Scurtă istorie a bisericii ortodoxe române povestită celor tineri

1639 – ia parte la adunarea obştească în care se hotăra ca nici una din mânăstiri să nu mai fie închinată.

1644 – participă alături de mitropolitul Teofil şi episcopul Ignatie la soborul convocat de Varlaam al Moldovei

moare la 1648.

SERAFIM (1648-68) - Râmnic (1668-70)

fost egumen la schitul Deleni, lângă Slatina.

1648 – ridicat la treapta de episcop la Buzău

1649 – Matei Basarab a dispus construirea ala Buzău a unei noi catedrale pe locul celei a lui Neagoe Basarab, carae se dărâmase.

Supravegherea lucrărilor va fi avut-o Serafim.

A mărit avereaa episcopiei prin câteva danii şi scutiri.

1652 – Matei Basarab îi întărea stăpânirea peste 400 sate.

1668 – a fost ales la Râmnic, unde a păstorit până în 1670.

1670 – dispune „paretisis” şi se retarage în schitul Strihareţ (Slatina), îmbşrăcând marea schimă monahală sub numele Silvestru.

Moare la 1672-73.

GRIGORIE (1668-91)
4 apr.1668 – ales în scaunul vacant al Buzăului egumenul mânăstirii Brâncoveni, Grigorie.

Fusese în tinereţe preot de mir în Câmpulung şi murindu-i soţia s-a retras în mânăstirea din aqcel oraş, călugărindu-se.

Ca episcop a ctitorit schitul Goleşti (Sf.Trei Ierarhi) în apropiere de Câmpulung.

Moare la 1691.

Huşi (1682-86) -MITROFAN (1691-1702)

Originar din Moldova; călugărit la Bisericani.

Învăţase de tânăr meşteşugul tipografiei, lucrând sub îndrumarea mitropolitului DOSOFTEI.

Numele lui e pomenit în „MOLITVELNICUL” de la Iaşi în 1681 şi „VIAŢA şi PETRECEREA SFINŢILOR” (1682-86).

Mitrofan a pus bazele unei tipografii greceşti la mânăstirea Cetăţuia (Iaşi), 1682, tipărind câteva lucrări.

1682 – ales episcop la Huşi (şi recomandat de Dosoftei)

1686 – când Dosoftei pleaacă în Polonia, el s-a refugiat în Ţara Românească, unde s-a prins în slujba lui Şerban Cantacuzino şi apoi a lui Constantin Brâncoveanu.

În această calitate s-a îngrijit de tipărirea Bbibliei de la Bucureşti (1688)

1690 – a tipărit: „INTÎMPINARAE LA PRINCIPIILE CATOLICE ŞI LA CHESTIUNILE LUI CHIRIL LUCARIS” a lui Meletie Sirigul şi „MANUAL IMPOTRIVAA RĂTĂCIRII CLVINE” a lui Dositei al Ierusalimului în greceşte.

1690 – tipăreşte „MĂRGĂRITARELE” Sf.Ioan Gură de Aur – tradusă în română de fraţii Greceanu.

La Buzău a izbutit să înfiinţeze o tipografie domnească cu sprijinul lui Constantin Brâncoveanu. În timpul păstoririi sale au ieşit de la tipar peste 20 cărţi, multe în româneşte, căci el era unul care sprijinea activitatea de introducere a limbii române în Biserică. A urmat pilda mitropoliţilor Ştefan şi Teodosie, traducând tipicul, sinaxaraele, Apostolul Evanghelia în română şi păstrând cântările şi rugăciunile în slavonă.

1691 – ca episcop începea şirul tipăriturilor cu „Pravoslavnica Mărturisire” a lui Petru Movilă, tradus de Radu Greceanu.

1698 – se tipăresc 12 „MINELE” pentru prima oară la noi. Volumul pe septembrie avea – după foaia de titlu – o scrisoare a mitropolitului Teodosie către Constantin Brâncoveanu iar la sfârşit două „înştiinţări a lui Mitrofan: una în care cerea aiertare pentru greşelile de tipar, alta în care arăta că traducerea fusese făcută de Radu Greceanu.

