III. La Art.X. Articolul 21 alineatul (5) din Legea nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, nu se acceptă spre modificare, deoarece Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior nu stabileşte cadrul juridic şi normativ pentru alte categorii de obiective ale economiei naţionale (industrie, învăţămînt, medicină, etc.).
Se acceptă. Art.21 a fost completat cu alin. (51) cu rumătorul cuprins:
„(51) Sînt obligate să obțină autorizație sanitară de funcționare:
a) unitățile comerciale stabilite de Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior,”;
b) instituţiile preșcolare și de învăţămînt;
c) instituţiile medicale.”
După caz, în articolul 21 alin. (51) pot fi incluse alte instituții sociale și/sau guvernamentale, care, în opinia Ministerului sănătății, necesită autorizare sanitare.
IV.La Art.XIII. Nu susţinem modificarea propusă la articolul 19 litera e) din Legea nr.113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor, deoarece personalul implicat în activităţile unităţilor economice cu profil alimentar sunt obligate să acumuleze cunoştinţe şi deprinderi profesionale în scopul asigurării siguranţei şi calităţii produselor alimentare în cadrul activităţilor profesionale.
Se acceptă. Obligativitatea deținerii pregătirii profesionale în domeniu este prevăzută de art.13 alin.(6) lit.a). Concomitent a fost introdus un nou articol 215 care prevede cerințele privind pregătirea profesională.
Concomitent informăm, că Ministerul Sănătăţii (Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice) efectuează supravegherea de stat a sănătăţii publice în domeniul siguranţei alimentelor în conformitate cu prevederile Legii nr. 10 din 03.02.2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, Hotărîrea Guvernului nr. 384 din 12.05.2010 „Cu privire la Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice” şi în conformitate cu domeniile de competenţă a Ministerului Sănătăţii (Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice) indicate în articolul 19 a Legii nr.113 din 18.05.2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor”.
Proiectul legii nu afectează competențele Ministerului Sănătății în domeniul supravegherii de stat a sănătăţii publice în domeniul siguranţei alimentelor și nu reduce atribuțiile stabilite de art.19 din Legea nr.113/2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor.
Proiectul legii exclude suprapunerile de competență existente în prezent în privința autorizării sanitare a activității de comerț.
Pentru toate domeniile de activitate şi grupele de produse care ţin de competenţa Ministerului Sănătăţii (Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice) în domeniul siguranţei alimentelor sunt elaborate Regulamente sanitare armonizate cu rigorile UE şi aprobate de către Guvernul Republicii Moldova după cum urmează:
1. Regulamentul sanitar privind aditivii alimentari, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.229 din 29.03.2013 şi armonizat cu Regulamentul (CE) nr.1333/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari, publicat în Jurnalul Oficial L 354 din 31 decembrie 2008 cu modificările şi completările ulterioare;
2. Regulamentul sanitar privind formulele de început şi formulele de continuare ale preparatelor pentru sugari şi copii mici, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 11.05.11 şi armonizat cu cu Directiva 2006/141/CE a Comisiei din 22 decembrie 2006 publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 401 din 30 decembrie 2006 şi de modificare a Directivei 1999/21/CE a Comisiei;
3. Regulamentul sanitar privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.196 din 25.03.2011 şi armonizat cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al Comunităţilor Europene (JO L 404 din 30 decembrie 2006, pag. 9-25) şi a Directivei Consiliului 90/496/CEE din 24 septembrie 1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare, publicate în Monitorul Oficial al Comunităţilor Europene (JO L 276 din 6 octombrie 1990, pag.40-44);
4. Regulamentul sanitar privind limitele maxime admise de reziduuri ale produselor de uz fitosanitar din sau de pe produsele alimentare şi hrana pentru animale, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.1191 din 23.12.2010 şi armonizate cu prevederile Regulamentul (CE) nr.396/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conţinuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare şi hrană de origine vegetală şi animală pentru animale şi de modificare a Directivei 91/414/CEE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr.70, 16 martie 2005, pct.1;
5. Regulamentul sanitar privind suplimentele alimentare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.538 din 02.09.09 şi armonizat cu Directiva 2002/46/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislaţiei statelor-membre privind suplimentele alimentare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr.L183 din 12 iulie 2002 şi Directiva 2006/37/CE a Comisiei din 30 martie 2006 de modificare a anexei II la Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la includerea anumitor substanţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr.L94 din 1 aprilie 2006.
