Scurtă istorie a bisericii ortodoxe române povestită celor tineri
Yüklə 1,22 Mb.
|
|
Litia, Uccernia, Otrenia ş.a. -însemnătatea : Primaa carte tipărită în ţările române Reprezintă prototipul liturghierelor slave care vor apare de aici încolo. OCTOIHUL (1510) 26 aug.1510 – în timpul lui Vlad cel Tânăr (1510-12) un tip mixt : slujbele din toate zilele săptămânii pe gls. 1 şi pe gls. 2-8 numai duminici şi sărbători. Pentru imprimarea acestuia a avut alt manuscris decât cel de la Cetinie, pentru „Octoihul” (1493-94) A fost modelul „Octoihului slav” al lui Coresi (1557) TETRAEVANGHEL (1512) 25 iun. 1512 cuprinde cele 4 Evanghelii în ordine canonică cu indicarea pe margine a pericopelor ce trebuie citite. Însemnătatea: prima tipăritură de acest gen pentru toţi credincioşii care foloseau slava în cult. Cel mai izbutit dintre tipăriturile macakriene. Conţine nenumărate frontispici, înflorituri, suprapuneri de culori, care dau impresia de manuscris. 1546 – reeditat la Sibiu de Filip Moldoveanul Caracteristicile acestei cărţi: limba slavă medio lenlgară – limba liturgică frontispiciile iniţialele ornate - o estetică remarcabilă Prin măiestria execuţiei egalează orice tipăritură europeană. Locul tipăririi acestei cărţi: Târgovişte sau Dealu (au mai existat păreri cum că n-ar fi fost tipărite aici, dar acestea sânt infirmate. Ornamentele, hârtia de provenienţă felurită ne arată că ne aflăm în faţa unor opere locale . Deasemenea, aspectul tipografic mai puţin îngrijit se putea produce numai într-o tipotrafie începătoare. Prezenţa stemei Ţării Române - ( ) au fost tipărite la Târgovişte. Activitaatea tipografică a lui Macarie a încetat după 1512, când se pare că a fost ales mitropolit (1512-21). A fost preocupat de reorganizarea Bisericii Ţării Române şi nu a mai tipărit şi nici nu şi-a format ucenici. X Abia peste 3 decenii este reluată activitatea tipografică în timpul domniei lui Radu Paisie (1535-45) şi a mitropolitului Asania (1544-58) – prin DIMITRIE LIUBAVICI şi călugărul MOISE. D.LIUBAVICI tatăl său tipărise în Serbia un „Liturghier”, „Psaltire” şi „Molitvelnic” (1519-23, apoi Dimitrie Liubavici – „Octoih” (1539). În ŢARA ROMÂNĂ MOLITVELNIC SLAVON – 1545 CONŢINE PRIMA PRAVILĂ DIN ŢĂRILE ROMÂNE – făcută de MOISE cu literele lui D.Liubavici,”în cetatea ade scaun Târgovişte”. Avea ca anexă o „Pravilă” - prima din Ţara Românească. PRAXIU (Apostol) ajutat de Oprea şi Petru (martie 1547) – la Târgovişte în timpul lui Mircea Ciobanul. Pomenit în epilog mitrop. Anania Ordinea pericopelor estse cea canonică Tipar negru-roşu Limba cărţilor lui D.L. este slava, red.medio-bulgară Ambele împodobesc cu frontispicii, arabescuri având în mijloc stema Ţării Române sau a Moldovei în cazl Apostolului făcut pentru Moldova. A format în atelierul său primii ucenici de neam român: OPREA, PETRU (menţionaţi în epilogul „Apostolului), CORESI.
