Tartalomjegyzék

4. Corelaţiile dintre singurătate, sensul vieţii şi spiritualitate

Corelaţiiledintre variabilele cuprinse în acestă cercetare au fost studiate de mai multe cercetări. Următorul tabel prezintă câteva din acestea:

Autori	Anul	Eşantion	Rezultate
Paloutzian şi Ellison	1982	206 studenţi	Nivelul scăzut de singurătate corelează cu stare de bine existenţială şi religioasă mai mare
Miller	1985	64 bolnavi cronici és 64 persoane sănătoase	Starea de bine spirituală corelează negativ cu singurătatea, persoanele bolnave au valori mai mari de bunăstare religioasă
Zika şi Chamberlain	1992	64 femei fără loc de muncă (media vârstei 29) şi 150 persoane vârstnice (media vârstei 69)	Sensul vieţii corelează mai puternic cu dimensiunile pozitive ale stării de bine psihologice, decât cu dimensiunile ei negative, religiozitatea corelează mai puternic cu sensul vieţii, decât cu starea de bine psihologică
Gerwood	1996	130 persoane în vârstă	Spiritualitatea şi depresia sunt predictori ai valorilor măsuraţi pa Scala Sensul Vieţii (PIL)
Lewis, Lanighan, Joseph şi de Fockert	1997	67 studenţi (vârste cuprinse între 18-45)	Nu există corelaţie între religiozitate, fericire, sensul vieţii
Pace şi Stables	1997	55 bolnavi de cancer şi de SIDA	Singurătatea este cel mai bun predictor al bunăstării spirituale
French şi Joseph	1999	101 persoane (vârste cuprinse între 18- 49)	Corelaţia pozitivă între religiozitate şi starea de bine este mediată de sensul vieţii
Kirkpatrick, Shilito şi Kellas	1999	184 studenţi (123 femei şi 61 bărbaţi)	Relaţia cu Dumnezeu corelează cu valori mai mici de singurătate, şi independent de alte resurse sociale este singurul determinant al nivelului de singurătate
Sherman, Plante, Simonton, Adams, Burris şi Harbison	1999	175 bolnave ginecologice és 104 bolnavi de cancer	Corelaţia dintre sensul vieţii şi religiozitate nu este semnificativă
Bondevik şi Skogstad	2000	2 grupe: persoane vârstnice din azil şi la domiciliu	Corelaţia negativă dintre singurătate şi valorile PIL sunt mai mari, decât între singurătate, PIL şi religiozitate

5. Metodologia cercetării

5.1. Obiectivele cercetării

5.1.1. Obiective teoretice. Pe baza literaturii prezentate putem presupune că între spiritualitate, singurătate şi sensul vieţii există corelaţii strânse. Obiectivul teoretic al acestei cercetări este de a confirma aceste corelaţii în populaţia de limbă maghiară din România. Sunt puţine studii care analizează aceste corelaţii în cadrul persoanelor de viaţă consacrată. În cercetarea prezentă am comparat persoanele consacrate în privinţa sensului vieţii, a singurătăţii şi a spiritualităţii cu persoane religioase practicante şi persoane care nu îşi practică religia.

5.1.2. Obiective practice. Cercetarea doreşte să atragă atenţia asupra relevanţei clinice a sensului vieţii şi a spiritualităţii, precum şi a confirma că singurătatea poate fi şi datorată de lipsa de sens.

5.1.3. Obiective metodologice. Se referă la mijloacele folosite. Scalele folosite în cercetare au fost traduse din limba engleză în limba maghiară şi validate.

5.2. Ipoteze

1. 
   Sensul vieţii şi singurătatea corelează negativ în mod semnificativ, adică persoanele care trăiesc un sens în viaţă nu se simt singuratici, faţă de cei care nu trăiesc un sens, şi este adevărat şi invers, persoanele singuratice nu trăiesc un sens în viaţă.
   
2. 
   Spiritualitatea şi sensul vieţii corelează pozitiv în mod semnificativ, adică persoanele care trăiesc experienţe spirituale văd viaţa lor mai plină cu sens, decât persoanele care nu au experienţe spirituale.
   
3. 
   Spiritualitatea şi singurătatea corelează negativ în mod semnificativ, adică persoanele cu experienţe spirituale se simt mai puţin singuratice, în comparaţie cu cele care nu se pot baza pe relaţia lor cu Dumnezeu.
   

5.3. Planul cercetării

Persoanele participante în cercetare au fost rugate să completeze scalele. Datele primite au fost prelucrate cu programul de statistică SPSS.

5.4. Prezentarea persoanelor participante în cercetare

Au fost analizate rezultatele scalelor completate de o sută de persoane N=100. Vârsta persoanelor: de la 18 ani la 55 de ani, vârsta medie 28,26 de ani, abaterea standard 8,40. Persoanele din studiu fac parte din 3 grupe.

Prima grupă este cea a persoanelor consacrate lui Dumnezeu, cuprinde 34 de persoane cu vârsta medie de 30,82 de ani, abaterea standard 7,53.

Grupa a doua este alcătuită din 40 de femei şi bărbaţi care frecventează biserica în cadrul unor parohii romano catolice, cu vârsta medie de 27,97, abaterea standard 8,28.

Grupa a treia cuprinde 26 de persoane care nu frecventează deloc biserica cu vârsta medie de 25,53, abaterea standard 8,59.

