Stare de impunitate: Încălcarea drepturilor omului cazul romilor din România

Încălcarea drepturilor politice ale romilor în România

Datorită lipsei de acte de identitate valabile, multor romi li se refuză dreptul la vot şi, în consecinţă, dreptul la participare efectivă într-o societate democratică. În plus, încălcarea dreptului la vot şi manipularea romilor în timpul alegerilor au fost fapte raportate atât în urma alegerilor locale din mai şi iunie 2000, cât şi a alegerilor generale din noiembrie 2000 din România.¹⁴⁴
Conform unor estimări, aproximativ 4% din romii din România nu au buletine de identitate valabile.¹⁴⁵ Atâta vreme cât în România este nevoie să te prezinţi la vot cu buletinul de identitate, romii fără acte de identitate nu pot participa din start la alegerea reprezentanţilor lor. Un activist rom a estimat că lipsa documentelor a împiedicat 100.000-150.000 de romi din România să voteze în cadrul alegerilor din 2000.¹⁴⁶
În plus, intervenţia activă a autorităţilor poate să fi contribuit la violarea drepturilor politice ale romilor în timpul alegerilor din 2000. Conform unui cotidian, spre exemplu, în ziua alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din 26 noiembrie 2000, în jurul orei 6 a.m., poliţia l-a reţinut fără mandat pe dl. Carol Jurisnicz, un conducător rom din judeţul Maramureş, în acelaşi timp membru activ al Partidului Naţional-Liberal - PNL.¹⁴⁷ Poliţiştii l-au dus pe dl. Jurisnicz la secţie, unde a fost reţinut, fără interogatoriu, până la ora 3.45 p.m. a aceleiaşi zile. În timpul cât dl. Jurisnicz a fost reţinut la secţie, poliţiştii i-au percheziţionat casa, – aparent în căutare de droguri – fără să găsească vreo dovadă incriminatorie.
Conform declaraţiilor Asociaţiei Studenţilor Romi, cu sediul în Bucureşti, în mai multe judeţe ale ţării, candidaţilor romi care au dorit să candideze pentru o funcţie publică în timpul alegerilor din 2000 li s-a cerut de către organele electorale locale o serie întreagă de documente suplimentare, deşi legea cere doar susţinerea prin semnături.¹⁴⁸ Asociaţia a protestat împotriva acestui tratament pe lângă Biroul Electoral Central din Bucureşti dar, conform declaraţiilor, nu a primit nici un rezultat¹⁴⁹
Conform unor declaraţii, în zona Braşovului, reprezentanţii autorităţilor locale, în timpul campaniei electorale dinaintea alegerilor din mai şi iunie 2000, au exercitat presiuni asupra cetăţenilor romi din zonă: primarii şi alţi reprezentanţi ai autorităţilor locale au ameninţat că dacă romii se vor înscrie în organizaţii politice ale etnicilor romi, “îşi vor pierde slujbele şi ajutorul social.”¹⁵⁰
În Ocolna, un sat din sud-vestul României, lângă Craiova, după cum s-a raportat CEDR, politicienii mituiesc familiile de romi bogaţi pentru a le cumpăra voturile şi pentru a-i determina să-i influenţeze la rândul lor pe membrii mai vulnerabili ai comunităţii,¹⁵¹ şi se pare ca acest tip de presiune este evident în toată România.¹⁵² Adesea, politicienii cumpără voturile romilor săraci. Conform spuselor lui Dimitru Ion Bidia, activist rom din Bucureşti, mai multe partide s-au adresat comunităţilor de romi din Bucureşti, aducându-le bere, pâine şi orez, în efortul de a-i influenţa pe alegătorii romi.¹⁵³ De asemenea, în satul Săcele, de lângă Braşov, acelaşi primar despre care s-a spus ca a ameninţat un aşezământ de romi cu expulzarea într-o regiune cu risc de inundare, a venit în sat cu mâncare şi băutură pentru a câştiga voturile romilor pentru viitoarele alegeri locale.¹⁵⁴ “În timpul alegerilor locale, politicieni de altă etnie, se prezintă la comunităţile de romi aducând bere şi promisiuni – şi mai apoi nu se întâmplă nimic,” a declarat CEDR un activist rom din Braşov.¹⁵⁵
Aceste observaţii fragmentare referitoare la abuzurile din timpul recentelor alegeri prezentate mai sus sugerează faptul că încercările de a manipula romii, ca de altfel şi alte eforturi de a li se refuza participarea efectivă la viaţa politică românească sunt destul de răspândite în toată ţara.

