Seria de literatură universală a bibliotecii polirom este coordonată de Denisa Comănescu

mai mare parte inventat chiar de ei, vehicul care străbate, plin de haz, umor şi fantezie, cuibul cu vipere al lumii interlope, fiind adevărata cutie de rezonanţă a bine cunoscutelor jocuri literare borge-siene. Ne-am întrebat, deci, ce a vrut Borges să spună când a recunoscut în faţa lui Sorrentino că, „în general, noi scriitorii, când vrem să scriem în lunfardo, comitem greşeli"¹. Cu siguranţă, a vrut să spună că în literatură nu are ce căuta argoul, ci doar ficţiunea argoului. Aceasta este similară, măcar în parte, unui sugestiv decor teatral întocmit din mucava, în care evoluează, în proiecţii armonice, o armată de marginali cu fel de fel de arme şi bagaje. Pentru că argoul, chiar atunci când poartă numele de lunfardo, sau poate că mai ales atunci, e o ficţiune: rădăcinile acesteia sunt aceleaşi şi în Oborul de Carne din mahalaua Once, şi la Moşii de la Bariera Vergului. Iar micile diferenţe vin tocmai de la hrana, uşor diferită, pe care o extrag aceste radăcim la sud de Rîo Grande şi la nord de Munţii Balcani. In rest, pe asfalturile fierbinţi ale micilor oraşe vecine cu Pampa argen-tiniană sau cu Bărăganul românesc, nu vorbele sunt importante, ci complicitatea cititorului cu argoul.

Dar poate că, pentru ca cititorul să înţeleagă mai adânc textura borbioyescului lunfardo, ar fi utilă o paralelă între acest excentric argou de laborator, care evoluează în universul nebulos al unei vorbiri, dacă ne putem exprima astfel, cu totul şi cu totul paralele şi modul, poate că tot atât de aseptic, în care Mihail Sadoveanu simulează sau, mai exact, oferă senzaţia limbii vechi. Simplă iluzie estetică, stilistică. In acest decor de mucava, înseşi „costumele" sunt o iluzie optică, oferită nouă după canon, în limitele verosimilului şi ale necesarului. Asumând argoul, Borbioy conferă, în planul unei deloc exagerate ingeniozităţi sintactice, rang stilistic evaziunilor lexicale şi poeticii substitutive a argoului. In plus, şi spre deosebire de Sadoveanu, Borbioy scrie astfel doar ca să se distreze, bucurându-se cu voluptate de propriul joc hedonist.

1. P. 155.

Pe de altă parte, la fel cum în romanele istorice ale lui Sadoveanu iubirea, nu pură, ci purificată şi volatilă, e privită cu îngăduitoare ironie, ca un abţibild, Borbioy o scoate aproape cu totul în afara teritoriului populat de lunfardo. Expresiile argotice o ocolesc aproape total¹, chiar dacă ea mişună fără răgaz în imediata apropiere a lecturii.

Cei doi „asociaţi" folosesc un metalunfardo, argou inventat de ei, care vorbeşte despre sine, nu atât ca recurs lingvistic (deşi uneori e metaforă), cât mai ales ca personaj lingvistic, adeseori chiar protagonist, al naraţiunii. In ultima ipostază, el se transformă din limbaj marginal codificat în cod lingvistic literar, şi în această ultimă ipostază devine o inepuizabilă sursă de umor.

Pentru a-1 decripta, am folosit peste două duzini de dicţionare de lunfardo în ediţii electronice sau pe hârtie şi probabil tot atâta cafea câtă ciocolată au băut cei doi pe când evocau aventuri rocamboleşti şi inepuizabile ca un patio fără fund, în care răsună, deşi niciodată evocate explicit, ispititoare şi ticăloase melodrame în ritm de tangou. Nu cred că le-a venit uşor să scrie în limba pavajului din marginea reşedinţelor elegante unde locuiau. Poate că tocmai de aceea au simţit nevoia să o facă „în doi".

După George Astaloş, argoul nu este nici limbaj secret, nici semn social, nici frazeologie particulară, ci „emanaţie a creaţiei poetice". Şi, dând Cezarului ce-i al Cezarului, să remarcăm că a spus-o înainte de a-1 citi pe Borbioy. Căci, fără îndoială, acest lunfardo de mucava e o metaforă uriaşă, alături de oglinzi,

Face excepţie Victima lui Tadeo Limardo. Athos Espindola, Diccionario del lunfardo, Buenos Aires, Ed. Planeta, 2003, dicţionar care mi-a parvenit numai datorită emoţionantului interes manifestat pentru popularizarea literaturii şi culturii din Argentina în ţara noastră de către talentata scriitoare şi exemplara diplomată Măria Sol Durini de Nougue"s, căreia îi mulţumesc din nou, de data aceasta pe fila unei cărţi.

442

443

tigri, labirinturi şi alte năstruşnicii care ne-au venit şi încă ne mai vin din Argentina borbioyescă.

