Scurtă istorie a bisericii ortodoxe române povestită celor tineri

INCEPUTURILE VIETII MONAHALE IN BOR

SF.NICODIM DE LA TISMANA
Viaţa monahală la noi a început înainte cu mult de venirea Sfântului Nicodim.

La Bulgari E de mult aviaţă mânăstiri - IOAN DE RILA (sec.X)

La sârbi, în a II-a jumătate a sec.XI, despotul ŞTEFAN NEMANIA(1186-96) ridică mânăstirea Studeniţa.

SAVA – primul arhiepiscop şi regle ŞTEFAN II (1196-1227) întemeiază mânăstirea Jicea.

În Rusia – mânăstirea Lavraa Peşterilor – Kiev înfiinţată de ANTONIE (sec.XI).

693 – prima ştire documentară despre Athos.

Monahismul românesc - călug.sciţi (sec.V-VI)

După anul 1000 s-a ridicat o mânăstire la Morisena (ortodoxă)

Au existat biserici şi mânăstiri în Transilvania şi Ungaria (1204)

Bjiseria de la Basarabi, peştera Sf.Nicodim Tismana, Chilia lui Daniil Sihastrul, peşterile de la Ialomicioara, Bistriţa-Vâlcea, Prislop, biserica Sălaj – viaţă monahală timpurie.

Toponinia: Sihăstria, Călugăreni, Călugăru, Valea Călugărească, Chilia, Mânăstirea ş.a.

Mişcarea isihastă a fost bine cunoscută la noi: Sihăstrie; avem foarte multe schituri cu hramul Schimbarea la Faţă – esihasm.

1359 şi 1372 în actele de alegere a mitropoliţilolr se face amintire de locaşurile mânăstirilor şi de o mare mulţime de călugări.

1369 – actul ctitoricesc a lui Vlaicu Vodă pomenea de viaţa chinovitică a românilor de la Cuthamuş..

Sub mânăstirea Vodiţa - temeliile uneia mai vechi de prin sec.XIII.

Din sec.XIII – Biseria “lui Negru Vodă” de la Cetăţeni.

La Curtea de Argeş s-au descoperit ruinele unei biserici mai vechi pe locul bisericii Sf.Nicolae Domnesc, ctitorită de Basarab I ( ).

Tot lui “Negru Vodă” îi mai sunt atribuite mânăstirile Arnota, Drăgăneşti , Bălteni, Căscioare.

Nicodim a fost numai un priceput reorganizator al vieţii monahale.

Izvoare:

D.Sf.Nicodim: PAVEL DE ALEP, Slujba orebită a cuviosului Nicodim sfinţitul (Râmnic 1767).

STEFAN de la Tismana , Viaţa preacuviosului părintelui nostru Nicodim sfinţitul (1839).

S-ar fi născut la Prilep; înrudirea sa cu cneazul Lazăr al Serbiei nu are temei.

Se pare că eraq aromân (N.Iorga).

călugărit la Athos probabil la mânăstirea Hiolanalar.

De aici vine în Serbia şi ridică în ţinutul Cladovei o bisericuţă – Sf.Treime.

El ar fi ridicat şi mânăstirea Uratna şi Manastiriţa.

1369 – Vlaicu ocupă pentru câteva luni Vidinul.

El a venit la noi după ce Vidinul a fost ocupat de Ludovic cel Mare al Ungariei (1342-82). Acest loc a intrat sub influenţă catolică dar nu pentru mult timp. Tot atunci şi mitropolitul DANIIL al Vidinului a venit în Ţara Românescă.

În aceste împrejurări se ridică mânăstirea Vodiţa (1370-72) ca centru de rezistenţă ortodoxă. A fost zidită sub Vlaicu Vodă şi apoi pictată - hişov 1372.

(Înseamnă că venirea lui Nicodim la noi s-a întâmplat cel mai târziu în 1372).