1557- CORAESI tipăreşte la Târgovişte un „Triod – Penticostar” slavon, ajutat de 10 ucenici . (În timpul celei de a II-a domnii a lui Mircea Ciobanul (are 11 xilogravuri). Peste un sfert de veac mai întâlnim o tipografie în Ţara Românească – Plumbuita – lângă Bucureşti, întemeiată pe timpul mitropolitului EFTIMIE II (1568-76). Aici activ.ierom. LAVRENTIE şi ucenicul IOVAN. 1573 – aceştia lucraează matriţele 1582 – tipăresc un TETRAEVANGHEL slav şi o PSALTIRE. Tetraevanghelul - 11 exemplare Ei au lucrat fiind sprijiniţi de Alexandru II Mircea şi de mitropolitul Eftimie II. ACTIVITATEA TIPOGRAFICĂ ÎN TRANSILVANIA SEC.XVI FILIP MOLDOV., CORESI FILIP MOLDOVEANUL în prima parte aa dec.XVI la Sibiu – o tipografie cu litere latine şi slave – aceasta aa fost prima tipografie din Transilvania, întemeiată la 1528. Aici a funcţionat o secţie slavo-română sub conducerea lui Filip Pictor (Moler), menţionată peste 50 ori între 1521-54, în actele magistraturii sibiene. 1555 - postul de „scriitor la cetate” este ocupat de fiul lui Filip, IOACHIM. Opere: PRIMA TIPĂRITURĂ ROMÂNEASCĂ 1544 – CATEHISM ROMÂNESC – la Sibiu (azi pierdut) conţinea principalele regăciuni şi învăţături creştine: cele 10 porunci, crezul, Tatăl nostru. Se remarcă prin aceea că este prima tipăritură română. 1546 – TETRAEV.SLAVON – reeditarea celului lui Macarie are stema Moldovei pe faţa filei (289) - legăturile tipografului cu ţara sa de origine şi că această tipăritură ar fi reaclizat pentru moldoveni, ca şi „Apostolul” lui D.Liubavici. prima tipăritură împodobită cu xilogravuri la începutul Evangheliilor apar simbolurile celor 4 Evanghelii, ca şi cu sfârşitul cărţii.
prima tipăritură în română păstrată până azi. Potrivit studiului filigramelor hârtiei - s-a tipărit între 1551-3.- Textul nou este o traducere mai veche din slavă , făcută în Moldova de unde a fost adusă. Se pare că a fost cerută de Ştefan Rareş (1551-52) F.Moldoveanul a fost un om de mare cultură, cunoscător a mai multor limbi, folosit de magistr. Pentru corespondenţaa cu ţările străine şi inclusiv cele române. A pus bazele primei tipografii româneşti, ce lucra în paralel cu cea slavă de la Târgovişte.
ORIGINEA Târgovişte Învaţă tiparul în atelierul lui Liubavici Amintit prima oară împreună cu Oprea, în epilogul „Octoihului slavon” de la Braşov (1556-57). Tot aici sânt amintiţi principii Transilvaniei, domnii Ţării Române şi Moldovei. În frontispiciu, cartea avea stema Ţării Române. Tipăreşte a II-a saa carte la Târgovişte: + 10 icemoco: TRIOD PENTICOSTAR (1557-8) – în limba slavonă , tipărit din porunca lui Pătraşcu cel Bun (1554-57). Însemnătatea: - prima carte de acest sfel la noi 11 xilogravuri în lemn frontispicii 1559 – se stabileşte la Braşov Acum activitataea tipografiei din Târgovişte încetează pentru 90 ani. În jurul bisericii Sf.Nicolae din Schei – a luat naştere un adevărat centru cultural românesc sprijinit de preoţii de aici, fiind oameni de carte. Aici Coresei avea o întreprindere tipografică proprie. Aici a făcut el literele cu care a lucrat, însă a adus cu sine pe ucenicii de la Târgovişte. Opera: ÎNTREBARE CRAEŞTINEASCĂ 81559) – ROMÂNĂ Are numai 11 foi din cele 14. Nu se cunoaşte data şi autorul. Se pare că-i Coresi după caracterele folosite, asemănătoare cu ale altor tipărituri ale lui. Anul, majoritataea istoricilor - 1559, dar mai recent – 1560. A fost tradusă din slavonă „cu ştirea episc. SAVEI al Ţărei Ungureşti”, fiind închinată mitrop. Efrem (1558-66). Ar fi o nouă ediţie a „Catehismului” Sibian (1544). Textul expres sub forma a 28 întrebări şi răspunsuri privitoare la cele 10 porunci, Simbolul credinţei, Tatăl nostru, Botez, Împărtăşanie. Toate acestea sânt de factură protestantă pentru că se pare că editorul cărţii era german. 2.TETRAVEVANGHEL (1560-61) – românesc 246 foi (a durat tipărirea 9 luni) la baza ediţiei au stat vechile traduceri româneşti ale Sf.Scripturi. în epilog: „S-a tipărit să fie popilor rumâneşti să înţeleagă să înveţe rumânii cine-s creştinii”. Are 4 frontispicii la începutul Evangheliilor. 3. APOSTOL (1563) – în româneşte 4. TÎLCUL EVANGHELIILOR (1567) în româneşte (250 foi) amestec de învăţături protestante şi ortodoxe (conţine atacuri împotriva cult.icoanelor, ierarhiei , postului şi totodată citate din Sf.Părinţi). cuprinde 49 cuvântări la sărbători. MOLITVELNICUL – anexa „Tâlcului Ev.” În realitate este o carte de cântece şi slujbe calvine. Numărul tainelor este redus la 3: Botez, Cununie, Împărtăş. Locul tipăririi lor este Cluj. ( )
SBORNIC (1568-9) OCTOIH MARE (1574-75) - menţionaţi aici mitrop. EFTIMIE II (1568-76) PSALTIREA (1577) – menţionată de mitropolitul SERAFIM (1576-85 1577 – Psaltire slavo-română TRIOD (1578) 2 TETRAEV. (1579 şi 1583) SBORNIC SLAVON (1580) (tipărit la Sebeş) Concomitent mai tipăreşte în română. PSALTIREA (1570) – format mare 200 file după manuscrisul vechi LITURGHIER (1570) Cuprinde numai Liturghier , Sf. IGA Aveaa la bază un prototip slavon în manuscris, diferit de cel al lui Macarie Tradusă de preoţii de la biserica Sf.Nicolae Schei, căci acolo era o şcoală veche (din sec.XII cf. Vasile Oltean Aut.Plămăd. PRAVILA SF.PĂRINŢI (1570-80) Cea mai veche pravilă română tipărită Tradusă după o versiune slavă. EVANGHELIAA CU ÎNVĂŢĂTURĂ sau CAZANIA (1581) A fost tipărită după un manuscris dat de Serafim al Ungrovlahiei Operă de colaborare transilvano-munteană Scrisă cu binecuvântarea dată de cei 2 mitropoliţi ai Transilvaniei şi al Ţării Româneşti (Ghenadie şi Serafim). Tradusă după Cazania slavă a lui Ivan Feodorov Avea rostul de a apăra şi întări Ortodoxia şia pe credincioşi. Cea mai însemnată carte de doctrină ortodoxă tipărită la noi în secolul XV. 300 foi – text reprodus după „Tetraev” (1560-61) traducătorii: popa IANE şi MIHAI din Şchei au tradus-o din sârbeşte. Ucenicii lui Coresi Diac. Călin - redit. TETRAEV SLAVON din 1562 (1565) jupân LORINŢ + 4 ucenici - OCTOIH SLAVON (1567) PSALTIRE SLAVONĂ (1577-80) TETRAEV SLAV (1579) Alba Iulia ŞERBAN + „MARIAN diac.” Fiul său – PALIA de la ORĂŞTIE (1582) Cuprinde primele 2 cărţi ale Sf.S Traduse în româneşte pentru a contracara propaganda calvină. Există originalul după care s-a tradus „sânt întoarse şi scoase din limbă jidovească pre greceşte, de la greci sârbeşte şi între alte limbi (şi) den acelia scoase pre limbă romînească” (cea dintâi traducere a primelor acărţi V.T.). ŞERABAN a mai tipărit: LITURGHIER SLAVON (1587) PSALTIREA SLAVO-ROMÂNĂ (1588-93)