6. Un umor fără margini. Borges a negat adeseori valoarea scrierilor umoristice. Şi totuşi, pare să fi căzut şi el în această „greşeală", nu numai alături de prietenul Bioy, cu Bustos Domecq, ci şi cu aproape ignoratul Carlos Argentino Daneri. Iată cum explică¹: „în cazul lui Bustos Domecq, Bioy Casares şi cu mine am avut intuiţia că nu trebuia să ne lăsăm în voia lui. Şi totuşi, am făcut-o. în cazul lui Carlos Argentino Daneri, [...] cred că gluma e pardonabilă, pentru că apare într-un context² poate tragic, dar, fără nici o îndoială, fantastic. Ca atare, Carlos Argentino Daneri e un personaj comic, dar, la urma urmelor, este parte dintr-un text care nu e comic sau, în orice caz, nu aspiră să fie comic, ci fantastic".

Negând, câteva rânduri mai jos, că Daneri ar fi arhetipul scriitorului argentinian mediocru, Borges explică parţial misterul: „E un prieten al meu - de numele căruia nu vreau să-mi amintesc - care a citit povestirea, nu s-a recunoscut în ea, i-a plăcut textul şi m-a felicitat". în opinia mai multor critici, prototipul parţial al acestuia ar fi poetul Roberto Godel. Cel al doctorului cu nume italian Mărio Bonfanti, amestec de cordobez argentinian şi de spaniol, e Arturo Capdevilla, pe care Borges 1-a admirat, iar cel al lui Gervasio Montenegro e jumătate cumnatul lui Borges şi jumătate, aşa cum îi mărturiseşte Borges lui Sorrentino³, Enrique Larreta : „Pe ici, pe colo, în paginile din Şase enigme pentru don Isidro Parodi, apare câte o frază din Larreta, doar că e folosită în chip burlesc, deşi Larreta a scris-o cu toată seriozitatea. Adevărul e, însă, că eu l-am citit foarte puţin pe

m-au interesat prea mult, şi să le vorbesc de

Larreta, scrierile lui nu „_i„^_cc

prefer să nu vorbesc despre ele decât rău".

Şi câte nu ar mai fi de spus! Poate că unele le-a descopent cititorul, si speram că a fâcut-o cu încântare Aşa cum s-a întâmplat şi cu autorii acestor texte căci msuşi B_loy recunoaşte': „...ne-am lăsat duşi, f_{ăra doar} şi poate ca pentru a ne amuza, de valurile' comicul"

FWpT? ^{e Une0}" ° ^{t0Varăşă Prea} credincioasă,
fiecare dm re naraţiunile noastre s-a transformat
mtr-o baroca succesiune de poante. Dar nu mă căiesc
Nu sun puţini cititorii care s-au amuzat cu ărtne
Im Bustos Domecq; dar Borges şi eu am petrecut
clipe minunate scriindu-le". P^recur.

Ileana Scipione

3.

Pp. 153-154.

Reamintim că este vorba de celebra povestire El Aleph, în care Emir Rodrfguez Monegal îi identifică pe Carlos Argentino Daneri şi Beatrice Viterbo drept parodii ale lui Dante Alighieri şi Beatrice Portinari. Pp. 154-155.

1. P. 116.

444

Cuprins

Cu pseudonimul H. Bustos Domecq Şase enigme pentru don Isidro Parodi (1942)

H. Bustos Domecq 7

Cuvânt introductiv 9

Cele douăsprezece zodii ale lumii 16

Nopţile lui Goliadkin 36

Zeul taurilor 54

Previziunile lui Sangiâcomo 73

Victima lui Tadeo Limardo 107

Lunga căutare a lui Tai An 135

H. Bustos Domecq Două fantezii memorabile (1946)

Martorul 161

Semnul 174

Cu numele autorilor Cronicile lui Bustos Domecq (1967)

Prolog 189

Omagiu lui Cesar Paladi6n 192

O seară cu Ram6n Bonavena 197

In căutarea Absolutului 204

Naturalism la zi 210

Catalogul şi analiza diverselor cărţi

ale lui Loomis 216

O artă abstractă 222

Breslistul 228

Teatrul universal 233

înfloreşte o artă 237

Gradus ad parnasum 242

Ochiul selectiv 248

Ce-i tăiat nu-i fluierat 253

Un multilateral: Vilaseco 257

O pensulă de-a noastră : Tafas 260

Garderobă 1 263

Garderobă II 268

O abordare strălucită 270

Esse est percipi 273

Inutilii 277

Nemuritorii 280

Cu o contribuţie pozitivă 286

Alte povestiri de Bustos Domecq (1977)

O pretinie până la moarte 293

Mai presus de bine şi de rău 301

Sărbătoarea Monstrului 315

Fiul pretenarului său 330

Umbră şi pompă 356

Formele gloriei 363

Inamicul numărul 1 al cenzurii

(Portret al lui Ernesto Gomensoro

pe post de prefaţă la Antologia sa) 371

Salvarea prin opere 378

Delimitând responsabilităţi 389

Indice alfabetic de nume
şi tematic

La patru mâini (Ileana Scipione)

IN COLECŢIA „BIBLIOTECA POLIROM'

au apărut:

Honore de Balzac - Proscrişii şi alte povestiri din

Comedia umană Emile Zola - Prada Mihai Eminescu - Opera poetică A.S. Puşkin - Talismanul (poezii) Nikos Kazantzakis - Zorba Grecul F.M. Dostoievski - Idiotul Konrad Lorenz - Şi el vorbea cu patrupedele, cu

păsările şi cu peştii. Aşa a descoperit omul

câinele Gustave Flaubert - Doamna Bovary Boris Pasternak - Doctor Jivago *** -Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit.