Prin hrisovul 1372 Vlaicu Vodă îi făcea mânăstirii mai multe danii.

Se prevedea ca Vjodiţa să fie somovlastie – nimeni să nu se amestece în treburile ei.

FILOTEI - rezistenţă ortodoxă.

1375 – Nicodim pleacă în misiune la Constantinopol pentru a împăca Patriarhia Ecumenică cu cea Sârbă, autocefală din 1346. Nicodim a primit aici rangul de arhimandrit.
TISMANA

Vodiţa a fost cuprinsă din 1376 în Banatul Seferinului ocupat de catolici maghiari.

Ca urmare se construieşte Tismana, care s-a bucurat de ajutoare materiale din partea cneazului Lazăr.

1424 – hrisov care aminteşte data sfinţirii bisericii (1378) şi data morţii lui Nicodim (+1406)

3 oct.1385 – prima menţiune despre Tismana într-un act de cancelarie.

Cel care a început ridicarea mânăstirii a fost RADU I (+1383), continuând sub fiul său DAN I. Aceştia au înzestrat-o .

1387 – document care precizează că lucrările s-au încheiat sub Mircea.

Nicodim este amintit în mai multe hrisoave:

Pentru Cozia – 1389

Pentru Tismana – 1387, 91, 92, 99.

Într-un hrisov din 1387 se prevedea pentru Tismana princip. Samovlastiei.

1406 – cele două mânăstiri primeau sate din Serbia din partea cneazului ŞTEFAN LAZAREAVICI.

Tismana devine cea mai însştărită mânăstire din Ţara Românească.

10 iul.1464 – Mânăstirea Vodiţa, amintită pentru ultima oară.

Conform tradiţiei, Sfântul Nicodim ar fi ridicat : mânăstirea Topolniţa, Coşuştea Crivelnic, Vişina, Prislop; Pimele mânăstiri din Moldova ar fi ctitorite de ucenicii săi.

Actitivatea cărturărească:

Corespondenţa cu Eftimie al Târnovei (2 scrisori se cunosc)

1404-5 – caligrafiază un “Tetraevanghel” on slavă - primul manuscris cu dată sigură de la noi.

“Această sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Ţara Ungurească în anul al VI-lea al prigonirii lui!… 6913 de la F.L.” (1404-5).

S-a crezut că a fost scris la Prislop sau Vodiţa.

23 nov.1406 – pomenit într-un hrisov de la Mircea .

+ 26 dec.1406 – înmormântat la Tismana canonizat.

În locul lui a fost ales egumen AGAFTON.
PRIMUL MANUSCRIS cu dată sigură, la noi, este “Tetraevanghelul” (1404-5)
MÂNĂSTIRI DIN ŢARA ROMÂNEASCA

SEC.XIV-XV

COZIA – ctitorie voievodată din a II-a jumătate a secolului XIV neckropola lui Mircea.

Prima neţiune documentară despre mânăstirea Cozia – 20 mai 1388 - “ Mircea a ridicat “din temelie o mânăstire pe locul numit Călimăneşti de Olt”. Îi dăruia o serie de sate şi îi făcea multe danii materiale.

Să se respecte principiul samovlastiei.

Toate aceste danii - Cozia , a II-a după Tismana. Egumenul de atunci era AGAVRIIL. I-au urmat SOFRONIE (1406+18) şi IACOB (1421).

Vechimea : ar fi fost începută de RADU I şi continuată de DAN I.

Părerile acele mai raecente: prima aşezare mănăstirească este cu mult anterioară lui RADU I.

Se presupune că fiind lăcaş la Cozia, ale cărei ruine se văd azi lângă mânăstire , datează din prima jumătate a secolului XIV.

Numele : COZ (turc) - nucă: regiunea era plină de nuci – NUCET – COZIA

1388 – apare într-un hrisov cu numele acesta.