6. Regulamentul sanitar privind întreprinderile de alimentație publică, aprobat prin HG nr. 1209 din 08.11.2007;
7. Regulamentul sanitar privind contaminanţii din produsele alimentare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.520 din 22.06.10 şi armonizat cu Regulamentul Consiliului (EEC) nr.315/93 din 8 februarie 1993 privind procedurile comunitare referitor la contaminanţi, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr.L37 din 13 februarie 1993 şi transpune Regulamentul (CE) nr.1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiţi contaminanţi din produsele alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr.L364 din 20 decembrie 2006, cu modificările ulterioare, Directiva Consiliului 76/621/EEC din 20 iulie 1976 privind stabilirea nivelului maxim de acid erucic în uleiurile şi grăsimile destinate consumului uman ca atare, precum şi în produsele alimentare cu adaos de uleiuri şi grăsimi, publicată în Monitorul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr.L202 din 28 iulie 1976,
8. Regulile privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.221 din 16.03.09 şi armonizate cu Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei Comunităţilor Europene din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 338 din 22 decembrie 2005, p.1-26, şi Regulamentului (CE) nr. 1441/2007 al Comisiei Comunităţilor Europene din 5 decembrie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 322 din 7 decembrie 2007;
9. Regulamentul sanitar privind materialele şi obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.278 din 24.04.2013 şi armonizat cu Regulamentul (UE) nr. 10/2011 al Comisiei Europene din 14 ianuarie 2011 privind materialele şi obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) L 12 din 15 ianuarie 2011 şi este o măsură specifică în sensul Regulamentului (CE) nr. 1935/2004, articolul 5 alineatul (1) literele a), c), d), e), f), h), i) şi j), transpus în legislaţia naţională prin Hotărîrea Guvernului nr. 308 din 29 aprilie 2011 „Pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind materialele şi obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare”;
10. Regulamentul sanitar privind materialele şi obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.308 din 29.04.11 şi armonizat cu Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1935/2004 din 27 octombrie 2004 privind materialele şi obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 338 din 13 noiembrie 2004;
11. Regulamentul sanitar privind produsele alimentare noi, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.925 din 31.12.09 şi armonizat cu Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele şi ingredientele alimentare noi (JO L 43, 14.2.97, p.1), cu modificările operate prin Regulamentul (CE) nr.1829/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 septembrie 2003 (JO L268, 18 octombrie 2003, p.1) şi prin Regulamentul (CE) nr.1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 septembrie 2003 (JO L 284, 31 octombrie 2003, p.1), precum şi cu prevederile Regulamentului (CE) nr.1852/2001 al Comisiei din 20 septembrie 2001 de stabilire a normelor de aplicare privind punerea la dispoziţia publicului a anumitor informaţii şi protecţia informaţiilor furnizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European şi al Consiliului.
Actele normative menţionate mai sus sunt obligatorii spre executare pentru toţi întreprinzătorii din sectorul alimentar, iar supravegherea executării lor este pusă în sarcina Ministerului Sănătăţii (Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice).
Ministerul Sănătăţii (Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice) efectuează supravegherea obiectivelor cu profil alimentar în scopul prevenirii maladiilor provocate de produsele alimentare, care în ultimii ani sunt în creştere.
Astfel, în perioada anilor 2009-2013 au fost înregistrate respectiv 10, 23, 28, 32 şi 33 izbucniri epidemice. Din 119 izbucniri inregistrate în anii 2009-2013, 95 (80%) au fost cu cale de transmitere alimentară, din ele 58 (61,1%) determinate de folosirea produselor de origine animalieră infectate primar. În cadrul cercetării izbucnirilor de toxiinfecţii alimentare s-a constatat, că aceste izbucniri au loc mai frecvent în unităţile de alimentaţie publică, iar produsele care au contribuit la apariţia toxiinfecţiior sunt procurate din unităţi comerciale şi pieţe agroalimentare.
Se acceptă. În cazul în care proiectul legii conține norme care contravin expres reglementărilor UE, acestea urmează a fi indicate și revăzute.
Ministerul Sănătăţii rămîne pe poziţia necesităţii de eliberare a Autorizaţiilor sanitare de funcţionare a obiectivelor, fiindcă procedura de autorizare sanitară include evaluarea preventivă a mai multor aspecte ale activităţii acestora:
- evaluarea riscului în baza cercetărilor de laborator şi măsurătorilor instrumentale, în urma cărora se estimează nivelul de aplicare şi respectare a regulamentelor sanitare, asigurării condiţiilor de igienă a personalului şi mijloacelor de protecţie individuală;
- recoltarea mostrelor de produse şi factorilor de mediu;
- efectuarea măsurătorilor factorilor fizici din mediul ambiant şi ocupaţional;
- estimarea sistemelor de control şi eficacitatea acestora pentru sănătatea publică;
- verificarea listelor angajaţilor, documentaţiei medicale ce reflectă starea de sănătate a angajaţilor etc.