Opere de acolaborare transilvano-munteană De roadele muncii sale s-au putut împărtăşii credincioşii români şi slavi de pretutindeni. Primul cărturar acare a luptat în mod conştient pentru introducerea limbii române în biserică. Prin opera sa s-a şfăcut simţită încă odată unitataea de limbă, credinţă, origine a românilor. Tălmăcitorii au avut conştiinţa romanităţii,ceea ce se vede în epilogurile cărţilor. Este momentul introducerii limbii naţionale în cult. Contribuie la crearea unei limbi româneşti unitare. MACARIE În Serbia În Ţara Românească Octoih (în 2 părţi) Liturghier (1508) Psaltire 1493-96 Octoih (1510) Molitvelnic Tetraevanghel (1512)
1545 Molitvelnic (slav) Tetraevanghel (1582) 1547 Apostol Psaltire (1582) FILIP MOLDOVEANUL 1544 Catehism românesc 1546 Tetraevanghel slavon 1551-3 Tetraevanghel slavo-român CORESI
1557 Octoih slavon (cu Opraea) 1557-8 Triod Penticostar 1559-60 Întrebare acraeştinească 1560-61 Tetr4aevanghel românesc 1563 Apostol 1567 Tâlcul Ev. + Molitvelnic Sbornic 1574-75 Octoih 1577 Psaltire slave 1578 Triod 1579 şi 83 Tetraev 1580 Sbornic Psaltire şi Liturghier 1570-80 Praviloă Sf.Părinţi 1581 Cazania
CĂLIN
CORINŢ ŞERBAN
MARIAN EPISCOPIA RÂMNICULUI (şi a Buzăului) SEC. XVI
Patriarhul Nifon a convocat un sinod în care s-a hotărât înfiinţarea a 2 eparhii noi: Râmnic şi Buzău. (Sf.Izvor pentru susţinerea acestor ipoteze –( Gavriile Protul).. Deasemeneaa nu se pomeneşte de o participarae a episc. de Buzău şi Râmnic la sfiinţaraea mânăstirii Argeş. Izvoarele dome.int. nu pomenesc nici un episcop de Buzău până în 1535 - aceasta ne face să privim cu rezervă afirmaţia lui Gavriil Protul despre înfiinţareaa aceslor eparhii. Se crede că aceste eparhii au fost întradevăr înfiinţate la 1503, dar pentru că Nifon a stat foarte puţin la noi, nu a fost timpul necesar organizării lor canonice. Acest lucru s-a făcut numai sub Neagoe Basarab şi urmaşi. RÂMNICUL – eparhie creată pentru judeţele din dreapta Oltului, cu reşedinţa la Râmnic. Fosta mitropolie a Severinului şi-a avut se pare reşedinţa tot aici - aşa se explică titulatura: „Mitropolia Râmnicului şi a Noului Severin. MAXIM BRANCOVICI – e considerat primul episcop de Râmnic care după 2 ani de păstorie a fost făcut mitropolit (aşa reiese dintr-o versiune a „Vieţii” sale). Totuşi această părere traebuie privită cu rezervă întrucât nu se pomeneşte pentru ce eparhie a fost hirotonit. Mai degrabă ILARION II al Ungrovlahiei, care este amintit în pomelnicul acestei episcopii, va fi fost primul episcop. El a devenit mitropolit 1523-26. LEONTIE (1523-34) – primul episcop de Râmnic al cărui nume apare în acte; Menţionat într-un hrisov al lui VLAD VINTILĂ (1532-35) – din acest hrisov rezultă că episcop a fost în timpul lui Neagoe Basarab. Leontie a creat o bază mataerială corespunzătoare acestei episcopii. 