Schimbarea numelui de NUCET în COZIA s-a făcut pentru că în judeţul Dâmboviţa mai era un lăcaş numit tot Nucet. – Nucetul de Dâmboviţa era mult mai vechi şi această mânăstire din Dâmboviţa era foarte bogată.

Sub dependenţa Coziei se afla mânăstirea COTMEANA (apare lângă Cozia în hrisovul (20 mai 1388). Pomelnicul ei începe cu Vladislav Voivod, urmat de Radu, Dan, Mircea şi alt Dan.

SNAGOV în mijlocul lacului Snagov.

1408 – hrisov de întărire a unor danii.

Nu se cunoaşte ctitorul; s-au găsit monede de la VLAICU VODĂ – este din timpul lui.

Poate că Mircea a ridicat o nouă biserică s-au a mărit-o pe cea veche.

STRUGALEA – ctitor ( )

BOLINTIN – hram Bunavestire

Ctitor – un logofăt al lui Mircea: FILOŞ devenit FILOTEI MONAHUL – autorul unor priceasne de la slujbele utreniei, vecerniei.

VISINA (azi în ruine) – ctitor – DIONISIE ( ucenic al Sfântului Nicodim)

Datată: a II-a jumătate a secolului XIV

Situată la ieşireaa Jiului din defileul Bumbeşti-Livezeni

BRĂDET (jud.Argeş) – ctitorită de Mircea.

În biserică, Mircea e înfăţişat în tabloul ctitorilor, alături de soţia sa MARA ( ) (…RA)

DEALU – are ca posibil ctitor pe MIRCEA.

1431- ALEXANDRU ALDEA (acea mânăstire nişte danii pentru “veşnica pomenire a sfântului răposatului meu Mircea Voievod şi a domniei mele”.

GLAVACIOC – tot din timpul lui Mircea.

1507 – hrisov de la Radu cel Mare care ne arată că Mir4cea o înzestrase.

COSUŞTEA CRIVELNIC – sec.XIV

În documente abia la 1493

Conform tradiţiei, ctitor – Nicodim

CELE MAI VECHI BISERICI DE MIR

DROBETA TURNU SEVERIN

CURTEA DE ARGEŞ – biserica San Nicoară- o biserică sub Sf.Nicolae Domnesc

CÂMPULUNG – “Negru Vodă” – hram “Adormirea Maicii Domnului”; Aici au fost înmormântaţi BASARAB I şi NICOLAE ALEXANDRU BASARAB - ridicată înainte de 1352.

În ultimii ani ai lui Basarab I s-a început construcţia Sf.Nic.Djomnesc – Curteaa de Argeş.
SECOLUL XV

VODIŢA şi TISMANA s-au bucurat de numeroase privilegii şi-n timpul urmaşilor lui Mircea. La înflorirea Tismanei au contribuit şi stareţii:

AGAFTON (1407-1428), GHERASIM )1444), MATEI (1479-90), IOANICHIE (1491-1503).

COZIA – s-a bucurat de o stare materială excepţională. Se crede acă trei dintre egumenii ei sunt IOSIF, MACARIE şi ILARION.

COTMEANA – existenţă mai modestă;

A devenit metae al Coziei.

SNAGOV – întâlnită în foarte multe hrisoave la Mircea de la DAN II (1428), VLAD DRACUL (1441) , VLADISLAV II (1453).

Tradiţia : VLAD ŢEPEŞ înmormântat acolo ( )

Hrisoave: BASARAB C TÂNĂR (1482), VLAD CĂLUGĂRUL (1487) şi RADU cel MARE (1500).

DEALU – socotită ctitorie a lui Radu cel Mare, căci el a zidit biserica existentă azi, dar e mult mai veche datând din primele decenii ale sec.XV.

Radu cel Mare a început construcţia bisericii în 1500.

Sfinţirea – dec. 1501

Zugrăveala a fost făcută sub Neagoe Basarab

Radu cel Mare – înmormântat aici, în pronaus.

