Subiectul I (40 de puncte)

Varianta 51 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Al.Macedonski, “Rondelul lunei”)

1. Sinonime: minciună = neadevăr, iluzie; a răsuna = a vibra, a cânta; roză = trandafir; altădată = demult, cândva

2. Rolul cratimei în structura “mă-mbată”: Cratima înlocuieşte prima vocală a cuvântului „îmbată”, pentru a se rosti fără pauză şi păstrează măsura şi ritmul versurilor
3. Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „viaţă”: a da viaţă; a-şi da viaţa pentru cineva; plin de viaţă; fără viaţă; mai cu viaţă;
4. Polisemia cuvântului „strună”: *A luat vioara şi a început a zice din strună cu atâta foc, încât a impresionat toată adunarea. * Dacă nu-ţi ţii calul în strună, poţi avea un accident grav.
5. Antiteza: “de-altădată”/ “azi”; “schimbată”/ “aceeaşi”;
6. Tema: condiţia omului în lume; motivul lunii; motivul rozei;
7. Figură de stil din strofa a doua: personificarea „zâmbeşte aceeaşi lună” sugerează superioritatea astrului care contemplă amuzat trecerea implacabilă a timpului numai pentru om, pe când ea este eternă ca şi Universul.
8. Ultima strofă. Poezia „Rondelul lunei” păstrează aceeaşi formă fixă de 13 versuri, structurate în 3 catrene şi un vers liber, înscrisă în lirica lui Al.Macedonski prin volumul “Poema rondelurilor”.(În cerinţă, nu este marcat versul liber! - n.n.). Ultima strofă sintetizează tema poeziei, accentuând antiteza trecut-prezent, eternitate-efemeritate. Eul liric, în ipostaza artistului, sesizează, impresionat, trecerea ireversibilă a timpului, care-i amplifică tristeţea şi melancolia pentru condiţia sa efemeră. Deşi luna pare să aibă aceeaşi lumină “argintată”, epitet cromatic şi “cântă tot pe vechea strună”, personificare, eul liric percepe o schimbare esenţială, determinată de timpul trecător. Simetria poeziei este ilustrată de reiterarea versului “Deşi pe cer e-aceeaşi lună”, aşezat ca incipit şi final, constituind şi laitmotivul discursului liric, sugerând veşnicia Universului. Prezentul etern (gnomic) al verbelor „mă-ncunună”, „e schimbată”, „e-aceeaşi” sugerează permanentizarea sentimentului de deziluzie, fără să se întrevadă vreo finalitate a acestei stări interioare a sinelui poetic.
9. Titlul este format din două substantive :”rondel”, care precizează specia literară cu formă fixă, alcătuită din 13 versuri distribuite în 3 catrene şi un vers liber. Numele “rondel” vine de la adjectivul „rond” (rotund), deoarece are drept caracteristică reluarea unuia sau a două versuri sub forma de refren, pe parcursul întregii poezii. Al doilea substantiv din titlu, „luna”, este motivul literar al poeziei care se manifestă ca refren, sugerând eternitatea Universului în antiteză cu efemeritatea omului.
10. Lirismul subiectiv: Prezenţa eului liric în poezie este evidentă prin mărcile lexico-gramaticale ale acestuia: pronume la persoana I „mă”, „mine” şi interogaţia retorică, pe care sinele poetic şi-o adresează ca meditaţie reflexivă asupra lumii, “Dar unde e cea de-altădată?”.

Subiectul al II- lea (20 de puncte)
Eseu argumentativ despre demnitate: “La întâmplări grele să te pleci, dar nu de tot să te smereşti” (Iordache Golescu , Proverbe comentate )

Viaţa tuturor este presărată cu greutăţi şi bucurii, cărora fiecare om le face faţă cum ştie mai bine. Aşadar, de întâmplările fericite trebuie să profităm la maxim, însă totdeauna trebuie să funcţioneze raţiunea, aşa cum se subînţelege şi din afirmaţia: „La întâmplări grele să te pleci, dar nu de tot să te smereşti”.

În primul rând, nu trebuie să ne dăm bătuţi în faţa greutăţilor, oricât de imposibil de depăşit ar fi acestea, deoarece menirea omului este de a se lupta cu viaţa, aşa cum exprima şi George Coşbuc în poezia “Lupa vieţii”: “O luptă-i viaţa, deci te luptă/ Cu dragoste de ea, cu dor”. Dacă reuşim să plecăm puţin capul, nu într-atât încât să devenim slugarnici, ci doar să fim mai atenţi la detalii şi să renunţăm la orgolii prosteşti, atunci problemele noastre vor fi mult mai uşor de rezolvat.
Al doilea argument ar fi faptul că, dacă ne încăpăţânăm să ne păstrăm trufia şi să facem totul de unul singur, cu certitudine vom eşua în viaţă, vom pierde nişte prietenii sau posibile prietenii, pentru că nu vom accepta ajutorul celorlalţi.
În urma acestor argumente, concluzia nu poate fi decât una singură şi anume că, în timpuri de restrişte, trebuie să fim raţionali şi să acceptam ajutorul când ne este oferit, pentru că nu trebuie să te umileşti, ci să te înclini în faţa celor care-ţi pot fi de folos atunci când te afli într-o situaţie-limită.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Prezentarea unui cuplu de personaje dintr-o nuvelă studiată:

* Alexandru Lăpuşneanul şi Doamna Ruxanda, din nuvela istorică “Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi
[vezi rezolvarea subiectului al III-lea de la VARIANTA 45]
(Dana Pandelea)

Varianta 52 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Al.Macedonski, “Rondelul oglindei”)