În anii următori s-au tipărit câteva cărţi de slujbă:

„EVHOLOGION” (1699 şi 1701);

„OCTOIH” (1700)

„PENTICOSTAR” (1701)

„PSALTIRE” (1701)

1702 – tipărirea în româneşte : „ÎNVĂŢĂTURĂ PREOŢILOR PE SCURT, DE ŞAPTE TAINE ALE BISERICII, CU DREPTE DOVEDIRI DIN PRAVILA SF.PĂRINŢI”

1702 – Tipărea „SF.ŞI DUMNEZEIASCA LITURGHIE” cu tipicul şi câteva rugăciuni în româneşte. Prefaţa era semnată de paharnicul Şerban Cantacuzino.

Altele din tipărituri au prefeţele semnate de episcop.

Toate cărţile de la Buzău erau închinate domnitorului prin lungi scrisori.

Mitrofan, prin opera sa, poate fi socotit un precursor al introducerii limbii române în Biserică.

El are meritul de a fi lăsat şi mulţi ucenici: Antim Ivireanul, Ioan Băcăuanul, Chiriac Moldoveanul, Pavel, Ursu, Nicolae, Andrei ş.a.

De la Mitrofan ne-au rămas şi două traducerii în manuscris: o colecţie de sentinţe religioase – fibrofice, traduse în colaborare acu dascălul moldovean Atanasie şi lucrarea intitulată „ALBINA” – culegere de învăţături bisericeşti şi religioase din unii Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti.

Mitrofan aq ctitorit schitul Bonteşti (Vrancea), prin 1694-98), devenind mai târziu metoc al episcopiei.

Mitrofan a fost unul din ierarhii cei mai de seamă de la Buzău, nefiind egalat decât de Chesarie.

Moare la 1702, căci la 3 oct.1702 era ales la Buzău DAMASCHIN DASCĂLUL, ce a continuat activitatea aculturală iar în 1708 a fost ales la Râmnic.

EPISCOPIA STREHAIEI

1672 – apare o nouă episcopie în Ţara Română, a Strehaiei cu reşedinţa la biserica de acolo, zidită de Matei Basarab.

Noua eparhie a avut un singur titular: DANIIL identificat cu acel „DANIIL ANDREAN monahul din Ţara Panoioniei”, care a tradus „Îndreptarea Legii” de la Târgovişte (1652).

1659-1662 – junul din cei patru principi, care se luptau pentru putere în Transilvania, a adus pe Daniil din Ţara Românească – în Transilvania pentru a-l pune mitropolit la Alba Iulia.

Păstoria sa a fost de scurtă durată, căci Sava a reuşit să-şi ocupe scaunul.

Este posibil aca acest Daniile să fie tot cel aşezat de Mihail Apaff, la 1662, ca episcop ortodox în Ţara Făgăraşului. De aici a trecut în Moldova, aşezându-se la schitul Babele, cu hramul Sf.Ioan Bogoslovul, metoh al bisericii Soveja.

12 ian. 1668 – un act de la ILIAS ALEXANDRU îl pomeneşte aca „fost mitropolit la Bălgrad”.

Soveja era zidită de Matei Basarab.

Probabil GRIGORIE GHICA (1660-64; 1672-73) a creat pentru Daniil o nouă episcopie la Strehaia, pentru că Daniil îi era un apropiat.

Acest lucru s-a întâmplat în vara 1672, când fusese scos din scaun şi Teodosie mitropolitul, acăci la 24 dec.1672 Daniil participa la alegerea lui Varlaam al Râmnicului ca mitropolit al Ţării Române, iar la 15 ian.1673 la alegerea egumenului Ştefan de Sadova ca aepiscop al Râmnicului.

Episcopia efemeră a Strehaiei a fost defiinţată de Şerban Cantacuzino, prin 1679, când i s-a redat scaunul mitropolitului Teodosie.

Pe Daniile l-a numit „năstavnic” al ctitoriei sale de la Cotroceni (pomenit între 29 nov. 1679-21 ian.1682).

1681 – a fost închinată la Sf.M-tea. Athos.

Daniil s-a retras în Moldova la schitul Babele, prin 1682.

1685 – venea din nou în Bucureşti la hirotonia mitropolitului Varlaam al Ardealului.

Moare la 1688 în schitul Babele.

ÎNTEMEIEREA MITROPOLIEI MOLDOVEI

1352 – 3 - DRAGOŞ din Maramureş, vine în fruntea teritoriile vest carpatice.

Îi urmează SAS, BALC.

1359 – BOGDAN întemeiază statul independent Moldova prin reunirea diferitelor formaţii politice.