După unii, aici ar fi fost instalat şi atelierul tipografic al lui Macarie

GLAVACIOC (hram Bunavestire)

- hrisov

datează din timpul lui Mircea (v.hrisov 1507)

mânăstirea nu mai apare în documente până la Vlad Călugărul (1482-95)

Fiul său Radu cel Mare a isprăvit biserica.

GOVORA – (hram Adormirea Maicii Domnului) refăcută total de Radu cel Mare, existând poate din timpul lui Mircea.

Documentar apare numai sub Vlad Călugărul

4 feb.1488

3 mai 1502 – act de confirmare a posesiunilor ei.

Avea o situaţie foarte bună.

Cu timpul unele au dispărut:

Mânăstirea de la BOLINTIN cu hramul Bunavesktire (dispărută la mijlocul sec.XV)

pomenită prima oară – 15 mart.1433.

ctitorie a lui FILOS (FILOTEI MONAHUL)

COMANA (hram Sfântul Nicolae) – ctitor Vlad Ţepeş

RÂNCĂCIOV (Muscel)

Iul.1498 – apare în document.

A fost refăcută în sec.XVII şi XIX

Azi e biserică de mir.

TÂNGANU – ctitor Radu cel Frumos (1462-75)

BABELE (dispărut) – ctitor Vlad Călugărul (1482-95)

TUTANA (argeş)- pomenită în 1497

SFÂNTUL NICOLAE din TÂRGŞOR – în 1447 (Ploieşti)

OSTROV (hram Naşterea Maicii Domnului)- datează din prima jumătate a secolului XV.

în Călimăneşti.

Schitul IEZER (sat Cheia) – amintit 1501

VALEA – document 1506 – ridicată şi înnoită de monahia ”MAGDALINA”

CRICOV – 1486 - hrisov de întărirre a unor posesiuni

Ctitorită de “jupân DRĂGHICI” (sec.XV). Mai târziu s-a numit MĂRGINENI sau DRĂGHICEŞTI.

NUCET (Dâmboviţa) - la sfârşitul secolului XV pârcălabul GHERGHINA şi soţia sa NEAGA au ridicat aici un nou lăcaş.

BISTRIŢA – ctitoria boierilor CRAIOVEŞTI

Existenţa ei – atestată în 1491-92 – hrisov de la Vlad Călugărul.

1494 – hrisov în fruntea căruia se afla şi ILARION mitropolitul Ungrovlahiei (1487-1502).

Înainte de a fi refăcută de Craioveşti, fusese distrusă la 1509 de MIHNEA cel RĂU.

Aici se află moaştele sfântului GRIGORIE DECAPOLITUL.

Biserica are bolniţă cu hramul Schimbarea la Faţă, hram foarte frecvent în aceaa vreme, când irihasmul era în floare – poseda 180 moşii ( )
SECOLUL XVI

CURTEA DE ARGEŞ (1514-17) – ctitor NEAGOE BASARAB – sfinţită 15 aug.1517 de către patriarhul ec. TEOLIPT.

A devenit gropniţa familiei ctitorului )Neagoe, d-na. Despina, Radu de la Afumaţi şi soţia sa Ruxandra, sora ei Stana şi alţi 3 copii ai lui Neagoe).

NEAGOE BASARAB a mai ctitorit.

biserica Mitrop. din Târgovişte (zugrăvită de Radu Paisie)

biserica Sf.Gheorghe Târgovişte

schitul Ostrov- Călimăneşti, pe locul unuia mai vechi (în 1520-21)

a zugrăvit bis. Mânăstirea DEALU şi GLAVACIOC

reface biserica mare de la SNAGOV şi TISMANA

VLAD ÎNECATUL (1530-32):

VIFORITA

RADU PAISIE (1535-45):

Schit. VALEA-ARGEŞ (1535), mânăstirea MISLEA (Ptr.) (1536-37)

Bolniţa mânăstirii COZIA (1542-43)

MIRCEA CIOBANUL (1545-54; 58-59)