Toate acestea sunt măsuri de sănătate publică întreprinse în scopul protecţiei sănătăţii populaţiei şi a persoanelor angajate în cîmpul muncii.
Nu se acceptă. Proiectul legii nu afectează nici într-un mod dreptul și atribuțiile CNSP și oficiilor teritoriale de a supraveghea activitatea comercianților din punct de vedere a corespunderii acesteia cu legislația în domeniul sănătății publice. Proiectul legii exclude necesitatea obținerii autorizației sanitare de funcțioanre pentru activitățile de comerț care nu implică un grad înalt de risc. Aceasta abordare este argumentată de următoarele:
activitățile de comerț în domeniul alimentației publice (prezumate a fi cu un grad înalt de risc) sînt autorizate și supravegheate de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor;
activitățile de comerț cu un grad înalt de risc, altele decît cele în domeniul alimentației publice, sînt stabilite de Anexa nr.6 al proiectului legii, și urmează a fi supuse autorității sanitare de către CNSP și oficiile teritoriale.
Atragem atenția la următoarele:
proiectul legii nu exclude dreptul și competența CNSP și oficiilor teritoriale de a-și realiza funcțiile sale de supraveghere și control în domeniul sănătății publice. Proiectul legii doar prevede, că în cazul în care activitatea de comerț nu implică un anumit grad de risc, comerciantul va iniția activitatea doar în temeiul autorizației de funcționare, fără a fi necesară obținerea unei autorizații sanitare de funcționare și fără a fi supusă unui control de către CNSP pînă la inițierea activității;
orice lot de produse alimentare și nealimenetare cu un grad înalt de risc sînt supuse certificării sanitare; respectiv, efectuarea unei autorizări sanitare în contextul emiterii autorizației de funcționare dublează procedura de certificare sanitară;
orice produse alimentare noi și o gamă întreagă de alte produse sînt supuse certificării sanitare la plasarea pe piață; respectiv, efectuarea unei autorizări sanitare în contextul emiterii autorizației de funcționare dublează procedura de certificare sanitară;
proiectul legii menține obligația comercianților ce activează în domeniul alimentației publice de a deține certificate medicale și stabilește expres obligația personalului de a fi supus unor investigații medicale periodice.
Ministerul Mediului
(nr.08-05/881 din 19.05.2014)
În setul de materiale plasat pe pagina–web oficială a Ministerului Economiei cu referire la proiectul în cauză nu este plasat și proiectul Hotărîrii de Guvern de aprobare a proiectului de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative.
Se acceptă.
Proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative prevede amendamente la 13 legi, însă în nota informativă la proiectul de lege se descrie în special despre scopul și principalele modificări propuse doar la o singură lege și anume Legea cu privire la comerțul interior.
Astfel putem constata că nota informativă nu corespunde cu articolul 20 al Legii nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative. Considerăm necesar ca Ministerul Economiei să aducă nota informativă în corespundere cu rigorile legislației.
Se acceptă.
La Art. I - Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior
La pct. 1, completările propuse la Articolul 2, în final să mai fie completate cu următorul text:
se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:
„(4) Prevederile prezentei legi se aplică în măsura în care nu contravin prevederilor legislaţiei în domeniul folosirii raționale a resurselor naturale, protecţiei mediului înconjurător, securităţii şi sănătăţii în muncă.”.
Nu se acceptă. Prevederile propuse vor crea interpretări vicioase și disfuncții în implementarea proiectului legii. Orice contradicții între prevederile Legii nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior și legislaţia în domeniul folosirii raționale a resurselor naturale, protecţiei mediului înconjurător, securităţii şi sănătăţii în muncă urmează a fi identificate și înlăturate.
La pct. 19, referitor la introducerea art. 217 textul propus nu se acceptă în scopul evitării dublărilor cu legislația de mediu, deoarece prevederile stabilite în Legea nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior nu sunt destinate în special pentru protecţia mediului.
Nu se acceptă. Actele legislative în vigoare în domeniul mediului nu conțin prevederi similare celor propuse de proiectul legii. Acest fapt duce la situația în care unele unitățile comerciale depășesc limitele maxime admise ale nivelul zgomotului şi al vibraţiei. La rîndul său, aceasta are un impact negativ major asupra sănătății populației, iar autoritățile administrației publice locale nu dispun de temei legal pentru retragerea autorizației de funcționare a acestor unități comerciale.