5.5. Prezentarea scalelor folosite

Am folosit şase mijloace de măsurare a variabilelor menţionate: Scala de Singurătate UCLA elaborată în 1980 de Russel şi asociaţii (UCLA Loneliness Scale, version 3) Scala de Singurătate De Jong Gierveld elaborată în 1987(De Jong Gierveld Loneliness Scale); Scala Existenţială (Existenzskala) elaborată de Längle şi Orgler által în 1988, Scala de Stare de Bine Spirituală elaborată de Paloutzian şi Ellison által în 1983 (Spiritual Well-Being Scale) Indexul Experienţelor Spirituale elaborată de Kass şi asociaţii în 1991-ben (Index of Core Spiritual Experiences) şi o scală proprie, elaborată în cadrul cercetării care măsoară spiritualitatea.

Pentru lucrarea prezentă vom prezenta numai particularăţiile Scalei Existenţiale.

5.5.1. Scala Existenţială (ESK)

Scala Existenţială (prezentată în anexă) este o scală de autoevaluare, care măsoară competenţele personale existenţiale ale persoanei. Aceste competenţe personale existenţiale se referă la relaţia nostră cu lumea şi cu noi înşine. Scala conţine 46 de itemi care trebuiesc evaluate pe o scală Likert de 6 puncte (1 – mereu, 6 – niciodată). Scala are 4 subscale şi formulează condiţiile necesare pentru o viaţă cu sens. Primele două subscale – auto-distanţarea şi auto-transcederea - măsoară competenţele personale, iar celelalte două – libertate şi responsabilitate - măsoară competenţele existenţiale ale persoanei.

1. 
   Auto-distanţarea (AD) înseamnă capacitatea persoanei de a se distanţa faţă de propriile dorinţe, emoţii, scopuri şi prin aceasta să vadă şi să perceapă situaţia actuală în realitatea ei. Valorile scăzute ale AD indică o „constrângere interioară”, care se manifestă în preocuparea exagerată de sine a persoanei, în preocuparea exagerată de sentimentele, deciziile persoanei. Valorile extrem de ridicate ale AD indică faptul că persoana a ajuns la renegarea propriilor necesităţi şi sentimente. Persoanele cu valori ridicate de AD sunt caracterizate de rigiditate şi severitate exagerată. Subscala de auto-distanţare cuprinde 8 itemi.
   
2. 
   Auto-transcendenţa (AT) înseamnă capacitatea persoanei de a simţi valorile şi emoţionalitatea liberă, care se manifestă în apropiere şi empatie, în participarea emoţională şi adresabilitatea faţă de valori. Auto-transcendenţa înseamnă accesibilitatea persoanei din partea lumii. Valorile scăzute ale AT indică relaţii sărăcăcioase şi lipsa rezonanţei afective. Valorile extrem de mari indică exagerarea apropierii din punct de vedere emoţional. Subscala auto-transcendenţă cuprinde 14 itemi.
   
3. 
   Libertatea (L) înseamnă capacitatea de a descoperi în viaţa cotidiană posibilităţile de acţiune şi ierarhizarea lor conform valorilor, pe baza cărora putem lua o decizie personală. Valorile scăzute ale subscalei indică incapacitatea de decizie şi nesiguranţă, iar valorile extrem de ridicate indică un comportament critic şi de tip dominator, persoanele cu valori ridicate refuză orice situaţii care cuprind constrângeri interioare sau exterioare. Subscala libertate cuprinde 11 itemi.
   
4. 
   Responsabilitatea (R) înseamnă capacitatea pe baza căreia ne angajăm în mod hotărât şi prevăzător în direcţia valorilor şi a obligaţiilor noastre. Cuprinde şi capacitatea de suportare. Valorile scăzute ale R indică un angajament deficient sau inhibat. Valorile extrem de ridicate indică o persoană consecventă şi autodisciplinată. Subscala responsabilitate cuprinde 13 itemi.
   

Suma valorilor primelor subscale (AD şi AT) reprezintă valoarea personală (valoarea P). Valoare P caracterizează capacitatea cognitivă şi emoţională a persoanei, cu ajutorul cărora perosoana accede la sine şi la lume. Suma valorilor subscalelor R şi L reprezintă valoarea existenţială (valoarea E), şi indică capacitatea persoanei de a se descurca în lume. Valoarea P caracterizează capacitatea persoanei de a se relaţiona cu lumea interioară, iar valoarea E caracterizează capacitatea persoanei de a se relaţiona cu lumea exterioară.

Suma valorilor celor patru subscale dă valoarea globală (valoarea G). Valoarea G înseamnă capacitatea persoanei de a adopta o poziţie faţă de ofertele şi aşteptările vieţii şi să-şi construiască o viaţă cu sens bazată pe autenticitate. Valorile G scăzute denotă o existenţă neîmplinită, iar valorile G extrem de ridicate denotă o vulnerabilitate mai mare.

ESK măsoară competenţe, contrar celorlalte teste care măsoară construcţii similare (Purpose in Life Test – PIL - elaborat de Crumbaugh, Logotestul elaborat de Lukas) şi care se referă la starea existenţială (statusul existenţial).

Längle şi coautorii într-o cercetare cu 1028 de persoane au dovedit¹⁷⁷ că ESK este independentă de gen. Au găsit însă corelaţii uşoare în cazul vârstei (persoanele sub 20 de ani au avut valori mai scăzute decât cei peste 50 de ani), şi în cazul nivelului de şcolarizare (cei cu nivel mai mare de şcolarizare au avut valori mai ridicate).

Valorile ESK au corelat negativ în mod moderat cu subscalele de neuroticism şi depresie ale Inventarului de Personalitate Eysenck, şi au corelat pozitiv cu valorile PIL.

Valorile de consistenţă interioară măsurat de autori sunt următoarele: AD α = 0,70 AT α = 0,84 L α = 0,82 R α = 0,83 G α = 0,93. În cercetarea prezentă am găsit valori similare: AD α = 0,71 AT α = 0,74 L α = 0,071 R α = 0,73 G α = 0,90.