Urmează: LAŢCU (1365-75) care a înfiinţat o episcopie romano-catolică la Siret în 1370.

PETRU MUŞAT (1375-91) fixează scaunul la Suceava.

Viaţa bisericească:

Bogdan I ridică Sf.Nicolae din Rădăuţi cu prispă arhierească în altar (lângă Baia) – exista o viaţă bisericească, era un arhiereu.

Latcu nu putea înfiinţa o biserică catolică fără să existe mai întâi un episcop ortodox, conducător al unei puternice acomunităţi ortodoxe (soţia sa Ana şi fiica Anastasia – bune ortodoxe).

Se presupune acă prima reşedinţă, a ierarhilor ortodocşi a fost Rădăuţi (la Sf.Nicolae).

Pomelnicul Mitropoliei Rădăuţilor înşiră pe toţi domnii şi ierarhii până la IOANICHIE (primul atestata docum. – 1472), NICOLAE, ŞTEFAN, IOSIF, MELETIE, LAVRENTIE, GRIGORE SAVA şi GHELASIE.

Primele încercări pentru recunoaşterea mitropoliei Moldovei le-a făcut Petru Muşat, şcăci cele din jur obţinuseră această recunoaştere.

Petru Muşat roagă pe mitropolitul ANTONIE al Haliciului să-i hirotonească 2 episcopi, pe IOSIF şi pe MELETIE.

După aceastaa d-l moldovean s-a adresat patriarhiei ecumenice care refuză recunoaşterea hirotoniei celor 2 (IOSIF ca mitropolit şi MELETIE ca episcop la Rădăuţi sau Roman).

(Vitalien Laurent susţine întem.mitr.Mold. la 1381-86, în timpul domniei lui Petru Muşat, în scopul împiedicării prozelitismului catolic, fără avizul d-nului, dar teza este inacceptabilă pentru că d-l. Nu putea fi pasiv la o asemenea problemă. După 1988 s-a raealizat această concluzie: într-adevăr, mitrop.Mold. era menţ. În sept. 1386). Documentele spun clar acădomnitorul a fost acela care a numit pe mitropolit.

(Se presupune că Iosif e identic cu cel de-al III-lea din pomelnicul de mai sus).

Petru Muşat nu cere întemeierea unei mitropolii, acare de fapt fusese înfiinţată, ci numai recunoaşterea aei; Patr. NIL (1380-88) a refuzat acest lucru din cauză că el credea că Biseria Moldovei urmăreşte autocefalia prin acel ierarh român.
A hirotonit un mitropolit grec (1391) – TEODOSIE care n-a fost primit de credincioşi.

Al II-lea hirotonit (1392) – IEREMIA (tot grec) a fost şi el izgonit.

Patr.ecumenic ANTONIE (1389-90; 91-97) a anatimatizat clerul, poporul şi pe boieri.

Primăvara 1395

Încercări s-au făcut şi-n timpul lui Ştefan Muşat (1394-99), care trimite la Constantinopol pe protop. PETRU cu daruri şi scrisori - întâmpină refuzul.

(Avem de la patriarh 4 scrisori).

Sept.1395 – O nouă încercare, dar adin partea Patriarhului. A fost trimis un nou mitropolit TEODOR de Mitilene care a ridicat anatema aruncată asupra clerului şi poporului.

Dar stingerea neînţelegerilor s-a făcut după moartea lui ANTONIE şi după urcarea lui MATEI pe scaunul patriarh (1397-1410).

Iulie 1401 – Alexandru cel Bun trimite o nouă solie la patr. Care de-acum va întâmpina înţelegere.

Se cunosc „gramata patriarhală” (26 iul.1401) şi scrisoarea aadresată lui Alexandru cel Bun tot cu această dată.

Au fost trimişi aici GRIGORIE ŢAMBLAC şi diac. MANUIL ARHOM pentru o cercetare despre validitatea hirot. Acelor 2 ierarhi . S-au convins de adevăr.

IOSIF este recunoscut ca mitropolit deci în 1401.

Spre a consfiinţi şi mai mult caracterul de scaun domnesc şi mitropolitan al Sucevei, domnul va aduce în ţară m oaştele Sf.IOAN CEL NOU (martir în Cetatea Albă) – (1402) - aşezate în biseria MIRAUŢILOR, ctitorită de Petru Muşat între 1381-86.