1. Sinonime: pace = linişte; zace = stă, suferă; obida = ciudă, amărăciune; vis = reverie, năzuinţă, dorinţă

2. Cratima în versul “De apă-adâncă” leagă două cuvinte pentru a se pronunţa fără pauză şi pentru a păstra, totodată, măsura şi ritmul versurilor
3. Câmpul semantic al “oglinzii”: luciu, apă
4. Expresii/locuţiuni cu substantivul “suflet”: a pune suflet; sufletul satului; suflet curat; cu trup şi suflet; a-i scoate sufletul (cuiva); a avea ceva pe suflet; cu sufletul la gură; a lua de suflet un copil; a-şi trage sufletul; a-i merge la suflet
5. Timpul prezent al verbelor din prima strofă are valenţă gnomică (eternă) şi exprimă continuarea, permanentizarea sentimentului de linişte, pace spirituală, reflectate în structura interioară a eului liric: “se desface”, “petrece”
6. Tema: reflectarea lumii în sufletul artistului; motive: oglinda, visul
7. Trăsături simboliste:
- simbolul oglinzii, care sugerează înclinaţia eului lirice spre reflectare, spre meditaţie asupra lumii, care constituie şi cuvântul-cheie al discursului liric;
- muzicalitatea versurilor realizată prin monorimă (silaba “ce” închide fiecare vers: “rece”, “desface”, “pace”, “petrece”, “înece”, “preface”, “tace”, “sece”, “zace”, “trece”) şi prin refrenul “Din al oglindei luciu rece”, element prozodic specific liricii simboliste;
8. Figură de stil: Epitetul “luciu rece” exprimă detaşarea poetului de lumea reală, sufocantă, ce îi provoacă sentimentele apăsătoare de tristeţe, singurătate, izolare.
9. Ultima strofă a poeziei are nuanţă ultimativă, starea de oboseală spirituală fiind reliefată prin personificarea “dorul vieţii-n mine tace”, comparaţia “izvor ce gata e să sece”, metafora “al oglindei luciu rece”. Personificarea exprimă sentimentul de tristeţe al eului liric, deoarece, sufocat în acest spaţiu al lumii înconjurătoare, dorul de viaţă, de a trăi, nu se mai manifestă, conducând la moartea lentă a sufletului său, iar comparaţia ilustrează absenţa oricăror emoţii interioare, dezolare sugerată de izvorul ce este gata să sece. Finalul poeziei simbolizează, aşadar, moartea spirituală a poetului. Metafora “Din al oglindei luciu rece”, care constituie şi refrenul poeziei, exprimă apăsarea sufletească, neputinţa eului poetic de a mai trăi în această lume sufocantă, de aceea el face o ultimă încercare de a evada prin vis “Un fel de vis de opium trece”, însă realitatea este mult mai puternică. Cromatica acestei strofe este redată prin sugestia cuvântului “umbră”, care simbolizează negrul, ce ilustrează greutatea sufletească, izolarea, claustrarea într-un spaţiu fără soluţii de evadare şi în cele din urmă, moartea.
10. Refrenul, care este şi laitmotivul poeziei, are rolul de a accentua apăsarea sufletească, neputinţa de a mai trăi într-o lume sufocantă, în care eul liric se simte claustrat. De asemenea, versul-refren “Din al oglindei luciu rece” asigură muzicalitatea versurilor şi amplifică eufonia în notă simbolistă a întregii poezii.

Subiectul al II- lea (20 de puncte)

Scrisoare despre impactul Internetului asupra vieţii unui tânăr din ziua de azi.

Iaşi, 29 iunie 2007***

Dragă Cristi,

Nu am mai vorbit de când ai devenit student şi m-am gândit să-ţi scriu, pentru că sunt foarte curioasă să ştiu cum te simţi în urma unui succes atât de mare. Am aflat că eşti la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din Bucureşti, ideal pe care ţi l-ai împlinit cu mult efort şi seriozitate. Ştiam cât de mult îţi plac calculatoarele şi că eşti pasionat de Internet, dar eu nu prea îţi împărtăşesc părerea. Desigur că Internetul reprezintă, în ziua de azi, un important furnizor de informaţii, însă pentru tineri a început să devină un viciu şi, ca orice viciu, periculos. Consider că mulţi copii, de vârsta mea sau mai mici, acordă prea mult timp jocurilor, comunicării în eter cu alte persoane şi nu mai dau importanţă studiului. Îţi pot argumenta această afirmaţie prin faptul că, de curând, profesoara de istorie ne-a dat o temă pentru un referat pe care noi trebuia să o dezvoltăm, şi mai mult de jumătate dintre elevi au folosit Internetul, de unde au luat referatul cu tema respectivă, fără a se interesa măcar asupra a ceea ce era scris. Consecinţa firească a fost că toţi aveam cam acelaşi referat, din care nu am reţinut mai nimic.

Nu multă lume observă acest aspect, însă, din punctual meu de vedere, este destul de serios, deoarece Internetul fură personalitatea tinerilor, aceştia nemaiavând propria părere despre atâtea aspecte ale vieţii. Mai mult decât atât, comunicarea pe Internet este ca între roboţi, oamenii nu se cunosc şi îşi transmit informaţii sau păreri fără să cunoască adevărata personalitate sau fire a interlocutorului, ducând la o izolare periculoasă pentru societate.
Sper că tu ţi-ai păstrat personalitatea şi ai rămas acelaşi băiat inteligent, surprinzător prin ideile tale şi, bineînţeles, acelaşi prieten de nădejde.

Te îmbrăţişez cu drag,

Ioana

*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redactează pe o pagină separată.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Specia comedie, prin referire la o operă studiată:

* “O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale
* “O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale