandalele şi straiele vechi? Nu credeţi că a făcut minuni, egalate de minunile magilor faraonului, pentru a-i îndemna pe copiii lui iubiţi să treacă marea fără a-şi uda picioarele, ca nişte hoţi şi laşi, pentru a-i scoate în mod jalnic din Egipt, în loc să le dăruiască acest Egipt fertil? Nu credeţi că el a poruncit poporului sau să-i masacreze pe toţi cei care-i vor ieşi în cale, astfel încît acest popor să devină aproape necontenit sclavul altor naţiuni? Nu credeţi că măgăriţa lui Balaam a vorbit? Nu credeţi că Sarason a legat împreună, de coadă, trei sute de vulpi? Nu credeţi că locuitorii Sodomei au vrut să necinstească doi îngeri? Nu credeţi...? CREDINCIOSUL Nu, fără îndoială, nu cred aceste grozăvii, oprobriu al spiritului uman. Cred că evreu aveau fabule, la fel ca toate celelalte naţiuni; dar fabule cu mult mai prosteşti, mai absurde, căci ei erau cei mai grosolani dintre asiatici, aşa cum tebanii erau cei mai grosolani dintre greci. NEÎNCREZĂTORUL Recunosc că religia evreiască era absurdă şi de condamnat; dar Isus, pe care dumneavoastră îl iubiţi, era evreu: el a respectat întotdeauna legea evreiască, i-a urmat toate ceremoniile. CREDINCIOSUL încă o dată, este o mare contradicţie faptul că el a fost evreu, iar discipolii săi nu. Eu nu adopt decît morala sa, atunci cînd ea nu se contrazice. Nu pot suferi să i se atribuie cuvintele: „N-am venit să vă aduc pacea, ci sabia"; aceste cuvinte sînt înspăimîntătoare. Un om înţelept, încă o dată, n-a putut spune că împărăţia cerului este asemenea unui grăunte de muştar, asemenea unei nunţi şi banilor daţi cu camătă; cuvintele acestea sînt ridicole. Adopt această sentinţă: „Iubeşte-l pe Dumnezeu şi pe aproapele tău". Este legea veşnică a tuturor oamenilor, este şi legea mea; în felul acesta eînt prieten al lui Isus; în felul acesta sînt creştin. Dacă el l-a iubit pe Dumnezeu, dacă a fost duşman al preoţilor răi, persecutat de către pungaşi, eu mă alătur lui, sînt fratele lui. NEÎNCREZĂTORUL N-a existat nici o religie care să nu fi spus acelaşi lucru ca Isus, care să nu fi recomandat virtutea asemenea lui. CREDINCIOSUL Ei, bine! Eu aparţin religiei tuturor oamenilor, celei a lui Socrate, Platon, Aristide, Cicero, Cato, Titus, Tra-ian, Antoninus, Marc Aureliu, Epictet, Isus. Voi spune împreună cu Epictet: „Dumnezeu m-â creai, Dumnezeu este în mine, îl port cu mine peste tot: pentru ce l-aş mînji cu gînduri obscene, fapte josnice, dorinţe infame? Reunesc în mine calităţi care, fiecare, îmi impun o datorie; om, cetăţean al lumii, copil al lui Dumnezeu, frate al tuturor oamenilor, fiu, soţ, tată; toate aceste nume îmi spun: nu necinsti pe nici unul. Datoria mea este de a-l slăvi pe Dumnezeu pentru tot, de a-i mulţumi pentru tot, de a nu înceta să-l binecuvîntez decît dată cu viaţa". O sută de maxime de acest fel fac cît jurămîn-tul de pe munte şi aceste frumoase cuvinte: „Fericiţi cei săraci cu duhul". în sfîrşit, îl voi iubi pe Dumnezeu, şi nu vicleniile oamenilor; îl voi sluji pe Dumnezeu, şi nu un conciliu din Calcedonia, sau un conciliu in trudo,*
409
XVIII CONVERSAŢIE INTRE LUCIAN, ERASM şi RABELAIS IN CÎMPIILE ELIZEE* Cu cîtva timp în urmă, Lucian a făcut cunoştinţă cu Erasm, în ciuda aversiunii sale pentru tot ceea ce venea din Germania. El credea că un grec nu trebuie să se coboare pînă la a vorbi cu un batav: dar cum acest batav i s-a părut un mort bine crescut, au avut împreună această discuţie: LUCIAN
Dumneavoastră aţi practicat, deci, într-o ţară barbară, aceeaşi meserie pe care am avut-o eu în ţara cea mai civilizată de pe pămînt; v-aţi bătut joc de toate?** ERASM
