Sinteza hepatica a ureei (ciclul urogenetic Krebs-Henseleit) se desfasoara in urmatoarele etape

• Caracteristicile particulare ale celor 5 deficite enzimatice din ciclul ureogenetic sunt:

• a) Deficitul de carbamilfosfat-sintetaza 1(Hiperamoniemia ,,idiopatica,, tip I):

• -corespunde formelor grave neonatale , cu evolutia rapid fatala.

• -Hiperamoniemia este prezenta si evocatoare. Absenta acumularii metabolitilor intermediari din ciclul ureogenetic orienteaza de la inceput asupra anomaliei primei etape a acestuia.

• -Citrulinemia este scazuta, iar excretia anormala de acid orotic lipseste in aceasta boala.

• - In alte cazuri insa deficitul clinic si biologic similare, se asociaza acidocetoza, hiperglicemie si acidurie organica, ceea ce pune in discutie o acidemie propionica sau metilmalonica;

b) Deficitul in ornitin-carbamil-transferaza(Hiperamoniemia ,,idiopatica,, tip II:

• b) Deficitul in ornitin-carbamil-transferaza(Hiperamoniemia ,,idiopatica,, tip II:

• -se transmite dominant legat de sex si prezinta o dubla heterogenitate: cantitativa(deficite totale sau partiale) si calitativa(ph optim de activitate , afinitate diferita pentru cele 2 substrate, distributie viscerala: ficat, intestin, creier).

• -Forma neonatala corespunde unui deficit enzimatic total si intereseaza baietii homozigoti.

• -Pentru fetitele heterozigote(transmitatoare) deficitul este partial, expresia clinica variabila ca intensitate, iar evolutia prelungita, controlata prin simpla reducere a aportului proteic.

• - Se cunosc insa si forma de boala la baieti cu deficit partial si evolutie prelungita.

-Clinic, tabloul asociaza retard psihic, coma recidivanta cu varsaturi si convulsii.

• -Clinic, tabloul asociaza retard psihic, coma recidivanta cu varsaturi si convulsii.

• -Biochimic se constata cresterea acidului glutamic si glutaminei in sange si urina. Cu exceptia probelor de incarcare ornitinemia nu este crescuta. In urina se elimina cantitati importante de metaboliti intermediari ai caii pirimidinice. Amoniacul este crescut in sange, urina, LCR, cresterile fiind si mai mari dupa proba de incarcare cu clorura de amoniu.

d) Aciduria arginin-succinica:

• d) Aciduria arginin-succinica:

• -deficitul enzimatic intereseaza arginin-succinaza si este evidentiabil in ficat, creier, hematii, fibroblasti, celule amniotice(diagnostic prenatal posibil).

• -Clinic, se descrie o forma neonatala letala si o forma cu debut intarziat, asociind retard psihic, ataxie, convulsii, stagnarea cresterii si anomalii ale pielii(uscata, rugoasa) si parului(sfaramicios).

• -Uneori se constata hepatomegalie si suflu sistolic.

• -Biologic se constata cresterea acidului arginin-succinic(uneori si citrulinei si glutaminei) in sange si urina.

• e) Argininemia:

• -Deficitul enzimatic intereseaza arginaza si poate fi evidentiat in ficat, hematii, fibroblasti.

• -Transmisia este autosomal recesiva.

• -Tabloul clinic, asociaza retard psihic, diplegie spastica, convulsii.

• -Biochimic, in afara hiperamoniemiei, elementul caracteristic este cresterea argininei in sange si urina.

B: ALTE HIPERAMONIEMII, IN AFARA DEFICITELOR ENZIMATICE ALE CICLULUI UREOGENETIC:

• B: ALTE HIPERAMONIEMII, IN AFARA DEFICITELOR ENZIMATICE ALE CICLULUI UREOGENETIC:

• 1: Anomaliile metabolismului lizinei:

• a) Deficitul in lizin-dehidrogenaza(intoleranta congenitala la lizina):

• -Activitatea enzimatica evidentiabila pe fragment de ficat(PBH) reprezinta 25% din normal.

• -Tulburarea primara intereseaza catabolismul lizinei, hiperlizinemia inhiband secundar arginaza si prin aceasta sinteza ureei, cu aparitia hiperamoniemiei.

• -Clinic, tabloul asociaza episoade repetate de varsaturi cu convulsii si coma si debut de la nastere.

• - Biologic, in afara hiperamoniemiei(amplificata de proba de incarcare cu proteine sau lizina) se constata cresterea concentratiilor de lizina si arginina in sange si urina, ureea sanguina fiind normala.

b) Intoleranta familiala la proteine cu aminoacidurie dibazica(intoleranta proteica cu lizinurie):

• b) Intoleranta familiala la proteine cu aminoacidurie dibazica(intoleranta proteica cu lizinurie):

• -mecanismul bolii este ipotetic: anomalie de transport renal, intestinal, dar mai ales hepatocitar, interesand aminoacizii dibazici, cu diminuare a disponibilitatii de ornitina si arginina in ciclul ureei.

• -Debutul bolii coincide cu introducerea laptelui de vaca in alimentatie si se traduce prin varsaturi, diaree, stagnare ponderala.

• -Ulterior, se constata retard staturoponderal, atrofie musculara, osteoporoza, hepatomegalie +/- splenomegalie, leuconeutropenie.

• Dezvoltarea psihomotorie este variabila.

• - In evolutie, bolnavii exclud spontan din alimentatie laptele ca si alimentele bogate in proteine.