Teaching Individuals with Developmental Delays: Basic Intervention Techniques Dr. O. Ivar Lovaas

Identificarea primelor comportamente

Primul comportament pe care il alegeti sa-l invatati cu elevul trebuie sa fie unul pe care elevul il gaseste placut, sau unul efectuat frecvent in viata sa de zi cu zi, cum ar fi mancatul. Initial, puteti folosi fotografii ale elevului sau ale altor persoane familiare, ilustrand comportamente, deoarece astfel de fotografii pot fi mai frapante pentru elev decat fotografii ale unor persoane necunoscute. In stadiile de inceput ale acestui program, prezentati comportamente care sunt usor de discriminat vizual si auditiv. De exemplu, ‘mersul – fugitul’ poate fi o discriminare dificila pentru stadiile de inceput ale programului, spre deosebire de ‘dormit – maturat’. Pentru ilustrarea pasilor de invatare din programul de fata, noi utilizam comportamentele de mancat si stat in picioare. Exemple de alte comportamente pe care sa le invatati cu elevul ar fi:

Mersul, sofatul, mersul pe bicicleta, luatul de ramas-bun cu mana, batutul din palme, inotatul, saritul, cititul, dansatul, spalatul pe dinti, gatitul, bautul, pieptanatul parului, jucatul, leganatul, dormitul, patinatul, pescuitul.

Pentru a va asigura ca elevul poate spune separat desenele, el trebuie sa fi invatat potrivirea (“matching”) stimulilor ce urmeaza a fi invatati in program.

• 
  Pasul 1
  

SD1 consta in prezentarea unei fotografii ilustrand o persoana care manaca, in timp ce spuneti, simultan, “mananca”. Avand in vedere ca elevul este familiarizat cu Programul de Identificare Receptiva a Obiectelor, el poate deduce ca trebuie sa raspunda prin atingerea fotografiei. Daca elevul da raspunsul corect, continuati sa-i prezentati elemente din SD1, pana cand raspunde corect la 5 incercari din 5 fara prompter. Apoi treceti la pasul 2. Daca elevul raspunde incorect, sau nu raspunde deloc, oferiti-i un prompter fie prin modelarea (exemplificarea) raspunsului corect, sau ghidati mana elevului pe fotografie. Continuati cu prezentarea altor cartonase din SD1, estompand gradat prompterul in incercerile ulterioare. Intotdeauna indepartati cartonasul-stimul intre incercari. Cand prezentati SD1, mutati cartonasul intr-o locatie diferita pe masa, la fiecare incercare. Elevul trebuie sa fie capabil sa atinga cartonasul cand i se da instructiunea sa faca astfel, indiferent de locul unde este plasat pe masa. Dupa ce elevul raspunde corect la 5 din 5 sau 9 sau 10 incercari fara prompter, treceti la pasul 2.

• 
  Pasul 2
  

Comportamentul ilustrat pe al doilea cartonas trebuie sa fie diferit ata ca aspect, cat si ca fel in care suna denumirea sa fata de de primul comportament, pentru a facilita discriminarea elevului intre cele doua comportamente. Daca mancatul este primul comportament invatat, bautul nu este o alegere buna pentru al doilea comportament, din cauza similaritatilor dintre aceste doua activitati. Retineti ca aceste doua comportamente selectate initial trebuie sa aiba denumiri extrem de nesimilare. De exemplu, statul in picioare poate fi o alegere buna pentru al doilea comportament.

Incepeti pasul 2 punand al doilea cartonas (care ilustreaza o persoana ce sta in picioare) in centrul mesei goale, in fata elevului, spunand simultan “sta in picioare”. SD2 consta in prezentarea celui de-al doilea cartonas comportamental, si enuntul dv “Sta in picioare”. Daca elevul raspunde corect (atingand cartonasul comportamental), continuati prezentarea pana cand elevul raspunde corect la 5 din 5 incercari fara prompter. Daca elevul raspunde incorect, sau nu raspunde deloc, utilizati un prompter ca in pasul 1, si estompati-l in incercarile ulterioare. Cand prezentati SD2, plasati cartonasul in diferite locatii pe masa de fiecare data. Elevul trebuie sa fie capabil sa atinga cartonasul la cerere, indiferent de pozitia pe masa. Cand elevul executa corect 5 probe succesive, treceti la pasul urmator.