0.Copiii fără adăpost şi instituţionalizarea acestora

Conform declaraţiei avocatului poporului, drepturile copilului nu sunt respectate în întregime în România.¹⁵⁶ În urma studiilor efectuate de CEDR, ca şi a altor rapoarte realizate de alte organizaţii, copiii romi sunt în special supuşi riscului de a rămâne fără un adăpost, precum şi riscului de a fi luaţi din familiile lor şi de a fi internaţi în instituţii mizere de stat.

1. Copiii străzii

Conform unui studiu realizat în 1999 de către organizaţia Salvaţi Copiii, România şi UNICEF, numărul total al copiilor străzii – copii care trăiesc şi/sau lucrează pe străzi – în România se estimează a fi peste 2000¹⁵⁷. Aceleaşi rapoarte reflectă faptul că 60 % dintre copiii străzii locuiesc în Bucureşti, în vreme ce majoritatea celorlalţi locuiesc în Constanţa, Timişoara, Iaşi şi alte mari oraşe ale ţării.

Prezenţa copiilor romi pe străzile ţării este vizibilă, deşi nu există o cifră exactă, iar estimările variază destul de mult. În Bucureşti, experţii locali au estimat numărul copiilor romi de pe străzi la cel mult 40% din totalul copiilor străzii din anul 2000.¹⁵⁸ Cu toate acestea, în acelaşi timp în Târgu Mureş, conform observaţiilor CEDR 90% din copiii ce trăiesc pe străzile oraşului, erau de origine roma. În toate aceste cazuri, cifrele indică faptul că numărul de copii romi raportat la numărul total de copii ai străzii este mult mai mare decât numărul romilor raportat la populaţia României.
În conformitate cu aceste rapoarte, mulţi - touşi nu toţi – dintre copiii străzii din România trăiesc în aer liber, în condiţii de sanitare mizerabile, suferă de malnutriţie şi de lipsa îngrijirilor medicale şi adesea sunt expuşi la abuzul de droguri şi la violenţă. Mulţi îşi câştigă existenţa cerşind. Copiii străzii se plâng frecvent de abuzurile poliţiei; conform unui studiu al organizaţiei Salvaţi Copiii, România, 42,9% dintre copiii străzii au fost ameninţaţi şi/sau atacaţi de către poliţişti cel puţin o dată în viata lor.¹⁵⁹
În 1994, în Observaţiile finale asupra României, Comitetul Naţiunilor Unite asupra Drepturilor Copilului, şi-a exprimat îngrijorarea vizavi de “incidenţa abuzurilor asupra copiilor şi neglijarea acestora de către familie şi faţă de destrămarea valorilor familiei, lucru care în unele cazuri conduce la abandonarea copiilor sau fuga acestora de acasă. […] Numărul în creştere de copii ce trăiesc şi/sau muncesc pe stradă este o problemă de o mare importanţă.”¹⁶⁰ Câţiva ani mai târziu, situaţia copiilor străzii din România rămâne una precară, şi continuă să existe o lipsă de servicii sociale adecvate, o lipsă a căilor de acces la educaţia formală şi informală, şi o penurie a programelor care să abordeze violenţa conjugală.¹⁶¹ În ciuda obligaţiilor guvernului¹⁶² de a lua măsuri, această problemă este abordată în principal de organizaţii neguvernamentale.

2.