Subiectul I (40 de puncte)

Varianta 62 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Ion Creangă, “Amintiri din copilărie”)

1. Alt sens al cuvintelor “a petrece”, “a frământa”: *Vom petrece minunat în această excursie. *De la o vreme, se petrec lucruri ciudate. *Dacă se frământă bine aluatul, cozonacii sunt pufoşi. *Toată săptămâna m-am frământat din cauza examenului.

2. Virgulele izolează atributul apoziţional de restul propoziţiei, care explică cine era Vasile Bordeianu: “Abia spre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus în Humuleşti”.
3. Expresii/ locuţiuni: “am tras o raită”, “n-am închis ochii”, “a dat holera peste mine”, “îmi ardea sufletul în mine”
4. Sinonime: a secera = a ucide, a distruge; belea = necaz, năpastă, nenorocire
5. Autocaracterizare
6. Mărci ale oralităţii:
- formule specifice oralităţii: “vorba ceea”
- cuvinte şi expresii populare: “frecătură”, “amânar”, “m-a lăsat în voia mea”, “Lucrul rău nu piere cu una cu două”.
- regionalisme: “mere turture”, “cofăiel”, “hoştinele”
7. Realismul este ilustrat prin:
- precizarea timpului real, “pe la august […] de la 48″ şi a localităţilor: “Humuleşti”, “stâna în dumbrava Agapia”, “podul Cărăgiţei”.
- veridicitatea faptelor: izbucnirea holerei, care “a secerat” o mulţime de oameni
8. Comentariu citat: Naratorul-personaj se îmbolnăveşte de holeră la stâna de la Agapia, unde fusese trimis de părinţi tocmai ca să-l ferească de maladie. Adus acasă, la Humuleşti, vracii, numiţi popular “doftorii satului”, îl fricţionează cu oţet de leuştean, îl împachetează în fierturi de plante, după care copilul “am adormit mort”, metaforă pentru starea gravă în care se afla. A doua zi, “pe la toacă”, expresie populară care numeşte dimineaţa, s-a trezit “sănătos, ca toţi sănătoşii”, stare fiziologică bună, exprimată printr-o comparaţie. Rememorarea întâmplării îl determină pe naratorul-personaj să se roage pentru odihna lui moş Ţandură şi a tovarăşului său, care-l vindecaseră, prin leacuri tradiţionale,de o boală necruţătoare. Autoironia specifică lui Creangă despre firea sa neastâmpărată se manifestă şi aici printr-un proverb popular, precedat de formula tipică “vorba ceea”: “Lucrul rău nu piere cu una, cu două”.
9. Ştefan a Petrei, tatăl lui Nică, este îngăduitor cu băiatul care abia scăpase cu viaţă din ghearele holerei şi-l lasă pentru o vreme în voia lui. Atitudinea tatălui exprimă bucuria imensă că băiatul era acum sănătos tun, sentiment la fel de puternic ca şi spaima cumplită pe care o trăsese atunci când acesta se îmbolnăvise.
10. Amintirile sunt o specie literară epică în proză, în care autorul descrie fapte din propria viaţă, autobiografice, impresii, întâmplări trăite, aparţinând literaturii memorialistice. În relatarea amintirilor, expunerea se face la persoana I, cu subiectivitate, artistic, fără a urmări cuprinderea întregii vieţi. Autorul-narator şi protagonistul totodată, prezintă cu discontinuitate anumite momente din viaţa sa. Opera “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă are ca temă evocarea vieţii satului românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi anume a satului Humuleşti, cu oamenii lui “gospodari tot unul şi unul”, mediu social în care Nică evoluează de la copilărie la adolescenţă. Întâmplările şi evenimentele nu sunt relatate într-o ordine cronologică, ci sunt selectate fapte ce devin momente de referinţă în conturarea eroului, a “copilăriei copilului universal” (G.Călinescu). Fragmentul dat rememorează o întâmplare miraculoasă din viaţa copilului în vârstă de 9 ani (anul de naştere al scriitorului este 1939), când a scăpat ca prin minune de holera necruţătoare.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Scrisoare cu început dat, adresată fostului coleg , privind apariţia primei cărţi de poezie a acestuia, intitulată “Suflet de poet”

Bucureşti, 29.06.2007 ***

Dragă Adrian,

Am aflat cu surprindere şi bucurie, că tocmai ţi-a apărut prima carte de poezie, intitulată atât de sugestiv “Suflet de poet”. Aş fi curios să văd şi coperta şi mai ales numele tău pe ea. Nu pot să cred că ai reuşit să-ţi publici poeziile şi că ţi-ai împlinit atât de repede visul. Volumul cuprinde şi poezii scrise în liceu? Mi-aduc aminte că unele mi-au plăcut şi mie foarte mult, deşi nu sunt un iubitor de poezie şi nici nu mă pricep.
Consider că este o adevărată izbândă faptul că, deşi abia în primul an de facultate, este adevărat că la Litere, ai deja o notorietate de invidiat. Ştiu că tipărirea unei cărţi este costisitoare şi nu te credeam în stare, cu firea ta visătoare, să faci rost de sponsori, să soliciţi sprijinul unui membru al Uniunii Scriitorilor pentru a-ţi confirma talentul poetic. Mă uimeşti din ce în ce mai mult, mai ales că cei patru ani de liceu petrecuţi împreună au fost suficienţi pentru a ne cunoaşte bine unul pe celălalt. Se pare că totuşi, tu ai întrecut orice aşteptări.
Te rog să nu uiţi să mă inviţi atunci când vei lansa cartea, deoarece vreau neapărat să am un exemplar cu autograf.
Felicitări! Să ştii că o să mă laud la toată lumea că am fost colegi.