Grigorie Ţamblac, care a rămas aici, a scris „Viaţa Sf.Ioan cel Nou” (slavă) – prima operă originală din Moldova).

Mitr. – sfetnic domnesc (amintit în această calitatae la 2 iul.1398).

Iosif – pomenit pentru ultima oară într-un hrisov (16 sept.1408).

Iosif moare la 1415 ( ) după ce se va fi retras la biserica BOIŞTEA) (v.hrisovul lui Ştefan II din 6 iun. 1446).
MITROPOLIŢII MOLDOVEI

SECOLUL XV

MACARIE (1416, 1428)

GRIGORIE (1436)

DAMIAN

IOACHIM (1447-49 , 55)

CALIST
Alexandru cel Bun a fost foarte tolerant şi cu celelalte culte:

30 iul.1401 – hotăra înfiinţarea unei episcopii armene la Suceava.

1405-13 – înfiinţa o nouă episcopie romano-catolică la Baia (primul titular – Ioan de Riza).

În timpul lui au găsit adăpost în Moldova huşiţii încă din 1420.

1437 – huşiţii conduşi de preoţii lor TOMA şi VALENTIN s-au aşezat pe Târgul Trotuş.

1416 – se face amintire de un nou titular în scaunul mitrop. al Moldovei MACARIE.

(În documente sunt multe lacune întrucât între 1408-55 actele int. Nu fac pomenire de nici un mitrop.).

Un izvor: Silvestru Sivopulos, Istoria sin. Florentin din 1438-39, scria de un mitrop. de Poleainina, ales în 1416 (poatea cu numele MACARIE).

Un Macarie este amintit şi pe un epitaf din 1428.

Se poate deduce că Macarie din 1428 este identic cu acel mitr. De Poleainina din 1416, nenumit însă. (Aceasă părere o are şi V.Laurent).

Deabia la 1436 , cu prilejul sin. Fierrava-Florenţa (1438-39) ni se dau ştiri privitoare la existenţa unui trimitropolit GRIGORIE (2 acte: 10, 11 mart. 1436), ierar grec. Acesta însă nu este atestat în Moldova.

1437 – Moldova avea ca mitropolit pe DAMIAN (amintit de Silvestru Siropulos).

Deci Patriarhia reuşise să-şi impună la Moldova oamenii ei de încredere şi aceasta din cauza neînţelegerilor dintre cei 2 fraţi ILIAŞ şi ŞTEFAN care au împărţit ţara în două, iar Ştefan a ridicat episcopia de Roman la treapta de mitropolie – Patriarhia profită şi numeşte un grec (probabil la Suceava ), fără nici o împotrivire.

IOACHIM (grec) – 15 nov.1447 – mutat aici de la scaunul de Agatopole (Bulgaria).

Ar fi păstorit în Moldova până pe la 1449-55 după care ar fi plecat în Polonia.

Ni se păstrează de la ael e encidică în care îndemna pe toţi să primească pe cei fugiţi din Constantinopol după 1453.

Se mai păstrează un „Canon la Prea cinstita Adormire a Maicii Domnului”.

Conform primului document ar fi păstorit până după 1453 când poate a fost dat jos din cauza luptelor pentru domnie.

O lată ipoteză: nici n-a fost primit de moldoveni ca mitropolit, întrucât era unionist şi, în plus, nu era român. Şi se mai ştie că ar afi mulţi mitropoliţi care semnau ca „mitropolit al Moldovei” fără să fi ocupat scaunul (ex.Ieremia).

CALIST – apare cu titlul de mitropolit în acte şi pe piatra funerară, conducând treburile mitropoliei de la Suceava.

(Era episcop de Roman).

Se pare că el a afost cel care a condus treburile în locul lui Ioachim.

TEOCTIST I (1453-77) – ales în timpul lui Alexăndrel (1452-54), fiind sfinţit de patriarhul Nicodim al Serbiei (v.Letopiseţul de la Putna; Cronica sârbo-moldovenească; Letopiseţul lui Grigore Ureche).

Ales la 1453, căci „Letopiseţul de la Putna” arată că la 1477 a murit şi a ţinut scaunul 25 ani.

Pomenit în mai multe documente:

Face parte din divan în timpul lui Aron Vodă (1454-57)

1456 – semnează un act în care se hotăra plătirea unui tribut turcilor.