1 apr.1535 pomenit alt titular . PAISIE (1534-58) A doua menţiune 4 martie 1540, când apare sub titulatura de „arhiepiscop al Râmnicului”. Se pare că este unul dintre episcopii măcelăriţi de Mircea Ciobanul la 1558 (letopiseţul Cantacuzinesc). EFTIMIE II (1559-68) – întâlnit în unele acte şi pisanii ale vremii. mitropolit (1568-76) MIHAIL I (1568-85) – pomenit documentar de-abia la 9 ian. 1576 (Alexandru II Mircea (1568-77). Amintit în peste 10 hrisoave (până la 1585). Împreună cu Eftimie a fost trecut printre ctitorii bisericii episcopale din Râmnic şi a aschitului Olteni. 1585-6 - Mitropolit în locul lui Serafim până prin 1589 (+1591-2) EFREM (1586-93) titlul: „preacinstitul părinte arhiepiscop ehir Efrem de la Râmnic”. A păstorit până prin 1593, căci la 26 martie 1594 Râmnicul avea un nou cârmuitor. TEOFIL I (1593-1600 ) ( ) ridicat în scaun de Mihai Viteazul. Probabil fost egument la schitul Olteni. 1595 – face parte din solia lui Mihai Viteazul la Sigismund Bathori, împreună cu mitropolitul Eftimie III, episcopul Luca de Buzău şi alţii. Semnează tratatul de alianţă – 20 mai 1595. S-ar putea ca Teofil s-o fi trimis în monahism pe Teodora, mama lui Mihai Viteazul, devenită Teofana. Poate s-a retras din scaun după uciderea marelui domn, căci la 8 nov.1601 exista un alt episcop, EFREM (vezi act de danie către Cozia)
ÎN SECOLUL XVII În secolul XVII, Râmnicul a fost păstorit de vlădici lumşinaţi şi pricepuţi. Ei s-au îngrijit de staraea materială a bisericii, cât şi de starea ei aculturală. EFREM (1600 ( ) – 1614) După moartea lui Teofil I, scaunul a fost ocupat de acest EFREM. este pomenit în multe acte de danie ale mamei lui Mihai Viteazul, maica Teofana )v. 8 nov.1601) hrisov prin care ea închina Coziei sateale Frăsinetul şi Studeniţa). 18 iunie 1613 – ultima menţiune despre Efrem. DIONISIE (1614-1618) Pomenit în actele din acea perioadă, TEOFIL II (1618-1636 - mitropolit (1636-48) 1631 – trimis în solie de LEON TOMŞA în Ardeal să ia legătura cu boierii pribegi şi cu Matei Aga. 1632 – mergea la Constantinopol împreună cu MATEI pentru a fi aconfirmat adomn. 1636 – ajunge mitropolit, iar în locul lui, la Râmnic, va fi numit IGNATIE SÂRBUL.
Este pomenit deasemenea în „CEASLOVUL SLAVON” (1638), „EVANGHELIA CU ÎNVĂŢĂTURĂ” de la Govora şi Dealu,a ceea ce ne face să credem că tipografia de la Govora era patronată de Ignatie. 1639 – ia parte la adunarea aobştească carae hotăra neînchinarea mânăstirilor la locurile sfinte. 1644 – lua parte la soborul convocat de VARLAAM al Moldovei pentru a aproba „Răspunsul la Catehismul Calvinesc”. 1653 – este ridicat în scaunul mitropolitan, în locul lui ŞTEFAN, care fusese înlăturat de Matei Basarab. A stat în scaunul mitropolitan până în 1655, când a fost readus Ştefan. Ignatie a depus cârja de bunăvoie şi s-a retras la Râmnic şi la Cozia. Moare după 20 dec. 1662.