Vai! Mi-ar fi plăcut să fie aşa; ar fi fost o mare mîn-gîiere pentru un biet teolog ca mine; însă nu-mi puteam permite aceleaşi libertăţi pe care vi le-aţi luat dumneavoastră. LUCIAN
Aceasta mă uluieşte: oamenilor le place destul de mult să le fie arătată prostia în general, cu condiţia să nu se facă referiri la nimeni în particular; fiecare aplică atunci vecinului propriile sale defecte, şi toţi oamenii * Publicată în Nouveaux Melanges (1765). (N. ed. fr.) ** Se remarcă imediat că Lucian şi Erasm nu sînt decît un pretext pentru a vorbi despre „meseria" căreia Voltaire însuşi i s-a dedicat: a-şi bate joc de toate. Această prezentare glumeaţă care stă la originea legendei voltairiene, căci adeseori posteritatea a luat drept bune glumele lui Voltaire despre propria sa gîndire, îşi are complementul firesc în cuvintele lui Erasm: „Eram înconjurat de fanatici..." Rîsul purificator devine atunci o formă a eroismului, care menţine drepturile spiritului în mijlocul pasiunilor dezlănţuite. (N. ed. fr.) 410 rîd unul pe socoteala celuilalt. Nu se întîmpla acelaşi lucru şi cu contemporanii dumneavoastră? ERASM Există o diferenţă enormă între oamenii ridfcoli din vremea dumneavoastră şi cei din vremea mea: dumneavoastră n-aveaţi de-a face decît cu zei reprezentaţi pe scenă şi cu filozofi care aveau şi mai puţin cpedit âecît zeii; eu, însă, eram înconjurat de fanatici şi trebuia să dau dovadă de o mare circumspecţie pentru a nu fi ars de unii sau asasinat de alţii. LUCIAN Cum nu puteaţi să rîdeţi în această situaţie? ERASM
Nu rîdeam deloc; şi treceam drept mult mai glumeţ decît eram; se credea că sînt foarte vesel şi foarte ingenios, pentru că atunci toată lumea era tristă. Oamenii se ocupau cu seriozitate de idei găunoase, ce-i făceau să fie posomoriţi. Cel care credea că un corp poate exista în două locuri deodată era gata să-l sugrume pe acela care-i explica acelaşi lucru într-un mod diferit. Mai rău decît atît: un om asemenea mie, care nu s-ar fi alăturat uneia sau alteia dintre facţiuni, ar fi trecut drept un monstru. LUCIAN
Ciudaţi oameni erau barbarii cu care trăiaţi! Pe vremea mea, geţii şi masageţii erau mai blînzi şi mai rezonabili; şi ce meserie aveaţi dumneavoastră în oribila ţară în care trăiaţi? ERASM Eram călugăr olandez. LUCIAN Călugăr! Ce meserie e asta? ERASM
Aceea de a nu avea nici una, de a te anagaja, prin-tr-un jurămînt inviolabil, să fii nefolositor oamenilor, să fii absurd şi rob, şi să trăieşti pe spinarea altora. 411
LUCIAN Urîtă meserie! Avînd1 atîta minte, cum aţi putut accepta o stare ce dezonorează natura umană? Să trecem peste faptu! că trăieşti pe spinarea altora, dar să te juri că nu vei avea bun-simţ şi eă-ţi vei pierde libertatea! ERASM Fiind foarte tînăr şi neavînd nici. părinţi, nici prieteni, m-am lăsat sedlis de cerşetorii ce căutau să sporească numărul celor asemenea lor. LUCIAN Cum?! Erau HUihţi oameni die acest fel? ERASM fag Europa, erau şase pînă la şap.te sute de mii. LUCIAN Cerule! Lumea a devenit, deci, barbară şi lipsită de minte de cînd am părăsit-o! Bine spune Horaţiu că totul merge din rău în mai rău: Progeaiem wCtihmiattm * («. 111, oda VI, uit. vers) ERASM Ceea ©e mă consolează este că toţi oamenii, în secolul în care am trăit, ajunseseră la ultima treaptă a nebuniei; vor trebui să-şi revină, utmînd să se afle printre ei cîţiva care să-şi redobîndească. raţiunea. LUCIAN Mă îndoiesc foarte mult de aceasta. Spuneţi-mi, vă rog, care erau principalele nebunii din timpul dumneavoastră? ERASM Iată, aveţi aici o listă pe care o port mereu cu mine; citiţi. * Pr&genituf-ă vicioasă. (N.t.) 412.