În divanul lui Ştefan cel Mare.

1458 – hrisov pentru mânăstirea Neamţ.

Alte 30 hrisoave (1458, 65 (15 ian., 11 apr.).

3 sept.1470 – pomenit cu prilejul sfinţii mânăstirii Putna în „Letopiseţul de la Putna” şi „Letopiseţul lui Grigore Ureche”.

Mjoare la 18 nov. 1477 – înmormântat în pridvorul mânăstirii Putna.

GHEORGHE (1477-1508)

Se bucura de mare preţuire din partea lui Ştefan, fiind un om de carte. Astfel s-a trecut peste episc. de Roman şi Rădăuţi (dacă nu chiar el o fi fost la Roman după 1473, când episcopul TARASIE e pomenit ultima oară).

Sub acest mitropolit, Ştefan a refăcut şi zidit cele mai multe din ctitoriile sale.

Apre în documente:

Pentru prima oară - hrisov (20 sept.1479)

12 mai 1480

15 martie 1490

în tratatul de alianţă cu Ioan Albart – (12 iul.1499)

ultimul act în care e pomenit: 17 nov.1502 (Ştefan hotăra ca preoţii din satele mânăstirii Putna să asculte numai de egumen).

Se pare că tot el a slujit în fruntea soborului de la moartea lui Ştefan (decedat la 2/14 iul.1504), apoi a uns ca domn pe BOGDAN III (1504-17).

Înainte de moarte îmbracă marea schimă cu numele de DAVID (decedat la 1 apr.1508).

Prima confirmare a autocefaliei Bisericii Moldovei se află în „Prafila cea Mare” sau „Îndreptarea legii” (1652) („întâistătătorul ei, v.....Ohrideanului nu se pleacă uice ...Ţarigrădeanului”), iar apoi în 1723.

SECOLUL XVI
TEOCTIST II (1508-28) - fost la Roman (1500-8).

Călugărit la Neamţ, a ajuns egumen aici timp de 17 ani.

De aici a fost ales la Roman (1500) în locul episcopului VASILE

A uns pe domnii ŞTEFĂNIŢĂ în 1517, PETRU RAREŞ în 1527.

A sfiinţit biserica Sf.Gheorghe (la Sf.Ioan cel Nou – Suceava) ridicată de Bogdan III (1514) şi terminată de Ştefăniţă (la 1522).

Cărturar: copiază un „Tipic”, o „Psaltire”

Moare la 15 ian. 1528 – îngropat la mânăstirea Neamţ (îmbrăcare marea schimă – TEODOR)
CALISTRAT (1528-30) – amintit într-un „Praxin” slavon copiat de EVLOGIE ăn biserica Sălăjain.

A păstorit până la 1530.

TEOFAN I (1530-46) - fost la Rădăuţi (1522-30)

Călugărit poate la Voroneţ, de a cărei piatră s-a şi preocupat.

1530 – mitropolit

30 aug.1535 – sfinţea bisearica Sf.Dumitru Suceava ctitorită de Petru Rareş.

1543 – diaconul Mihail, la porunca sa, copia un „Praxin” slavon.

El a iniţiat pictarea mânăstirii Voroneţ, terminaştă de Gr.Roşca.

moare la 1546 (îngropat la Voroneţ).
GRIGORIE ROŞCA (1546-1551)

Văr cu Petru Rareş.

Călugărit la mânăstirea Voroneţ.

1523-46 – egumen la mânăstirea Probota.

Sub el s-au început lucrările de refacere ale mânăstirii Probota şi de pictare a ei. În drepta uşii de intrare, sub pisanie a fost zugrăvit egumenul Gr.Roşca.

Probota aa devenit gropniţa familiei Petru Rareş.

1546 – mitropolit al Moldovei.

Acum se îngrijeşte mai mult de Voroneţ. Pictura iniţiată de Teofan o termină Gr.Roşca.

1547 – ridică la Voroneţ un pridvor şi face pictura exterioară a Bisericii.

De-o parte şi de alta aa uşii de intrare se aqflă zugrăviţi Gr.Roşca şi Daniil Sihastru, mentorul mitropolitului. De la Gr.Roşca ni se mai păstrează.

1550-1551 – diaconul MIHAI, cel care copiase un „Praxin” copiază acum un „Tetraqevanghel”.