fost egumen la Cozia. 1666 – era amintit în nişte actea ca „răposat”.
grec de neam (apelativul de „Grecul” îl întâlnim chiar din timpul vieţii sale; el se iscălea greceşte). S-a îngrijit de bunăstarea materială a eparhiei sale. A murit în primele luni ale lui 1668. SERAFIM (1668-70) fost egumen al schitului Deleni, situat în satul cu acelaşi nume, pe lângă Slatina. 1648 – a ajuns episcop al Buzăului, până la 1668. 1668 –mutat la Râmnic. (primul act din „Condica Sfântă” pomeneşte mutarea lui). Serafim a ctitorit schitul Strihareţ (început în 1664). 4 aug.1668 – îşi închina ctitoria mitropoliei din Bucureşti cârmuită atunci de Teodosie. 1670 – s-a retras din scaun, îmbrăcând marea schima monahală (Silvestru) la schitul său. + 1672(3) şi îngropat acolo. VARLAAM de la Glavacioc (1670-72) - mitropolit (1672-79) - mitropolit ŞTEFAN (1673-93) călugărit probabil la Sadova, pe acare a şi cârmuit-o ca egumen între 1655-73. 15 ian.1673 a fost ales la Râmnic datorită calităţilor sale de gospodar. A păstorit 20 de ani. 1668 - fusese printre candidaţii propuşi pentru a deveni mitropoliţi. 1680 – a ridicat clopotniţa mare a episcopiei, cu banii săi (refăcută în 1742 de Climent şi în 1882 de Iosif Bobulescu). În incinta episcopiei a ridicat chilii de piatră. Ştefan e ctitorul mânăstirii Sărăcineşti, împreună cu monahia Marta, sora cloucerului Radu Păuşescu şi fiul ei Tănase. A refăcut schitul Dobruşa – Vâlcea şi s-a îngrijit de toatae celelalte din eparhie. Ştefan a obţinut şi un hrisov de la GHEORGHE DUCA (1673-78), la 9 apr.1676 prin care se rânduia ca preoţii să plătească bir o dată pe an. La sfârşitul vieţii Ştefan a îmbrăcat marea schimă monahală , sub numele de „Sava arhieroschimonahul” retrăgându-se la Sărăcineşti. Moare la 1693. ILARION (1693-1705) 18 iunie 1693 – se făcea alegerea unui nou episcop (Ilarion). A fost ca şi înaintaşul său un bun gospodar. Fusese egumen la Bistriţa – Oltenia. La îndşemnul său, ca episcop, s-a refăcut schitul Iezerul . O inscripţie de la acest schit arată că e ctitorit de MIRCEA CIOBANUL şi d-na. CHIAJNA în 1553, fiind refăcut apoi de Ilarion episcopul şi ajutat de Antonie monahul, care trăia într-o peşteră la schit de 28 ani. Ilarion era preocupat şi de probleme cărturăreşti, căci un dascăl cu numele ALEXANDRU a tradus un „TRIOD”, un „PENTICOSTAR” şi o „PSALTIRE ACU TÂLC”, la îndemnul episcopului. 1705 – fiind învinuit că este schismatic, pentru că îngăduise catolicilor să zidească o biserică în Râmnic, patriarhul POSITEI al Ierusalimului a convocat un sinod în care s-a horărât scoaterea aepiscopului din scaun şi trecerea sa în rândul monahilor. După părerea unor cercetători, Ilarion păstrându-şi rangul de episcop a ajuns stareţ la Snagov (actele din 1707, 1712). Nu se ştie când şi unde a murit.