CURTEA VECHE – Bucureşti ( Sf.Anton) – aici a fost îngropat

Reface IEZERUL

ZNAGOV

Sf.NICOLAE din Câmpulung (1565-66)
PĂTRAŞCU cel BUN (1554-57)

GOGLGOTA (Târgov)

CUV.PARASCHIVA (Râmnic)

PLUMBUITA – PETRU cel TÂNĂR (1559-68)

ALEXANDRU II MIRCEA (1568-77)

MIHNEA TURCITUL (1577-83; 85-91)

SF.TROIŢĂ “din jos de Bucureşti” – ALEX MIRCEA şi RADU MIHNEA (1611-16;20-23) – devine mânăstirea RADU VODĂ

PETRU CERCEL (1582-85):

Bis.ADORMIREA (Târgovişte)

BĂTUŞARI (Curtea de Argeş)

Mânăstirea MISLEA (o reface)

MIHNEA TURCITUL (1577-83; 85-91) REFACE:

TUTANA

GLAVACIOC

ANINOASA-CISLĂU - o ridică soţia lui – azi dispărută

MIHAI VITEAZUL (1593-1601)

Mânăstirea MIHAI VODĂ hram Sf.Nicolae)

Reface CLOCOCIOV (Slatina)

Ridică catedrala din Alba Iulia

RADU ŞERBAN (1602-11) reface:

COMANA (aici au fost aduse osemintele lui în 1640 de la Viena)

BOIERII CRAIOVEŞTI

1519 - ridică mânăstirea BISTRIŢA după ce fusese distrusă de Mihnea cel Rău
BRÂNCOVENI STREHAIA SF.DUMITRU – CRAIOVA

SADOVA Schit PĂPUŞA Schit JDRELEA

Clucerul MANEA PERŞANU:

Bis. Sf.VINERI (PARASCHIVA) (1517)

Bis. Sf.NICOLAE-ANDROMEŞTI (1527) Târgovişte

Mânăstirea SEACA –MUŞETEŞTI (1515-18) (Olt)

Alte mânăstiri:

VIEROS - Iordache Golescu

COBIA – Badea Stolnicul

BUCOVAŢUL VECHI (COŞUNA) în Craiova – refăcută 1572

STELEA ( Târgovişte)

Mânăstireas SF.IOAN – Bucureşti (distrusă) - Stelea Spătarul

MĂRCUŢA (Bucureşti) ( 1588-92)

BANU (Buzău)

PANAGHIA (Drobeta)

HOTĂRANI (Romanaţi , OH)

CREŢEŞTI , STRÂMBA, FLĂMÂNDA

Mânăstirea CERNICA - Cernica Ştirbei (1600)

Fraţii BUZEŞTI refac :

STĂNEŞTI şi CĂLUI

SURPATELE

Ridică biserica mânăstirea MAMUL

LUCA DIN CIPRU – mânăstirea IZVORANI (sfârşitul sec.XVI)

Epis.Râmnic EFTIMIE şi MIHAIL

Schitul OLTENI

Egum. AMFILOHIE – paraclisul ADORMIREA (Cozia)

MÂNĂSTIRILE DIN ŢARA ROMÂNEASCĂ

ÎN SEC.XVII

În sec.XVII s-a construit cel mai mult.

Între marii ctitori de lăcaşe se nudmără MironBarnovschi, Matei Basarab, Vasile Lupu, Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, mitropoliţii: Anastasie Crimca, Ştefan, Teodosie, episcopii: Serafim, Ştefan de la Râmnic ş.a.

Ceea ce a produs însă nemulţumiri a fost faptul închinării de către unii domni a lăcaşurilor acestora la locurile sfinte. Cu toate acestea în mânăstire s-a dezvoltat o viaţă cultural-duhovnicească deosebită în acel secol.
CTITORIILE LUI MATEI BASARAB:

44 mânăstiri şi biserici (este domnitorul cu cele mai multe ctitorii în România)

ARNOTA (1633-36) – aici a fost îngropat cu soţia sa.

