Secolele XI-XIV

Topografija, p. 91, 140.

^lx>Jlem,onuCb ee.tuKux7> KHfâeă ..., p. 18; Jlumoecxan Aemonucb..., p. 28; PSRL, XVII, col. 81, 99, 170, 278, 328, 389, 454, 496; PSRL, 32, p. 139.

¹⁵⁶ A. N. Nasonov, op. cit., p. 127.

¹⁵⁷ G. Vernadsky, op. cit., p. 246.

¹⁵⁸ V. B. Antonovici, op. cit., p. 127; A. V. Boldur, op. cit., p. 13.

¹⁵⁹ G. D. Smirnov, CpedneeeKoebie aopoda FIpymcKO-JlHecmpoecKoao Mencdypetbsi,
Tesucu doK.iadoe ececoKanou ceccuu, nocemufiunou utnozaM apxeo.ioawtecKux u amnoapcupu-

kux uccAedoecuiuu 1966 zoda, Chişinău. 1967, p. 36; N. A. Mohov, (PopMupoeanue ■uojidaecKoeo napoda u o6pa3oeanue MOndaecKOao eocydapcmea, Chişinău, 1969, p. 54. S-a considerat că, odată cu înfrîngerea mongolilor, Cetatea Albă ar fi intrat sub stă-pmirea Lituaniei. Cf. O. Gorka, Bialogrod i Kilja, a wyprawa r. 1497, Varşovia, 1932, P- 2; C. Racoviţă, Începuturile suzeranităţii polone asupra Moldovei, în fi/R, X, 1940, P- 317. împotriva acestei aserţiuni s-a declarat G. I. Brătianu, Demetrius..., p. 45.

¹⁶⁰ Hus. let., p. 350.

¹⁶¹ A. N. Nasonov, op. cit., p. 127, nota 4; R. Batura, op. cit., apud J. Sykora,
m RIs, 29, 1976, 9, p. 1439. Această opinie a fost combătută de G. Rhode, op. cit.,
P- 332, potrivit căruia Olgerd ar fi instalat la Kiev drept cneaz pe fiul său Vla-
dimir.

¹⁶² PSRL, XVII, col. 82, 99, 170, 278, 328, 390, 454, 496; PSRL, 32 p. 43, 139.
în dezacord cu aceste cronici se află textul lui Dlugosz (Hist. Pol., III, p. 245),
de unde rezultă că Podolia ar fi intrat în posesia Poloniei încă din anul 1352.

¹⁶³ S. M. Kuczynski, op. cit., p. 157.

^I(i4 H. Paszkiewicz, op. cit., p. 228—230; J. Puzyna, Pierwsze wystapienia Korjato'wiczow na Ruşi poludniowej, în Ateneum Wilenskie, XIII, 1938, 2, p. 1— 68; S. M. Kuczynski, op. cit., p. 152 şi urm. Cf. şi G. Rhode, op. cit., p. 200—202, 219—225; P. W. Knoll, op. cit., p. 244—248 (care consideră că suzeranitatea Polo­niei asupra Podoliei şi stabilirea Koriatovicilor în acest teritoriu este posterioară anului 1370).

^1S5 S. M. Kuczynski, op. cit., p. 158; G. Rhode, op. cit., p. 223—225.

^16V RLNS, III, p. 187, 191; PSRL, XX, 1, p. 185; XoAMOiopcnax Aemonucb, în PSRL, 33, Leningrad, 1977, p. 83.

¹⁶⁷ Joannes de Czarnkow, p. 631; Dlugosz, Hist. Pol., III, p. 307. Cf. şi M. Hru-
sevskyj, op. cit., p. 39—40; H. Paszkiewicz, op. cit., p. 228—230; G. Rhode, op. cit.,
p. 202—205, 381—382.

¹⁶⁸ V. Rozov, op. cit., p. 14.

¹⁶⁹ Cf. nota 167.

¹⁷⁰ H. Paszkiewicz, op. cit., p. 248; O'iepxu ucmopun CCCP. flepuod (pcoda.iusMa
IX —XV ea., II, red. B. D. Grekov, L. V. Cerepnin, V. T. Paşuto, Moscova, 1953,
p. 521.

"Mjotzm I, 1846, p. 21; V. Rozov, op. cit., p. 20; FpaMomu XIV cm., p. 50.

¹⁷² PSRL, XVII, col. 82. Cf. şi PSRL, XVII, col. 100, 497; PSRL, 32, p. 139;
M. Stryjkowski, II, p. 8. In alte cronici se arată numai că „pe cneazul Iurii l-au

ucis românii" (fl _KH3/î\ K)ph.

anterior fusese ales domn. Cf. PSRL, XVII, col. 171, 279, 328, 390, 494.

¹⁷³ Joannes de Czarnkow, p. 643—644.

«MK/nw..., I, 1846, p. 21; V. Rozov, op. cit., p. 19—20; U. Heyzmann, Bal-thazaris Behem Codex picturatus anno 1505, continens privilegia et plebiscita ur-his Cracoviae, în Archiv Jur Kunde Osterreichischer Geschichts-Quellen, XXXIII, 1865, 1—2, p. 194.

¹⁷⁵ Galeazzo şi Bartolomeo Gatari, Cronaca Carrarese, I, ed. A. Medin şi
G. Tolomei, în Rerum Italicarum scriptores, XVII, 1, fasc. 2, Cittâ di Castello,
1910, p. 146.

¹⁷⁶ A. Theiner, Vetera monuvienta Poloniae . . ., p. 748.

¹⁷⁷ PSRL, XVII, col. 82, 100, 171, 279, 328, 390, 454.

¹⁷⁸ Cf. nota 175.

¹⁷³ Codex diplomaticus regni Poloniae et Magni ducatus Litvaniae, I, ed. M. Dogiel, Vilnae, 1758, p. 37—38; Fejer, Codex, IX, 2, p. 412—414.

¹⁸⁰ PSRL, XVII, col. 82, 100, 497; PSRL, 32, p. 45, 139. Sfîrşitul lui Constantin
nu s-a produs chiar atît de repede, căci o ştire diplomatică datînd din anul 1385
îl menţionează în Podolia. Cf. U. Heyzmann, op. cit., p. 209.

¹⁸¹ PSRL, XVII, col. 171, 279, 328, 390, 454.

¹⁸² PSRL, XVII, col. 82—83, 100, 171, 279, 328, 390, 454—455, 497; PSRL, 32,
p. 72, 139; M. Stryjkowski, II, p. 18—19. în ceea ce priveşte actul din care rezultă
că în anul 1360 Teodor (= Feodor) Koriatovici s-ar fi aflat în Ungaria, unde ar
fi ctitorit o biserică ortodoxă la Munkăcs (cf. I. Basilovits, Brevis notitia fundatio-
nis Theodori Koriathovits olim ducis de Munkacs, pro religiosis Ruthenis, Cas-
soviae, 1799, p. 11—13), s-a dovedit că este un fals (cf. M. P. Şesan, Teodor Ko­
riatovici în Rusia subcarpatică ctitor al mănăstirii s. Nicolai din Munkacs la
1360?, Cernăuţi, 1936, p. 18—19).

¹⁸³ PSRL, XVII, col. 82, 99, 171, 279, 389—390, 454, 496—497.

¹⁸⁴ M. Stryjkowski, II, p. 8; PSRL, 32, p. 44.

19 — Moldova In secolele XI—XIV