Subiectul I (40 de puncte)

Varianta 60 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(B. Fundoianu, “Hiems”)
*hiems lat., s.f., iarnă;

1. Câmpul semantic al iernii: “crivăţ”, “ninge”, “atâta alb”, “iarnă”.

2. În structura “pare-odaia” cratima este folosită pentru pronunţarea celor două cuvinte fără pauză şi pentru păstrarea măsurii şi a ritmului strofei
3. Omonime “somn”: *Este târziu şi mi s-a făcut somn. *A pescuit în Dunăre un somn uriaş.
“natură” *Primăvara natura se trezeşte la viaţă. *Am cumpărat un tablou cu natură moartă. *Nu se cunoaşte natura virusului gripal care s-a răspândit în tot oraşul.
4. Repetiţia “ninge, ninge, ninge” sugerează cititorului imaginea vizuală de ninsoare abundentă, de parcă este sfârşitul lumii, “ca-ntr-un sfârşit de veac”
5. Figuri de stil: * “foc sărac” – epitetul compune imaginea vizuală a focului din vatră, singurul reper de protecţie şi mângâiere în viforoasa iarnă;
* “urlă crivăţ” - personificare, prin care se sugerează efectele naturii dezlănţuite şi în fiinţa umană, reverberaţiile comuniunii om-natură;
6. Eul liric foloseşte persoana a II-a în adresarea directă către orice om, în general, ori către sine însuşi, ca o dedublare a sinelui: “De frig te-nghemi, şi-o raclă îţi pare-odaia toată;”
7. Tema naturii, motivul iernii.
8. Contrastul alb-negru evidenţiază zăpada abundentă care acoperă apocaliptic întreaga fire şi simbolul morţii sugerat prin “ciorile”, “negre”, “ciori ca de funingeni”. Planul exterior al naturii se îmbină cu planul interior al simţirii, idee sugerată de metafora cu nuanţă antitetică “atâta somn şi moarte şi-atâta alb e-n suflet”.
9. Ultima strofă amplifică starea de tristeţe şi suferinţă a eului liric, care se simte claustrat în propriul spaţiu, sugerând apropierea morţii, deoarece “o raclă îţi pare-odaia toată”. Gândurile sumbre sunt comparate cu ciorile “şi gândurile pleacă în stol funinginit/ ca ciorile ce, negre, dau peste-ntinderi roată”. În această strofă sunt prezente imagini vizuale precum “prin hogeaguri fumul se-ncercuieşte roată”, “ciori ca de funingeni aştept-un hoit trântit”, unde predomină culoarea neagră sugerând starea depresivă în care este cufundat eul liric. Strofa este o cvinarie (strofă de cinci versuri), versurile sunt lungi, cu măsura de 13-14 silabe.
10. Sugestia textului liric este ilustrată prin figuri de stil; comparaţii: “gândurile pleacă în stol funinginit,/ca ciorile ce, ….”, epitete “negre”) care compun un peisaj unic prin îmbinarea imaginilor vizuale (“în vatră-i foc sărac”, “ninge-ntr-însul necontenit de-un veac”) cu cele auditive (“urlă crivăţ”), cromatice (ciorile ce, negre), provocând emoţii puternice cititorului.

Subiectul II (20 de puncte)
Scrisoare de intenţie:

Stimate Domnule Director, ***

Mă numesc Alin Stoian, sunt absolvent al Liceului Economic din Galaţi, specialitatea “lucrător în comerţ”. Vă adresez rugămintea de a mă angaja în postul vacant de vânzător pentru perioada vacanţei de vară, la restaurantul Mc Donald’s, pe care îl conduceţi.
Menţionez că am luat cunoştinţă despre existenţa postului de vânzător din anunţul pe care dumneavoastră l-aţi publicat în ziarul “Adevărul” şi vă informez că am atestat în această profesie, eliberat de liceul susmenţionat. Aş vrea să adaug că sunt pasionat de acest gen de activitate, lucru despre care mi-am dat seama atunci când lucrat în vara precedentă.
Menţionez că am înclinaţii certe pentru acest fel de ocupaţie, deoarece sunt îndemânatic, zâmbitor şi amabil cu clienţii dar, mai ales, am o mare putere de muncă. V-aş rămâne recunoscător dacă mi-aţi fixa o zi în această săptămână pentru un interviu sau pentru o discuţie în care v-aş putea convinge despre calităţile mele.
Anexez un curriculum vitae şi, în speranţa unui răspuns favorabil, vă transmit întreaga mea consideraţie, Alin Stoian
Giurgiu, 26.06.2007

Domnului Director al restaurantului “Mc Donald’s, Galaţi

*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redactează pe o pagină separată.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Perspectiva narativă într-o operă epică studiată [citatul din cerinţă defineşte naratorul-personaj (romanul subiectiv) sau naratorul omniscient (romanul obiectiv)]:

Romane subiective:
* “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu
* “Patul lui Procust” de Camil Petrescu
* “Maitreyi” de Mircea Eliade
Romane obiective:
* “Mara” de Ioan Slavici
* “Baltagul” de Mihai Sadoveanu
* “Ion” de Liviu Rebreanu
* “Enigma Otiliei” de George Călinescu
* “Moromeţii” de Marin Preda

Varianta 61 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Ion Creangă, “Amintiri din copilărie”)

1. Polisemia cuvântului cap: Capul mafiei locale a fost prins de poliţie azi dimineaţă. A lucrat atât de mult la matematică încât îl doare capul. Ca podăriţă, Mara are avantajul de a-şi aşeza coşurile cu marfă la capul podului, unde vânzarea era bună, deoarece pe acolo trecea toată lumea. A reuşit în afaceri pentru că a făcut toate lucrurile cu cap.