SADOVA (1637)

CĂLDĂRUŞANI 81637-38)

MĂXINENI (înainte de 1637)

PLĂTĂREŞTI (1646)

NEGOIEŞTI (1648-49)

BREBU

BĂRBĂTEŞTI (1645-46)

STREHAIA (1645)

A REZIDIT:

NEGRU VODĂ (Adormirea) – Câmpulung

PLUMBUITA, BRÂNCOVENI, DRĂGĂNEŞTI – Roşiorii de Vede

Bis. Mitropoliei Târgovişte

Bis. Lui Neagoe de la Argeş – turnul, clopotniţa , chiliile

Bis.Slobozia – în Slobozia
A MAI ZIDIT:

CATEDRALA EPISC.BUZĂU; RÂMNIC;

BIS. SĂRINDAR

BIS.SF.APOSTOLI - Bucureşti

BIS.SF.DUMITRU – Craiova (1651)

BIS.SF. ÎMPĂRAŢI

BIS. SF.NICOLAE – Androneşti

BIS. SF.APOSTOLI (Ploieşti) (1639) etc,

ÎN AFARĂ:

SOVEJA (1644-45) – Moldova

TURNU ROŞU (Sibiu)

SVIŞTOV şi VIDIN (Bulgaria )

SF.MIHAIL SINADON (Sf.M-te)
MÂNĂSTIRI RIDICATE DE RUDE, BOIERI:

Preda Brâncoveanu : mânăstirea DINTR UN LEMN (cea din zid)

Mânăstirea GURA MOTRULUI

Logofătul Danciu Pârâianu – mânăstirea POLOVRAGI (refăcută) (1647-48)

CTITORIILE LUI CONSTANTIN ŞERBAN BASARAB (1654-58)

SFINŢII ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA (Bucureşti) – 1656-58

D-na. BĂLAŞA (soţia lui):

Biseria SF.VINERI - Târgovişte

GHEORGHE GHICA (1659-60)

Bis. SF.TREIME – Cerneţi

ŞERBAN CANTACUZINO (1678-88)

Bis.DRĂGĂNEŞTI – Prahova

Mânăstirea COTROCENI – Bucureşti

A refăcut ctitoriile lui Neagoe Basarab

Soţia sa a ridicat:

Bis.DOAMNEI – Bucureşti )1683)

În timpul său mitropolitul ŞTEFAN a ridicat:

Bisericile: GRĂMEŞTI şi RÂMEŞT6I

Mitr. VARLAAM – TRIVALE şi TURNU (lângă Călimăneşti)

Mitr. TEODOSIE – CETĂŢUIA din Râmnic

SG.GHEORHGE (Râmnic)

CONSTANTIN BRÂNCOVEANU 81688-1714)

Încă de când era boier a zidit:

POTLOGI – Dâmboviţa (1683)

MOGOŞOAIA (1688)

Apoi:

Mânăstirea HOREZU (1690) – cel mai vast ansamblu ade arhitectură medievală din Ţara Românească.

Mânăstirea este lucrată cu o măiestrie deosebită şi are în jur o serie de schituri şi paraclise.

Mânăstirea Horezu era destinată a fi gropniţă domnească, dar nu a mai putut să-şi atingă scopul căci marele domn a murit asasinat pe meleaguri străine.

Rânduise atunci ca egumen pentru Horezu pe Ioan – care a păstorit 30 ani.

Mânăstirea BRÂNCOVENI – a reclădit o biserică

Aici era îngropat tot neamul său.

La Bucureşti ctitorise:

Bis.Sf.IOAN GRECESC (1703-4)

Bis.mânăstirea SF.SAVA

Bis.mânăstirea SF.GHEORGHE NOU – aici au fost aşezate osemintele actitorului în 1720.