E posibil ca la Voroneţ să fi luat naştere o şcoală de cărturărie, căci altfel nu se poate explica apariţia primelor manuscrise: „Codicele şi Psaltirea Voroneţeană”.

1551 – mitr. S-a retras, probabil din cauza vârstei sau din cauza neânţelegerii cu Iliaş Vodă.

Acum a fost alungat din scaun MACARIE al Romanului.

Gr.Roşca moare la 5 februarie 1570, având 90 ani – îngropat la Voroneţ.
GHEORGHE de la BISTRIŢA (1551-52) – ales de ŞTEFAN RARES (1551-52)

călugărit la mânăstirea Bistriţa şi probabil între 1548-51 a fost episcop la Roman în locul lui Macarie, cel alungat.

A fost înlăturat când Alexandru Lăpuşneanui a luat tronul şi a eliminat pe ktoţi din partida Răsuşeştilor.

1555 – se găsea în Polonia cu alţi boieri, cerând turcilor înlăturarea lui Lăpuşneanu.

Când s-a reântors, s-a aşezat la Bistriţa.

El este pomenit de Azarie şi de Gr.Ureche în cronicile lor, ca fiind cel pe care l-a ars de viu IOAN VODĂ cel VITEAZ pentru a-i lua averea.

GRIGORIE II de la NEAMŢ (1552-64) – fost egumen la Neamţ.

Amintit în documente:

14 oct.1552 – sfinţea mânăstirea Slatina.

1557 – un urodiacon ILARION copia din porunca lui un „Sbornic”

1562 – plătea copierea unei „Alexandrii” (slavonă)

în 1561 a primit împreună cu domnul de atunci, DESPOT VODĂ, pe patriarhul IOASAF II (1555-65) la Suceava.

Păstoreşte şi sub ŞTEFAN TOMŞA (1563-4).

1564 – Alexandru Lăpuşneanu (a II-a domnie) – îl înlătură după care acesta se retrage la Neanţ.

Nu se ştie când a murit; se pare că a fost îngropat la Neamţ.
TEOFAN II (1564-1572)

ales la 23 sept.1564; venea de la mânăstirea Râşca (începută de Petru Rareş) unde se pare că a fost egumen conform unei însemnări pe un „Tetraevanghel” slavon.

ANASTASIE (1572-77) –fost la Roman (1558-72)

a fost egumen la Putna

amintit în 2 acte la Petru Şchiopul (1574-79; 82-91)

1577 – înlăturat sau retras.

8 apr.1585 – ultimul act în care apare ca „fost mitropolit”.
TEOFAN II - a II-a oară (1578-81) – reales de Petru Şchiopul.

În timpul lui IANCU SASUL (1579-82) ar fi complotat împotriva acestuia cu ep.GH.MOVILĂ de la Rădăuţi - au fost siliţi să plece în Polonia.

NICANOR (1581-82) – va conduce ca locţiitor.

TEOFAN II – a III-a oară (1582-87) – reia scaunul când Petru Şchiopul reajunge domn.

1587 – retras şi s-a aşezat la Dohiaiu (Athos).

El a fost cel ce a resfiinţit-o după o restaurare.

Moare la 1598 – îngropat în partea de nord a primului marthex a bisericii mari (Dohiariu).

D-na. Elisabeta, soţia lui Ieremia Movilă a aşezat deasupra mormântului o piatră funerară.

GHEORGHE III MOVILĂ (1588-91) - de la Rădăuţi (1578-88)

Ales de Petru Şchiopul.

Era frate cu viitorii domni Ieremia şi Simion.

Călugărit la Probota (ctitorie a bunicului său Petru Rareş- mama lui Gheorghe a fost fiica lui Petru Rareş).

Egumen la Suceviţa.

1577-78) – episcop de Rădăuţi – calitate în care ridică biserica Învierea Domnului de la Suceviţa (actuala), pictată de Ieremia Movilă (Gheorghe Movilă a fost zugrăvit pe peretele NV al naosului)

1581-82 – refugiat în Polonia cu mitropolitul Teofan şi unii boieri.

1588 – mitropolit

Evenimente:

1588 – vizita patriarhului ecumenic IEREMIA II.

Vizita lui SOFRONIE de Ierusalim şi a patriarhului ecumenic TEOLIPT II.

1589 - mutarea moaştelor Sf.Ioan Nou la biserica Sf.Gheorghe (unde se află şi azi).