Corespondenţă inedită Mihai Eminescu -

Veronica Miele Jean-Paul Sartre - Adevăr şi existenţă Rainer Măria Rilke - Elegiile duineze. Sonetele

către Orfeu Rabindranath Tagore - Gitanjali. Jertfa lirică Dante - Divina Comedie

Jean-Paul Sartre - Carnete dintr-un război anapoda Oscar Wilde -Decăderea minciunii. Eseuri Miguel de Cervantes -Nuvele exemplare (2voi.) Miguel de Unamuno - Trei nuvele exemplare

şi un Prolog Ernst Jiinger - Cartea ceasului de nisip Slawomir Mrozek - Povestiri 1990-1993 N.V. Gogol - Opere 1 (Serile în cătunul de lângă

Dikanka, Mirgorod) N.V. Gogol - Opere 2 (Povestiri din

Sankt-Petersburg, Revizorul, Căsătoria) N.V. Gogol - Opere 3 (Suflete moarte) Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Gray D.H. Lawrence -Amantul doamnei Chatterley Honore de Balzac - O afacere tenebroasă F. Scott Fitzgerald - Blândeţea nopţii

Mihail Bulgakov - Cupa vieţii

Salman Rushdie - Ruşinea

Saul Bellow - Ravelstein

A.P. Cehov - Stepa şi alte povestiri

J.D. Salinger - Nouă povestiri

Ian McEwan - Amsterdam

Andrei Makine - Crima Olgăi Arbelina

Jonathan Coe - Casa somnului

J.D. Salinger -De veghe în lanul de secară

John Fowles - Iubita locotenentului francez

Jose Saramago - Toate numele

Peter Ackroyd -Documentele lui Platon

D.H. Lawrence — Fii şi îndrăgostiţi

F. Scott Fitzgerald - Marele Gatsby

Antonio Tabucchi — Capul pierdut al lui

Damasceno Monteiro Ernst Jiinger - Grădini şi drumuri I.S. Turgheniev - Prima iubire Mika Waltari - Etruscul Bernhard Schlink - Cititorul Max Frisch - Homo faber Dino Buzzati - Deşertul tătarilor Andrei Makine - Testamentul francez F.M. Dostoievski - Nopţi albe şi alte microromane Kazuo Ishiguro - Rămăşiţele zilei Honore de Balzac -Femeia părăsită. Scene din

Comedia umană Saul Bellow - Trăieşte-ţi clipa John Fowles — Colecţionarul A.P. Cehov - Logodnica şi alte povestiri William Shakespeare în colaborare cu John Fletcher

— Doi veri de stirpe aleasă Colm Toibîn - Povestea nopţii Julian Barnes — Anglia, Anglia Ismail Kadare - Generalul armatei moarte Jose Saramago - Pluta de piatră William Trevor - Citindu-l pe Turgheniev Erico Verissimo -Incident la Antares Aglaja Veteranyi - De ce fierbe copilul în mămăligă

Max Frisch - Eu nu sunt Stiller Amelie Nothomb - Igiena asasinului George Orwell - Ferma Animalelor Michael Ondaatje - Obsesia lui Anii J.D. Salinger - Dulgheri, înălţaţi grinda

acoperişului şi Seymour: o prezentare Luis Sepulveda - Bătrânul care citea romane de

dragoste Dino Buzzati - O dragoste D.H. Lawrence - Fata pierdută Umberto Eco -Numele trandafirului J.D. Salinger - Franny şi Zooey Muriel Spark - Lorzi şi complici August Strindberg - Singur Birgitta Trotzig - Vieţi duble Daniel Pennac — La căpcăunii veseli Daniil Harms - Mi se spune capucin Boris Pasternak - Sub înaltă protecţie Salman Rushdie - Ultimul suspin al Maurului Angeles Mastretta -Răpeşte-mi viaţa Giinter Grass - în mers de rac George Orwell - O mie nouă sute optzeci şi patru Amelie Nothomb - Uimire şi cutremur Lawrence Durrell — Cvartetul din Alexandria. Justine Iris Murdoch - Clopotul Voltaire — Dicţionar filosofic Italo Calvino - Castelul destinelor încrucişate John Fowles - Magicianul Ian McEwan - Grădina de ciment Dai Sijie - Balzac şi Micuţa Croitoreasă chineză Christa Wolf - Medeea. Glasuri Russell Banks - Dulcea lume de după Lawrence Durrell - Cvartetul din Alexandria.

Balthazar Saul Bellow - Darul lui Humboldt Vladimir Nabokov - Lolita Aldous Huxley - Minunata lume nouă.

Reîntoarcere în minunata lume nouă Helen Fielding - Jurnalul lui Bridget Jones