O serie de mânăstiri au suferit refaceri în timpul său:

Cozia, Arnota, Bistriţa, Strehaia, Sadova, Dintr-un Lemn, Argeş, Dealu, Snagov, etc.

În Transilvania aa zidit:

Biserica din Făgăraş (1697-98)

Mânăstirea SÂMBĂTA de SUS (în Făgăraş) (înainte de 1701)

În afara ţării:

Biserica SF.NICOLAE din Galata (C-tinopol)

Mânăstirea SF.PAVEL (Athos)

Soţia sa Mariaa a zidit:

Biserica DINTR-O ZI - Bucureşti

Bolniţa de la Hurezi

Biseria mânăstirea VIFORITA – a raefăcut-o

Boierii lui Brâncoveanu au zidit sau refăcut:

Mânăstirea SINAIA – spătarul Mihai Cantacuzino

Mânăstirea COLŢEA – spătarul Mihai Cantacuzino

Biserica din Fundeni şi multe alte zeci de bisrici şi mânăstiri.

LITERATURA BISERICEASCA

SEC.XV-XVI

În mânăstirile noastre au luat naqştere opere originale prin asimilarea creaţiilor teolog.originale, istorice şi literare bizantine.

La operele teolotg. se adaugă colecţii de canoane şi re..... erau traduceri ale acestoraa din greacă.

Manuscrisele de la noi s-au păstrat în limba slavă veche, limba cancelariei la noi.

Erau la noi acum aproximativ 2000 manuscrise şi alte sute în străinătate.

Cele mai vechi manuscrise la noi sânt din (sec.X-XI).:

SAVINA KNIGA – Evangheliar cu 165 foi pe piele

CODEX SUPRALIENSIS– descoperit în mânăstirea Suprasl (Polonia)

(_ ) EVANGHELIAA GLAGOLITICĂ unde partea cirilică ar fi fost scrisă de un român.

Manuscrise din secolul XIII:

TEGRAEVANGHELIAR (Putna)

APOSTOL (diac.Ştefan)

OCTOIHUL de la Caransebeş ş.a.

GAVRII URIC – 1414 – copiază „Cele 16 lucrări ale lui Gr. De Naz” cu comentariile lui N.Heradeea

făcea parte adintr-o familie boierească (tatăl său s-a călugărit - PAISIE).

A activat la mânăstirea Neamţ între 1424-1429 - 17 manuscrise:

TETRAEVANGHEL (1429) – la cererea doamnei Marina soţia lui Alexandru cel Bun, cu text slavon-grec.

TETRAEV. (1436) – pentru mânăstirea Neamţ

3 MINEIE

6 SBORNICE

MĂRGĂRITARELE Sf. IGA (1443)

CUVÂNT – ASCETICE ale lui VASILE cel MARE (1444) ş.a.
Copişti şi manuscrise din timpul lui Ştefan cel Mare

NICODIM de la PUTNA – MINEI (1467)

Tetraevanghelie (1473) pentru mânăstirea Humor – în acest tetraev. Se află portretul lui Ştefan

CASIAN – Minei august, nov., octom.

Psaltire (1470)

PALADIE – Tetraev. (1488)

Liturghier (1492)

SPIRIDON – Tetraev. (1502)

PAISIE – Minei marktie (1504) pentru Dobrovăţ

IOANICHIE de la Neamţ – Minei

PAHOMIE de la Voroneţ – Tetraev. (1490)

IGNATIE din Coţmani –Minei – noiembrie (1504)

Diac. ISAIA – Minei – febr. (1492)

Logof.ION TĂUTU – Psaltire

ANASTASIE – Minei ian. (1466) în mânăstirea Moldoviţa

Un centru de acaligrafiere a fost şi la mânăstirea Bistriţa, unde s-a sckris pomelnicul din 1407.

Au mai fost o serie de opere patristice, copiate la Neamţ. Aici s-a copiat romanul „Varlaam şi Ioasaf”.