LUCIAN E foarte lungă. (Lucian citeşte şi izbucneşte în rîs; apare Rabelais.) RABELAIS Domnilor, acolo unde se rîde, eu nu sînt de prisos; despre ce este vorba? *- LUCIAN ŞI ERASM Despre ciudăţenii. RABELAIS
Ah! Eu sînt omul care vă trebuie. LUCIAN (lui Erasm) Cine este acest original? ERASM Unul care a fost mai îndrăzneţ şi care avea mai mult haz decît mine; dar el nu era decît preot şi putea fi mai slobod ca mine, care eram călugăr. LUCIAN (lui Rabelais) Ş-i tu ai făcut, asemeni lui Erasm, jurămînt să trăieşti pe spinarea altora? RABELAIS De două ori, căci eram preot şi medic. Mă născusem foarte înţelept şi am devenit la fel de savant ca Erasm; văzînd că înţelepciunea şi ştiinţa nu duceau, de obicei, decît la spital sau la spînzurătoare, văzînd chiar că Erasm, acest glumeţ numai pe jumătate, era cîteodată persecutat, mi-am pus în minte să fiu mai nebun decît toţi compatrioţii mei laolaltă; am scris o carte groasă de poveşti de adormit copiii, plină de măscări, în care am luat în rîs toate superstiţiile, ceremoniile, tot ceea ce era respectat în ţara mea, toate condiţiile, de la cea de rege şi de mare pontif, pînă la cea de doctor în teologie, care este ultima dintre ele: am dedicat cartea mea unui cardinal şi i-am făcut să rîdă pînă şi pe cei ce mă dispreţuiesc* * Voltaire este, în general, sever faţă de Rabelais., pe care-l numeşte în mod curent „filozof beat", reproşîndu*i lipsa de gust. 413
LUCIAN Ce este un cardinal, Erasm? ERASM
Un preot îmbrăcat în roşu, căruia i se dă o rentă de o sută de mii de scuzi ca să nu facă nimic. LUCIAN
Recunoaşteţi, cel puţin, că aceşti cardinali erau oameni cu judecată. Nu se poate ca toţi concetăţenii voştri să fi fost atît de nebuni după cum spuneţi. ERASM
Cu voia domnului Rabelais, am să răspund eu. Cardinalii aveau alt fel de nebunie: aceea de a domina; şi cum este mai uşor să supui nişte proşti decît nişte oameni luminaţi, ei au vrut să ucidă raţiunea, ce începea să ridice capul. Domnul Rabelais, aici de faţă, l-a imitat pe primul Brutus, care s-a prefăcut nebun pentru a scăpa de neîncrederea şi tirania Tarquinilor. LUCIAN
Tot ceea ce-mi spuneţi îmi confirmă părerea că era mai bine de trăit în secolul meu decît în al vostru. Aceşti cardinali despre care îmi vorbiţi erau, deci, stăpînii întregii lumi, de vreme ce porunceau nebunilor? RABELAIS
Nu; exista un bătrîn nebun mai presus de ei. LUCIAN Cum se numea? RABELAIS
Totuşi, după 1755, devine ceva mai indulgent, recunoscîndu-i calităţile unui „bun bufon". In dialogul de fată Rabelais este prezentat în lumina cea mai favorabilă. (N. ed. fr.) 414 LUCIAN
Ah! Ne-aţi luat-o înainte într-ale nebuniei! Fabulele despre Jupiter, Neptun, Pluto, de care ne-arn bătut joc atît de mult, erau lucruri respectabile în- comparaţie cu tîmpeniile cu care se laudă lumea voastră. Nu pot înţelege cum de aţi reuşit sa luaţi în rîs, fără primejdie, oameni ce se temeau, probabil, de wdicoi mai mult chiar decît de o conspiraţie. Căci nu-ţi baţi joc de stapîni nepedepsit, iar eu am fost destul de înţelept pentru a nu spune nici un cuvtnt despre împăraţii romani. Cum? Naţiunea voastră adora un papă? Voi l-aţi acoperit de ridicol pe acest papă, iar naţiunea a răbdat! Avea, deci, foarte multă răbdare? RABELAIS
Trebuie să va fac să înţelegeţi cum era naţiunea mea. Era un amestec de ignoranţă, superstiţie, prostie, cruzime şi glumă. Au început să fie spînzuraţi şi arşi toţi cei care vorbeau serios împotriva papilor şi a cardinalilor. Ţara vel-şilor, în care m-am născut, a înotat în sînge; dar îndată ce aceste ext 'uţii se sfîrşeau, poporul începea sa danseze, să cînte, să facă dragoste, sa bea şi să rîdă. l-am atacat în părţile lor slabe pe compatrioţii mei, le-am' vorbit despre băutură, am spus măscări şi, datorita acestei reţete, totul mi-a fost îngăduit. Oamenfi de spirit rn-au înţeles bine şi mi-au fost recunoscători; oamenii grosolani n-au văzut decît obscenităţile, pe care le-au savurat; toată lumea m-a îndrăgit, departe de a mă persecuta. LUCIAN Mă faceţi să simt o mare dorinţă de a vă citi cartea. N-aveţi cumva un exemplar în buzunar? Iar dumneavoastră, Erasm, aţi putea să-mi împrumutaţi farsele? (Erasm şi Rabelais îşi oferă lucrările lui Lucian, care urmăreşte cîteva pasaje şi, în timp ce el citeşte, cei doi filozofi stau de vorbă.) RABELAIS (lui Erasm) V-am citit scrierile; dumneavoastră, însă, nu le-aţi citit pe ale mele, căci eu am venit puţin mai tîrziu. Aţi fost, poate prea rezervat în satira dumneavoastră, iar eu prea îndrăzneţ într-a mea; dar acum gîndim amîndoi 415
Yüklə 3,13 Mb. Dostları ilə paylaş:
|