• 
  Pasul 3
  

Puneti cartonasele utilizate in SD1 (mancatul) si SD2 (statul in picioare) pe masa. Pentru a minimaliza erorile in timp ce elevul invata sa discrimineze intre SD1 si SD2, utilizati un prompter de pozitie, prin plasarea cartonasului SD2 in coltul indepartat al mesei, departe de cartonasul SD1, care este plasat aproape de elev, in fata acestuia. Apoi, prezentati SD1 spunand “mananca”. In probe succesive, estompati lent prompterul de pozitie, mutand cartonasul SD2 mai aproape de cartonasul SD1. Cu alte cuvinte, prezentati repetat instructiunea “mananca”, si recompensati raspunsul corect al elevului, in timp ce apropiati cartonasul cu “statul in picioare “ de cartonasul cu “mancatul”, pana ajung unul langa altul. Daca elevul nu reuseste sa raspunda corect, reintroduceti prompterul de pozitie de o intensitate suficienta pentru a reinstaura raspunsul corect la SD1, apoi treceti din nou la estomparea prompterului, pana cand cartonasele sunt unul langa altul si echidistante de elev. De-a lungul acestei prezentari, pozitiile stanga-dreapta ale cartonaselor SD1 si SD2 trebuie rotate randomizat, pentru a elimina posibilele caracteristici de pozitionare. Cand elevul raspunde corect la SD1 in 4 probe consecutive fara prompter, cu pozitiile celor 2 cartonase rotate randomizat, treceti la pasul urmator.

• 
  Pasul 4
  

Prezentati probe succesive ale SD2 (statul in picioare). Incepeti prin utilizarea unui prompter complet de pozitie, ca in pasul anterior, si estompati acest prompter in urmatoarele cateva probe. Cand elevul raspunde corect la 4 probe consecutive fara prompter, treceti la pasul 5.

• 
  Pasul 5
  

Prezentati probe succesive din SD1 (mancatul), incepand cu un prompter partial de pozitie: plasati cartonasul cu mancatul in fata elevului, si cartonasul cu statul in picioare la 1-2 picioare de cartonasul cu mancatul. Estompati prompterul de pozitie de-a lungul probelor, alternand randomizat pozitiile stanga-dreapta ale cartonaselor. Dupa 3 raspunsuri consecutive fara prompter, treceti la pasul 6. Reduceti numarul raspunsurilor corecte solicitate cu fiecare alternare succesiva de la SD1 la SD2. Aceasta se face in pasi gradati, pornind de la premisa ca asocierile SD1-R1 si SD2-R2 devin tot mai puternice, cu fiecare recompensare a raspunsului corect.

• 
  Pasul 6
  

Reveniti la seria de probe de SD2 (statul in picioare), incepand cu un prompter partial de pozitie. Estompati rapid acest prompter in urmatoarele cateva probe. Treceti la pasul urmator dupa 3 raspunsuri corecte consecutive fara prompter.

• 
  Pasul 7
  

Reveniti la seria de probe de SD1 (mancatul), incepand cu un prompter de pozitie minim. Estompati rapid acest prompter, in urmatoarele cateva probe. Cand elevul raspunde corect la doua probe succesive fara prompter, treceti la pasul 8.

• 
  Pasul 8
  

Continuati alternarea intre SD1 si SD2, estompand treptat prompterul de pozitie in cadrul “setului” de probe, pana cand elevul raspunde corect la SD1 si SD2 cand sunt prezentate alternativ, cu cartonasele plasate echidistant de elev si pozitiile lor stanga-dreapta sunt schimbate in mod randomizat. Daca elevul raspunde incorect la o proba, utilizati prompterul de pozitie minim necesar pentru a reinstala raspunsul corect. Estompati prompterul cat de curand posibil. Elevul a invatat deosebirea intre “mancat” si “stat in picioare” cand raspunde corect la 9 din 10 sau la 19 din 20 probe fara prompter si rotate randomizat. Ca si in cazul primei discriminari in Programul Identificarii Receptive a Obiectelor, recomandam recompensarea acestei importante achizitii, si generalizarea ei cu alti educatori si in alte medii (ambiente, locatii) inainte de a trece la SD3.

Pe masura ce cartonase cu noi comportamente sunt introduse si invatate in seturi de probe, amestecati probe din noul SD cu probe din SD-urile invatate anterior. De exemplu, odata ce SD3 este stapanit – atunci cand il prezentati singur -, amestecati SD3 cu SD1, apoi amestecati SD3 cu SD2 apoi amestecati toate trei SD-urile. Aceasta procedura devine dificila si impracticabila atunci cand elevul a invatat deja cateva comportamente. Odata atins acest punct, noul SD este suficient sa fie amestecat cu 3 sau 4 SD-uri deja invatate. Ca intotdeauna, plasati achizitia elevului pe o schema de pastrare (orar de pastrare), si intercalati Programul de Identificare Receptiva a Comportamentelor cu alte programe. Aceasta reduce plictiseala si este esentiala pentru a pastra achizitiile.