Atragem atenția că normele referitoare la limitele maxime admise ale nivelul zgomotului şi al vibraţiei din art.217 au fost stabilite în conformitate cu legislația privind sănătatea publică și nu au interferență cu legislația în domeniul mediului înconjurător.
Totodată legislaţia europeană, cu care necesită a fi armonizată legislaţia naţională în vigoare, concretizează modul şi cerinţele de aplicare şi divizare a cadrului legal. Respectiv reglementările ce țin de poluarea fonică urmează a fi individualizate în legislația specială de mediu. Concomitent atragem atenţia, că reglementarea zgomotului este prevăzută de capitolul „Mediu” al Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, parafat de Republica Moldova, fiind la nivel european sub agenda protecţiei mediului.
Astfel, în proiectul Legii privind protecţia mediului, vor fi stabilite cerinţele respective de reglementare a zgomotului, inclusiv şi indicatorii de zgomot, fiind armonizate cu acquis-ul comunitar de mediu.
Se acceptă. Modificările propuse nu au interferență cu legislația în domeniul mediului înconjurător. Proiectul legii nu interzice și nu creează nici o barieră ca autoritățile responsabile de mediu să stabilească cadrul legislativ necesar în vederea protejării mediului.
La pct. 20, completarea legii cu capitolul V1 PRACTICI COMERCIALE, cu articolele 219 – 2116, menționăm că articolul 2111 figurează de două ori, însă fiind cu denumire și conținut diferit. Astfel, urmează a fi redactați indicii la articolul respectiv fără a fi admisă repetarea acestora în textul capitolului în cauză.
Se acceptă.
La Art. II - Legea nr. 1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător
Nu se susţine completarea Legii nr. 1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător cu prevederile propuse în Art. II din proiectul de lege, fiind expuse terminologic în mod nepotrivit legislaţiei comunitare de mediu.
Menţionăm, că actualmente este la etapa de promovare proiectul Legii privind protecţia mediului, prin care vor fi stabilite cerinţele respective de reglementare a zgomotului, inclusiv şi indicatorii de zgomot, fiind armonizate cu acquis-ul comunitar de mediu.
Concomitent atragem atenţia, că reglementarea zgomotului este prevăzută de capitolul „Mediu” al „Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte”, parafat de Republica Moldova, fiind la nivel european sub agenda protecţiei mediului.
De asemenea ca argument servesc și obiecțiile expuse la Art. I pct.19 din prezentul Aviz.
Se acceptă. Din proiectul legii se exclud modificările și completările propuse la Legea nr. 1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător și alte provederi referitoare la mediul înconjurător.
În temeiul articolului 16, litera a) din Legea nr. 1515-XII din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător şi articolului 6, alineatul (2), litera c) din Legea nr. 851-XIII din 29.05.1996privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător, variantele definitive ale proiectelor de acte legislative şi normative, elaborate în conformitate cu prevederile actelor legislative şi normative în vigoare şi avizate de ministere şi alte instituţii interesate, sînt supuse în mod obligatoriu Expertizei ecologice de stat (EES) şi se prezintă la EES în ansamblu cu proiectul documentului de aprobare a proiectului, nota de fundamentare şi avizele respective ale ministerelor, organelor de control şi supraveghere de stat şi altor instituţii interesate.
Considerăm necesar să menţionăm, de asemenea, că în conformitate cu articolul 22 alin. (1) şi (7) al Legii nr. 780-XV din 27.12.2001 privind actele legislative, pentru evaluarea proiectului de act legislativ,se efectuează expertizăecologică, care are menirea de a contribui la:
a) coordonarea proiectului cu legislaţia ecologică în vigoare şi cu reglementările în materia respectivă ale legislaţiei comunitare;
b) asigurarea ocrotirii sănătăţii omului şi protecţia mediului înconjurător;
c) prognozarea consecinţelor ecologice
În contextul celor expuse, proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative trebuie să fie definitivat şi prezentat la expertiza ecologică de stat în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
Se acceptă. Din proiectul legii se exclud modificările și completările propuse la Legea nr. 1515-XII din 16 iunie 1993 privind protecţia mediului înconjurător și alte provederi referitoare la mediul înconjurător.
Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor
Nr.01/828 din 22.05.2014
1. La Art. I în pct.21 de inclus după sintagma “d) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor” sintagma “şi altor organe ale administraţiei publice centrale abilitate cu funcţii de control conform legislaţiei în vigoare”.
Nu se acceptă.
Norma prevăzută la litera d) se referă nemijlocit la atribuţiile Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor.
2. Setul de materiale publicat spre consultare publică este necesar să fie completat cu proiectul hotărîrii de Guvern privind aprobarea legii avizate.