Manuscrise în Ţara Românească şi Transilvania

Sf.NICODIM – „Tetraevangh.” Copiat în 1404-5 în mânăstirea Vodiţa.

DRAGOMIR – Sintagma lui M.Vlastarae (1451)

În Transilvania au fost descoperite 150 manuascrise de la toate mânăstirile.

Lucrări teologice

NICODIM – autorul scrisorilor către Eftimie al Târnovei

FILOTEI – autorul „pipealelor” (ctitor la mânăstirea Bolintin)

SECOLUL XVI

Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie

cel dintâi moment propriu de teologie dogmatică, morală şi de spiritualitate creştină şi prima colecţie de rugăciun i.

Lucrări istorice

LETOPISEŢUL DE LA PUTNA – 2 variante (din timpul lui Ştefăniţă Vodă (1517-27)

I – 1359-1526

II – 1359-1518

CRONIACA lui MACARIE – episc. de Roman (1531-48; 51-58)

ucenic la mitr. Teoctist II

2 variante:

I 1504-1542

II 1504-1551

stil panegiric

Macarie a fost însărcinat de Alexandru Lăpuşneanul cu traducerea „Sintagmei lui M.Vlastares”

CRONICA lui EFTIMIE – ep. de Rădăuţi (1558-61)

continuă cronica anterioară, exprimând faptele de la 1541-54, când domnea Lăpulmeanul.

AZARIE – a III-a cronică slavă care acontinuă versiunea II a cronicii lui Macarie, de la 1551-1574.

ISAIA – prima colecţie de cronici moldoveneşti (la mânăstirea Slatina) înainte de 1561.

Cuprinde Letopiseţul Putna I, cronica I lui Macarie şi cronica lui Eftimie.

În Ţara Românească prima ckronică a fost „Viaţa şi traiul Sfinţiei sale părintelui nostru Nifon, patriahul Ţarigradului” scrisă de GAVRIIL PROTUL.

Primele manuscrise româneşti

CODICELE VORONEŢEAN

PSALT. SCHEIANA

PSALT. VORONEŢEANĂ

PSALT. HURMUZAKI
ACTIVITATEA TIPOGRAFIŞCĂ ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ – SEC.xvi

MACARIE, D.LIUBAVICI, LAVRENTIE

1440- I.Gutenberg introduce tiparul

1483 – tipărită cea dintâi acarte cu alfabet slav (Vemţia)

1491 – primele cărţi liturgice ortodoxe la Cracovia (Triod Penticostar, Octoih, Ceaslov, Psaltire).

O tipografie cirilică a funcţionat la Cetirnil între 1493-95 sub conducerea lui Gh.Cernoevici.

MACARIE – tipograful de aici

El tipăreşte la cetinie:

„Octoih” în 2 părţi (1493-94)

„Psaltirea” (1495)

„Molitvelnic” (1496)

1505-8 – Maxim Brancovici l-a recomandat lui Radu cel Mare.

În acţiunea sa de reorganizare a bisericilor, domnitorul a înfiinţat prima tipografie din Ţaraq Românească pentru a edita cărţi pentru bisericile din ţară.

Macarie însuşi a lucrat literele de aici, ajutat de călugări români, întrucât literele de la Cetinie nu se potrivesc acu cele de la noi (deci el nu şi-a adus literele).

Tipăreşte la noi:

„Liturghierul” (1508)

„Octoihul” (1510)

„Tetraevanghel” (1512)

LITURGHIERUL (1508)- PRIMA TIPĂRITURĂ ÎN ŢĂRILE ROMÂNE

A fost început în timpul domniei lui Radu cel Mare (1507) şi isprăvit sub Mihnea cel Rău (1508-9), în 10 nov.1508

Cuprinde: povăţuireaa către preot a Sf.Vasile cel Mare

rânduiala Proscomidiei

Liturghiile Sf. IGA, Sf. Vasile şi Sf. Grigorie Dialogul