2. În structurile: “cumpăra-ni” şi “fost-a” cratima indică inversiuni şi marchează pronunţarea fără pauză a cuvintelor pe care le leagă. Ambele structuri ilustrează registrul popular şi oralitatea textului, prin forma inversată a verbelor: “cumpăra-ni” - pronumele este postpus verbului; “fost-a” - auxiliarul a avea este, de asemenea, postpus verbului.
3. Antonime: blând # fioros; sever, aspru; leneş # harnic; amărăsc # înveselesc; tulbură # limpezesc, liniştesc
4. Sensul expresiilor: “era faţă” = era de faţă, era prezent; “de-a rândul” = pe rând; rând pe rând
5. Mărci ale oralităţii:
- registrul popular al limbajului: cuvinte şi expresii populare („era faţă” „de-a rândul”, “după câtă minte avea”, “cofă”); forma populară a inversiunilor verbale (”cumpăra-ni”, “fost-a”); dativul etic (”cât mi ţi-i melianul”)
- prezenţa interjecţiilor: “iată”, “ia”
- regionalisme: „isonari”, „helgea”, „iţari”, „puricale”, „droaga”, “crida”
- exclamaţii: „Dumnezeu să-l ierte!”,
- formule specifice oralităţii: „zicea el”,
6. Trăsături ale domnitorului Ghica-Vodă exprimate în mod direct de către narator: „frumos la chip”; “blând cum era”;
7. În acest text, autorul este Ion Creangă, naratorul este şi personajul principal, Nică, de aceea perspectiva narativă defineşte naraţiunea la persoana I.; personajele prezente în text sunt: Nică, părintele Duhu, Ghica-Vodă şi Nică Oşlobanu. Relaţia naratorului-personaj cu cititorul este apropiată, întrucât povestirea la persoana I şi oralitatea stilului dau impresia de confesiune, de spunere către cititor, trăsături care susţin arta naraţiunii specifică lui Ion Creangă.
8. Textul aparţine realismului, întrucât ilustrează un aspect al vieţii reale: şcoala moldovenească de la jumătatea secolului al 19 lea (1952), în Târgul-Neamţului, sistemul de învăţământ de atunci, influenţat foarte mult de Biserică, fiind relatate întâmplările unui tânăr elev, pus în situaţii şi împrejurări verosimile: vizita domnitorului şi atitudinea oamenilor, examene, exerciţii de matematică, lecţiile din clasă etc.
9. Şcoala de odinioară apare ca o anexă a Bisericii, materiile studiate erau predominant religioase, profesorii erau de cele mai multe ori slujitori ai Bisericii, iar clădirea şcolii se afla pe lângă un aşezământ bisericesc. Examenele şi testările se dădeau înaintea unui stareţ ale cărui principale îndemnuri erau acelea de a neglija materiile laice care „amărăsc inima şi tulbură sufletul” şi de a se dedica studiului „ceaslovului şi psaltirii”. Conţinutul lecţiilor era la aprecierea subiectivă a dascălului şi, în funcţie de acesta, studiul mai mult sau mai puţin aprofundat al disciplinelor ştiinţifice ca aritmetica, gramatica, geografie.
10. Fragmentul este o autocaracterizare a naratorului, plină de umor, în care îşi evidenţiază defectele şi comoditatea la învăţătură: „bun de hârjoană şi slăvit de leneş; leneş fără păreche””, atât ca urmare a predispoziţiei sale cât şi ca rezultat al educaţiei greşite primite de la mama sa. Orbită de dorinţa de a-şi vedea fiul popă, mama îl răsfaţă pe băiat, doar-doar acesta va învăţa carte. Aceste trăsături îl pun în antiteză cu ceilalţi copii veniţi la şcoală din dorinţa sinceră de învăţa. Stilistic, se remarcă registrul popular -”bun de hârjoană”, “leneş fără pereche”, “după câtă minte avea”-, combinaţii neaşteptate de cuvinte - “slăvit de leneş”, care susţin umorul şi oralitatea stilului, definind astfel arta naraţiunii lui Ion Creangă.

Subiectul II (20 de puncte)
Rezumatul textului citat la Subiectul I, din opera literară “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă:

În 1852, are loc la Târgul-Neamţului inaugurarea Şcolii Domneşti la care participă domnitorul Moldovei, Ghica-Vodă, înconjurat de o mulţime de lume. Printre elevii participanţi la deschidere, frumos îmbrăcaţi şi aranjaţi, se găsea şi naratorul-personaj, impresionat de cuvintele domnitorului, care ţine un discurs emoţionant şi pilduitor. Protagonistului-narator nu-i ardea de şcoală, pentru că era prea leneş şi delăsător. În continuare, este descris sistemul de învăţământ de la acea perioadă, cu dascălii lui, părintele Duhu şi stareţul Nionil, precum şi materiile predate, care erau la bunul plac al profesorilor, cu accent pe învăţăturile religioase, în detrimentul disciplinelor laice: aritmetica, gramatica, geografia. Exerciţiile şi exemplele date elevilor erau preluate din viaţa cotidiană. Părintele Duhu, supărat că stareţul Nionil îi reţinuse salariul pe nedrept, transformă situaţia personală într-o problemă de matematică, aplicând regula de trei simple.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Raportul autor-eu liric, pe baza unei poezii moderne studiate:

*”Testament” de Tudor Arghezi
* “Flori de mucigai” de Tudor Arghezi
* “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga
* “Din ceas dedus…” de Ion Barbu
* “Riga Crypto şi lapona Enigel” de Ion Barbu