În timpul lui se acordă unele favoruri catolicilor datorită scopurilor politice (menţinerea fratelui său în scaun, formarea unei alianţe aantiotomane).

1591 – Petru Şchiopul părăseşte Moldova şi odată cu el Gheorghe Movilă (şi Teodosie Barbovschi).

Aug.1595 – Gheorghe Movilă se reântoarce căci Ieremia Movilă ajunsese domn; îşi va relua scaunul vlădicesc.
NICONOR (a II-a oară) (1591-94) - de la Roman (1572-74; 80-82)

Fost egumen la Agapia în perioada zidirii ei de către Petre Şchiopul.

Episcop de Roman (1572-74; 80-82)

Locţiitor de mitropolit (1581-82); a fost înlăturat de la episcopie de Petru Şchiopul.

1591 ARON TIRANUL (1591-95) îl pune mitropolit
MITROFAN (1594-95) – fost la Roman (1591-92)

1594 – Nicanor ajunge din nou la Roman, iar Mitrofan mitropolit.

(De Nicanor ca episcop - 4 acte din 1594).

1594 – Mitrofan este trimis în solie la Rudolf II al Germeniei .

Aron Vodă la pus mitropolit întrucât era mai învăţat decât Nicanor.

Apr.1595 – Aron Tiranul pierde scaunul domnesc.

Mitrofan este şi el înlăturat.

MARDARIE al Rădăuţilor (1595) – fost de Rădăuţi (1591-95)

a fost trekcut mitropolit de către ŞTEFAN RĂZVAN.

Aug.1595 înlăturat de Ieremia Movilă.

GHEORGHE MOVILĂ – a II-a oară (1595- mai 1600)

Acum are loc înfiinţarea Episcopiei HUŞILOR şi alegerea primului ei titular, episcopul IOAN (1598).

Biseria Sf.Apostol Petru şi Pavel a devenit catedrală episcopală.

Mai 1600 – Moldova a fost ocupată de Mihai Viteazul şi Ieremia Movilă, împreună cu Gheorghe, cu episcopul AGAFTON de la Roman şi TEODOSIE BARBOVSCHI de la Rădăuţi au plecat în Polonia.

DIONISIE RALLY (1600 mai-sept.) a fost pus în locul lui Gheorghe Movilă.

Era venit de la Târnova

Era din neamul Paleologilor

A fost însărcinat să convoace un Sinod în care să’ hotărască soarta celor fugiţi.

2 iul.1600 – hotărăşte depunerea celor plecaţi. Sunt aleşi 2 episcopi: FILOTEI la Roman şi ANASTASIE CRIMCA la Rădăuţi.

Sept.1600 – Mihai pierde domnia şi se reântoarce Ieremia Movilă.

GHEORGHE MOVILĂ – a III-a oară (sept.1600 – 1605) revine împreună cu foştii episcopi.

În 1602 era pomenit în pisania mânăstirii Secu, pe care probabil a sfinţit-o.

Înmormântat la Suceviţa (mort la 1605).
TEODOSIE BARBOVSCHI 81605-8) – fost la Rădăuţi (1598-1600 mai; sept.1600-1605)

călugărit la Probota

era învăţat, fiind dascălul lui Ştefan, fiul lui Petru Şchiopul.

1591 – a mers în Tirol cu acest domn, în pribegie; după moartea lui a venit în Polonia şi apoi în Moldova.

1598 – ales la Rădăuţi

mai-sept.1600 – fuge în Polonia cu Movileştii, în locul său fiind ales Anastasie Crimca.

16 oct.1604 – pomenit ultima oară ca episcop.

15 apr.1605 – prima oară ca mitropolit.

Era un cărturar:

a corectat un „Triod” slavon copiat de călugărul PROHOR din porunca lui Ieremia Movilă, precum şi o „Pravilă”.

Din porunca lui s-a copiat unş manuscris slavon cuprinzând „Slujba Sf.Paşti” – dăruit Suceviţei.

Moare la 23 feb. 1608 – îngropat la Suceviţa.

BISERICA MOLDOVEI IN

SECOLUL XVII

Aug.1593 – tronul Moldovei ocupat de Ieremia Movilă care domneşte până la 30 iunie 1606 (+) cu întrerupere de la 1600, când în Moldova intra Mihai Viteazul.