Te îmbrăţişez cu admiraţie,

Ioana Popescu

*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redactează pe o pagină separată.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Trăsături ale modernismului poetic românesc, ilustrându-le cu exemple din creaţia unuia dintre următorii autori canonici: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu:

*Universul liric al lui Tudor Arghezi şi “Testament” (”Flori de mucigai”)
*Universul liric al lui Lucian Blaga şi”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
*Universul liric al lui Ion Barbu şi “Din ceas dedus …” (”Riga Crypto şi lapona Enigel”) de Ion Barbu.

Varianta 63 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Ion Luca Caragiale, “La conac”)

1. Sinonime: domol = încet, alene, agale; a răsărit = a apărut, s-a ivit, vioaie = veselă, a pieri = a dispărea.

2. Valoarea expresivă a semnelor de punctuaţie din fragmentul “Mare minune!… Unde a putut pieri? A intrat în pământ?”. Semnul exclamării, urmat de punctele de suspensie, este utilizat pentru a evidenţia uimirea personajului, iar semnul întrebării este folosit pentru formularea interogaţiilor retorice, care amplifică starea uluire a personajului, textul fiind un monolog interior, în stil indirect liber.
3. Sensurile conotative ale cuvintelor “aer” şi “soare”: *Când a venit de la Paris avea un aer occidental. (atitudine) *Un copil reprezintă soarele în viaţa unei mame. (bucurie)
4. Sensul expresiilor “nu a luat seama” = nu a sesizat, nu a fost atent; “nu prind de veste” = nu a observat, nu a băgat de seamă;
5. Momentul subiectului: Textul a fost extras din expoziţiune, deoarece autorul începe cu fixarea locului şi a timpului -“din poeniţa vine domol”, timpul “soarele nu s-a ridicat nici de doua suliţe; înainte de nămiez”; “a doua zi de Sfântul Gheorghe”- cu prezentarea personajelor “un călăreţ” , “boierul”.
6. Instanţa narativă: Perspectiva narativă este auctorială, naraţiunea la persoana a treia, iar naratorul omniscient şi obiectiv.
7. Succesiunea construcţiilor exclamative şi interogative sugerează perspectiva auctorială omniscientă, focalizarea dindărăt, prin care naratorul ştie ce simte şi ce gândeşte personajul.
8. Comentarea fragmentului:“E a doua zi de Sfântul Gheorghe. Ceru-i fără pată cât de slabă în tot largu-i de jur împrejur. La vale, în zare adâncă, sclipeşte undoind aerul dimineţii calde, iar în păduriştea de mesteacăni de pe poala din bătaia soarelui, păsările primăverii se-ngână şi care de care se-ntrec în feluri de glasuri.”
Fragmentul ilustrează descrierea unei păduri de mesteceni la începutul primăverii, în ziua de 24 aprilie. Cerul este limpede, fără urmă de nori, imagine vizuală susţinută de epitetul “zare adâncă”, sugerând faptul că, până departe, totul este liniştit şi senin. Soarele încălzeşte uşor atmosfera; epitetul “dimineaţa caldă” accentuează ideea că astrul nu străluceşte cu mare putere. Peisajul este animat doar de ciripitul vesel al păsărilor umanizate prin personificarea “se-ntrec în feluri de glasuri”, procedeu care compune şi o imagine auditivă.
9. O calitate generală/particulară a stilului: stilul este beletristic (artistic) şi se defineşte prin folosirea cuvintelor cu sens conotativ, prin polisemie, bogăţie sinonimică, prin imagini artistice, topică şi punctuaţie şi se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului.
10. Opinia : Tovarăşul de drum al tânărului este un personaj bizar cu sugestii către diabolic. Naratorul omniscient apreciază că statutul social al călătorului este acela de negustor şi, prin portretizare directă, conturează un tânăr cu părul roşcat, sprinten - “cu faţa vioaie”- şi vesel, un “om plăcut la înfăţişare şi tovarăş glumeţ”. Singurul defect, care sugerează şi structura satanică a personajului, este faptul “că e saşiu, şi când se uită drept în ochii tânărului, îi face aşa ca o ameţeală, cu un fel de durere la apropietura sprâncenelor”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Rezumatul textului de la Subiectul I, “La conac” de I.L.Caragiale

Într-o dimineaţă de primăvară, un tânăr călăreţ vine din Poeniţa şi se îndreaptă către conacul de la Sălcuţa. El merge agale neavând motiv să se grăbească. Pe drum întâlneşte un alt călăreţ şi se miră că nu-l observase mai devreme. Cei doi decid să străbată drumul împreună, deoarece le-ar prinde bine puţină companie.

La un moment dat, decid să se oprească la conac pentru o gustare. Ajunşi în Sălcuţa cotesc la stânga, după tufişul movilei pe care era construită biserica, zăresc acoperişul nou al turnului şi tânărul se închină. Tovarăşul său de drum începe să râdă grozav, apoi dispare brusc, spre nedumerirea tânărului, care îl zăreşte în depărtare, sub umbrarul de la han.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Particularităţi ale simbolismului, prin referire la două dintre poeziile lui George Bacovia:

* “Plumb” şi “Lacustră” de George Bacovia