SECOLUL XVI Se crede acă înfiinţarea aacestei eparhii a avut loc odată cu cealaltă, la 1503. Episcopia Buzăului – o continuatoare firească a unor vechi stări de lucruri („pseudo-episcopii” pomeniţi de parpa GRIGORIE XI activau undeva în schiturile din Munţii Buzăului). Într-un pomelnic al schitului Agafton este pomenit arhiepiscop DOSITIE – un posibil episcop pe vremea lui Neagoe Basarab ( ) . PAISIE ( ) ( 1543) 8 SEPT.1525 – pomenit într-un hrisov de la Radu de la Afumaţi (1521-23; 24; 24-25; 29 ucis) prin care episcopului i se făceau nişte danii. 15 nov.1530 – într-un act de întărire a unor moşii. 7 iul.1546 – act care aminteşte de episcopul Paisie, dar se pare că data este o greşală, întrucât la 1543 este pomenit ca episcop ANANIA (7 sept.1543) (în slavonă, „1546” înseamnă cu „1543” - este vorba de acest an din urmă).
7 SEPT.1543 – Radu Paisie (1535-45) emite acest hrisov din care reiese numele noului episcop şi juristicţia episcopiei: „jud Buzău, Rm.Sărat, Brăila şi jud. Săcuimei”. - mitropolit până la 1558 moare la 1580. IEREMIA (1544-58) 10 apr.1550 – pomenit într-un act de întărire „prea acinstitului şi prea sfinţitului părinte episcop ... Ieremia al Buzăului”... Se craedea că a urmat lui Anania – 1544. Se credea că a fost unul din cei 2 episcopi ucişi (el şi Paisie de la Râmnic) de Mircea Ciobanul la 5 martie 1558. ILARION (1558-68) ( ) A păstorit sub Mircea Ciobanul, Petru cel Tânăr (1559-68) Îndepărtat probabil de Alexandru II (1568-77).
A creat o puternică bază materială episcopiei. Păstoreşte sub Alexandru II şi Mihnea Turcitul (1577-83) Amintit în aproximativ 12 acte interne. LUCA din CIPRU (1583-1602) - mitropolit (1602-29) ca episcop pomenit prima oară într-un hrisov de la Petru Cercel din 10 sept.1583 (v.Manual) staarea mataerială a episcopiei sporeşte foarte mult. A fost un om foarte acult (v.capit. Mitrop.Ungrovlahiei). 1602 – Radu Şerban (1602-10 (11) l-a trecut în scaunul mitropolitan.
MAXIM
ILARION– 1523 - mitropolit (1523-26) LEONTIE (1523-34) PAISIE (1534-58) EFTIMIE II (1559-68) – mitropolit (1568-76) MIHAIL I (1568-85) – mitropolit (1585-89) EFREM ( 1585-93) TEOFIL I (1593-1600)
DOSITIE
PAISIE ( - 1543) ANANIA (1543-44) – mitropolit (1544-58) IEREMIA (1544-58) ILARION (1558-68) ATANASIE (1568-83) LUCA de Cipru (1583-1602) – mitropolit (1602-1629 EPISCOPIA BUZĂULUI ÎN SECOLUL XVII În secolul XVII a păstorit la Buzău o seamă de ierarhi, rămaşi în Istoria Bisericii noastre ca oameni de carte şi pricepuţi chivernisitori ai bunurilor eparhiei. După alegerea lui LUCA din Cipru în scaunul de mitropolit, locul său a fost ocupat de CHIRIL la 1602. După Luca din Cipru - CHIRIL (1602-17) apare în actele vremii de la RADU ŞERBAN (1602-11) a fost îndepărtat sau s-a aretras, pentru că între 1619-21 îl întâlnim egumen la Snagov.
Întâlnit în scaun la 7 ianuajrie 1618, când , printr-un hrisov, se recunoşteau drepturile episcopale. 15 apr. 1625 – ALEXANDRU COCONUL (1623-27) – hotăra ca supuşii episcopiei să nu deaa dajdie. 30 ian.1637 – ultima menţiune despre el: e pomenit în prefaţa „PSALTIRII”slavone de la Govora. ŞTEFAN (1637-48)
Yüklə 1,22 Mb. Dostları ilə paylaş:
|